ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Arhivele autorului: ursuletinazdravani


de 6 comentarii

Stejarul cel pitic in viziunea lui D. :)

Ieri a ajuns la noi o surpriza din partea Antoanetei 🙂 – ne-a imprumutat minunata carte. Multumim mult de tot inca o data, mamica de pitici frumosi si voinici! 🙂

Asa ca m-am hotarat sa-i fac lui D. testul copacului desenat. L-am rugat sa deseneze un copac asa cum isi doreste el/ cum si-l imagineaza.

Il vad cum contureaza repejor un copac….si recunosc ca ma asteptam la inceput sa-i dea o alta forma. L-am lasat in pace ca sa nu-l influentez deloc. Cand ma intorc, D. desenase un copac de poveste! :))

Da, era chiar stejarul cel pitic din cartea cu acelasi titlu.

Aceasta superba carte am primit-o cadou de Craciun de la Camelia. A fost o surpriza atat de frumoasa pentru noi, mai ales ca imi doream tare mult cartea pentru ursuleti.

Eu le-am citit povestea atunci, de Craciun si nu am mai reluat-o ca sa pregatim intr-o alta zi , o activitate speciala pentru poveste.

Dar se vede ca D. nu l-a uitati pe batranul stejar si prietenii sai:  Tricotici paianjenul si veverita Bruni.  Uitati-i pe toti aici: veverita este in scorbura si Tricotici , ca de obicei tesand panze cu constinciozitate 🙂 .

Nu stiu daca v-ati prins :D, dar D. a facut frunzele intr-un mod tare practic….a colorat partea de jos cu galben…eu ii spun: „e superb tot ce ai facut…minunat….dar, explica-mi de ce ai colorat jos totul in galben? ” „MAmi , pentru ca e toamna….” „Bine , dar ce sunt chestiile negre de acolo? ”

El: ” pai nu vezi, e conturul frunzelor!! ” 😀 De ce sa se mai chinuie el sa faca frunza cu frunza, apoi sa le coloreze bucatica cu bucatica….cand metoda lui a fost mult mai rapida  si mai ingenioasa? :))

Daaaa….nu am mai reusit sa facem testul….nu ne incadram nicaieri, dar nu a mai contat ….copacul de poveste a lui D. ne-a incantat atat de mult…si seara la culcare, am adormit , impreuna cu Bruni si Tricotici , leganati de crengile taticului stejar :).


de 17 comentarii

Sinceritate suparatoare

Timi era un baietel dragut , ce facea parte dintr-o familie bogata, cu o casa frumoasa. Tot timpul era imbracat cu hainute frumoase si deosebite. Tatal lui era doctor si de multe ori statea de vorba cu Timi, invatandu-l si sfatuindu-l. Intr-o zi, i-a spus baietelului ca este tare bine ca  sa fie intotdeauna sincer cu oricine si sa spuna adevarul.

Intr-una din zile, Timi se hotari sa iasa la joaca. Se intalni in parc cu mai multi copilasi. Ii cunostea aproape pe toti….Timi, era dragut de felul lui, dar uneori se cam mandrea cu parintii lui, cu casa lui….In mintea lui…staruia ce-i spusese tatal sau…si s-a gandit el…”ce-ar fi sa fiu foarte sincer cu copiii de aici? cu siguranta, ceea ce le spun eu ii poate ajuta sa se vada asa cum sunt! „

Se intalni cu MIhai, un baietel dintr-o familie saraca…venea tot timpul cu aceleasi hainute, cam murdarele ce-i drept si nu prea frumos mirositoare.

Timi ii spuse hotarat:”MIhai, poate ca nu ti-a spus nimeni: hainele tale miros foarte urat, parul tau e asa de incalcit…si nu ne face placere sa ne jucam cu tine, pentru ca esti asa de murdar„…Uimit , intristat. si mai ales rusinat, Mihai se retrase spre casa. Timi nu avea de unde sa stie ca acelea erau singurele hainute ce le avea baietelul cel sarac, ca mama lui muncea de dimineata pana seara si nimeni nu avea grija de el. Singura lui bucurie era sa se joace cu copiii din parc.

Putin mai incolo, il vazu si pe Dorin, un baietel inalt si slab.

„Dorin”, spuse Timi, ” dar ce lungan esti…tu nu vezi ca ti-au ramas hainele scurte? si ce slab! chiar nu arati deloc bine! Dorin nici nu mai apuca sa riposteze, ca Timi pleca mandru ca i-a spus adevarul despre infatisarea sa.

