ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață


2 comentarii

Lectie biblica: Isus merge pe apa

” Ce crezi tu, dragul meu copil, ca este o minune?  Cine poate face minuni?

De ce crezi tu ca face Dumnezeu minuni? Oare mai exista si in zilele noastre? ”

Era o noapte innorata…ucenicii se aflau in mijlocul marii…de obicei, Isus era cu ei, dar acum, erau singuri.

Dintr-o data, in departare..vad ca se apropie cineva de ei…Imposibil! Cum poate sa apara cineva…in mijlocul marii…fara o barca? Era „ceva” sau „cineva” care mergea pe apa!

Semana cu un om….ei s-au speriat foarte tare crezand ca este o stafie, o naluca…

Dar acea „stafie”…le vorbi cu o voce inconfundabila : ” Eu sunt…nu va temeti!”

Atunci, ucenicul Petru striga :
„Daca intr-adevar esti Tu, Doamne, cheama-ma sa vin pe apa la tine!”

„VIno, Petre!” il striga Isus.

Ucenicii cu siguranta , poate au incercat sa-l opreasca…parea o nebunie…toti stim ca in apa te vei scufunda imediat…si nu era apa din cada baii…era o apa foarte, foarte adanca…

Dar PEtru de cum cobori din barca…incepu sa mearga pe apa ca pe uscat.

Realizand ca intr-adevar merge pe apa….frica si necredinta  il cuprinse….si imediat incepu sa se scufunde. Striga disperat:” Doamne, ajuta-ma…ma inec!’

Isus, cu dragoste il apuca de maini…si ii spuse… ” Putin credinciosule…de ce te-ai indoit? ” . Au ajuns impreuna, mergand pe apa la barca….si Isus le-a spus ucenicilor ca, daca vor crede si ei vor putea face minunile ce le face El.

1. Povestea biblica o gasiti in Biblie in Evanghelia dupa Matei ( Matei 14;22)

Minunile nu sunt greu de crezut pentru copilasi prescolari. Nu vrem sa profitam de mintea lor si sa le spunem orice…sub nici o forma. Dar, eu cred in adevarul Scripturii si ca ce este scris acolo este adevarat….si ceea ce cred spun si altora.

LE-am spus ca DOmnul Isus nu facea minuni doar de dragul de a le face. El ar putea face orice….sa sparga dintr-o data un geam…sa faca sa se salte o masina in aer…dar ar ajuta pe cineva aceste minuni? Nuuu….El este atat de intelept incat tot ceea ce face ajuta pe cineva, totul are un scop.

ISus a vrut ca ucenicii sa fie mai putin tematori, sa aiba deplina incredere in El. PEtru va deveni un om foarte important, de aceea Isus dorea ca sa il faca un om cu o credinta foarte puternica, avea un plan maret pentru el.

Da, a fost nevoie si de o explicatie foarte serioasa: noi nu puteti merge pe apa..daca Isus nu ne spune asta…nu incercati vreodata asa ceva….dupa cum v-am spus, Isus era acolo si dorea sa ii invete pe ucenici o lectie foarte frumoasa, dar si foarte serioasa : ca ei trebuie sa aiba incredere in El in  orice moment al vietii lor. Tot asa si noi sa ne incredem intotdeauna in Isus chiar daca nu IL vedem….stim ca este cu noi, ne apara si ne iubeste.

2. Cum am pregatit recuzita?

Marea a fost un material textil albastru (se poate folosi si hartie creponata).

Pentru partea in care Isus merge pe apa, am pregatit dinainte gelatina albastra :).

Eu am facut aceasta lectie pentru cei doi baieti ai mei, dar daca o veti face penru mai multi copilasi, pregatiti un vas mai mare.

Pentru gelatina , am folosit pliculete de la Dr. Oetker de Tort Gelee (sunt mai ieftine 0,79 ron). Puneti mai putina apa decat scrie pe plic. Am colorat-o cu albastru de metil (cateva picaturi)-stiam ca este foarte posibil sa fie gustata…asa ca era „safe” :). Cat inca nu se inchegase am pus in ea scoici ,cateva animalute marine si corali.

Ca figurine puteti folosi: omuleti Playmobil, omuleti lego, marionete din carton pe spatele carora veti lipi betigase.

Eu il facusem pe Isus din argila Fimo si chiar ma gandeam ce bine era sa fi modelat si cativa oameni (dar timpul imi este potrivnic….asa ca am folosit tot omuletii noastri Playmobil)

Barcuta o puteti confectiona impreuna cu cei mici dintr-o coala mare. Spuneti ca ii ajutati pe ucenici sa construiasca o barca. O colorati impreuna si apoi o puneti sa „pluteasca pe mare” 🙂

3. Joc cu intrebari recapitulative

Le puneam cate o intrebare din povestioara biblica si daca raspundeau corect aveau voie sa scoata din marea gelatinoasa cate o „supriza” .

