Adaptare dupa „Sacul cu mere” (de Vladimir Suteev) ( si textul este mult schimbat pe alocuri, fiind impletit cu joaca noastra)

Un iepuras pleca in padure cu un sac mare ca sa caute ciuperci si fructe pentru iepurasii lui, dar nu gasi nici ciuperci, nici fructe…

Deodata, in mijlocul campiei verzi vazu un mar salbatic, plin de mere rumene si in el si sub el. A deschis sacul si a inceput sa culeaga. Si cum era si un baietel langa el il ruga sa-l ajute sa numere merele din sac.

Grozav!! 30 de mere frumoase si rosii..tocmai bune pentru sotia si copilasii lui!

Si baietelul se hotari sa-l urmareasca in ascuns…si pe o tablita isi nota cate mere avea iepurasul in sac.

O cioara zbura pe o creanga si incepu sa strige :

” Cra, cra…ce nerusinare! Nu ai mai lasat nici un mar pentru cei care vor poposi aici! ”

„IN zadar strigi”, ii spuse Iepurele, aici sunt mere pentru o padure intreaga. Dar acasa, iepurasii mei sunt flamanzi „.

A luat iepurele sacul cu mere si a plecat. Sacul era mare si tare greu. Pe drum, deodata, capul i se lovi de ceva mare. Cand ridica capul, spre marea lui spaima, il vazu pe Urs.

” Ce ai tu in sac? ” il intreba Ursul.

Cand isi veni in fire, Iepurele i-a spus:

” Iata…mere…serveste-te Mos Martine! ”

Ursul lua 6 mere si pleca.

Cum D. urmarea totul in ascuns, nota si el pe tablita lui….si scazu din cele 30 de mere pe cele 6. Deci a ramas cu 24.

Merge Iepurele prin padure si din toate partile fug catre el Veveritele si ii spun in cor:

” Draga Iepurasule, da-ne si noua cateva mere! ”

Ce putea face Iepurele…deschise din nou sacul si le dadu si lor 7 mere.

In drum spre casa, Iepurele se intalni cu un mai vechi prieten al sau, Ariciul.

Ariciul era suparat ca nu gasise ciuperci. Iepurele ii spuse:

” Ia mai bine mere de la mine. Ia, nu te sfii, ca am multe mere! „|

Si ariciul isi lua si el doua mere.

Trecu Iepurele printr-o poiana, unde erau niste caprite. Iepurele le-a dat si lor mere cate le-au trebuit.

” Ia, uite”, isi spuse baietelul…iepurasul a ramas cu 5 mere…cum se va duce el acasa la iepurasii lui doar cu atatea mere? ”

Merge ce merge iepurele pana a obosit. A dat de o buturuga si s-a asezat pe ea sa se odihneasca, cand deodata…

” Multumesc, Iepurasule! ” a spus Cartita…si a disparut sub pamant cu 3 mere din sacul Iepurasului.

Dar sa vedeti ce se intamplase, intre timp, in casa Iepurasului…

Acolo, plina de ingrijorare il astepta Sotia lui.  Era foarte trista pentru ca Iepurele nu mai aparuse si se innoptase.

Dar, iata, cineva a batut la usa. O veverita aparu in prag cu bratele pline de nuci.

„Iata, mama ne-a rugat sa vi le aducem! ”

A sosit si ariciul cu ciuperci…

Veni si o caprita si aduse lapte si varza.

„Acestea sunt pentru copiii vostri” i-a spus ea Iepuroaicei.

Si minunea a continuat….si Iepuroaica era atat de suprinsa…si nu stia ce se intampla…

Cu lovituri usoare, s-a deschis capacul din podea si s-a aratat capul Cartitei.

” Aceasta este casa Iepurelui? ”

„Da, noi locuim aici” a spus Iepuroaica.