Iata ca sosi in parc si Leo , un baietel chelios si tare plapand. Timi se tot intreba demult de ce nu are Leo par si se gandea ca asa -i place lui sa se tunda. Asa ca ii spuse hotarat: „Leo, atat de urat iti sta asa…sa nu te mai miri daca rad copiii de tine ca esti asa de chelios! ” Profund ranit, Leo se inrosi si se retrase singurel pe o banca…Timi nu stia, ca Leo suferea de o boala grava si urma numeroase tratamente. Astazi se simtise un pic mai bine si incerca sa iasa in parc ca sa-si vada prietenii.

Ei, dar uite-o si pe Tina…in sfarsit va putea sa-i spuna si ei ce parere are despre basca aceea ciudata ce-o purta in cap.  ” „Ei, Tina, iar ai venit cu uratenia asta de basca?? Tie chiar nu-ti este rusine sa iesi asa din casa? „ Micuta Tina, o fetita tare simtita si cuminte, se duse langa Leo pe banca si incepu sa planga…basca aceasta era preferata ei,; o primise de la bunica ei scumpa ce murise anul trecut. Si ar fi vrut sa nu o mai dea niciodata jos din capsor…pentru ca ii era atat de dor de buni a ei. Timi o ranise atat de tare….

Timi devenise un pic confuz…nu intelegea de ce copiii s-au suparat pe el…el nu dorea decat sa fie sincer si sa-i ajute!

Dar ia uite-l pe Vito, cu siguranta acesta va avea nevoie de sfaturile lui!

„Buna, Vito…o zi frumoasa, nu-i asa? Iar te-ai imbracat in marinar? hahaha! Ar trebui sa te uiti un pic la tine: nu vei putea ajunge un marinar: iti este foarte frica de apa- nu mai sti cum anul trecut nu ai vrut sa vi la rau cu noi ? Esti cam mic de statura…ar trebui sa vii cu picioarele pe pamant si sa nu mai visezi asa! „

Vito chiar se necaji…cine era el, TImi ca sa-i strice lui visele? Da, nu a vrut sa vina la rau , e drept, dar si-a promis ca anul acesta va fi mult mai curajos. Parintii ii cumparasera acel costum pentru ca stiau cat de mult isi doreste sa devina un om al marilor. Dar, de suparare, nu-si mai gasi cuvintele….oricum, Timi nici nu-l mai astepta sa-i zica ceva….

„Hmmmm…e cam plictiseala pe aici azi…bine ca macar am fost sincer cu toata lumea si chiar nu inteleg de ce au plecat toti!”

….oooo, dar nu chiar cu toata lumea fusese el sincer!!  Pai, uitase de papusar…da, papusarul D!!  Trebuie sa-i zica si lui ceva: ‘Papusarule D., ce par mare ai si ce sosete cu scame…uita-te cat de bine arata hainele mele! Si  uite nu vezi ca nu-l zici bine pe s? mie chiar mi-ar fi rusine...”

Papusarul D. se incrunta tare la el si mai sa-i dea lacrimile, dar mama ii spuse la ureche :” hei, trebuie sa-l invatam minte pe Timi…trebuie sa-i spunem ca nu are voie sa  se poarte asa”.

Si calm, D. ii spuse: „ nu e bine ce faci... „Pai, eu spun doar adevarul” , se apara Timi. ” Da, dar adevarul nu e asa….sa fi sincer inseamna sa nu minti, nu sa le spui lucruri urate oamenilor…uite, toti copiii sunt diferiti si nu e bine sa radem de ei…tare s-au mai necajit prietenii tai” .

Timi ingandurat , il intreba: ” crezi ca s-au suparat? ”

D. ii spuse: ” da, i-ai facut sa se simta tare prost…si rusinati si mie mi-a fost o data rusine cand cineva a ras de mine de fata cu ceilalti copii…” .

” Vezi, ii spuse mama papusarului D. lui Timi: „nici tu nu esti perfect…da, ai fost sincer, ai vazut anumite lucruri…dar adevarul trebuie spus cu dragoste si a fi sincer nu inseamna sa spui tot ceea ce iti trece prin minte despre o persoana!  Cel mai rau doare cand cineva se leaga de aspectul tau fizic, adica de defectele corpului tau. Tu nu-i cunosti cu adevarat pe prietenii tai: stii ca Leo este foarte bolnav? ca Mihai e foarte sarac si nu are alte hainute? Te-ai gandit vreodata sa-l ajuti sa-i daruiesti din hainele tale? Stii cat de dor ii este Tinei de bunica ei?  Intotdeauna, inainte de a spune ceva cuiva…trebuie sa te gandesti: oare e bine sa-i spun asta…il voi rani…Daca e vorba de vreun defect fizic, nu e normal sa ii spui? crezi ca acea persoana nu stie, nu e si-asa suparata ca arata asa?

