ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață


12 comentarii

Colectia „Rasfoieste si asculta”, ed. Crisan : Ferma, Animalele, Padurea

Avem in biblioteca ursuletilor,pe langa multe alte comori….3 carti tare speciale….maaaari si superbe. Recunosc ca mie imi plac foarte mult cartile aparute la Editura Crisan, mai nou Shop and Fun: imaginile sunt atat de vii, colorate, inedite….imposibil sa nu fie iubite de copilasi.

Asa ca astazi va prezentam colectia ” Rasfoieste si asculta”…de foarte mult timp doream sa le luam, dar cum pretul lor nu este deloc mic, au trecut ceva ani ca sa le putem achizitiona. Prima carte, „Ferma” a primit-o D. de la verisorii lui cand a implinit doi anisori. A fost atat de „citita” si de rasfoita! sursa foto

Copiii vor face cunostinta cu cele mai cunoscute animale de la ferma. Fiecare carte este oarecum asemanatoare: animalutele sunt personalizate; au un nume haios si o poveste scrisa intr-o poezioara de 3 strofe . Poeziile sunt scrise cu majuscule, ceea ce face ca incepatorii in tainele cititului sa le indrageasca si sa aiba curaj sa le citeasca singurei. Pe masura ce copiii dau paginile, se aud tot felul de sunete. Chiar si cei mai mici pitici se vor descurca…nu trebuie sa apese pe un buton, ci pur si simplu sa rafoiasca si sa asculte!

Va prezint in final un mic videoclip demonstrativ (este un filmulet de anul trecut)  bineinteles ca D., care este un maestru al sunetelor ca personajul Gerald McBoing boing :) )) dorea sa improvizeze el pt  paginile ce nu aveau sunet-veti auzi in final un sunet de tractor ff reusit :) ))):

Urmtoarele doua carti le-am cumparat direct de pe site-ul editurii din categoria de carti uzate : aici , cu 50% reducere. Si vreau sa va spun ca defectele erau minore…sunetul mergea perfect, foile cartonate, intacte.

Le veti gasi si voi, la acelasi pret redus: Animalele aici  si Padurea aici.

Daca nu le mai prindeti la reducere, cu siguranta, le veti gasi in alte librarii online la un pret bun ( si eu astept cu nerabdare Black Friday in noiembrie 😀 )

Animalele

sursa foto

Veti merge in intreaga lume si veti intalni cele mai indragite animale.

Haideti cu noi prin carte 🙂

Padurea

Esti invitat  într-o călătorie imaginară prin vesela pădure, unde vei descoperi o mulţime de animale simpatice, pe care le vei putea şi auzi… Cum, nu crezi? Răsfoieşte paginile acestei cărţi şi ascultă graiul animalelor, dar şi alte sunete din pădure!

Va dorim spor la citit, rasfoit si ascultat! 🙂


5 comentarii

Matematica fara logica: Cand un sac se goleste si totusi la final este plin…

Adaptare dupa „Sacul cu mere” (de Vladimir Suteev) ( si textul este mult schimbat pe alocuri, fiind impletit cu joaca noastra)

Un iepuras pleca in padure cu un sac mare ca sa caute ciuperci si fructe pentru iepurasii lui, dar nu gasi nici ciuperci, nici fructe…

Deodata, in mijlocul campiei verzi vazu un mar salbatic, plin de mere rumene si in el si sub el. A deschis sacul si a inceput sa culeaga. Si cum era si un baietel langa el il ruga sa-l ajute sa numere merele din sac.

Grozav!! 30 de mere frumoase si rosii..tocmai bune pentru sotia si copilasii lui!

Si baietelul se hotari sa-l urmareasca in ascuns…si pe o tablita isi nota cate mere avea iepurasul in sac.

O cioara zbura pe o creanga si incepu sa strige :

” Cra, cra…ce nerusinare! Nu ai mai lasat nici un mar pentru cei care vor poposi aici! ”

„IN zadar strigi”, ii spuse Iepurele, aici sunt mere pentru o padure intreaga. Dar acasa, iepurasii mei sunt flamanzi „.

A luat iepurele sacul cu mere si a plecat. Sacul era mare si tare greu. Pe drum, deodata, capul i se lovi de ceva mare. Cand ridica capul, spre marea lui spaima, il vazu pe Urs.

” Ce ai tu in sac? ” il intreba Ursul.

Cand isi veni in fire, Iepurele i-a spus:

” Iata…mere…serveste-te Mos Martine! ”

Ursul lua 6 mere si pleca.

Cum D. urmarea totul in ascuns, nota si el pe tablita lui….si scazu din cele 30 de mere pe cele 6. Deci a ramas cu 24.

Merge Iepurele prin padure si din toate partile fug catre el Veveritele si ii spun in cor:

” Draga Iepurasule, da-ne si noua cateva mere! ”

Ce putea face Iepurele…deschise din nou sacul si le dadu si lor 7 mere.

In drum spre casa, Iepurele se intalni cu un mai vechi prieten al sau, Ariciul.

Ariciul era suparat ca nu gasise ciuperci. Iepurele ii spuse:

” Ia mai bine mere de la mine. Ia, nu te sfii, ca am multe mere! „|

Si ariciul isi lua si el doua mere.