Erau asa de incantati de formele lasate de scoici in gelatina 🙂

4. Joaca cu marea gelatinoasa

Stiti cat de mult le place celor mici sa atinga…asa ca, lasati-i sa puna omuleti acolo…sa inventeze povesti…sa o repete pe cea auzita…

Cu micutul A. am ascuns diferite obiecte si el trebuia sa le gaseasca.

5. Deseneaza scena „Isus si Petru mergand pe apa

I-am propus lui D. sa facem un concurs- sa desenam asa cum dorim noi pe Isus si Petru mergand pe apa…nu avem poze, pentru ca desenele le vom face mai spre seara.

Puteti sa le dati si planse de colorat -veti gasi o multime pe google.

6. Joc : Povesteste dupa imagini

Noi nu am jucat inca acest joc, dar cand voi face lectia intr-o grupa cu mai multi copilasi ( la Scoala Duminicala), il vom face.

Puteti printa de aici niste imagini superbe. Le puteti pune incurcate, sa nu fie in ordine cronologica si ei sa le aranjeze corect.

Apoi, pe rand, cate unul sa povesteasca cate o imagine.

7. Cantecel ” Domnul mare e , puternic si tare”

Melodia si versurile in micutul nostru videoclip 🙂

D. si A. faceau mai mult semnele :)…pentru ca de-abia invatasera cantecul .

8. Cate o „amintire” de dus acasa

Ideea este preluata tot de aici.

Puneti in paharele mici, transparente de unica folosinta jeleu. Il puteti face mai tare ca sa nu se topeasca asa de repede.

Introduceti acolo doua marionete ” Domnul Isus si Petru „( pe care le puteti printa tot de pe site-ul mentionat mai sus).

sursa foto

Nu uitati…nu traiti cu teama in suflet…Isus ne-a promis ca va fi cu noi intotdeauna…sa Il credem pe cuvant ! 🙂


Un comentariu

O duminica in cer: Iubind….uiti orice masura…

sursa foto

Iubind te daruiesti cu tot ce ti-apartine…iubind , te daruiesti si uiti orice masura… pentru ca : ” Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate;dragostea nu pizmuieşte; dragosteanu se laudă,nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios,nu caută folosul său, nu se mânie,nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul,crede totul,nădăjduieşte totul,suferă totul.Dragostea nu va pieri niciodată „.

1Corinteni 13:4-8


7 comentarii

E simplu sa fi indian, chiar daca traiesti in Europa :)

„Astazi, vom avea o zi a indienilor”, ii spun eu lui D. inainte de a intra pe poarta scolii. „Vaaai, si veti incepe fara mine?” „Nuuu, ne pregatim si te asteptam!”

Cand a venit de la scoala, in nici 3 minute era imbracat in hainele de casa ( altadata trebuia sa trag de el vreun sfert de ora … 😀 )

” Gataaa! Incepem?? ”

Cand au vazut ca au si costumatii…deja bucuria era fara margini. Le facusem si niste pene din hartie ( un model vazut la Camelia pe blog, cand au vorbit si ele despre indieni AICI– o activitate superba!).

Indienii mei gata sa cucereasca…lumea…timpul… 🙂

Costumatiile le-am achitizonat cu 3 ron/bucata  :), de pe picasa, de AICI

Si mami a fost indianca, desigur ( am avut costumul meu 🙂

Nu am avut pentru activitatea noastra prea multe materiale (carti nu folosesc de obicei mai mult de una-doua), dar au fost suficiente.

Am folosit cartea ” O zi din viata unui indian”, un set safari cu indieni si colonisti si un mic indian Playmobil accesorizat corespunzator . Multumim mult prietenilor nostri ce ne-au imprumutat setul si cartea 🙂

Am rasfoit cartea cu mare nerabdare….

D. era atat de interesat sa vada cum au trait vechii indieni. Le-au placut mult corturile lor „tipi”, asa ca am confectionat si noi unul foarte simplu.  Betisoarele au fost prinse cu scotch pe interior.

Cartea, ilustrata foarte frumos, abunda in informatii foarte detaliate despre viata indienilor…este povestita ziua unui indian de cand se trezeste pana seara tarziu: ce mananca, cu ce se imbraca, cum se luptau cu bivolii, relatiile dintre ei, lupta lor cu albii (colonistii).

Cateva imagini din carte:

Nu am sarit nici o supriza tip „fereastra” din carte…ursuletii aveau grija sa imi aduca amine cand uitam vreuna 🙂

Din argila Fimo cu uscare la aer, ce poate fi folosita si de catre copilasii de peste 3 anisori, am modelat niste vase  pe care am desenat pictograme. Vasele le-am facut de la mic la mare, sepre bucuria micilor mei indieni, pentru a face cu ele si un mic joculet educativ. Acestea au fost oferite cadou indienilor musafiri din casa noastra :)… da, ulterior le-am pictat si lacuit.

D. s-a delectat sa deseneze online niste desene indienesti 🙂 le puteti gasi aici.

Ei, si cum indienilor le place atat de mult sa stea in natura, au iesit si indienii mei sa exploreze curtea.

Intre timp, micutul A. devenise colonist alb :)))…nu a mai vrut sa-si poarte costumul.