Da, sunt altele ce trebuie spuse: daca vezi pe cineva ca se poarta foarte urat, trebuie sa fi sincer si sa ii spui….daca vezi pe cineva ca are o pata pe obraz si pe ascuns altii rad de el si nu-i spun, tu du-te usor si la ureche spune-i ca e murdar pe fata si sa se stearga. Daca auzi pe vreun copil ca le vorbeste urat altora, ar trebui sa mergi sa-i spui sa nu se supere pe tine, dar ca tu doresti sa-i spui ca nu se poarta frumos, ca in felul acesta va ramane fara prieteni. Da, astfel de sinceritati trebuie spuse.

Timi a plecat acasa tare intristat: ce mandru era el inainte ca a fost atat de sincer! Cand si-a vazut tatal a inceput sa planga. Acesta, afland ce s-a intamplat, l-a sfatuit sa mearga la prietenii sai si sa le ceara iertare.

A doua zi, dis de dimineata, Timi, cu o sacosa mare, plina cu hainute frumoase pleca zorit spre o casuta …stiti a cui nu? 🙂

De ce aceasta povestire?

– pentru ca, acum cateva zile , D. care este un baietel tare sensibil, i-a spus unei persoane ca este cam plinuta si cam in varsta, desi acea persoana nu este cu mult mai mare ca mine. A fost atat de sincer, incat noi, parintii lui am ramas uimiti…nu ma asteptam la asta!

– asa ca astazi, prin micul noastru teatru de papusi, am incercat sa-i dau o mica lectie de viata. Incercam sa invatam pas cu pas…ne imbogatim mintea, dar modelarea sufletului , a caracterului este cea mai importanta.

Eu am fost Timi si D. a manuit celelalte papusele. A fost tare uimit de vorbele lui Timi…nu i-a venit sa creada cand papusica rautacioasa l-a atacat si pe el! :). Raspunsul dat de D.lui Timi  a fost propria sa concluzie  din tot ce auzise pana atunci.

Dupa ce am terminat micul nostru teatru, i-am adus aminte despre ce i-a spus acelei persoane….mi-a zis ca s-a gandit sa-i spuna asa pentru binele ei….ca trebuie sa faca mai multa miscare, altfel se va imbolnavi. I-am spus ca are dreptate, dar cum crede ca s-a simtit cel caruia i-a spus asta? Cum s-ar simti el sa i se spuna in public: tu nu vorbesti prea corect si esti cam mic de statura! MI-a spus ca s-ar simti rau si i-ar fi tare rusine.

Da, D. si alti copilasi de varsta lui ( 6 anisori) analizeaza foarte bine oamenii si sunt transanti si uimitori de sinceri. NU e rau asta, dar trebuie invatati cum sa spuna totusi anumite adevaruri. Cele care dor, nu trebuie spuse. Poate ca unii parinti se mandresc cu perlele copiilor lor ( ma refer la faptul ca unii copii ii ataca verbal pe altii .

Sub nici o forma, nu vreau sa intelegeti ca eu incerc sa le spun copiilor mei sa nu-si exprime sincer parerile. Dar, pe masura ce cresc, doresc sa o faca cum trebuie, cu intelepciune.

I-am spus ca va merge la scoala si va intalni tot felul de copilasi: unii mai grasi , alti mai slabi, unii cu ochelari, altii cu alte defecte fizice. Niciodata, dar niciodata, nu are voie sa rada de nimeni. Daca alti colegi o vor face, el sa fie puternic, un adevarat cavaler si sa spuna , sa daruiasa celor din jurul lui doar cuvinte frumoase.  Ce e mai placut? Sa arunce cineva in tine cu pietricele sau cu petale de flori? 🙂

Unii copii pot fi foarte cruzi, atancandu-i verbal si nu numai pe cei din jurul lor. Dar, asta inseamna ca nimeni nu s-a ocupat sa le infrumuseteze sufletul…

Asa ca noi nu vom uita: adevarul trebuie spus intotdeauna doar in dragoste. Si …a fi sincer inseamna sa spui lucruri adevarate, dar nu inseamna sa spui tot ce iti trece prin minte. Vorbele pot rani mai rau decat loviturile si se uita greu.

Poate v-a fost si voua de folos povestioara noastra…daca nu aveti papusele ca a noastre, va puteti confectiona papusele din carton sau alte materiale , sunt la fel de captivante.

Sursa foto


de 4 comentarii

Tot felul de gusturi…

Eu am in casa doi mari degustatori :)…le face mare placere sa guste aluat crud, faina, malai….

Cu toate acestea, ca bebelusi, erau destul de cumintei si nu introduceau obiecte in gura.

Dar acum, mai mari, sunt foarte curiosi sa afle gustul anumitor alimente. Asa ca activitatea de astazi a fost primita cu multa bucurie. Am vorbit despre simtul gustului.