Trecu Iepurele printr-o poiana, unde erau niste caprite. Iepurele le-a dat si lor mere cate le-au trebuit.

” Ia, uite”, isi spuse baietelul…iepurasul a ramas cu 5 mere…cum se va duce el acasa la iepurasii lui doar cu atatea mere? ”

Merge ce merge iepurele pana a obosit. A dat de o buturuga si s-a asezat pe ea sa se odihneasca, cand deodata…

” Multumesc, Iepurasule! ” a spus Cartita…si a disparut sub pamant cu 3 mere din sacul Iepurasului.

Dar sa vedeti ce se intamplase, intre timp, in casa Iepurasului…

Acolo, plina de ingrijorare il astepta Sotia lui.  Era foarte trista pentru ca Iepurele nu mai aparuse si se innoptase.

Dar, iata, cineva a batut la usa. O veverita aparu in prag cu bratele pline de nuci.

„Iata, mama ne-a rugat sa vi le aducem! ”

A sosit si ariciul cu ciuperci…

Veni si o caprita si aduse lapte si varza.

„Acestea sunt pentru copiii vostri” i-a spus ea Iepuroaicei.

Si minunea a continuat….si Iepuroaica era atat de suprinsa…si nu stia ce se intampla…

Cu lovituri usoare, s-a deschis capacul din podea si s-a aratat capul Cartitei.

” Aceasta este casa Iepurelui? ”

„Da, noi locuim aici” a spus Iepuroaica.

” Inseamna ca am nimerit unde trebuia! ” s-a bucurat Cartita. Si a scos de sub pamant diferite legume : morcovi, cartofi, patrunjel…

Ei…dar sa vedem ce s-a intamplat cu Iepurele cel mare.

In timpul asta, Cioara croncanea:

” Cra! Cra! La toti le-ai dat mere, dar pe mine nici macar cu un mar nu m-ai servit ”

Obosit si suparat, Iepurele a scuturat din sac ultimele doua mere .

„Iata! sunt cele mai bune…mananca pentru sanatatea ta!

„Imi plac foarte mult merele tale, dar acum eu nu pot manca! Cra! Cra! Ce-ai sa faci acum? Copiilor tai flamanzi le duci un sac gol! ”

„Ei, am sa ma duc in padure si voi culege altele”

„Incotro te duci acum…cand se ridica nori grei de ploaie? ”

Dar , Iepurasul nu o asculta…pleca din nou spre marul din padure…S-a grabit…s-a grabit…dar acolo..era Lupul cel rau. Vazandu-l , Lupul s-a repezit spre el. Speriat, Iepurasul ii arunca sacul gol in cap (vedeti, a fost si acesta bun la ceva ) si a fugit cat l-au tinut picioarele.

Noaptea, tarziu soseste reusi sa ajunga acasa.

Acolo, iepurasii dormeau dusi. Numai Iepuroaica nu dormea: plangea incetisor intr-un colt. Deodata se auzi scartaitul usii…

S-au trezit iepurasii : „Uraaa! A sosit tata! ”

Trist…Iepurasul sopti : ” Eu nu v-am adus nimic…”

Dar, dintr-o data o lovitura puternica zgudui casa.

” El este! Lupul! Inchideti usa! ”

S-au zguduit geamurile, s-au deschis incuietorile si a aparut un cap mare de urs.

„Iata, tineti de la mine un cadou – a marait Ursul- miere adevarata din flori de tei…”

A doua zi, dis de dimineata, toata familia Iepurelui s-a asezat la masa. Iar pe masa, erau de toate!

Doar Cioara suparata s-a mirat:

” Nu-mi pot explica nicicum: cum s-a putut ca dintr-un sac gol sa se adune atatea bunatati? ” 🙂

Vedeti voi, uneori matematica nu are nici o logica!

Pentru ca atunci cand daruiesti….desi poti ramane cu foarte putin sau cu nimic….sufletul se imbogateste din plin.

Iepurasul a daruit… a daruit…fara a se gandi ca el va primi ceva in schimb…chiar si atunci cand ramasese cu foarte putine mere, ele tot continua se le daruiasca. Ce lectie frumoasa !

Si cat de frumoasa si uimitoare este matematica darniciei! Sa tot scazi, sa tot scazi din ce ai si totusi, in final….sa vezi ca tu ai sufletul ataaaat de plin de bucurie si de implinire si ca ai mult mai mult . Daaa, si uneori, rasplata nu va intarzia sa apara!

Si privirile noastre s-au indreptat spre un alt sac, destul de important…le puteam arata un sac de haine (dar acela nu valoreaza prea mult pentru ei, ursuletii mei)  🙂

Cati copilasi nu s-ar bucura sa aiba si ei macar o jucarie?…”Ce ziceti, baieti, facem curat printre ele si ne gandim impreuna ce am putea darui de aici?  Stiu ca de unele sunteti foarte legati sufleteste, dar printre ele sunt si jucarii frumoase cu care nu va jucati….ati putea aduce multa bucurie unui alt copil! ”

Haideti sa deschidem si noi sacii nostri…si sa scadem…sa scadem ce este prin ei….pentru ca in final…sa putem aduna bucurii, zambete, imbratisari…! 🙂

Si pofta buna la mancat mere, va doreste nazdravanul nostru cel mic, care a fost si el implicat in poveste, dar a preferat sa ramana ascuns pana la final! Daaa, a primit si el un mar maaare! 🙂


3 comentarii

Matematica distractiva cu nuci si veverita Rita

Ne-am trezit in camera cu prietena noastra Rita, care era tare grabita …. Desi pana acum statuse nebagata in seama intr-un colt al jucariilor, acum era tare vioaie si vorbareata. Si avea mare nevoie de ajutor!