Se stie ca indienii erau foarte prietenosi cu animalele, nu? 🙂

Au amenajat tot aici, in natura si tipi-ul indianului Playmobil.

Ca sa nu fie confuzie in mintea lor, sa stiti ca am discutat  despre diferenta dintre indienii vechi din triburi , ce traiau in America si indienii ce traiesc in India. Activitatile noastre s-au centrat doar in jurul indienilor din triburi.

Copiii nu au nevoie de prea multe, ca sa fie ceea ce isi doresc…imaginatia lor nu are limite….daca astazi am fost indieni, nu va mirati ca maine vom fi africani…..putem fi ce dorim…doar sa ne jucam si sa ne imaginam 🙂


5 comentarii

Joc pentru dezvoltarea vorbirii: „Ce s-ar fi intamplat daca?…”

Daca…cineva ar fi luat-o acasa, in acea seara, pe fetita cu chibrituri? 

Nu ar mai fi murit…si poate, ar fi avut o copilarie fericita….

Pentru a invata sa ne exprimam cat mai bine , a „pune” in cuvinte ceea ce gandim…am ales un mic joc  pentru ursuleti ” Ce s-ar fi intamplat daca? ”

Nu puteam pune intrebarile pur si simplu…nu m-ar fi ascultat tot timpul…nu ar fi avut stare…nu ar fi fost atractiv pentru ei.

Asa ca teatrul de papusi m-a salvat! 🙂 Am folosit doar 3 personaje  : o printesa , un scriitor de carti si o oita.

Nu imi cer scuze pentru calitatea pozelor :), pentru ca imi sunt foarte dragi – sunt facute de D. , in timpul micului spectacol.

Printesa si-a facut aparitia si a intretinut si moderat atmosfera :). Baietii mei sunt tare guralivi cand vorbesc cu papusile….si de fapt acesta era si scopul meu :).

Cineva a inceput sa o traga pe printesa de rochita….mare amuzament….si apare enervantul personaj care nu o lasa in pace : un scriitor de carti pentru copii. Ar fi trebuit sa fie un om vesel, dar era tare posac si suparat.

Din vorba in vorba, am aflat ce il supara : era foarte racit….trebuia sa scrie o carte inedita pentru copii si nu mai putea….raceala ii furase gandurile :)…asa ca venise sa ceara ajutorul copiilor. Sigur, ei i-au adus servetele , chiar si un pulovar ca sa se inveleasca . 🙂

Putin inveselit, scriitorul a zis ca el vrea sa rescrie niste povesti cunoscute, dar sa le dea un alt final, sa se termine altfel…Asa ca le cere ajutorul…le va pune niste intrebari…si ei , sa ii raspunda .

Ce s-ar fi intamplat daca…

Boierul nu i-ar fi furat punguta cocosului?

Scufita rosie nu ar fi vorbit cu lupul?

Purcelusul cel mare nu i-ar fi primit in casa pe fratii lui cand erau urmariti de lup? 

Nemo nu ar fi fost gasit de taticul lui?

Zmeul ar fi furat merele de aur in timp ce le pazea Praslea cel voinic?

Motanul incaltat ar fi primit o palarie in loc de cizme?

Alba ca zapada ar fi gasit in casuta din padure doar un pitic? 

si muuulte alte intrebari… raspunsurile lor, va dati seama, erau foarte amuzante…asa ca jocul nostru a fost tare distractiv.

Ideea initiala am adaptat-o, in stilul nostru,  din cartea  „450 de jocuri educationale ” ( am pus linkul catre articolul in care am prezentat aceasta carte ).

Va redau din aceasta carte, pe care o recomand cu mare drag,  cateva sfaturi pentru a-i ajuta pe cei mici sa-si dezvolte vorbirea .

Copilasi 3-5 ani

– cititi copilului povesti si basme , folosind carti adecvate varstei ;

-apreciati intrebarile adresate de copil. Ajutati-l sa dobandeasca raspunsuri folosindu-se de surse:imagini, dictionare, enciclopedii pentru copii;

-implicati copilul in evaluarea/autoevaluarea comportamentelor si situatiilor traite.

-actionati emaptic si ajutati copilul sa-si exprime trairile, emotiile prin intermediul cuvintelor;

-organizati jocuri de grup in care copilul sa recunoasca si apoi sa identifice cuvinte cu sens opus, ca de exemplu:: daca nu e….atunci este….

Explicati antonimele pornind de la experientele de viata si de invatarea ale copiilor in intelegerea contrariilor. „Atunci cand nu iti este deloc frig, spui ca iti este….”

