Va aduceti aminte de desenul animat „Doamna si vagabondul”, cand sotia primeste un cadou de Craciun special – o catelusa in cutie ?
Ei, am primit si eu o cutie…e drept fara funda si alte decoratiuni, dar uriaaaaasa!! 😀
cand o deschid, ce vad??doi catelusi in labute, latrand si facand mare harmalaie :)))
Unul dintre ei, vorbea si mi-a spus: ” suntem cadoul tau de Craciun!!! iti place de noi? ” 😀
Pai as putea primi eu un cadou mai frumos ca acesta? 🙂
Fulgii acestia de zapada au fost tare asteptati de ursuletul cel mare D. PEntru el , iarna nu e iarna daca nu ninge.
Si iar, Craciunul nu va fi Craciun daca nu este zapada afara. 🙂
Si astazi a nins: abundent cu fulgi mari…..acum avem toata curtea….copacii imbracati in hainuta alba stralucitoare.
Si seara, tati le-a facut o mare supriza ursuletilor 🙂 Un om de zapada adevarat…nu stiam de ce tot intarzie el in curte afara :)))….ar fi fost frumos sa il facem impreuna, dar cum viscolea destul de tare, nu prea era vreme de stat prea mult cu cei mici.
Bineinteles , ca desi era putin cam tarziu, am iesit in curte sa admiram omul 🙂 D. neaparat dorea sa-l imbratiseze.
Si cum lui A. nu-i placeau fulgii reci de zapada si a vrut sa se intoarca repejor in casa, tati l-a tinut sub o umbrela :)))
Omule de zapada, bine ai venit!! Ai fost tare asteptat! 🙂 D. mi-a spus cu o fetisoara plina de bucurie: „maaami, de-abia acum poti spune ca a venit iarna!! : 🙂
Orice zi de sarbatoare este privita si primita cu mare emotie de catre D.
Cand a auzit ca pe 1 decembrie este ziua Romaniei, m-a intrebat:” si, nu vom face ceva special? „. Sigur, el se gandea si la un tort :).
Pentru ca mami a fost de serviciu chiar astazi de dimineata pana seara, au petrecut aceasta zi cu tati.
Au fost la parada din oras , au urmarit cu mult entuziasm toate vehiculele speciale: ambulante, masini de politie, de pompieri. Si mi-au povestit tot ce au vazut. D. era necajit pentru ca nu am fost si eu acolo. Dar, eu am avut o supriza pentru el: am gasit pe youtube un videoclip foarte reusit al sarbatorii din orasul nostru. Asa ca, am urmarit impreuna si el imi arata pe unde au stat ei sa urmareasca parada. Sigur, si A. imi explica si el ce a vazut si era la fel de incantat ca si fratiorul mai mare.
Si D. a pregatit si un tablou special pentru tara lui draga (realizat in intregime de el – eu ma gandeam sa faca un fel de steag, dar el stia ca tara noastra are diferite forme de relief, desi inca nu am vorbit prea multe despre asta ) . 🙂
LA MULTI ANI, ROMANIA! 🙂
Ca ne place enorm emisiunea Art Attack….stiti, v-am mai povestit aici:). Ca incercam sa nu ratam vreuna , va spunem acum :)).
De fiecare data, cand incepe, toata lumea lasa orice treaba, inclusiv eu si ne uitam. D. ma roaga sa iau si un carnetel, o foaie si sa notez tot :). NU va mai spun, ca nu trece o zi in care el sa nu mestereasca ceva si sa spuna ca este un atac al artei. Si este un lucru grozav pentru dezvoltarea imaginatiei. MI-a marturisit ca acum isi doreste ca atunci cand va fi mare sa aiba aceeasi meserie ca Alex, marele artist :). Va spun sincer, el , care nu desena , nu colora pana acum jumatate de an…m-a lasat pliiiiina de uimire ! Biroul lui e plin de foi desenate cu tot felul de minuni, creioane, carioci, markere…. De exemplu, un desen facut de curand (nu va spun ca este o intreaga poveste aici- sa stiti ca acel robot galactic pasnic …toata lumea era in actiune: parasutisti peste tot, o masina spatiala mai jos, un om cu deltaplan, un elicopter gata sa salveze parasutistii „esuati” :)) ) .
Eu il incurajez si ii spun ca poate fi tot ceea ce isi doreste si ii place, dar ca trebuie sa munceasca, sa exerseze ca sa ajunga acolo unde vrea .
Pe langa alte art attack-uri facute de noi, va prezentam astazi : chitara ART ATTACK. Poate ca ati vazut si voi emisiunea, in care era tutorialul de confectionare a acesteia…si daca ati ratat-o, va ajutam noi .
