ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață


7 comentarii

Dilema formelor :)

Ce se intampla atunci cand suprapui doua obiecte unul peste altul?

O maaare dilema….mai ales atunci cand este vorba de un micut de 2 ani si 7 luni :)))

Astazi, in timp  ce le pregateam masa ursuletilor, il aud pe micutul A. tot repetand si intreband:” ae foma de cec….sau ae foma de mana….de cec…sau de mana?….hmmm ai sa vedem…foma de cec…foma de mana”….si vreme de ceva minute o tot tinea asa..

Era atat de amuzant, incat l-am filmat.

Isi pusese manuta peste o gaura din masa lui si uite asa a aparut dilema formelor :).


14 comentarii

Ursuletul cel mic si Soarele :)

Ieri am profitat de vremea frumoasa si am iesit un pic la plimbare pe strazile apropiate casei noastre.

D., mi-a spus ca el vrea sa alerge un pic in fata noastra pentru ca s-a cam ingrasat iarna asta si trebuie sa faca miscare :D.

Si eu am ramas cu D. tinandu-l de manuta.

Pe o strada, soarele ne inunda din plin…il aud pe ursuletul cel mic bombanind si aproape plangand langa mine: „ nu mai pot sa meeeeeg….soaeeee ata….imi bate au in ochiiii!!!!” ( trad. 🙂  -nu mai pot  sa merg, soarele asta imi bate rau in ochi!)

Eu ii spun ca nu mai avem mult pana ajungem la poarta noastra….si ii explic ca soarele e prietenul nostru: ne ajuta sa cresem mari, ne face oasele puternice.

Mai mergem cateva secunde si il aud, dar tot cu capusorul in jos:

Mutumeeec soaaae….daaa, tot ma bati au in ochi! ”  😀

(Multumesc soare, dar tot ma bati rau in ochi!)

Vedeti ce baietel recunoscator am ? 🙂

IMG_0879


22 comentarii

Daruri de Craciun

O intrebare  foarte des auzita de cei mici in aceasta perioada este : ” ce cadou ai gasit sub brad? ce ai primit de Craciun? ” Si cel mic incepe sa povesteasca cu mult entuziasm despre minunile ce le-a descoperit sub bradutul sau.

Ca multi alti parinti, ne-am pregatit din timp pentru cadourile ursuletilor. IN afara de carti, nu am cumparat jucarii noi. Chiar nu am vrut sa arunc banii aiurea si sa dau pe cine stie ce jucarie sofisticata 2 milioane…cand de acei bani puteam gasi mai multe jocuri la preturi foarte convenabile si intr-o stare excelenta. Si in plus, cel mic nu incepe sa analizeze daca ceea ce a gasit acolo este nou sau nu…pur si simplu se bucura …

Nu am pus multe sub brad…cu cat sunt mai multe jucarii, nu se bucura cum trebuie de ele…nu le pot indragi pe toate…se plictisesc….si chiar pot deveni agitati si nervosi vazand atatea.  Si e bine sa fim moderati in toate, mai ales ca vremurile in care traim sunt grele..

Ce am gasit sub brad? 🙂

Cate un pachetel pentru fiecare : aveau acolo un joc si o carte. Pentru ca le-am dat cadourile un pic mai devreme (eu eram la serviciu in ziua de Craciun), nu am reusit sa mai iau coala colorata…dar m-au salvat stampilele foarte simpatice cumparate la un pret grozav de la Julia Toys. Le-am strecurat printre cadouri sa para mai vesele. Sigur era un cadou si pentru Azorica, catelusa noastra…o carticica despre catei pe care D. a indragit-o enorm. A fost tare fericit pentru ca ne-am gandit si la ea.

JOcurile au fost primite cu drag, dar fiind educative, nu au fost analizate prea mult timp :)…cu siguranta ne vor tine ocupati de acum incolo in zilele friguroase de iarna.

Ambele jocuri au fost cumparate tot din magazinul JUlia Toys la un pret foarte bun si intr-o stare impecabila (de fapt unul dintre jocuri era nou).  Cand vom avea putin timp le vom prezenta pe indelete :).

Dar, asa cum ma asteptam cadoul surpriza si cel mai indragit a fost acesta: o casuta facuta de mami , mobilata cu un mobilier din lemn. Si…niste masinute , omuleti si alte accesorii Playmobil  . Le-am cumparat second de pe okazii la un pret foarte mic (aceste jucarii sunt foarte scumpe, nu mi-as fi permis nicidecum sa le iau noi). Au fost foarte fericiti cand le-au zarit…nu se mai saturau sa se joace cu ele.