A venit toamna si ea trebuia sa isi faca camara ei cu provizii, dar e tare greu sa te descurci de unul singur. Si ce bine sa ai niste prieteni ca ursuletii nazdravani care sa te ajute la nevoie!

” Hai sa cititi mai intai cate ceva despre veverite, vreti? Uite, v-am adus o carte! ”

„Noi ne facem intotdeauna provizii pentru iarna : ghinde, alune…nuci, daca gasim asa ceva… Dar, sa vedeti! am descoperit intr-un loc ascuns o gramada maaare de nuci….tare as vrea sa le aduc in scorbura mea pana nu vin ploile…ma ajutati, va rog frumos? ”

„Sigur ca da!!”, sarira ursuletii cu vocile lor vesele.

Au pus in miscare masinutele, trenuletele pentru ca transportul nucilor sa se faca cat mai repede. I-au facut si un culcus de frunze in scorbura pentru ca nucile sa stea cat mai bine . 🙂

Veverita statea la intrarea scorburii si ii intreba: ” Acum cate nuci mi-ai adus, mititelule? ”

” stai sa ma gandesc putin…. ” si tot numara si numara…

” Hai sa le luam pe rand si sa le numaram impreuna ca sa nu gresim”, il incuraja veverita Rita.

” Ooo…tu mi-ai adus data trecuta 6 nuci si acum 5 ….cate nuci voi avea acum cu acestea ?, il intreba Rita pe ursuletul cel mare

„Da, uite acum mi-ai adus si mai multe nuci…hai sa le numaram pe toate…sa incepem…numara tu mai tare!” ii spuse din nou veverita Rita ursuletului cel mic.

Si uite asa, o gramada frumoasa de 42 de nuci ( numarate bucatica cu bucatica de ursuletul cel mare) s-a strans in camara harnicutei Rita.

Si, ca sa le multumeasca pentru ajutor, Rita le-a spus: ” Am sa va invat sa faceti barcute din nuci!!  Vreti? ”

” Daaa, daaaa!”, au exclamat bucurosi ursuletii 🙂

” PAi , avem nevoie de jumatati de coaja de nuca, putina plastiina, scobitori si niste abtibilduri…asa si cat le facem, putem sa rontaim si miezul din interiorul nucilor! ”

” Este foarte simplu…punem plastilina in interiorul barcutelor, infingem scobitorilor, lipim steguletele si gata…barcutele sunt pregatite sa pluteasca pe lac! ”

Ce distractiv!!

Mici observatii  🙂

Daca nu aveti o veverita din plus, puteti printa una, o lipiti pe carton, mai lipiti un betigas si gata marioneta pentru joaca!

La noi, prind foarte bine astfel de jocuri…eu  sunt glasul papusilor implicate in joc….si incerc sa nu intervin   ca si ” mama” , altfel stric farmecul jocului. Si ei, se implica trup si suflet….Daca l-as pune pe D . sa faca pur si simplu adunari pe o foaie de hartie…s-ar lasa cu tanguieli….” Off…ce plictisitoooor”…dar, asa….adunarea e  o simpla joaca! 🙂

Hai si voi la strans provizii pentru toamna si la papat nuci alaturi de noi! 🙂


4 comentarii

Coperta pentru „Ghiozdanelul creativ”

Ai intre 4 si 13 ani?

Atunci, te poti inscrie alaturi de noi la un concurs frumos Ghiozdanelul creativ, organizat  pe blogul Talente de nazdravani.

Detaliile le veti gasi acolo 🙂

Cerinta concursului era sa confectionam o coperta pentru o carte sau un caiet.

Asa ca D.  a facut o coperta pentru o carte de muzica, pentru ca aveam un perforator cu note muzicale.

Coperta este simpla, lui nu-i plac zecile de detalii….asa ca  , va prezentam concurentul in timpul realizarii proiectului si proiectul in sine la final :).

DSCN4058

 

Mult succes, ursuletule D. si tuturor celorlalti participanti creativi! 🙂

Da…era in mod intentionat ff serios….pentru ca este o poza seriaosa 🙂

 

 

 


9 comentarii

Darul sirenei Doria

Inchide ochii si lasa-ti imaginatia sa zboare….sa zboare…..si las-o sa coboare lin….pe aripi fine …pe malurile unei mari necunoscute…acolo unde nisipul este auriu…si unde nu a calcat niciodata picior de om. Si nici nu aveau cum sa ajunga acolo oamenii , pentru ca era un taram in care doar visele lor puteau ajunge…sau poate doar copiii ce mai cred ca imaginatia nu le poate juca feste 🙂 .

Sa nu credeti ca locul acela era linistit: nicidecum! Era plin de viata! In mare, inotau mii si mii de pesti de toate culorile si formele. Testoase ieseau din cand in cand pe nisipul auriu sa-si depuna ouale si se reintorceau in mare. Stelutele cochete se mai lipeau uneori de malul marii si apoi se prindeau in joaca de calutii de mare si fugeau cu ei peste tot .

