Daca…cineva ar fi luat-o acasa, in acea seara, pe fetita cu chibrituri? 

Nu ar mai fi murit…si poate, ar fi avut o copilarie fericita….

Pentru a invata sa ne exprimam cat mai bine , a „pune” in cuvinte ceea ce gandim…am ales un mic joc  pentru ursuleti ” Ce s-ar fi intamplat daca? ”

Nu puteam pune intrebarile pur si simplu…nu m-ar fi ascultat tot timpul…nu ar fi avut stare…nu ar fi fost atractiv pentru ei.

Asa ca teatrul de papusi m-a salvat! 🙂 Am folosit doar 3 personaje  : o printesa , un scriitor de carti si o oita.

Nu imi cer scuze pentru calitatea pozelor :), pentru ca imi sunt foarte dragi – sunt facute de D. , in timpul micului spectacol.

Printesa si-a facut aparitia si a intretinut si moderat atmosfera :). Baietii mei sunt tare guralivi cand vorbesc cu papusile….si de fapt acesta era si scopul meu :).

Cineva a inceput sa o traga pe printesa de rochita….mare amuzament….si apare enervantul personaj care nu o lasa in pace : un scriitor de carti pentru copii. Ar fi trebuit sa fie un om vesel, dar era tare posac si suparat.

Din vorba in vorba, am aflat ce il supara : era foarte racit….trebuia sa scrie o carte inedita pentru copii si nu mai putea….raceala ii furase gandurile :)…asa ca venise sa ceara ajutorul copiilor. Sigur, ei i-au adus servetele , chiar si un pulovar ca sa se inveleasca . 🙂

Putin inveselit, scriitorul a zis ca el vrea sa rescrie niste povesti cunoscute, dar sa le dea un alt final, sa se termine altfel…Asa ca le cere ajutorul…le va pune niste intrebari…si ei , sa ii raspunda .

Ce s-ar fi intamplat daca…

Boierul nu i-ar fi furat punguta cocosului?

Scufita rosie nu ar fi vorbit cu lupul?

Purcelusul cel mare nu i-ar fi primit in casa pe fratii lui cand erau urmariti de lup? 

Nemo nu ar fi fost gasit de taticul lui?

Zmeul ar fi furat merele de aur in timp ce le pazea Praslea cel voinic?

Motanul incaltat ar fi primit o palarie in loc de cizme?

Alba ca zapada ar fi gasit in casuta din padure doar un pitic? 

si muuulte alte intrebari… raspunsurile lor, va dati seama, erau foarte amuzante…asa ca jocul nostru a fost tare distractiv.

Ideea initiala am adaptat-o, in stilul nostru,  din cartea  „450 de jocuri educationale ” ( am pus linkul catre articolul in care am prezentat aceasta carte ).

Va redau din aceasta carte, pe care o recomand cu mare drag,  cateva sfaturi pentru a-i ajuta pe cei mici sa-si dezvolte vorbirea .

Copilasi 3-5 ani

– cititi copilului povesti si basme , folosind carti adecvate varstei ;

-apreciati intrebarile adresate de copil. Ajutati-l sa dobandeasca raspunsuri folosindu-se de surse:imagini, dictionare, enciclopedii pentru copii;

-implicati copilul in evaluarea/autoevaluarea comportamentelor si situatiilor traite.

-actionati emaptic si ajutati copilul sa-si exprime trairile, emotiile prin intermediul cuvintelor;

-organizati jocuri de grup in care copilul sa recunoasca si apoi sa identifice cuvinte cu sens opus, ca de exemplu:: daca nu e….atunci este….

Explicati antonimele pornind de la experientele de viata si de invatarea ale copiilor in intelegerea contrariilor. „Atunci cand nu iti este deloc frig, spui ca iti este….”

 

Copii 5-7 ani

– implicati copilul in jocuri de rol sau dramatizarea povestilor cunoscute, incurajati copilul sa-si aleaga si sa interpreteze rolul preferat, discutati cum s-a simtit interpretand rolul respectiv;

-incurajati copilul sa povesteasca /repovesteasca povesti indragite avans sau nu ca suport cateva imagini;

-jucati jocuri de tipul ” Defineste cuvantul”

– jucati jocuri cu antonime: ” Spune cuvantul opus”

– Cititi poezii copilului, explicati cuvintele necunoscute cu ajutorul sinonimelor de tipul ” Cum spunem altfel”

-laudati copilul atunci cand foloseste in vorbire cuvinte noi, ajutati-l sa le introduca in contexte si propozitii noi;

-dezlegati ghicitori citite in carti sau reviste sau incurajati copilul sa creeze ghicitori si rime;

-motivati copilul sa nareze din memorie. Cititi impreuna benzi desenate din revistele pentru copii si incurajati-l sa povesteasca sau sa creeze pe baza imaginilor propria istorie.