De cand nu ati mai fost cu cei mici la un teatru de papusi? 🙂

Noi nu am mai fost de …acum doua zile.  Si asta pentru ca teatrul nostru de papusi este chiar la noi in casa! In fiecare seara, sunt zeci de rugaminti mai ales din partea ursuletului mic sa stam de vorba cu papusile de mana.

Pentru cei care nu ati vazut colectia noastra de papusi, haideti sa faceti cunostinta cu ele acum :).  Majoritatea sunt papusi second, cumparate la preturi intre 2 si 14 ron.  De unde le gasesc ( am fost intrebata de multe ori :)) ? Am un articol pe blog despre locurile de unde puteti cumpara jocuri si jucarii second aici. Sper sa va fie folositor.

Între timp, colecția noastră de păpuși s-a mărit enorm de mult , avem acum peste 80 de păpuși de mână diferite, numai bune de pus în scenă atâtea și atâtea povești.

Ursuletii au indragit acest tip de papusi inca de cand urmareau filmuletele educative Baby Einstein. Acele papusi sunt adorabile si nici nu spui ca nu sunt vii! Bineinteles sunt manuite de un papusar tare iscusit!

sursa foto

Poate va spuneti ca nu aveti un decor sofisticat si nici atatea papusi ca si noi…

Papusi puteti confectiona chiar voi. Uitati AICI   o multime de idei frumoase: aveti nevoie doar de carton, fetru, ochisori mobili. Prima mea papusa de mana a fost dintr-o punga de carton 🙂 . Aveam de sustinut un examen practic la facultatea de teologie si a trebuit sa ne confectionam noi recuzita. A fost o provocare tare frumoasa .

De exemplu, uitati o manusa din fetru facuta de noi ( este cusuta cu un ac mare din plastic de D. ).

Ei bine, uitati o scena foarte simpla facuta dintr-o cutie mare de carton. Detalii despre cum am confectionat-o veti gasi aici.

Cu siguranta, voi puteti sa o faceti mult mai frumoasa ( eu am facut-o rapid, pentru ca aveam mare nevoie de ea) .

La ziua de nastere a lui D. am construit o scena sub forma de racheta 🙂 .

Si acum, pentru ca spatiul nu ne permite sa depozitam atatea , am o scena foarte simpla : un scaun mare cu spatar acoperit cu o patura.

Daca doriti scene mai sofisticate, durabile, le puteti cumpara. In magazinul Julia Toys , veti gasi scene second, la preturi foarte bune. Trebuie sa fiti pe faza atunci cand sunt postate , pentru ca se vand foarte repede. Tot acolo, veti descoperi si o multime de papusi de mana  : oameni si animale.  Chiar ieri, noi am comandat o babuta extrem de simpatica pe care nu o vazusem pana acum si deja ma si gandesc la ce povesti sa o folosim. Va fi o supriza tare placuta pentru ursuleti.

Dar daca doriti scene si papusi noi, dati o cautare pe google si veti gasi o multime de magazine care vand asa ceva( eu va dau doar cateva nume, mai cunoscute)  : Boribon, Dol.ro,  Casa Retro, Regele Jucariilor.

sursa foto

Importanta teatrului de papusi pentru copii

Am gasit un articol tare frumos, scris de o educatoare  despre modul in care teatrul are un impact extraordinar asupra dezvoltarii personalitatii copiilor, a vietii lor afective . Va invit cu mare drag sa il cititi aici.

Cand eu doresc sa le transmit copiilor mei o lectie de viata, ma folosesc de foarte multe ori de papusile de mana . Sigur, la fel de folositoare sunt si marionetele  si alte figurine ( din cauciuc, argila) .

Dar, aceste papusi prind viata, ei nu zaresc papusarul si devin mult mai deschisi in comunicare. Oricum, este interesant faptul ca, atunci cand cei mici vad o papusa, o marioneta tinuta de ate, etc….atentia lor le este captata aproape in intregime de acestea; cel care le manuieste trece pe plan secund.