Pe nisip, se zareau si niste cochilii mari, lucioase ce pareau aranjate de cineva. 

Sa facem putina liniste…..auziti ceva?? Daa…se aud niste chicote, niste voci zglobii chiar din apa marii….

Deodata, se zarira prin apa tot felul de dungi colorate….se miscau repede cand intr-o parte, cand intr-alta….pareau ca se fugaresc. Cand au ajuns aproape de mal….au iesit si ce sa vezi…erau 6 sirene nespus de frumoase si ataaaat de diferite…te asteptai ca niste sirene sa fie la fel, dar nu, acestea erau deosebite.

Chicotind, s-au tarat pe malul apei , au intors cochiliile si le-au transformat in niste fotolii confortabile. S-au asezat in ele si au inceput sa vorbeasca.

Haideti sa tragem si noi cu urechea si sa le ascultam! 🙂

” Daaa”, spuse sirena cea albastra, ” va fi o petrecere pe cinste! Sirenele din celelalte mari vor auzi despre noi si astfel tinutul nostru va fi cunoscut peste tot! ” Si au inceput sa-si faca fel si fel de planuri …

Da, cred ca sunteti curiosi sa stiti cine erau micutele sirene.

Dar cine ne-ar putea spune cate ceva despre ele? Ei, ia uitati…vedeti voi cochilia aceea stinghera?….nimeni nu o baga in seama… poate ne va povesti ea …

Ce gand bun! Cochilia  avea asa un chef de vorba….ca nimeni nu o mai putea opri….si incepu:

” Ei, cele 6 frumoase sunt surori…si sunt tare, tare diferite…ati vazut si voi asta… Sirena albastra este Amanda! Nu ati mai auzit niciodata pe cineva cantand ca ea. De dimineata si pana seara…canta si canta…Vocea ei inveseleste pe oricine….daca nu ai voce deloc, iti poate da ea lectii si sigur vei incepe si tu sa canti. UIte, chiar acum face cateva vocalize…hai sa incercam si noi! „

Dupa ce ne-am pitigaiat vocea cand in sus , cand in jos dupa trilurile Amandei…cochilia a continuat:

” Sirena portocalie este Mirinda. Este o bucatareasa desavarsita. Poate face din alge tot ce vrei : de la prajituri la cea mai gustoasa supa. „

” Sirena verde este Sorana…este foarte, foarte inteligenta. Iti poate raspunde la orice intrebare : stie varsta fiecarui peste din mare, de ce au dungile asa si nu invers…orice…orice o intrebi iti va raspunde! „

Tocmai atunci , una dintre sirene, cea mov…incepu sa povesteasca…” A fost o data o familie de pesti…mama, tata si doisprezece pestisori zglobii… „

” Daa”, spuse cochilia,,, ” ea este Aida….povesti ca ea nu cunoaste nimeni….si nimeni nu stie sa le spuna ca si ea. Are un dar aparte, copilasii sirene o indragesc enorm si toata ziua ar sta sa o asculte…hai sa o ascultam si noi…sa vedem daca pestisorul a reusit sa isi gaseasca casuta din mare” .

Cand povestea se sfarsi…sirena roz, cu o voce vesela intreba : ” Fetelor, cum vreti sa va aranjez parul pentru petrecere? „

” Ea este Mara…darul ei este de a face pe toata lumea sa arate bine…poti sa ai cel mai buclucas par, ea va sti cum sa ti-l aranjeze…o viziteaza si alte sirene din departare , pentru ca stiu cat de priceputa este! „

Si cochilia…paru ca a obosit….sau  ca nu mai are sa ne spuna nimic…” Ei, dar cum ramane cu cea mai micuta…sirena cea aurie?”

” Ooo….pai….nu stiu ce sa va spun despre ea… Doar ca o cheama Doria…”

„Nu are nici un dar? „

” Nu cred…sau nu am auzit sa fie priceputa la ceva….va rog sa nu o puneti sa cante ceva…va speria toti pestisorii…sa nu o rugati sa va gateasca ceva…de povestit…nici vorba…e prea tacuta…chiar nu stiu ce sa va spun…”

Si cochilia nu mai spuse nimic…ramase muta si nu am mai putut sa o intrebam nimic.

Sirenele se retrasera intr-un colt de mare…si se lasara scaldate de razele soarelui si incepura iar sa planuiasca…sa tot planuiasca…

Sirena micuta si aurie…ramase in scoica ei micuta….era trista…nu doar acum….era trista de cand se stia ea…surorile ei credeau ca asta era felul ei de a fi …Era acum fericita ca reusise in sfarsit sa ramana singura…foarte rar se intampla asta…mereu era inconjurata, aproape sufocata de surorile ei mari.

Ea….isi dorea mult sa afle ceva….cauta cu ardoare sa isi afle darul ei de sirena…stia cat de apreciate sunt surorile ei…nu-si dorea sa fie apreciata, dar dorea sa stie cum ar putea si ea sa-i ajute pe cei din jurul ei. Din nefericire, se pare ca ea nu era buna la nimic!

Dintr-o data, se apropie de ea o testoasa. Mica si abia tarandu-si corpul prin nisip. Tot bombanea: ” sunt mica, tare mica…si iar nu ma iau parintii cu ei …tot timpul sa stau eu acasa …aa, ce faci aici? vrei sa stai de vorba cu mine?