 

Copii 5-7 ani

– implicati copilul in jocuri de rol sau dramatizarea povestilor cunoscute, incurajati copilul sa-si aleaga si sa interpreteze rolul preferat, discutati cum s-a simtit interpretand rolul respectiv;

-incurajati copilul sa povesteasca /repovesteasca povesti indragite avans sau nu ca suport cateva imagini;

-jucati jocuri de tipul ” Defineste cuvantul”

– jucati jocuri cu antonime: ” Spune cuvantul opus”

– Cititi poezii copilului, explicati cuvintele necunoscute cu ajutorul sinonimelor de tipul ” Cum spunem altfel”

-laudati copilul atunci cand foloseste in vorbire cuvinte noi, ajutati-l sa le introduca in contexte si propozitii noi;

-dezlegati ghicitori citite in carti sau reviste sau incurajati copilul sa creeze ghicitori si rime;

-motivati copilul sa nareze din memorie. Cititi impreuna benzi desenate din revistele pentru copii si incurajati-l sa povesteasca sau sa creeze pe baza imaginilor propria istorie.

 

 


5 comentarii

Monstrii numerelor si literelor

Ce poti face cu doua bidoane uriase de 10 litri?

Sigur, doi monstrii!!….nu prea fiorosi, dar cat de cat haiosi ca sa ne sperie un pic :D.

Am vazut ideea undeva, candva…de decorare a unui bidon…..dar chiar nu mai stiu unde.

Asa ca am adaptat- o pentru scopurile mele educative 😀 :

-imi propusesem pentru micutul A. sa facem un joc de diferentiere intre litere si numere.

– pentru D. joculete de citit si adunat.

Si uitati fiorosii monstri 🙂 : o fata vesela si un baiat suparat.

Am folosit banda colorata izolatoare, asa ca i-am facut foarte, foarte repede.

Monstrul fata manca doar jeleuri cu litere si cuvinte.

MOnstrul baiat manca doar jeleuri cu numere…si era atat de suparat, pentru ca i se parea ca el primeste cele mai putine :).

Am pregatit  din foaie colorata cartonata si „jeleurile” :

Mai intai, ursuletii au stat de vorba cu ei, si-au ales fiecare cate un monstru…i-au plimbat prin curte, i-au dat  in leagan, i-au aratat- o pe Azorica … 🙂

Dar cum pe monstrii i-a apucat foamea, baietii au plecat prin curte sa le aduca jeleurile cu litere , cuvinte si numere.

Monstrii strigau : „vreau un jeleu pe care sa scrie luuup!…sau butoi…” Vreau un jeleu cu cifra 5!..”Vreau niste jeleuri care adunate sa fie 10!!”

A. cauta mai mult jeleurile cu numere pentru monstru lui suparat :).

Jeleurile din carton le-am lipit cu sticky tack ( am povestit AICI despre aceasta guma care lipeste)  peste tot : pe peretele casei, pe stalpii de fier, pe frunze, copacei…

Acest joc este extraordinar pentru dezvoltarea spiritului de observatie ; totodata ne amuzam copios  si facem si multa miscare :).

De asemenea, se pot face mingi din hartie cu litere sau numere pe ele si incercati sa faceti o intrecere : cine reuseste sa le arunce in gura monstrilor? 🙂

Daca va place ideea, asteptam cu nerabdare sa vedem si monstrii vostri ! 🙂

Spor la joaca si invatat!


24 comentarii

Sticky tack, „guma” minune care lipeste

Va prezint astazi o minune de „guma” ce o folosesc cu succes de mai bine de 12 ani de zile :)), cand inca nu aparuse in magazinele din Romania.

Eu am primit o bucatica de la mama mea , care la randul ei o primise de la cineva din Anglia:D…si asa grija aveam sa rup cate putin din ea…apoi sa refolosesc ce lipeam si tot asa…

Sticky tack este ca un fel de guma de mestecat, doar ca e mai moale. O veti gasi sub diferite forme si ambalaje (am vazut si Blue Tack , e acelasi lipici doar ca e albastru).

De curand,  am gasit asa ceva la Lidl. Si am scris acest post, pentru ca , maine, 17 octombrie, il veti gasi din nou in oferta lor, la 4, 90 ron ( eu am gasit acum cateva luni un pachet mai mare la 9 ron parca). Aceasta guma lipici este un pic mai moale decat cea pe care o  foloseam eu in mod obisnuit.

Dupa cum vedeti chiar arata ca o guma veritabila, doar ca nu e dulce :))…va dati seama ca a fost putin gustata, nu? 🙂

Se rup bucatele mici , se lipesc de materialul ce doriti sa il folositi…si apoi lipiti pe ceea ce doriti : metal, lemn, haine, sticla, perete.  Dupa aceea, se poate desprinde f usor , il framantati si il puneti la loc in cutiuta lui. Se poate refolosi de mai multe ori (bine uneori, daca il lipiti pe vopsea mai veche, coaja de copac si desprindeti ff repede…se va murdari si probabil nu veti mai dori sa il folositi asa).

Lipim pe peretele casei 🙂

Pe frunze 🙂

Dupa cum vedeti, este foarte practic :). Cum noi jucam des astfel de joculete, sticky tack-ul este o solutie salvatoare pentru mine.  Lipesc repede bucatele mici pe cartonasele decupate de mine si  apoi foarte repede le pun unde doresc eu.