Daca avem de predat o lectie, ce-ar fi sa o predam uneori manuind o papusa de mana? Woow…lectia ar deveni dintr-o data atat de vie!

Noi am invatat cateva lectii, folosindu-ne de papusi de mana  si am avut mare succes: Ssst…apropie-te…vreau sa iti spun un secret!, Sinceritate suparatoare, Ce s-ar fi intamplat daca?

Daca vrem sa invatam sa despartim in silabe, din nou o papusa ne poate fi de mare ajutor . VOm deschide gura papusii, pronuntand silabele o data cu ea! Ce distractiv!! 🙂

Cateva instructiuni de baza pentru papusari

Instructiunile au fost preluate dintr-o carte 50 de scenete tematice pentru teatrul de papusi. Cartea este recomandata copiilor peste 12 ani ( subiectele au o tematica biblica, dar nu sunt pentru prescolari).

Pozitia corpului

In functie de inaltimea scenei, pot fi adoptate doua pozitii: stand in picioare si stand in genunchi. Nu este indicata asezarea pe scaun, deoarece aceasta pozitie va restrictiona nu doar miscarea papusarului, ci si a papusii. Cand papusarul sta in genunchi, corpul lui trebuie sa fie drept de la genunchi in sus, cu bratul intins drept in sus, langa ureche. Nu este permisa indoirea bratelor.

Intrarea si iesirea papusilor

Atunci cand papusa intra in scena, ar trebui sa dea impresia ca urca pe niste scari. Pentru a realiza acest lucru, papusarul trebuie sa isi intoarca trupul de la fata scenei pentru a crea impresia de distanta. Apoi, el aduce papusa sus, ca si cum ar urca patru trepte.

Inaltimea corecta

Atunci cand papusa se afla pe scena , cei din sala, ar trebui sa o vada de la talie in sus. Dca se afla si alte papusi pe scena, toate trebuie sa stea la aceeasi inaltime.

Contactul vizual

Contactul vizual este foarte important. Papusarul trebuie sa isi tina mana indoita de la incheietura pentru ca pausa sa para ca se uita incontinuu spre  cei din sala.

Sincronizarea gurii

O buna sincronizare a gurii implica deschiderea gurii papusii o data pentru fiecare silaba enuntata cadn vorbeste si cand canta.

Miscarea gurii

O miscare adecvata a gurii este un component cheie in teatrul de papusi. Deschideti gura in urmatoarea maniera; nu ridicati degetele in sus, ci coborati degetul mare. In acest fel, maxilarul de jos a papusi se va misca, si nu partea superioara a capului. ( Sigur, aceasta regula este valabila pentru papusile carora li se poate deschide gura).

Postura

O postura buna este esentiala. Papusa trebuie sa arate cat mai natural posibil. Pentru a obtine acest efect, bratul papusarului trebuie tinut in sus, langa ureche. Nu trebuie sa se aplece peste fata scenei sau sa se lase intr-o parte.

Despre voce – acestea sunt recomandarile mele

Este greu sa faci un teatru de unul singur. Daca doriti sa introduceti mai multe personaje  cu siguranta, ca, mult mai indicate ar fi papusile de degete.

Eu introduc personajele pe rand, cate doua… Pentru fiecare personaj, incerc sa imi schimb vocea, altfel s-ar putea ca teatrul sa devina oarecum monoton, daca toate papusile au aceeasi voce. Sigur, incerc sa retin vocea personajelor si sa nu le incurc :).

Acum avand atatea informatii noi pentru unii, foarte cunoscute de altii , asteptam cu mare drag sa ne invitati la voi la teatru! 🙂

Orice baietel tanjeste sa fie cavaler…

Si ai mei au tot auzit despre cavaleri, mai ales din desenele animate. Asa ca le-am propus o zi cavalereasca impreuna cu verisorii lor. Am imprumutat de la biblioteca cartea  ” O zi din viata unui cavaler”, de la ed. Aramis.