Ne-am uitat in cartea noastra despre corpul omenesc de la LIdl.

Am aflat ca pe limba sunt mici punctulete , ce se numesc papile gustative. Cu ajutorul acestora percepem 5 gusturi diferite. Asa ca ursuletii au inceput sa-si analizeze limbile in oglinda :).

Am studiat deci fiecare gust in parte. Le-am adus pe o tava mare, castronele minuscule cu : zahar alb si brun, nesquick, sare, faina, malai, mustar, cafea din cereale (tare amara mai e) .

Am aflat cu ce parte a limbii simtim un anumit gust, folosindu-ne de aceasta fisa, pe care o puteti imprima de aici.

Gustul dulce il simtim cu varful limbii. Asa ca le-am picurat niste zahar pe varful limbii.

Gustul sarat

Gustul acru ( a trebuit sa ascund recipientul cu mustar de ursuletul A. pentru ca se servea intruna de acolo :))

Gustul amar ( neplacut pentru amandoi 🙂 – dar le-am spus ca aceasta cafea din cereale este tare buna in laptic.

Gustul umami

Ei, acesta il intalnim atunci cand mancam rosii , branza…

Dar noi am vorbit si despre un gust neutru…pe care l-am simtit cand am gustat malai si faina…pentru ca nu aveau absolut nici un gust.

JOc „Ghiceste gustul”

L-am rugat pe D. sa inchida ochii si ii strecuram cate ceva pe limba…el trebuia sa spuna daca este acru , sarat si sa-mi spuna, de asemenea si ce aliment a gustat.

Acest joc se poate complica. PUneti intr-un vas mici bucatele de fructe, legume. COpilul trebuie sa guste cu ochii inchisi si tinandu-se de nas. Am observat ca, atunci cand nu avem miros, nu putem simti bine nici gustul unui aliment . Deci, ambele simturi sunt foarte importante : atunci cand suntem raciti, e tare greu caci nu putem respira cum trebuie si spunem ca mancarea nu are nici gust , nici miros.

 

 


de 12 comentarii

Despre nas, mirosuri placute sau neplacute… :)

Zilele trecute , o sumedenie de arome, mirosuri ne-au invadat camera (va dati seama, nu erau mirosuri neplacute :)))).

Am avut cateva activitati legate de simtul mirosului. Partea din corp raspunzatoare este nasul 🙂 si despre el am mai vorbit aici, anul trecut.

Pentru informatii si imagini, am folosit enciclopedia de la Lidl despre corpul omenesc. Am aflat ca oamenii pot percepe aproximativ 5000 de mirosuri. Si ne-am amuzat sa aflam ca narile noastre, care sunt una mai mare si alta un pic mai mica simt mirosurile in mod diferit: cea mare percepe mirosurile persistente, puternice si cea mica, pe cele mai putin intense. Ne-am studiat propriile noastre nasuri si ne-am analizat narile. :).

JOc de memorie olfactiv 🙂

De mult asteptam prilejul sa folosesc acest joc cumparat in vara anului trecut de la Julia Toys.

Jocul, de dimensiune mare contine o multime de recipiente ce contin niste granule mici . Acestea sunt foarte puternice si au arome de fructe, flori, ciocolata, etc.

Copilul trebuie sa miroasa un recipient si sa-l puna pe cardul corect. Daca miroase a banana, il va pune pe cardul cu imaginea unei banane si tot asa.

D. nu le-a ghicit pe toate si pentru ca mirosul era destul de puternic. Am adus in camera si un vas cu cafea. Cand deja nu mai simteam nici un miros, erau prea multe, mai inspiram cafea (stiu acest truc de la o prietena) si ne mai reveneam :).

Cu ocazia aceasta am aflat ca , desi unele mirosuri desi placute pentru unele persoane, pentru altele pot fi tare suparatoare. De exemplu, mie nu-mi place mirosul de crin, lui D. mirosul de castraveti murati 🙂 (mie si lui A- daaa! ).

Aici sunt ursuletii in actiune, incercand sa distinga aromele din micutele recipiente galbene.

Lista mirosurilor

Impreuna cu ursuletii, am facut o lista a mirosurilor: am pus intr-o parte un capusor vesel pentru mirosurile placute si un cap suparat in dreptul in care am scris mirosurile neplacute, urate.

I-am lasat pe ei sa imi spuna  ce mirosuri li se par placute sau urate.

Si intre mirosurile frumoase am gasit asa:

MIrosul:

-florilor, aerului curat, hainutelor spalate cu balsam si detergent, samponului, sapunului, aerului de munte, parfumurilor

IN lista celor neplacute, au ales asa :

Mirosul:

-florii de putepipongo :))) (aceasta este din filmuletul pufosilor Haha), sosetelor nespalate, fumului, castravetilor murati :), varza murata…si au mai fost cateva, dar nu le mai retin.