Il folosesc de asemenea sa ne lipim creatiile pe pereti. Aici, trebuie sa aveti grija cand le veti da jos- nu le smulgeti dintr-o data…este ff posibil sa se decojeasca vopseaua de pe pereti ….cu grija…si daca mai ramane guma lipici pe perete, rulati-o usor cu degetele pana reusiti sa o desprindeti.

De asemenea, il folosim si la colaje…mai ales cand nu am lipici in casa. Pun bucatele mici in diferite portiuni ale colajelor si apoi le prindem si stau ff bine.

SI un mic filmulet demonstrativ  facut de mine acum vreo doi ani :)… a fost  cam greu sa si lipesc sa si filmez. Aici foloseam guma lipici de la o alta firma. IL achizitionam de la pretul de 9 ron.

L-am zarit, de curand si intr-o librarie de la noi din oras , in acest ambalaj ,la pretul de 9 ron ( se poate achizitiona si de aici, dar vad ca momentan nu este pe stoc).

Spor la joaca si la lipit! 🙂

 


11 comentarii

Pestisorul robot (robofish)

„Mami, ce bine ar fi sa avem si noi un acvariu…un acvariu cu pesti adevarati!!”

Si am avut cateva tentative :))…cand mai cumpara bunicul pesti vii de la piata le pastra si lor doi sau trei…ii puneam intr-un borcan  si gata acvariul…o data ne-au rezistat pestii vreo 3 luni….pana cand i-au uitat bunicii la soare si o pisica,zarindu-i…nu a mai stat pe ganduri si i-a papat pe toti :(.

Cred ca si la voi e la fel…cand zaresc micutii cate ceva tentant la reclamele de pe canalele cu desene animate vor si ei! SI ai mei isi fac o listuta :))…oricum, de fiecare data le spun ca nu toate arata la fel ca la televizor si de cateva ori ne-am convins de acest aspect si s-a lasat cu dezamagiri.

Ei, cand am vazut pestisorii roboti, recunosc ca am fost si eu incantata :D…stiti ca sunt ca un copil, nu? :))

sursa foto

Am citit pe un site de prezentare ca pestisorul robot este o  jucarie vanduta in cantitati record in  Europa si SUA . Produsul este pe locul 1 in vanzarile din Franta, cu 17.000 bucati vandute intr-o saptamana, iar in SUA a fost declarata bestseller-ul anului din categoria jucarii. Numai in acest an, compania producatoare a vandut peste 6 milioane de pestisori robotici.

Atunci cand cei de la NORIEL au avut transport gratuit si un pret bun la acesti pestisori (mult mai mic decat in alte magazine online) , le-am facut si noi o surpriza ursuletilor si am cumparat unul .

A sosit foarte repede, a doua zi 🙂 , ambalat frumos intr-o cutiuta. Avea baterii deja si atele doua in plus de rezerva.

Era portocaliu si arata ca Nemo! Ce bucurie! Nu le venea sa creada!! L-au mangaiat, l-au pupat si abia asteptau sa il bagam in apa si sa il aruncam asa ca in reclame :)))

Si uitati-l pe simpaticul pestisor inotand…clinchetul acela se aude de la miscarea coditei din silicon.

Ei, a doua zi….pestele a murit :(….nu mai inota…i-am schimbat bateriile. Are pe corp doua butonase mici…sunt un fel de senzori…cand ating apa, se misca codita si incepe sa inoate. Daca sunt apasate, tot asa da din codita. Cand il scoteam din apa si apasam butonasele, mergea…cand il bagam in apa…ramanea la suprafata si nu mai facea nimic. Tati, care este tre priceput la repararea jucariilor, a si dat diagnosticul 😀 : „ii intra apa la baterii! ” Si asa era…intra apa, facea contact cu bateriile si nu mai mergea. Asa il primisem…cand i-au fost puse bateriile , s-a rupt un piciorus de la capacelul protector.

Am sunat la cei de la Noriel. Si vreau sa va spun ca le dau nota 20! Daca noi am fi stricat jucaria, am fi fost corecti…si nu o returnam…dar nu era vina noastra.  Mi-au spus ca ne schimba pestisorul fara nici o problema . Si dupa doua zile, a sosit curierul …am dat pestisorul Nemo si am primit altul. Cand deschidem cutia : surpriza!!! Era verde!!!!….am inghitit un pic …in sec….stiam ca vor fi un pic tristi….unde era cel portocaliu…ai mei se ataseaza enorm de ceea ce primesc prima oara.  Le-am spus ca a fost dus la reparat…si a sosit in locul lui un nou prieten care are nevoie sa fie ingrijit de ei.

Am pus un filmulet si cu pestisorul verde cu dungulita albastra .

Cat tin bateriile? 🙂 pai, in prima zi…a inotat mai tot timpul, cu mici intreruperi…spre seara dadea din codita din ce in ce mai usor. Dar, peste noapte, nefiind lasat in apa si-a revenit. Asa, ca il avem de doua saptamani si inca nu i-am schimbat bateriile, dar mai mult de o ora-doua pe zi nu sta in apa. Cand nu este in apa, baietii il tin in cutiuta protectoare in care l-am primit .