Sirenuta Doria…doar dadu din cap…si cu ochi plini de intelegere o urmarea…

Si testoasa vorbi…si vorbi…Cand vru sa plece, Doria, cu voce blanda ii spuse : ” vei creste mare…cat de curand….si vei vedea ce minunatii vei putea face! 🙂  Testoasa spuse : ” multumesc mult Doria pentru ca m-ai ascultat….chiar nu vroiam sfaturi…doream doar sa ma asculte cineva… „

Nu trecu mult timp, si o pisicuta de mare se zari pe malul apei chiar langa Doria.. ” heeei, striga aceasta…sunt urmarita….de parintii mei…cand voi creste mare si voi putea zburda in voie….?

Doria o asculta….o asculta …si cand aceasta termina de vorbit…i spuse : ” te iubesc ai tai….vei creste mare…cat de curand…iti va fi dor de ei tare mult….atunci vei putea face tot ce vei dori tu… „

Cand pisicuta uimita de raspunsul Doriei, disparu in adancul apei, se auzi un plici mic…si iar un pleoscait…era o steluta…se chinuia sa se lipeasca de nisipul auriu.

” Iar am pierdut la intrecerea cu caluti…tot timpul pierd si pierd…si nimeni nu ma incurajeaza si pe mine…cand le spun fratilor mei, rad…sunt inca prea mica….”

Doria, cu ochii ei azurii o urmarea cu drag….Steluta… o zari…” a, tu erai aici…ce bine ca am cu cine vorbi…in sfarsit cineva care ma asculta si pe mine…m-am saturat de vorbaria celorlalti!” Si steluta ii povesti…si ii tot povesti din necazurile ei de surioara mai mica…

Se auzi o voce: ” hai acasa , Marusca!! „

„Ma duc, spuse steluta…tare bine ma simt acum….multumesc , Doria!”…

” Draga mea….vei ajunge o steluta deosebita…de fapt si acum esti …doar ca nu te vezi tu asa…dar esti…”…ii sopti Doria

O liniste se asternu in sufletul Doriei….a inteles….pentru prima oara in viata ei si-a inteles darul: ea stia sa asculte….sa asculte inima , durerea celorlalti….Ea nu dorea sa vorbeasca pentru ca sa stie toti ce gandeste…ea dorea sa stie ce gandesc altii ca sa-i poata ajuta. Si si-a dat seama, ca daca stii sa asculti in tacere pe cel de langa tine, vei sti si sa-i dai un raspuns intelept, un raspuns care sa-l ajute, care poate aduce bucurie….si care chiar poate deveni datator de viata…

Cati dintre noi ar dori un dar ca al Doriei?….cati dintre noi ar dori sa ramana nestiuti de nimeni….necunoscuti…dar care, sa stie in adancul sufletului lor… ca un dar care nu se vede intr-un mod izbitor este atat de valoros pentru cei care cauta cu disperare un ajutor pentru sufletul lor?

Sa-i invatam pe cei mici sa asculte….nu doar cu urechiusele lor…ci si cu inima…cu sufletul….

As vrea sa am darul Doriei…as vrea sa ma pot uita la ochii innecati in suferinta a celui de langa mine….si sa-i pot umple cu dragoste…as vrea sa pot invalui cu doar o simpla ascultare inima celui coplesit de prea multa durere….as vrea ca dragostea Marelui Creator si Singurul datator de daruri sa imi inunde inima si sa se reverse spre cei ce au nevoie de ea….as vrea…as vrea…

 

 


4 comentarii

Meseria de salvamar

Ma trezesc intr-o dimineata, speriata, cu cineva langa mine strigand : „om la apaaaa! om la apaaa! ”

Era D. ! 🙂 vorbea prin somn…se rdicase din pat si striga….visase ca era la mare si ca trebuia sa salveze pe cineva :).

Ne-am amuzat toti copios si  i-am spus ca , intr-o zi vom vorbi despre meseria salvamarilor,a celor care supravegheaza oamenii ce stau in apa marii .

Am amenajat pe  masa din curte o mica plaja cu tot cu mare, bineinteles. Am creat si niste stanci din niste melci mari primiti de la bunicul din Constanta.

Micutul A. , impreuna cu mami a  spalat melcii cu multa atentie. Dupa cateva zile, mami i-a dat pe toti cu lac si aratau asa de frumos! 🙂

E drept, marea noastra avea cam multe stanci, dar decorul a fost creat de ursuleti 🙂

Si, supriza a fost un salvamar Playmobil cu tot cu accesoriile potrivite.

Acesta supraveghea cu mare atentie tot ce se petrecea in largul marii.

Unii omuleti alunecau pe stanci si cadeau in mare, un alt copilas nu -si asculta mamica si inainta mult prea departe…dar de fiecare data, salvamarul constiincios era la datorie :).

Sigur, scenariile erau create de noi . Le-am spus ca noi , intr-adevar ne jucam si ne distram, dar ca intr-adevar misiunea salvamarului este una foarte serioasa : fara el, multi oameni si-ar putea pierde viata.

Ca sa aflam cat mai multe despre meseria de salvamar, am luat si cartea noastra despre meserii Bratara de aur- 100 de profesii explicate pentru copii.