Magazinul de parfumuri

M-am folosit din nou de trusa mea cu mostre de parfum si de doua cutii si am facut impreuna cu ursuletii doua magazine de parfumuri. Da, erau doua magazine rivale, doar ca unul era mai bine aprovizionat 🙂

Eu veneam la magazinul lui D. si -i ceream un catalog. Ma uitam si ii ceream un anumit numar : aveam numere pana la 400 :). Cu ocazia aceasta am repetat si numerele mai mari. D. trebuia sa le cauta cu mare atentie si rabdare: erau foarte multe! Eu miroseam parfumul respectiv si daca imi placea il cumparam . LE citeam si lor din catalog ce arome au fost folosite pentru a se fabrica acel parfum.

Sigur, D. mi-a spus sa nu-i explic, el stie cum se face un parfum! Uite asa: se pune intr-o sticluta apa, apoi acolo se indeasa petale de flori si alte plante. Se inchide bine, se agita si se lasa mai multe zile…si gata parfumul!! E ceva adevar aici, nu?? :D.

Si uite asa super parfumati si cu camera inmiresmata la maxim, ne-am incheiat activitatea noastra….da , nu inainte de a simti si frumosul miros al aerului curat ce se strecura prin geamul deschis … 🙂


de 15 comentarii

Un concurs special

Pentru ca se apropie luna martie si cu siguranta vreti sa  oferiti ceva special persoanelor dragi , v-am pregatit un concurs tare frumos. De fapt, ideea concursului nu a fost a mea, ci a dragii mele prietene, Lore. V-am mai povestit despre ea aici.

O poza prelucrata cu frumoasa printesa a prietenei mele (L. este cu o zi mai mare decat ursuletul A. ).

Si, pentru ca cei mici sunt de-a dreptul incantati sa apara in poze alaturi de personajele lor preferate din desenele animate, le puteti face acum, prin concursul nostru o supriza, pentru ca LOre si sotul ei, ii pot introduce pe cei mici in orice fundal ati dori ! ….da, asta daca veti castiga :). Daca s-ar fi putut, ne-am fi bucurat ca toooooata lumea sa fie castigatoare.

Va vom oferi doua premii.

Unul,   sponsorizat de Lore  va fi :

– o poza , format A 4, prelucrata dupa cum veti dori

– o poza, format mic.

Un alt premiu va fi sponsorizat de ursuleti si o vom ruga pe Lore si sotul ei sa va prelucreze 3 poze in  format mic.

Pozele vor fi imprimate pe hartie fotografica si  le veti primi prin posta.

Cum se va desfasura concursul nostru?

1.  va incepe astazi si se va termina in data de 1 martie.

2. Ca sa va inscrieti, trebuie sa lasati aici un comentariu, spunandu-ne cum v-ar placea sa fie pozele voastre personalizate (ce personaje ati alege, ce background).

3. Desi prietena mea nu a cerut asta, rugamintea mea este sa le promovam si noi pagina lor  si sa le dam un like si un share pe FB. Va multumesc tare mult  daca o veti face. 🙂

Va asteptam cu mare drag sa participati! 🙂

O mica observatie:

Bineinteles, pozele prelucrate ale persoanelor castigatoare nu vor fi facute publice sau folosite ca reclama.


de 10 comentarii

Picteaza dupa numere

Daca aveti  copilasi pasionati de pictura, va prezint astazi cateva jocuri foarte dragute, prin care cei mici invata sa picteze respectand anumiti pasi . Sigur, cel mai bine este sa le dam pensulele si culorile in mana si sa-i lasam singuri sa-si manifeste creativitatea.

Dar, uneori, cei mici au nevoie de un model predesenat .

Cred ca de un an de zile doream sa-i cumpar lui D.  un joc din seria „Picteaza pe numere”. Asa ca , acum cateva zile D. a primit primul lui tablou de pictat :).  Din nefericire, la papetaria de unde l-am luat nu erau prea multe modele, asa ca am ales unul cu o corabie de pirati . A costat 22 ron, un pret foarte bun,le-am vazut online la un pret mult mai mare. Noi am luat dimensiunea cea mai mica : 30X40.

JOcul contine :

– o panza predesenata

–  o rama din lemn

– 2 agatatori pentru perete

– vopsele acrilice numerotate

– 2 pensule (una era cu varful fff subtire- noi am folosit-o pentru contur).

D. era nerabdator sa treaca la pictat, asa ca abia astepta sa se culce nazdravanul cel mic…altfel era imposibil sa picteze in liniste :).

Am desfacut cutia, foarte curiosi sa-i vedem continutul.

Acesta era desenul pe panza.