Daca doriti si voi un pestisor viu, dar nu puteti avea un acvariu adevarat in casa, ca si noi…Robofish chiar este o varianta grozava pentru micutii vostri.  Si sigur, in preajma sarbatorilor de Craciun vor fi muuulte reduceri.

Nu va spunem spor la pescuit :D, ci spor la joaca ! 🙂


55 comentarii

Un dar…intr-o zi de toamna…

sursa foto

1979…intr-un oras frumos scaldat de apele sarate ale Marii Negre….intr-o zi aramie de toamna…

Un an ca oricare altul ati putea spune…si pentru unii dintre voi cu siguranta ca nu are nici o semnificatie, dar, in acel an…o tanara familie a primit un dar. Nu era un dar pe care a il pui frumos in biblioteca sau intr-o vitrina si sa-l stergi din cand in cand de praf…era special…avea viata in el……Adusese o data cu el …o tona de responsabilitate, de grijuri, de ore nedormite, de temeri…dar pe de alta parte, de bucurie, de iubire, de speranta. Cu vreo doi ani in urma, aceeasi tanara familie primise un dar la fel de frumos, si oarecum asemanator. Si s-au descurcat de minune sa aiba grija de el!

S-ar putea spune ca acest dar nu le va da prea mari batai de cap…mai primisera asa ceva, deci stiau ce sa faca cu el!

Cei doi tineri, o mamica si un tatic….cu siguranta v-ati dat voi seama…au privit cu incantare si multa curiozitate si spre micutul dar: ” Ce grasunica e….! ” ” Sigur ca e…a a vut 4 kilograme si jumatate”….”E fata.!…” E foarte bine asa….mai avem o fata…vor fi bune prietene cand vor creste”… „Ia uite…are si gropite….ca tati….si parul negru…si ce cuminte e! Oare de ce nu plange deloc? ”

Cand au adus darul acasa….celalalt dar viu ( sigur o alta fetita de 1 anisor si 8 luni) , crezand ca este o papusa a incercat sa-i atinga ochisorii…probabil isi spunea in mintiuca ei:  ” Ce chestie…uite-i cum se misca!Mami si tati mi-au adus o papusa noua! ” si a strigat: ” Cocaaaa? ” ” Da”, au spus parintii… e ” Coca”…si cu toate ca avea un alt nume…nimeni nu i-a mai spus decat asa.

Coca era un bebelus cuminte…atat de cuminte incat , puteai sa-l lasi pe pat ore in sir si n-ar fi plans deloc…Parintii il puneau intre perne si de acolo studia lumea…(lucru pe care il face si azi , in momentele de liniste 🙂 . Le zambea tuturor si cei din jur erau topiti de fetisoara aceea grasuna cu doua gropite adanci.

Un dar…dintr-o zi aramie de toamna…ce a schimbat viata unei familii si a unei fetite de doi anisori…a adus in el o multime de noi provocari…caci fiecare astfel de dar e unic , imprevizibil…si nu-l poti compara cu un altul.

Darul acesta cu suflet de om a fost iubit atunci….este si acum…la fel de mult…si iubirea ce o primeste zi de zi…e un har nemeritat…

Este din nou o frumoasa zi de toamna…si am trecut pe aici….atatia ani la rand…si totusi…ziua aceasta ramane pentru mine speciala…nu stiu cum sunteti voi, dar eu imi iubesc ziua de nastere…nu imi este teama ca trec anii…e o parte fireasca a vietii…trupul meu se schimba de la un an la altul , dar sufletul…nu…imi simt acelasi suflet de copil…e drept, un un suflet copil mare acum si de aici izvoraste toata energia mea. Si eu nu incerc sa traiesc „ieri” sau „maine”…ci „astazi”…

Tot intr-o zi  de toamna,in urma cu vreo 10 ani,  am primit si eu, la randul meu un dar nepretuit: prietenia celui ce si-a dorit sa mearga alaturi de mine o viata intreaga…si din nou, a fost un dar nemeritat…nu am facut nimic ca sa-l primesc…

O zi aramie de toamna…nu conteaza daca soarele e ascuns dupa nori….daca vremea e mohorata…nimic nu-mi poate intuneca sufletul…e ziua mea…e un an ce l-am primit in plus…si e un dar, un dar nepretuit si nemeritat primit din partea Creatorului meu.

Pentru ca mainile mele nu prea au stare…si vor in permanenta sa creeze ceva frumos…mi-am dorit din tot sufletul sa daruiesc si eu ceva….ceva frumos de ziua mea :).

Un dar pentru Cea care mi-a dat viata….si este pentru mine un dar ce il iubesc dincolo de toate cuvintele mele…

Toamna…revarsandu-se peste noi …

Un dar pentru Cel care a fost alturi de mine (tata)   si este un dar la fel de pretios si iubit….nu am reusit sa pun poze…e inca un proiect secret :)…

Si un dar pentru o mamica  draga si scumpa ce ne citeste….nu stiu care va fi…vom vedea peste trei zile.