A fost o joaca frumoasa , distractiva si totodata serioasa.

Acest post a fost scris in august, dar noi de foarte multe ori avem astfel de jocuri de rol chiar si in toiul iernii, pentru ca ne este tare dor de vara 🙂

Si voi va jucati de-a vara cand e toamna sau iarna?? 😀


49 comentarii

Scoala de acasa pentru cei mai mici pitici si un dar pentru ei :)

La inceputul lunii octombrie, sudentii isi incep cursurile…asa ca micutul meu student A. va avea parte de un nou inceput  in educatia lui :). Vom incepe oficial, scoala /gradinita cum doriti voi sa ii spuneti…dar de acasa.

Sigur, el a fost implicat pana acum in aproape toate activitatile noastre inca de cand avea doar cateva luni. Il tin minte si acum cand avea 7 luni si se chinuia sa sterpleasca si el de la D. cate o stampila sa si-o puna pe manute 🙂

Mamicile ce au doi copilasi mici, de varste diferite ( la noi este o diferenta de 3 ani si 5 luni intre ei) , stiu ca nu e intotdeauna usor sa lucrezi cu amandoi o data.

De multe ori a trebuit sa ma impart intre plansetele celui mic si nerabdarea lui D. , pentru ca avea nevoie de ajutor …a trebuit sa ii impac pe amandoi pentru ca cel mic ii strica lucrarile celui mare (acum, nu se mai intampla asta).

Dar….am incercat de fiecare data sa ma inarmez cu multa rabdare, sa gasesc solutii astfel incat sa fie amandoi multumiti si fericiti. Sigur, nu am reusit intotdeauna, dar am incercat …

Acum doresc sa profit de timpul in care D. este la scoala si sa fac diverse activitati educative  cu micutul A. , care are acum 3 ani si 5 luni.

Bineinteles ca voi tine cont de preferintele lui. Dar sa stiti ca este dornic sa invete , nu va fi un proces de invatare fortat, singur imi spune : ” nu mai facem si noi ceva activitati? ” :)…

La aceasta varsta, adora sa i se citeasca. Ii place sa povesteasca, sa facem teatru de papusi. Este incantat de orice activitate senzoriala, dar acestea nu-l tin ocupat mai mult de 20 de minute. Are un vocabular foarte dezvoltat pentru varsta lui, dar suntem un pic mai inceti in ceea ce priveste dezvoltarea motrica ….el s-a concentrat pe vorbit :)))…sariturile, alergatul, mersul pe bicicleta s-a gandit sa le lase pe mai tarziu. Ii plac mult activitatile pentru copii mai mari :)…asta si petnru ca a fost implicat in tot ceea ce face fratiorul sau. De curand,a  inceput sa coloreze…pana acum nu-i placea…imi tot spunea ca el mazgaleste si arata urat ce face el.

Sigur, este un baietel plin de energie….se harjoneste toata ziua cu fratiorul mai mare, inventeaza impreuna tot felul de jocuri care mai de care mai amuzante, au cuvintele lor codificate :)).

Ce materiale vom folosi ?

Pai, cam tot ce avem prin casa si prin curte :)))  …de la nasturi  la tacamurile din bucatarie….de la sarea din solnita la acuarelele frumos aranjate in dulapas….de la mladitele vitei de vie la gainusele din spatele curtii…orice joc, masinuta, papusa din plus, figurine din argila, cauciuc sau din plastic.

Avem si doua carti de la editura Litera pe care le vom folosi mai des ( nu va spun cat de mult le indrageste!)

Primele lectii 3-4 ani, editura Litera

Prima mea carte de matematica

Este o carte uriasa , cu multe exercitii practice, cu zeci de ilustratii tare dragute. Vom vorbi despre ea pe parcurs. Vedeti ca este la un pret fantastic pe site-ul editurii Litera.

http://www.pravaliacucarti.ro/352-carti-pentru-copii_356-7-12-ani/prima-mea-carte-de-matematica-p23653

Si pentru ca vrem sa marcam acest inceput al nostru , ne-am gandit sa facem un mic dar celor mai mici pitici,  care incep sa invete alaturi de mami si sa exploreze lumea cea mare :).

Dorim sa va daruim ultima carte mentionata in articol…da, cea uriasa, albastra si frumoasa 🙂 ” Prima mea carte de matematica” .

Piticul ce o va castiga sunt sigura ca o va indragi la fel de mult ca si noi.

Ca sa puteti castiga darul nostru, va rog frumos sa lasati un comentariu la acest articol , raspunzand la urmatoarea intrebare : ” Ce activitati ii plac cel mai mult micutului vostru ? ” ( ma refer mai mult la copilasi intre 3-6 anisori) Si uite asa ne vom inspira una de la cealalta 🙂

Vom afla piticutul castigator al cartii in data de 10 octombrie 🙂

Va doresc din suflet mult spor , multa dragoste in tot ceea ce faceti pentru comorile voastre ! 🙂


16 comentarii

Mistere pe luna

Poti sa imi aduci luna de pe cer? te intreaba o voce subtirica si plina de dorinta 🙂

Si stim ca se poate….am vazut cum un tatic i-a adus fetitei sale luna de pe cer aici.