Casuta nu a aratat asa cum mi-am dorit eu…nu am gasit cutia potrivita, se taia si foarte greu, dar piesa de rezistenta a fost podeaua cu autocolant ce imita parchetul si gresia alunecoasa cum ii spunea D. :).

Sa va aratam cateva poze, nu? 🙂

Si multimea de omuleti (sigur printre ei erau si alti omuleti cumparati dinainte) aranjati de D. pentru poza ca sa vada bunicii ce au primit ei.

Aici, ursuletul A. incepuse deja sa mute mobila din casa pe covorul cel mare…i se parea ca sta mult mai bine acolo . 🙂

Ii multumim din suflet lui Dumnezeu pentru ca am reusit sa le facem celor mici cadouri ; multi alti copii nu au avut parte de un astfel de Craciun fericit :(.

Le-am spus celor mici ca este frumos sa fim multumitori pentru absolut tot ceea ce primim, chiar daca acel lucru nu este cel dorit de noi. Si ca noi, suntem mult mai fericiti si mai impliniti atunci cand daruim si nu cand primim.E adevarat, sunt inca mici sa inteleaga acest lucru, dar in timp cu siguranta isi vor insusi aceasta invatatura.

Si sa nu uit: doresc sa le multumesc din tot sufletul celor ce ne-au trimis cadouri….am ramas coplesita de dragostea si atentia voastra! Sunteti minunate! 🙂

In final, inchei spunandu-va o mica poveste, pe care cu siguranta unii dintre voi s-ar putea sa o stiti.

Este preluata din cartea „SECRETUL MULTUMIRII” .

„Intr-un orasel traia o fetita si taticul ei. Acesta era preot intr-o biserica. Mama murise demult. Ei erau foarte saraci si traiau din mila enoriasilor. Se apropia Craciunul si fetita, Pollyana , isi dorea enorm sa primeasca o papusa.

A sosit si ziua mult asteptata…si in biserica lor s-au adus cateva daruri. Si Pollyana a primit si ea o cutie mare. Cu siguranta, cu manutele frematand de emotie, a deschis cutia cea mare…fiind sigura, sperand ca acolo sa fie papusa mult asteptata. Dar…acolo nu erau decat niste carje. S-a intristat si a inceput sa planga….cum sa nu plangi cand primesti asa ceva, mai ales ca eSTI doar un copilas? Tatal ei, un om foarte intelept (cu siguranta ca in sufletul lui de tata suferea si el) i-a spus : „draga mea, stiu ca esti foarte trista…si e normal…dar as vrea sa fii bucuroasa si multumitoare pentru un lucru: ca tu NU AI NEVOIE DE ACESTE CARJE! CA TU AI PICIOARE SANATOASE SI POTI MERGE, POTI ALERGA! A fost o lectie dura pentru un copil asa de mic….dar o lectie ce i-a schimbat viata. De atunci, a invatat secretul multumirii si se bucura de orice lucru, oricat de marunt ar fi fost.

Chiar va indemn sa cititi cartea (eu cred ca am citit-o de vreo 3-4 ori)…va va molipsi si pe voi nobilul sentiment al multumirii.

Va doresc in continuare o inima vesela, multumita si multa pace sufleteasca!


13 comentarii

Cadoul meu de Craciun :)

Va aduceti aminte de desenul animat „Doamna si vagabondul”, cand sotia primeste un cadou de Craciun special – o catelusa in cutie ?

Ei, am primit si eu o cutie…e drept fara funda si alte decoratiuni, dar uriaaaaasa!! 😀

cand o deschid, ce vad??doi catelusi in labute, latrand si facand mare harmalaie :)))

Unul dintre ei, vorbea si mi-a spus: ” suntem cadoul tau de Craciun!!! iti place de noi? ” 😀

Pai as putea primi eu un cadou mai frumos ca acesta? 🙂


4 comentarii

Din seria : „Vreau si eu sa fiu doctor” :)

Cand am vorbit despre meseria de doctor, ursuletul cel mic A. ne-a urmarit cu mare atentie si ne-a spus ca vrea si el sa fie doctor (am povestit aici despre cat a fost de amuzant).

Ei, de atunci joaca noastra e evoluat :)). Acum ursuletul cel mic are 2 ani si jumatate.