Mi-am dorit tare mult sa primesc un mulaj bebelus :)…a fost asa, un micut moft  :)…si l-am primit. Asa ca l-am inaugurat …am creat un mic decor…. „Un dar…intr-o zi de toamna”….copiii sunt un dar  divin…indiferent de anotimpul in care vin, indiferenta daca sunt fetite sau baieti…daca au pielea alba sau neagra….daca ochii le sunt albastri sau negri…daca sunt mai vioi sau mai timizi….ei sunt un dar …un dar nemeritat.

Haideti sa povestim impreuna….ceva frumos legat de o zi de toamna din viata voastra….si peste trei zile vom vedea cine va avea parte de micutul dar .

Bucurati-va de zilele voastre de nastere, de anii ce-i aveti…de darurile nemeritate din viata voastra…

O toamna frumoasa si aramie va doresc ! 🙂


5 comentarii

Borcanul lui Nasturel

Nu stiu cum sunt copilasii vostri, dar ai mei au o atractie deosebita fata de nasturi :).

Nu va spun ce bucurie e pe capul lor cand reusesc sa puna mana pe doua cutii pliine de nasturi din camera bunicilor.

Cand era D. mic, avea un tic tare simpatic : framanta cu degetelele de la mana stanga nastureii de pe umar de la bluzita. Nici nu putea sa adoarma daca nu avea nasturel acolo. Asa ca am fost nevoita sa-i cos la aproape toate bluzitele cate un nasture mare :). Si cand a inceput sa mearga…atunci cand devenea instabil, se apuca repede de nasturelul de la bluzita :))) si se echilibra!

Printre primele lui carti a fost si una cu nasturi, absolut superba, cumparata de la Julia Toys.

Am scris despre ea aici,

sursa foto

Am profitat de pasiunea lor pentru nasturi si am creat un borcanel special din argila : ” Borcanul lui Nasturel”  cu o maimutica simpatica si niste nasturei multi si colorati

🙂

Nasturel este o maimutica tare simpatica care are un hobby dragut: colectioneaza nasturi colorati. Si stie o multime de jocuri cu nasturi. Ba chiar a invatat sa numere cu ajutorul nasturilor. Asa ca l-am chemat si la noi, ca sa ne invete sa numaram si sa facem si noi tot felul de joculete distractive cu nasturei.

Credeti ca Nasturel si borcanelul lui au fost neinteresante pentru ursuletul cel mare D.? Nuuu!

Pentru el, Nasturel a avut urmatoarele jocuri:

1.JOc de memorie

Eu iti aranjez niste nasturei.: un exemplu ( observ ca nu am o poza reprezentativa) : rosu, rosu, galben, albastru, alb, galben ..apoi ii iau. Poti sa refaci modelul dat din memorie?

Iti pun aici nasturii acestia: alb, rosu, galben, albastru, mov. Inchide ochii…deschide-ai acum! ce nasturel lipseste?

2. Adunari si scaderi cu nasturei

Nasturel a plecat intr-o excursie. Si a vrut sa ia cu el doar 8 nasturi…pe drum i-au disparut trei nasturi. Cu cati nasturi a mai ramas?

Pentru ca iubeste asa de mult nasturii, Nasturel a primit in dar de la bunica lui 5 nasturi si de la mamica lui 6 nasturi. Cati nasturi are el acum?

Si tot asa… 🙂

3.Patterning

4. Si la micutul A. merg foarte bine joculetele de memorie, dar nu introduceam decat 3 sau 4 nasturi. Sunt suprinsa de foarte multe ori de cat de repede memoreaza foarte multe lucruri.

Modele mai complexe : albastru, albastru, negru, alb, rosu, galben….ce urmeaza?

Pentru ursuletul cel mic, Nasturel a adus alte joculete :

1. Numaram nasturei

Trebuia sa puna in borcan cati nasturei i se spunea: doi sau trei sau cinci. Si sa -i numere cu voce tare…de pus ii pune el, dar de multe ori uita sa mai numere 🙂 .

2. Patterning

Sa alcatuiasca diferite modele pe culori.

Si vom inventa si alte joculete: important este sa fie cat mai multi nasturei colorati  si mult chef de joaca. 🙂


7 comentarii

Mozart si curcubeul muzical

De cand comorile din Padurea Muzicala au ajuns la noi in casa, micutii mei au indragit si au privit cu alti ochi muzica clasica. Desi o asculta inca de cand erau bebelusi…acum a avut un  farmec aparte, mai ales ca aceste carti sunt atragatoare si interactive.

In luna lui Cuptor :), l-am intalnit pe veselul spiridus Mozart. A fost la fel de iubit ca Vivaldi si Bethoveen. Cand mami a adus acasa figurina din argila ( o mesterisem in ascuns), mi-au spus ca ard de nerabdare sa-i afle povestea si sa se joace cu el :).

In carte  ” Mozart si curcubeul muzical” sunt patru povestioare pe care le-am citit pe nerasuflate, dar ne-am oprit mai mult asupra  celei din urma ” Regatul Alb-negru si curcubeul muzical”.

