De fiecare data, in ziua in care sunt la serviciu, D. imi pregateste o surpriza ( de obicei un desen ).
Intr-una din zile m-a desenat pe mine in fata unui tort urias…acolo , in desen eu ma pregateam sa suflu in lumanari :).
Astazi, mi-a facut o felicitare superba…bine a ajuns un pic cam ciufulita la mine….si D. mi-a spus: ” nici nu stii cat am muncit la ea ! ” 🙂
Mie pur si simplu nu-mi venea a crede ca s-a chinuit atat sa faca acele stegulete :)…cand e vorba de creatiile lui, are o rabdare fara limite … 🙂
Dar sa va arat felicitarea mea 🙂 ce imi este atat de draga.
Aceasta este coperta :
Si interiorul…
Dupa ce l-am laudat de muuulte ori, l-am intrebat: „oare nu ar fi fost un pic mai bine sa fi facut masina pe ambele foi?…ar fi iesit intreaga…”. El mi-a spus:” dar, este intreaga mami, eu asa o vad….ea deja a inceput cursa…a trecut pe partea cealalta, doar ca noi nu o vedem, dar e intreaga.” 🙂
SIgur, si micutul A. mi-a facut o felicitare cu un creion cerat ce se sterge ff greu (sunt foarte bune pentru colorat) , doar ca el mi-a facut-o direct pe patura cea noua de pe pat :D. ..e bine ca la varsta lui , deocamdata face doar cateva linii :).
februarie 13, 2013 la 22:07
bravo, danut, foarte interesanta felicitarea ta !
februarie 14, 2013 la 05:02
Bravo D., foarte interesanta felicitarea!
Despre a lui A…., si Maria face mereu de-astea. Prefera covoarele si canapeaua pentru a se exprima. Cand o cert si-i spun ca nu-i voie, se uita la mine cu asa o seninatate si ma intreaba : De ce? 🙂
februarie 14, 2013 la 22:28
ei, sigur cum sa inteleaga :)) ei spun ca e o bucurie pentru noi 🙂
februarie 14, 2013 la 09:08
Ca sa scoti creionul cerat, procedeaza cum ai proceda sa scoti ceara picurata, pune hartie alba si calca cu fierul pana se duce de tot, apoi pune un detergent de pete si freaca bine cu o periuta (eu am o solutie de pete speciala pentru grasimi), apoi spala normal la masina – ar trebui sa iasa. Foarte frumoasa felicitarea, are multe detalii!
februarie 14, 2013 la 22:29
multumesc tare mult pentru sfaturi…problema e ca acolo a fost si un marker permanent :(…oricum, tot asa voi incerca cu fierul de calcat si apoi cu vanish.
februarie 14, 2013 la 13:53
da, si eu am avut o perioada cand fetita mea imi desena la gradi, zilnic cate ceva: o mutrita, ceva, orice..si imi explica cu lux de amanunte ce anume a facut si de ce….raman amintiri frumoase
februarie 14, 2013 la 22:30
sigur, cele mai frumoase amintiri…
februarie 14, 2013 la 15:24
Ce gentleman ai tu acolo 🙂 Bravo! Să fie tot așa!
februarie 14, 2013 la 22:31
multumim, NIco! 🙂