Auzim deseori profesori plangându-se  că elevii nu-i asculta, nu înteleg nimic, sunt pur si simplu distrasi, părinții se plâng ca ai lor copii se uita in altă parte ori de cate ori vor să discute cu ei, ba chiar și copiii nu reușesc să comunice între ei – se întrerup, rad de ceea ce spun ceilalti… parcă trăim intr-o lume în care toată lumea strigă , dar strigătul e mut și nu e auzit de nimeni.

Nu, nu voi spune ca voi aduce pacea mondiala in lume cu propunerea mea de joc, că vom reuși să avem cei mai fideli ascultatori în cei din jurul nostru, dar poate că o mică sclipire se va aprinde in mințile si sufletul unora care vor înțelege ce înseamnă să asculți  cu ochii, urechile, dar si sufletul tau pe celălalt.

Puteti organiza acest joc atat cu o clasă de studenti, elevi de gimnaziu sau de la clasele primare. Îl puteti adapta în asa fel încât să se potrivească oricărei vârste.

Alegeți trei voluntari. Trebuie să avem mare grijă atunci când îi alegem ( de obicei, cei care se oferă să fie voluntari sunt persoane mai călite :), pe care nu-i deranjează orice cuvințel spus despre ei si care privesc lucrurile cu amuzament și fără supărare)- nu vrem ca prin jocul nostru să supărăm pe cineva, ci să invățăm o lecție.  Voluntarii vor pleca intr-o altă sală.

In acest timp noi vom discuta cu cei ramași în sala de clasă ( locul de întâlnire) . Îi vom instrui pentru cele 3 situații diferite în care vor fi puși cei 3 voluntari.

Discutăm si cu voluntarii. Ii rugăm să aleagă să le povestească celor din public o poveste din viata lor sau chiar si lucruri banale- ce au facut ei in acea zi și tot așa.  Pare simplu, dar ei nu știu ce ii alteaptă în sala de clasă 🙂 .

Situația nr. 1 ( primul voluntar)

În timp ce acesta povestește, cei din public încet , încet încep să caște, altul chicoteste, altul isi pune capul pe banca si adoarme. Unul se poate ridica sa se uite pe geam. Un altul , mai poznas, poate face bilute din hartie pe care sa le arunce din cand in cand în cei din sala. Cu siguranță că cel care povestește va deveni frustrat. Moderatorul va încerca să liniștească audienta ( chiar de la început va trebui să stabiliți cu ei să nu exagereze prea tare, dar ideea e sa fie neatenti  ) și să-l încurajeze pe vorbitor să continue.  De la început propuneți un timp- 3 sau 5 minute.  După ce termină povestea, nu spuneți nimic și îl rugați să se așeze.

Situația nr. 2 ( al doilea voluntar)

De data aceasta , cei din public vor intrerupe vorbitorul prin întrebări multe și agasante. Daca ,d e exemplu, acesta povesteste despre cum și-a început el ziua … ei ar putea întreba: „Și ce pastă de dinți ai folosit? Ce culoare? De câte ori îți periezi dinții ? ” . Cand va spune că se imbrăca, întrebările dau năvală : „ Da de la ce firmă te imbraci? Îți calci de obicei hainele? Preferi pantofii cu siret ? ” Ați prins ideea- întrebările sunt bune, dar cand întrerupi vorbitorul, devin chiar deranjante și nu mai ajută pe nimeni.  Din nou, nu spuneti nimic- nicio concluzie.

Situația nr. 3 ( al treilea voluntar)

Vorbitorul aflat in tura numărul trei este un norocos. De data aceasta va fi ascultat în mod real. Toti il vor privi cu interes, vor da aprobator din cap, din cand in cand vor pune si câte o intrebare, dar foarte la obiect. Vom fi atenti la ținuta corpului atunci când ascultăm astfel încât să-l încurajăm tot mai mult pe cel din față să ne vorbească. La sfârșit toti îl aplaudă.

Cu siguranță, în mintea primilor doi voluntari vor apărea multe întrebări. Oare este neinteresant ce au spus ei? De ce au reacționat așa cei din sală?

Porniți o discuție. Lasați-i pe cei trei voluntari să spună cum s-au simțit ei în timp ce au povestit. Ajutați-i să înțeleagă cât de important este să asculți pe cineva , să fii cu adevărat acolo, să menții un contact vizual corect, să pui întrebări doar când e cazul, să nu te repezi cu sfaturi mai ales când nu-ți sunt cerute. Vor înțelege cât de trist se poate simți un profesor atunci cand nimeni din clasa nu -l ascultă, poate că-și va spune uneori că vina este doar a lui. E drept, nu toți ne naștem vorbitori înnăscuți. Dar ascultarea nu se refera doar la atenția ce o acordăm unui orator, ci și celor ce vin la noi să ne spună ce au pe suflet. De multe ori, copiii noștri nu ne vor mai spune nimic, dacă nu vom ști să-i ascultăm- niciodată nu vor povesti cu noi daca nu ne ridicam privirea din telefon, dacă stăm cu spatele la ei, facându-ne în continuare treburile… știți și voi mai bine.  Nu trebuie să fim ascultători pasivi, ci activi si profund implicați în acea discuție, chiar dacă nu vom spune noi prea multe.

10 sfaturi de la renumitul lider John Maxwell despre ascultare

1.Ascultă cu mintea și cu sufletul.

2.Ascultă cu inteția de a înțelege.

3. Ascultă ca să înțelegi mesajul și mesajul dincolo de mesaj.

4. Ascultă atât pentru conținut, cât și pentru sentimente.

5. Ascultă cu ochii- vei auzi mai bine.

6. Ascultă pentru interesul altora, nu doar pentru poziția lor.

7.Ascultă ceea ce spun și ceea ce nu spun.

8. Ascultă cu răbdare și cu înțelegere.

9. Ascultă ca să afli punctele nevralgice.

10. Ascultă așa cum ți-ar plăcea ție să fii ascultat.

Așa că nu uita: Niciodată nu vei ști cât de aproape ești de o idee de milioane dacă nu ești dispus să-i asculți pe ceilalți ! 🙂