Aveam si o fortareata , cativa cai si cavaleri playmobil…deci joaca putea sa inceapa. Mie, mi-au pus o floare la ureche si m-au numit domnita lor 🙂

Au fost impresionati de felul in care se imbracau cavalerii si cum isi echipau caii pentru luptele lor.

Si-au construit o fortareata si vreme de o ora…s-au desfasurat acolo tot felul de intreceri cavaleresti.

Le-am explicat baietilor ce mai inseamna cuvantul „cavaler” , nu doar luptator, un barbat puternic, ci unul care stie cum sa se poarte, un om plin de bunavointa, amabil, care este gata sa sara tot timpul in ajutor, vorbeste frumos cu cei din jurul lui si ii apara pe cei slabi.

La sfarsitul lunii august, am avut prilejul sa vizitam cetatea istorica din orasul Rasnov. A fost o zi de neuitat pentru ursuleti…atunci si-au adus si mai bine aminte de activitatile noastre cavaleresti.

Ca sa ajungem sus la cetate, am urcat pe un deal …desi erau doua trenulete care ii duceau pe turisti pana sus, eu le-am propus sa facem miscare si sa mergem pe jos :D. Ei, fiind toti cavaleri, eu, singura domnita printre ei, m-au ascultat…dar ziceam ca nu mai ajungem o data ( mai ales ca tati il tinea in brate pe Alex :))

Gata…eram asa de aproape. D. nu a mai avut rabdare si a luat-o pe o scurtatura 🙂 .

PEntru ei, care nu mai vazusera niciodata asa ceva, era o priveliste plina de maretie…intreaga cetate intinsa pe dealul inalt.

Si uite-i si pe cavalerii mei puternici, ce crescusera peste noapte cati altii in 10 ani ! 🙂

Sigur, trebuia sa platesti la intrare ( 10 lei/adult; 5 ron/copii peste 3 ani) .

Am avut cu noi si un ghid tare drag, unchiul meu ce locuieste chiar in Rasnov…D. l-a indragit tare mult si l-a tinut de mana pe tot parcursul calatoriei noastre prin cetate.

Nici aici nu lipseau standurile cu reduceri la carti :)))

Inainte de a intra…

Daca sunteti curiosi, puteti citi AICI frumoasa istorie a cetatii Rasnov.

NIci nu mai stiam unde sa ne uitam….eram fascinati de ruinele ce ne inconjurau…de misterele ce se asundeau in cotloanele intunecate. Din loc in loc erau tunuri mici cu ghiulele, sigur baietii au incercat sa le ridice ( bine ca erau prinse ) .

Daca doreai sa te transformi in cavaler sau intr-un personaj din epoca medievala…comerciantii (nelipsiti :D) aveau costumatiile deja pregatite.

Pentru o vreme, pur si simplu am zis ca traim intr-o alta lume…cat de simplu traiau oamenii de pe vremuri si ce viata complicata avem noi acum…

Mda….ispitele pentru copiii 🙂

„Maaami, maaami, te rugam, ne iei si noua ceva cavaleresc? ”

Si am gasit solutia salvatoare: masinaria la care iti puteai face propriile monede! Suuper idee!

Si aici un filmulet edificator 🙂 : deci, noi am concluzionat ca aparatul acela chiar facea monede presate….cum? nu am reusit sa deslusim tehnica….poate stiti voi…si ne spuneti si noua 🙂 Iti dadeau un banut auriu si unul din cupru ; alegeai imaginea ce doreai sa apara pe moneda; introduceau apoi ambele monede in masinarie, invarteai, invarteai de roata…si dintr-o data…ieseau misterioasele monede aramii.

Dovada 🙂

Am intalnit in drumul nostru si o colivie maaare…copiii statau la rand ca sa intre in ea :)) …sigur, am stat si noi…

Mesele cu cristale…” Mami, nu putem lua si noi macar unul mic?? ” , a intrebat rugator pasionatul meu de cristale . 🙂

Mie mi-au placut cel mai mult locurile din care puteai privi , de la inaltime, intreg orasul Rasnov.