Daa, si le-am adus-o si eu….nu a fost o luna perfecta, fina , lucioasa, dar a fost maare, cu multe mistere…tocmai buna de explorat…si intinsa pe un intreg covor 🙂

D. isi frangea manutele de nerabdare…si tot pipaia pe deasupra luna…i-am spus ca o vom explora cand se va trezi A. Tot dadea cu presupusul: aici suna  a „hartie”….aici a ” nimic”…aici a „punga” :)…

Cand ursuletul cel mic s-a trezit, ursuletii erau gata sa intre in racheta noastra imaginara si sa zboare catre luna. Dar, aveam nevoie de o costumatie adecvata! Si aici, surprizaaaaa: doua costume de astronauti ( stiu, stiu….sunt din Star Trek, dar cei mici nu stiu filmul …asa ca au fost costume de cosmonauti, da?? 🙂 .

Si asa de fericiti au fost …se tot admirau in oglinda…isi studiau costumele unul altuia… ( costumele le-am luat de pe picasa, de aici la niste preturi modice-vedeti ca mai gasiti si voi costumatii pe acolo).

Si gata…am aterizat pe luna!…o luna maaare si moale  🙂

Le-am spus astronautilor ca vor putea descoperi pe rand, cate un mister ascuns ( sunt chestiile acelea umflate ce le zariti prin cearsaful luna 🙂 ) , daca vor trece peste niste probe.

Am desenat dinainte pe niste foi cate o luna plina, rotunda pe care am scris propozitii, am facut cateva exercitii grafice, cate un labirint, pe altele exercitii matematice. Si uite cum ne scolim in joaca :).

1. Citeste mesajele

D. a citit mesajele scrise pe luna lui…si un mister a iesit la iveala : o carte despre spatiul cosmic (cumparata de la LIdl cu  14 ron)

Si micutul A. mi-a povestit singurel intreaga carte cu taticul si luna.

2. Rezolvati labirintul

Si cand sarcina a fost finalizata :), un alt mister a fost destainuit : o punguta cu bomboane M& M :).

3. Exercitii grafice

Niste semne ciudate sub forma de puncte au aparut pe luna….dar astronautii descurcareti le-au deslusit imediat :).  Si un alt mister dezvaluit: un pachet de biscuiti Oreo din care am facut fazele lunii 🙂 . D. le-a facut singurel cu un cutit  cu lama neascutita. A. s- a oferit doar sa guste fazele lunii cand vor fi gata 🙂 .

4. Matematica pe luna

Da, nici aici nu scapam de ea! 🙂 Cand toate exercitiile au fost rezolvate,am aflat si ultimul mister : un caiet mare ce ne va ajuta sa invatam ceasul si calendarul. Am povestit despre el aici .

Si uite cum o simpla luna dintr-un cearsaf si niste perne, niste simple costume si cateva suprize ascunse , i-au facut pe ursuleti tare bucurosi  ca si cum ar fi fost in vizita pe luna cea adevarata :).

Indrazniti sa fiti creativi…si cele mai banale lucruri pot deveni un adevarat arsenal de joaca  :).


7 comentarii

Hermie, o simpla omida

V-a fost dor de Hermie? 🙂

Saptamana trecuta, l-am intalnit  si am invatat cum sa ne rugam alaturi de micuta omiduta : aici

V-am promis ca o vom intalni si astazi…din nefericire, noi nu am reusit sa ne intalnim la Scoala Duminicala, dar cum aveam totul pregatit, inclusiv cateva poze si stiam ca sunteti nerabdatori sa aflati si aventurile din cealalta carte , nu v-am lasat sa mai asteptati. Micutii mei vor afla despre aventura lui Hermie de azi, de-abia peste doua saptamani :).

Si in aceasta carte : ” Hermie, o simpla omida”, razbate acelasi mesaj ce se repeta aproape in toate cartile scrise pentru copii de Max Lucado : „esti unic, pretios, deosebit! ”

Va povestesc in continuare activitatile legate de aceasta carte exact asa cum le-am planuit ( poate ii vor ajuta pe cei ce doresc si ei sa le faca cu micutii lor).

1. Am adus desenele cu Hermie pentru concursul de desenat (cele de aici sunt ale ursuletilor)  . Le-am spus inca de data trecuta ca voi aduce un aparat misterios ce le va transforma intr-un frumos tablou ( acel aparat este laminatorul :)…fiecare va veni pe rand si va ajuta sa scoatem tabloul din laminator 🙂

2. informatii despre fluturasi

Nu doresc sa se piarda mesajul cartii, asa ca nu le voi incarca prea mult mintiuca….dar le voi arata cateva poze despre diferite specii de fluturasi si vom discuta putin despre ei ( in mod special despre ciclul de viata a unui fluture) .

3. Hermie, o simpla omida

Hermie isi dorea atat de mult sa fie deosebit…lui i se parea ca el este atat de banal, de simplu. Daca alte omidute aveau tot felul de bulinute, dungulite, el avea cativa pistrui , o  piele moale si verde, multe picioruse si…cam atat…era tare plictisitor sa fi atat de simplu, de neinteresant…

IMG_7707

Si totusi un lucru il facea pe Hermie deosebit (daca ar fi stiut el ca era ceea ce il facea cel mai minunat dintre toate insectele, tare fericit ar fi fost)..Hermie vorbea cu Dumnezeu- El era prietenul lui .