” Inseamna ca am nimerit unde trebuia! ” s-a bucurat Cartita. Si a scos de sub pamant diferite legume : morcovi, cartofi, patrunjel…

Ei…dar sa vedem ce s-a intamplat cu Iepurele cel mare.

In timpul asta, Cioara croncanea:

” Cra! Cra! La toti le-ai dat mere, dar pe mine nici macar cu un mar nu m-ai servit ”

Obosit si suparat, Iepurele a scuturat din sac ultimele doua mere .

„Iata! sunt cele mai bune…mananca pentru sanatatea ta!

„Imi plac foarte mult merele tale, dar acum eu nu pot manca! Cra! Cra! Ce-ai sa faci acum? Copiilor tai flamanzi le duci un sac gol! ”

„Ei, am sa ma duc in padure si voi culege altele”

„Incotro te duci acum…cand se ridica nori grei de ploaie? ”

Dar , Iepurasul nu o asculta…pleca din nou spre marul din padure…S-a grabit…s-a grabit…dar acolo..era Lupul cel rau. Vazandu-l , Lupul s-a repezit spre el. Speriat, Iepurasul ii arunca sacul gol in cap (vedeti, a fost si acesta bun la ceva ) si a fugit cat l-au tinut picioarele.

Noaptea, tarziu soseste reusi sa ajunga acasa.

Acolo, iepurasii dormeau dusi. Numai Iepuroaica nu dormea: plangea incetisor intr-un colt. Deodata se auzi scartaitul usii…

S-au trezit iepurasii : „Uraaa! A sosit tata! ”

Trist…Iepurasul sopti : ” Eu nu v-am adus nimic…”

Dar, dintr-o data o lovitura puternica zgudui casa.

” El este! Lupul! Inchideti usa! ”

S-au zguduit geamurile, s-au deschis incuietorile si a aparut un cap mare de urs.

„Iata, tineti de la mine un cadou – a marait Ursul- miere adevarata din flori de tei…”

A doua zi, dis de dimineata, toata familia Iepurelui s-a asezat la masa. Iar pe masa, erau de toate!

Doar Cioara suparata s-a mirat:

” Nu-mi pot explica nicicum: cum s-a putut ca dintr-un sac gol sa se adune atatea bunatati? ” 🙂

Vedeti voi, uneori matematica nu are nici o logica!

Pentru ca atunci cand daruiesti….desi poti ramane cu foarte putin sau cu nimic….sufletul se imbogateste din plin.

Iepurasul a daruit… a daruit…fara a se gandi ca el va primi ceva in schimb…chiar si atunci cand ramasese cu foarte putine mere, ele tot continua se le daruiasca. Ce lectie frumoasa !

Si cat de frumoasa si uimitoare este matematica darniciei! Sa tot scazi, sa tot scazi din ce ai si totusi, in final….sa vezi ca tu ai sufletul ataaaat de plin de bucurie si de implinire si ca ai mult mai mult . Daaa, si uneori, rasplata nu va intarzia sa apara!

Si privirile noastre s-au indreptat spre un alt sac, destul de important…le puteam arata un sac de haine (dar acela nu valoreaza prea mult pentru ei, ursuletii mei)  🙂

Cati copilasi nu s-ar bucura sa aiba si ei macar o jucarie?…”Ce ziceti, baieti, facem curat printre ele si ne gandim impreuna ce am putea darui de aici?  Stiu ca de unele sunteti foarte legati sufleteste, dar printre ele sunt si jucarii frumoase cu care nu va jucati….ati putea aduce multa bucurie unui alt copil! ”

Haideti sa deschidem si noi sacii nostri…si sa scadem…sa scadem ce este prin ei….pentru ca in final…sa putem aduna bucurii, zambete, imbratisari…! 🙂

Si pofta buna la mancat mere, va doreste nazdravanul nostru cel mic, care a fost si el implicat in poveste, dar a preferat sa ramana ascuns pana la final! Daaa, a primit si el un mar maaare! 🙂