Acum doua zile, gasind termometrul lor de jucarie mi-l arata. I-l pun la subrat si ii zic sa asepte, apoi :” oooo….ai 36 cu 5 deci esti sanatos! ”

El: „hai sa iau si eu a tine….” se uita si-mi spuse: ” ooo, ai tei cu cici „(ai trei cu cinci) :)…eti bonava…!!

Eu: ” si ce sa fac acum?

El :’ tebuie sa peci a docto!”

Eu:” si ce sa-mi dea?”

El: ” siop …siop gaben” (sirop, sirop galben) .

Eu:” uite si Danut e bolnav, il doare burtica! LUi ce sa-i dam?”

El: ” tot siop…si…muta, muta mastana!  😀  (adica sirop si…multa, multa smantana)


3 comentarii

O intrebare despre intuneric :)

Micului ursulet A. ii place sa stinga el lumina inainte de culcare, de fapt nu se culca pana nu stie ca e lumina stinsa…si sigur si sa o aprinda…si spune cu mult entuziasm: „s-a apins uminaaaaaa!!”

IN dimineata aceasta, s-a trezit….si cum erau jaluzelele trase si cam innorat afara (nu le lasam asa tot timpul, de obicei le dau la o parte inainte de a se trezi)…se uita mirat in jur…si ma intreaba: „mami, cine a  apins intuneic? ” :D…(mami, cine a aprins intunericul?”…el stia ca trebuie sa fie zi

vedeti ce logica au cei mici? 🙂 eu nu m-am gandit ca si intunericul se poate aprinde :))


Un comentariu

Micul sculptor si alte activitati de week-end :)

Sculptura este un taram necunoscut pentru noi. Dar, astazi am avut posiblitatea de a intra in „lumea ei” si de a-i cunoaste macar asa…..o foarte mica parte din tainele ei.

La noi, in centru orasului , in acest week-end s-au organizat cateva activitati frumoase pentru copii. De-a lungul unei pietonale…erau un mic loc in care cei mici puteau picta, in alt loc era un cort mare cu o cruce rosie unde erau invatati cum sa acorde primul ajutor, in alta parte era un prieten al taticului ursuletilor,un foarte priceput sculptor care ii initia pe cei doritori in tainele sculptului in lemn.

Avea o masut cu tot felul de materiale si unelte. Deja sculpta pe o tabla mare cu o vaza cu lalele si ii lasa pe copilasi sa incerce acolo cu dalta si ciocanelul. D. ii urmarea cu mare curiozitate. SI sigur, l-a intrebat daca nu vrea sa incerce si el. Orice activitate de genul acesta ii place si il face sa se simta tare important 🙂

 

 

El era cel mai mic dintre cei de acolo…si ciocanelul nu-l putea tine bine si tot nimerea pe langa dalta…cel putin asa am crezut eu….

Cand, dupa catea minute….mi-am dat seama :)))…D. al meu este stangaci…mititelul nu putea tine ciocanul cu mana dreapta – de aceea il manuia tare greu :).

Asa ca l-a lasat din nou, de data asta cu mana stanga 🙂 SIgur, s-a descurcat tare bine!! Uitati-l cat de fericit si de concentrat era!!

Am trecut si pe la atelierul de pictura, unde se faceau magneti pentru frigider 🙂 . Pe bucatele de carton ii lasau pe copilasi sa picteze ceea ce-si doreau. Maine vom picta si noi, pentru ca micutul A. tare mutl isi dorea si el dar era cam mititel pentru asa ceva (acasa, il voi lasa sa picteze cat doreste el).

 

Magnetul realizat de D. :)(cu putin ajutor din partea unei domnisoare ce folosea tot mana stanga 🙂

Ne-am pictat pe fata: D. isi dorea sa fie un tigru, dar le lipsea culoarea portocalie asa ca am ales o fata de Spiderman 🙂 . SIgur, si A. intruna a spus ca vrea si el….sa fie o ‘pipica cu mutati’  , adica, va traduc eu: o pisica cu mustati :). SI uitati-i pe nazdravanii nostri 🙂

 

Si sigur,  micutul A. a fost tare fericit pentru ca nu a plecat cu mana goala de acolo :). LA fel si ursuletul D. Cand vad aceasta turta dulce imi aduc aminte de povestea iepurasilor ce au mers la balci sa-si cumpere turta dulce. CUm nu-i cunoasteti pe PUf Alb si PUf Gri??? 🙂