Am fost suprinsa de calitatea vopselurilor. Am adaugat  doar un strop de apa ca sa le subtiem un pic. E bine ca aceasta operatiune sa fie facuta cu o pipeta. Fiecare culoare era numerotata.

D. a vrut sa picteze tinand cont de ordinea numerelor. Si, de asemenea a vrut sa respecte si numarul culorilor.

Cat de curand, imaginile au prins viata…

Pentru ca nu a vrut sa picteze la birou, am cam stat ca o closca pe langa el ca sa nu patam covorul….dar, in afara de o micuta pata albastra, a lucrat foarte curat. Sigur, puteam sa punem ceva pe jos, dar cum culorile nu curgeau ne-am descurcat cu servetele umede si o bucata de hartie.

In sfarsit….corabia era gata! A incercat sa nu depaseasca liniile si sa acopere cat mai bine panza cu vopsea.

Si , pentru ca de-abia asteptam sa -mi incerc si eu pensula pe panza, l-am ajutat si am facut conturul negru .

Si pictorul meu tare mandru de opera lui. 🙂

Daca va plac si voua genul acesta de picturi, am gasit aici o oferta destul de buna, dar sunt sigura ca puteti gasi aceste mici tablouri si in librariile din orasul vostru.


de 2 comentarii

Joc „Calatorim ici-colo”

Nu este vorba despre un joc inventat de noi, ci de un joc ce a aparut in anul 2012 la editura Aramis.

Contine 4 jocuri, dar pentru ca majoritatea jocurilor se bazeaza pe scenarii create de copii, pot fi inventate multe alte idei de jocuri.

Eu l-am zarit intamplator pe  librarie net de Black Friday ; pretul jocului este destul de ridicat in mod normal  (intre 71-79 ron), dar eu l-am luat cu o reducere de 50%…altfel nu l-as fi cumparat.

Cutia este imensa si grea :). Si ursuletii , cand l-au gasit sub brad in prima zi din anul 2013 (am vrut ca aceasta zi sa fie speciala pentru ei )  au ramas uimiti : ” ei, ce joc maaaaaare!!|. Si D. a fost tare mandru ca l-a putut ridica chiar el.

In interior sunt piese de puzzle de doua dimensiuni : mari si foarte mari pentru crearea anumitor scene de joc.

JOcul are niste figurine mari dintr-un carton lucios foarte gros, personajele folosite pentru jocurile de rol: sunt 4 familii asemanatoare (difera doar culoarea de la baza lor) cu 7 membri ( bunicul si bunica, mama si tata si 3 copilasi de varste diferite) ; si copii din diferite regiuni ale lumii. Figurinele nu stau prea bine, trebuie sa le tot asezam, dar pe D. nu l-a deranjat asta.

Unul dintre jocuri  (ce se poate desfasura in doua variante) –  Du-ti prietenul acasa, contribuie la dezvoltarea spiritului de observatie si imbogateste cunostintele copilului legate de zonele diferite ale Pamantului.

Cand, ne-am jucat , noi ne-am adus si globul si personajele noastre isi puneau tot felul de intrebari legate de tara de unde proveneau.

Al doilea joc (de asemenea cu doua variante) –  Cu familia la plimbare, consolideaza cunostintele despre familie, relatiile intre oameni si activitatile lor sociale.

Aici, sunt folosite figurinele cu membrii familiei. Si de asemenea, am amenajat locuintele lor.

Regulile jocurilor par destul de simple; dar cum copiilor mei le plac enorm jocurile de rol, noi nu ne-am oprit la acele reguli….nu va spun ce povesti s-au iscat dintr-un simplu joc. SIgur, pot fi folosite si alte figurine , cum avem noi omuletii Playmobil, totusi acest joc i s-a parut lui D. tare special.

Acest joc devine frumos, interesant si captivant doar daca nu va opriti la regulile deja scrise….daca veti da frau liber imaginatiei, veti afla lucruri foarte interesante si amuzante chiar despre propria voastra familie, veti afla cum priveste cel mic activitatile de zi cu zi….de ex. in timpul unul joc, D. spunea (era unul dintre baietei)…” mami era pe net, se uita pe mail-uri” 🙂 …asa ca bebelusul a luat bomboanele din dulap…pentru ca mama nu se uita la el :)…Eu ii spun(  eram cu figurina mama) :” cum asa, mama tot timpul va supravegheaza” … D. :” da sigur, dar  mama se uita cand la bebelus, cand se mai uita la mail :)))) ….Acum voi sa nu credeti ca micutul A. a luat vreodata bomboane pe ascuns….la noi in casa, dulciurile nu stau la discretia copiilor. Dar, ca mami isi citeste mail-urile cand cei mici vor sa se joace singuri…asta e adevarat. 🙂

Si uite asa, afli cat de mult analizeaza cei mici comportamentul nostru al adultilor si ori incearca sa ne copieze, ori aflam ca sunt nemultumiti de noi.

