La noi in casa, toata lumea inventeaza povesti…stiu ca nu va mirati … 😀 …de la cel mai mic , la cel mai mare ( adica tati).

Nu va povestesc prea des despre taticul ursuletilor, desi fara el, tot ceea ce facem noi nu ar mai avea atata culoare si veselie. Cand vine seara de la serviciu, nu vrea sa faca nimic altceva decat sa petreaca timp cu noi. NIci nu apuca bine sa „respire” ca noi l-am si scos la plimbare 🙂 .

Inainte de culcare, se incinge o adevarata lupta urseasca…in patul nostru cel mare…si ursuletii sar pe tati de parca ar fi o trambulina :))) …ce bine ca nu le-a trecut pana acum prin minte sa faca asta si cu mine :))…nu cred ca as rezista 🙂

Dar sa va povestesc despre povestile speciale ale lui tati. El nu are nevoie de carti. Ii ia pe amandoi in brate sau alaturi de el  si inventeaza povesti.

De la un timp, preferate sunt povestile desenate . Isi iau tablita mare magnetica, cariocile „scrie si sterge ” de mai multe culori si „povestesc” 🙂

In serile ce au trecut, au fost povesti cunoscute : Scufita Rosie, Ursul pacalit de vulpe sau Punguta cu doi bani.

Scufita Rosie 🙂

Punguta cu doi bani

Tati deseneaza cate o secventa din poveste…apoi o sterge…apare alta…si tot asa…

Desi micutul A. mai introduce alte elemente desenate in povestire, spre marea suparare a ursuletului cel mare D….e bine ca totul poate fi reparat imediat…si tablita si culorile sunt magice, nu? Poti desena  si sterge oricand doresti :).

Asa ca, nu m-am mirat cand, in dimineata aceasta, micutul A. si-a luat tablita si a inceput sa povesteasca desenand…in felul lui , bineinteles…ca si Picaso ( cum ii spune D. „maaami, A. deseneaza ca si pictorii aceia moderni…de nu intelegi nimic din picturile lor :)))

Dar uimita am fost de povestea lui  ( el nu il pronunta pe r si e tare comic, dar eu va redau o parte din poveste asa…corect) : ” Au fost o data niste fire de iarba care se certau…o iarba zicea : eu sunt buna penru vaci, alta…eu sunt buna pentru girafe… Putin mai incolo erau mai multe ape…care se certau si ele… ” eu sunt buna pentru elefanti….si eu sunt buna pentru cai…. Si a venit la ele o femeie si le-a intrebat de ce se cearta si le-a spus ca nu este frumos. Si de atunci  si apele si iarba nu s-a mai certat si au fost prietene” ( povestea unui micut de 3 ani si 5 luni ) Sigur, in poveste au intervenit apoi niste copaci…niste ursi 🙂

Si pentru bunici si cei care doresc sa il asculte pe marele nostru povestitor, un micut filmulet cu partea a doua a povestirii (imi pare tare rau ca nu l-am filmat de la inceput) :

Si voua va place sa inventati povesti desenate? Incercati si voi …e tare distractiv! 🙂