Am aflat care erau preferintele lui Mozart: iubea iepurasii si fluturii, ar fi mancat doar briose , snitel fermecat si fructe curcubeu pe bat, ii placeau papadiile si adora sa cante la pian, clarinet si vioara.

Ursuletii au fost extrem de uimiti ca Mozart a invatat sa cante de la o varsta tare frageda ( 3 anisori ) si ca la 9 ani putea canta legat la ochi si cu o panza pusa pe clape.  Amandoi au incercat sa cante  la pian cu ochii inchisi. Chiar le-am spus : nu va fie teama ca nu se va auzi bine…va veti amuza pe cinste…si tot un cantecel se va auzi de pe clape.

Simpaticul Mozart a compus o muzica vesela si lipsita de griji. Dupa cum vedeti, infatisarea lui e atat de copilareasca si de dulce : cu par balai , ochi albastri ca cerul si obraji mari si rosii.

D. a topait frenetic si taaare amuzat cu Mozart in mana in timp ce ascultam cd-ul din carte cu muzica lui : Mica serenada si Concertul pentru clarinet in La major ( eu si A. ne amuzam si ne veseleam de pe pat, facandu-i poze) .

Toti spiridusii muzicali au cate un animalut prieten . Sigur, si Mozart avea unul tare dulce si pufos: pe iepurasul Allegretto ( nu am avut timp atunci sa-l modelez si pe el, dar am gasit unul intre jucariile ursuletilor ) .

Regatul alb-negru si curcubeul muzical 

Povestea aceasta este asemanatoare cu o alta, la fel de frumoasa , citita de noi cu ceva timp in urma : Curcubeul alb si negru.

Intr-un regat, traia un rege foarte serios pe nume Dorian Dominic al Doilea, zis si Do. Nu radea niciodata, nu se imbraca decat in alb si negru. Curtenii lui nu aveau decat haine albe si negre.  In gradinile regale nu erau lasate decat lebedele si stancutele.

Castelul sau era din piatra neagra..chiar si cerul devenise cenusiu cu nori mari si negri.

Muzica era interzisa in acest regat, deoarece era mult prea vesela. O singura nota putea fi cantata : do. Pana si cainii au fost invatati sa latre doar  „do”, oile si vacile sa mugeasca doar pe acest ton.

Dar intr-o zi soarele nu mai aparu pe cer. Toti erau tare ingrijorati. Venira pe rand, flacai curajosi ce incercara sa-l aduca pe cer, dar nu au avut sorti de izbanda.

Cand toata lumea nu mai avea nici o speranta, sosi la castel spiridusul Mozart.  Desi regele nu avea incredere tinerelul cu par balai, il lasa sa incerce si el sa readuca soarele pe cer.

Mozart i-a spus ca va folosi doar o pana si un flaut fermecat. Fara ca cineva sa se astepte la asa ceva, Mozart incepu sa-l gadile pe rege cu pana…acesta radea atat de tare de i se desirara ciucurii pernei de matase pe care statea.

Si cum rasul este molipsitor, in curand, toti curtenii incepura sa rada.

O raza de lumina aparu…si insusi soarele iesi de dupa nori ca sa vada ce e cu atata veselie. Lumina lui colora hainele albe ale curtenilor, fetele palide ale domnisoarelor de onoare si barba regelui.

Si cand Mozart incepu sa cante din flautul sau, o ploaie usoara se scutura dintr-un nor…si un curcubeu muzical se inalta pe cer. Pentru fiecare nota muzicala, o culoare :).

Si de atunci, regatul a fost plin de culoare. Copiii puteau canta toata gama tare si cu veselie.

Se stie ca rasul este terapeutic…el risipeste norii tristetii…si cantecul vesel face sa apara curcubeul in sufletul nostru. 🙂

Am incercat sa ne imaginam si noi cum ar fi sa traim intr-o lume lipsita de culorile vii: desertul preferat sa fie doar alb sau negru, jucariile sa fie doar in aceste culori..totul in jurul nostru sa aiba doar aceste nuante….Ne-am dat seama ca am trai intr-o lume tare trista. Culorile aduc bucurie, viata in jurul lor.

Am cautat jucariile noastre curcubeu. Aveam un puzzle curcubeu ( cumparat de la Creative boutique )pe care am incercat sa-l facem repede contra cronometru 🙂

I-am aratat lui Mozart si piramida curcubeu pe care am facut-o si refacut- o la fel de repede.

Si supriza noastra pentru spiridusul balai a fost un curcubeu muzical inedit 🙂

Am umplut in mod diferit cateva pahare cu apa colorata ( cu vopsea de oua, se poate colora si cu acuarela). Si va asiguram ca se aud cristalin , tare vesel si cu sunete diferite. Important este sa nu le umpleti la fel….

Ne-am intrecut cantand la ele cu doua linguri de lemn. 🙂

Si pentru ca Mozart ne-a umplut lumea cu atata culoare, micutul A. a fost ataaat de fericit pentru ca a gasit in curte o papadie pufoasa ca sa i-o daruiasca, doar stiti ca Mozart e topit dupa ele, nu? 🙂