Cu ajutorul figurinelor, eu ii pot pune lui D. tot felul de intrebari serioase, intrebari la care, in mod normal….uneori nu mi-ar raspunde daca nu are chef sau starea potrivita.

Asa ca, daca doriti sa faceti vreodata un cadou interesant copilasilor vostri, acest joc este potrivit , frumos si util.

Il puteti cumpara de  pe librarie net ( aici), vad ca il au la reducere  cu 30% – 55 ron.


de 3 comentarii

Despre urechi, auz si tot felul de sunete

Am continuat activitatile noastre despre cele 5 simturi si am vorbit de data aceasta despre auz.

Nu au fost notiuni noi pentru D., pentru ca anul trecut am mai vorbit despre urechi si modul in care se produc sunetele ce le auzim.

Prima data , ne-am uitat cu atentie la imaginile din cartile noastre despre corpul omenesc de la Lidl si editura Prut. Am citit informatiile de acolo, afland cateva lucruri interesante.

Le-am subliniat faptul ca trebuia sa aiba grija de auzul lor:

-sa nu lase pe nimeni sa tipe la urechea lor ( si nici ei sa nu faca asta)

– sa pastram o igiena riguroasa a urechiuselor

-sa nu asculte muzica/desene la un volum al sunetului mare .

A urmat apoi o vizita la cabinetul doctorului de urechi 🙂 :- i-am spus lui D. ca acesta se numeste doctor orl-ist. I-am consultat pe rand, i-am pus sa reproduca vocal anumite sunete. Si, le-am spus ca le voi testa auzul printr-un joc de memorie auditiv.

Am adus o cutie surpriza si sigur cei mici erau nerabdatori sa o deschidem.

In ea pusesem oua Kidner din plastic, in care ascunsesem  o  multime de obiecte mici ( bile, orez,figurine, piese mici de puzzle, clopotei, etc. ). In cate doua oua puneam aceleasi obiecte, avand in final vreo 10  perechi.  Cred ca am mai vazut aceasta idee la Roxana.

Le-am asezat pe tablita noastra si i-am spus lui D. sa ia cate doua si sa vada care suna la fel. Cand i se parea ca sunetul este asemanator, le punea deoparte.

Dupa ce le-a asezat pe toate perechi, le-am deschis ca sa vedem daca obiectele din interior erau identice :). Ursuletii erau tare curiosi sa vada ce se ascunde inauntru.

Ne-am bucurat ca multe dintre perechi au fost alese corect.

Apoi, micutul A. s-a chinuit sa puna obiectele inapoi in oua :).

Jocul sunetelor

Despre jocul nostru Slammers , v-am mai povestit aici. De fiecare data il jucam cu mare placere si acum era tocmai potrivit pentru lectia noastra despre simtul auzului.

Am imprastiat cardurile pe jos si in functie de sunetul auzit, incercam sa descoperim cat mai repede cardul cu imaginea corecta.

Este un joc grozav : ii ajuta pe cei mici sa invete sa faca liniste si sa asculte cu rabdare si atentie un sunet, sa asocieze sunetele cu un obiect/fiinta, le dezvolta spiritul de observatie.

Joc „Ghiceste ce se aude? „

Daca nu aveti acest joc SLAMMERS,   ati putea foarte usor inventa unul.

Aveti nevoie de:

– sunete, pe care le preluati de aici, de pe site-ul parinti. com : SUNETE.

(L-am jucat si acum si m-am bucurat sa vad ca acum, sunetele pot fi descarcate direct in calculator si pot fi auzite pana sunt oprite. )

-carduri cu tot felul de imagini (le faceti preluand imagini de pe internet) : animale, unelte, vehicule….orice suna :) pe care ar fi bine sa le laminati.

– palete de musti sau folositi mainile :)

Aranjati cardurile si cineva (care nu participa la joc) va pune sunetele. Jucatorii trebuie sa ia repede cardul ce corespunde sunetului auzit ( si pe acel link aveti foarte multe sunete). Ei pot lua cardul, atingandu-l cu paleta de prins musti :) sau cu mainile.

Si asa jocul este foarte captivant.

Puteti sa jucati jocul si intr-un mod simplu: pe rand, fiecare copil sa ghiceasca sunetul auzit.