 

Micuta omiduta verde ii spuse Marelui sau Prieten numultumirea sa: ” Doamne, de ce m-ai creat asa de simplu? Alte omizi au dungi. Unele au puncte. Chiar am vazut una care avea si dungi si puncte. Dar ,eu…eu nu am nimic… „

IMG_7709

Si cand era mai trist, Hermie il intalni pe prietenul sau , Viermisor…Ei, acesta era la fel de simplu ca si el! Acum avea un prieten care sa-i impartaseasca tristetea :).

Impreuna urmareau alte insecte: furnica li se paru atat de puternica, il admirara pe melc pentru ca acesta avea o casa unde se putea ascundea, fluturii erau atat de maiestosi si nespus de frumosi.

 

Dar, intr-o seara, pe Hermie il cuprinse o oboseala ciudata….se lasa usor pe o frunza, simti ceva placut si cald invaluindu-l si adormi…si visa…visa….ba ca era un melc, ba puternic ca o furnica…

IMG_7710

Sigur…micuta omida se pregatea de o mare transformare….nici nu stia ce surpriza uluitoare i se pregateste!

Cand se trezi, era un Hermie total schimbat! Devenise un fluture…avea niste aripi mari, minunate….Doamne, pur si simplu nu-i venea sa creada!

 

Si omiduta noastra din argila tranformata in fluture 🙂 .

Acum a realizat el de ce nu primise raspuns la rugaciunile sale …Dumnezeu nu il terminase inca…avea un plan minunat cu el…

 

Si-atunci cand tu esti transformat, dobandesti o putere uluitoare de a-i molipsi si pe altii ,daruindu-le iubire, bucurie, curaj.

 

Si prietenul sau, Viermisor…cuprins de aceeasi oboseala  si incurajat de Hermie, se lasa adormit…si dus pe drumul transformarii…

 

Copilasii vor invata ca au fost creati intr-un mod unic…si ca….Dumnezeu are un plan pentru intreaga viata lor…Ei vor creste in mod constant, vor deveni din ce in ce mai frumosi, mai buni, mai iubitori , mai curajosi.

4.  Joc: Fluturasul ce aduce cuvinte frumoase

Voi folosi acest fluturas pentru jocul nostru. Este un fluturas confectionat din pene si arata atat de real …vazut de la distanta nu spui ca nu este unul adevarat. :).

Copilasii se vor aseza in cerc. Fluturasul va fi inmanat unui copilas. Acesta trebuie sa i-l dea urmatorului, dar nu inainte de a-i spune un lucru frumos despre el…ne vom oferi cuvinte frumoase la fel de frumoase ca fluturii :).

Chiar daca sunt mai mititei, sa stiti ca nu-i plictisesc astfel de jocuri ( stiu asta din experienta)…ba chiar sunt incantati sa auda de la altii cat de apreciati sunt.

5. Prinde fluturii

Un joc tare antrenant si amuzant, cumparat de la Julia Toys.

Este vorba despre acesta:

Da, noi nu vom prinde fluturii cu paletele, ci cu manutele (suntem multi si ne vom certa pe palete 🙂  ).

sursa foto

6. Lucru manual : Frumos ca un fluturas

Am desenat cu creionul pe niste foi inchise la culoare niste fluturi. Acestia vor fi pictati de catre copii si decupati.

Pe corpul fluturelui , vom lipi copilasii :)…si fiecare va deveni un frumos fluturas :).

Facusem poze dinainte copiilor pentru un alt proiect, asa ca le-am tranformat un pic :)…veti vedea cum  🙂

Cam asa va arata un fluturas, dar sigur mult mai frumos, pentru ca acesta nu este pictat. si nici decupat.

7. Versetul de memorat: Te laud ca sunt o faptura asa de minunata! Minunate sunt toate lucrarile Tale si ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!  (Psalmul 139: 14).

Acesta va fi lipit pe spatele fluturasului, dar noi il vom invata cu semne , pentru ca ei nu stiu sa citeasca.

Cand ii invatam pe cei mici un verset, incercam sa folosim tot felul de metode interesante, jucause pentru ca acestia sa nu se plictiseasca de repetat.

8. Desen ” Hermie -fluturas”

Este superb, nu-i asa? De-abia astept sa vad desenele colorate!

Il puteti printa tot de aici.

Simti ca nu mai ai rabdare sa te transformi intr-un  fluture frumos? Inca putin…si planul lui Dumnezeu pentru tine se va dezvalui…vei fi uimit, nespus de fericit…si nu-ti va ma parea rau ca ai asteptat atat :).


3 comentarii

Caiete uriase cu exercitii de la LIDL

Saptamana, trecuta , joi, au adus la Lidl niste caiete mari, tip bloc A3, cu tot felul de exercitii si un poster inclus. Sunt pentru copii cu varste intre 5-7 ani.

Noi l-am luat pe cel cu calendarul si ceasul. Mai sunt alte  4 modele, pentru invatarea numerelor, a adunarilor, inmultirii, etc.  Unul costa 19, 99 ron.

sursa foto

M-am gandit ca ati dori sa stiti cum arata in interior un astfel de bloc.
Primele foi sunt lucioase si pot fi scrise cu carioca „scrie si sterge”.

Posterul este urias, avand un ceas si un calendar tip agenda.

Va las in continuare sa urmariti voi pozele, fara alte explicatii.