Daa…mi-a fost mila de D. pentru ca nu a putut sa se uite prin telescop…trebuiau introduse monede, si noi aveam doar bancnote…i-am promis ca  anul viitor vom veni pregatiti .

Oricum, trebuia sa fim multumitori pentru ceea ce vazusem…pentru ca am putut fi pret de cateva ore, intr-o vreme demult apusa…nu stiu ce sentiment va inspira voua ruinele…dar mie imi arata cat de trecatoare este viata…si totodata…ce amprente lasam in urma noastra…cat de trainice vor fi pentru cei ce vor veni dupa noi.

La intoarcere, spre marea bucurie a baietilor,a m luat trenuletul ( un tractoras deghizat in trenulet).

A fost o zi pliiina….cavalerii mei erau obositi… dar fericiti ca au avut parte de asa o aventura pe cinste! 🙂

La noi in casa, toata lumea inventeaza povesti…stiu ca nu va mirati … 😀 …de la cel mai mic , la cel mai mare ( adica tati).

Nu va povestesc prea des despre taticul ursuletilor, desi fara el, tot ceea ce facem noi nu ar mai avea atata culoare si veselie. Cand vine seara de la serviciu, nu vrea sa faca nimic altceva decat sa petreaca timp cu noi. NIci nu apuca bine sa „respire” ca noi l-am si scos la plimbare 🙂 .

Inainte de culcare, se incinge o adevarata lupta urseasca…in patul nostru cel mare…si ursuletii sar pe tati de parca ar fi o trambulina :))) …ce bine ca nu le-a trecut pana acum prin minte sa faca asta si cu mine :))…nu cred ca as rezista 🙂

Dar sa va povestesc despre povestile speciale ale lui tati. El nu are nevoie de carti. Ii ia pe amandoi in brate sau alaturi de el  si inventeaza povesti.

De la un timp, preferate sunt povestile desenate . Isi iau tablita mare magnetica, cariocile „scrie si sterge ” de mai multe culori si „povestesc” 🙂

In serile ce au trecut, au fost povesti cunoscute : Scufita Rosie, Ursul pacalit de vulpe sau Punguta cu doi bani.

Scufita Rosie 🙂

Punguta cu doi bani

Tati deseneaza cate o secventa din poveste…apoi o sterge…apare alta…si tot asa…

Desi micutul A. mai introduce alte elemente desenate in povestire, spre marea suparare a ursuletului cel mare D….e bine ca totul poate fi reparat imediat…si tablita si culorile sunt magice, nu? Poti desena  si sterge oricand doresti :).

Asa ca, nu m-am mirat cand, in dimineata aceasta, micutul A. si-a luat tablita si a inceput sa povesteasca desenand…in felul lui , bineinteles…ca si Picaso ( cum ii spune D. „maaami, A. deseneaza ca si pictorii aceia moderni…de nu intelegi nimic din picturile lor :)))

Dar uimita am fost de povestea lui  ( el nu il pronunta pe r si e tare comic, dar eu va redau o parte din poveste asa…corect) : ” Au fost o data niste fire de iarba care se certau…o iarba zicea : eu sunt buna penru vaci, alta…eu sunt buna pentru girafe… Putin mai incolo erau mai multe ape…care se certau si ele… ” eu sunt buna pentru elefanti….si eu sunt buna pentru cai…. Si a venit la ele o femeie si le-a intrebat de ce se cearta si le-a spus ca nu este frumos. Si de atunci  si apele si iarba nu s-a mai certat si au fost prietene” ( povestea unui micut de 3 ani si 5 luni ) Sigur, in poveste au intervenit apoi niste copaci…niste ursi 🙂

Si pentru bunici si cei care doresc sa il asculte pe marele nostru povestitor, un micut filmulet cu partea a doua a povestirii (imi pare tare rau ca nu l-am filmat de la inceput) :

Si voua va place sa inventati povesti desenate? Incercati si voi …e tare distractiv! 🙂