 

JOc de imaginatie auditiva 🙂

…nu cred ca l-am denumit corect, dar asa mi-a placut sa-i spun 🙂

PUneti pe covorul din casa un prosop maaare si colorat de plaja. Apoi , intinsi pe prosop, ascultati tot felul de sunete  din natura /muzica linistitoare cu ochii inchisi si imaginati-va impreuna ca sunteti pe o pajiste sau pe plaja ….lasati-i pe cei mici sa va povesteasca ce vad ei cu ochii imaginatiei lor, imaginatie ce este starnita de sunetele sau melodiile auzite. Va dati seama ca nu ma refer la cine stie ce meditatii ciudate….este doar un joc de imaginatie ! 🙂 In astfel de jocuri, D. mi-a povestit tot felul de lucruri interesante si si-a depanat cu drag amintirile, spunandu-mi chiar si lucuri pe care eu nu le stiam.

Spor la joaca si voua! 🙂

 


de 9 comentarii

Felicitare surpriza

De fiecare data, in ziua in care sunt la serviciu, D. imi pregateste o surpriza ( de obicei un desen ).

Intr-una din zile m-a desenat pe mine in fata unui tort urias…acolo , in desen eu ma pregateam sa suflu in lumanari :).

Astazi, mi-a facut o felicitare superba…bine a ajuns un pic cam ciufulita la mine….si D. mi-a spus: ” nici nu stii cat am muncit la ea ! ” 🙂

Mie pur si simplu nu-mi venea a crede ca s-a chinuit atat sa faca acele stegulete :)…cand e vorba de creatiile lui, are o rabdare fara limite … 🙂

Dar sa va arat felicitarea mea 🙂 ce imi este atat de draga.

Aceasta este coperta :

Si interiorul…

Dupa ce l-am laudat de muuulte ori, l-am intrebat: „oare nu ar fi fost un pic mai bine sa fi facut masina pe ambele foi?…ar fi iesit intreaga…”. El mi-a spus:” dar, este intreaga mami, eu asa o vad….ea deja a inceput cursa…a trecut pe partea cealalta, doar ca noi nu o vedem, dar e intreaga.” 🙂

SIgur, si micutul A. mi-a facut o felicitare cu un creion cerat ce se sterge ff greu (sunt foarte bune pentru colorat) , doar ca el mi-a facut-o direct  pe patura cea noua de pe pat :D. ..e bine ca la varsta lui , deocamdata face doar cateva linii :).


de 3 comentarii

Jocuri pentru invatarea adunarilor simple

Pentru ca deja stim sa numaram pana la 100 si stim sa scriem si numerele, am trecut la adunari.

Tati este cel care l-a impulsionat sa invete cat mai repede sa socoteasca. Cand sunt eu la serviciu si raman cu el, fac impreuna tot felul de exercitii. 🙂 Si nu cu joculete cum ii fac eu, ci pur si simplu pe foi sau tablita magnetica.  Si D. este tare mandru pentru ca este considerat un copil mare.

Asa ca , zilnic, facem adunari si cat de curand vom trece si la scaderi.

Pentru ca imi place sa cred ca foarte multe lucruri se invata mai bine prin joc, eu raman adepta stilului nostru . 🙂

1. Ajutor pentru Postasul Pat

( Sigur voi puteti folosi orice figurine si puteti inventa alte mici scenarii )

La posta din oraselul Postasului Pat au fost aduse foarte multe colete. El trebuia sa le duca pe rand in depozit. Asa ca a apelat la ajutorul lui D. 🙂

Postastul P. ii aducea o tura de colete, apoi inca una. D. aduna gramezile si socotea totalul. Scria pe tablita magnetica si apoi stergea si tot asa, intretinand in tot acest timp o adevarata conversatie cu postasul  . 🙂

TErminand de pus toate coletele in depozit, postasul a plecat pe traseu si i-a lasat lui D. niste calcule de facut . 🙂

D. deseneaza betisoare sub numere pentru ca asa i-a arata tati sa faca si lui i se pare mult mai usor asa. Treptat, ne vom dezvata de ele (avem si betisoare din plastic, de data aceasta a avut si micutele patratele de numarat, dar lui tot mai simplu i se pare asa ).

NOta si-a pus-o singur! 😀 ( a fost si un prilej sa vorbim si despre sistemul de notare de la scoala : calificative si note).

Sigur, postasul PAt a avut nevoie si de ajutorul lui A. Il ruga sa ii incarce masina : o data un colet, alta data doua si tot asa. Bine, satisactia mare era sa imprastie micutele colete peste tot.

2. Adunari la magazin

Inainte de a pleca cu totii la hypermarket, i-am spus lui D. ca el va avea o misiune speciala. Va nota pe o foaie tot ce cumparam noi si apoi vom aduna produsele. Asa ca i-am inmanat de acasa un pix si un carnetel.

A fost tare constiincios . Pentru ca nu stia inca sa scrie numele produselor , le-a desenat.

Este o modalitate foarte buna de a-i tine ocupati in timp ce va faceti cumparaturile :).

Si lista noastra de cumparaturi :).