Aveti nevoie de: o cutie de pantofi, un carton de la o cutie mai mare, un cutter, cateva elastice, acuarele , scotch si un chitarist care sa stie sa zdrangane la ea :).
Aici, era deja asamblata si ne-am apucat sa o pictam, de fapt D. a pictat-o 90 % , asa de draga i-a fost.
A muncit in liniste (pentru ca A. dormea, altfel nu avea nici o sansa sa picteze chitara singur 🙂 . Cand m-am intors de la bucatarie, am ramas uimita ca, el pictase foarte bine cu verde, incercand sa nu acopere stelutele.
Si uitati-l aici sustinand un adevarat concert! 🙂
Da, trebuia sa-i mai facem si corzile cu marker negru, dar nu am mai avut timp.
Tutorialul video :
Incercati si voi! 🙂
Adaptare dupa povestea „Soricelul si Creionul ” de Vladimir Suteev ( Betisorul nazdravan, editura Regis)
Pe masa baietelului se afla un creion .
Odata, cand baietelul dormea…
pe masa s-a urcat un soricel.
A vazut Creionul, l-a inhatat si l-a tarat in vizuina sa.
– Da-mi drumul, te rog, s-a rugat Creionul.
Ce nevoie ai de mine? Sunt din lemn si nu ma poti manca.
– Am sa te rod! a zis Soricelul. Ma mananca dintii si trebuie sa rod tot timpul ceva. UIte asa!
Si soricelul l-a muscat dureros pe Creion.
– Au, au!a tipat creionul. Daca-i pe asa, lasa-ma sa mai desenez pentru ultima oara ceva , apoi sa faci ce vrei cu mine.
– Fie, s-a invoit Soricelul- deseneaza! Dar apoi, oricum, am sa te rod bucatele, bucatele.
A oftat adanc Creionul si a desenat un cerc.
– Asta-i branza? a intrebat Soricelul.
– Poate fi si branza,a zis Creionul si a desenat inca trei cerculete mici.
– Da, sigur e branza, iar astea sunt gaurile din ea, si-a dat cu parerea Soricelul.
– Pot fi si gauri- a zis Creionul si a mai desenat inca un cerc mai mare.
– Asta e un mar! a strigat Soricelul!
– Poate fi si un mar – a raspuns Creionul si a mai desenat cateva cerculete, uite asa…alungite.
– Stiu, astia sunt carnaciori! a inceput sa chitaie Soricelul, lingadu-se pe bot. Hai, ispraveste mai repede, ma mananca ingrozitor dintii.
– Asteapta o clipa…a zis Creionul. Si a mai desenat doi carnaciori in partea de sus.
Dar, Soricelul a inceput sa tipe:
–Asta seamana cu o pi….Stai!! Nu mai desena!!
Dar Creionul desenase deja mustatile lungi…
–Dar asta e o pisica adevarata!! a strigat Soricelul inspaimantat. Ajutooooor!! si s-a napustit in vizuina sa.
De atunci, Soricelul nu a mai scos capul de acolo.
Iar Creionul baietelului mai traieste si astazi, numai ca a ramas mic, mic de tot!!
Incercati sa desenati si voi, copii, cu creionul vostru o pisica- spaima soriceilor ! 🙂
Ursuletul cel mare, D. s-a „indragostit” de creioane, carioci….abia acum cateva luni.
Pe la 3 anisori a avut ceva tentative de a colora intr-o carte, pe la 4 ani la fel colora un pic…de desenat…nici vorba…vedea cum desenam noi si spunea ca el nu poate, el dorea sa-i iasa desenul lui exact ca al nostru. Dar prefera sa citim sau sa se joace cu masinutele.
Eu nu am vrut sa-l fortez sa faca ceea ce nu-i place. Prefera pe la 4 ani si jumatate sa rezolve tot felul de joculete de perspicacitate (gaseste drumul prin labirint, ii placeau carduril wipe and clean, uneste punctele).
I-am cumparat o carte cu omuleti lego de la Aramis si pe aceea a pictat-o „pe nerasuflate” 🙂 II placea sa lipeasca abtibilduri, asa ca i-am cumparat cateva carti de acest gen.
PE la 5 ani si ceva am inceput sa-i imprim desene cu masini de teren: ce fericit a fost….colora si 4-5 desene pe zi :).
Pana atunci, chiar nu era incantat deloc sa coloreze, se plictisea teribil…si statea si o ora in fata unei foi.
De vreo 4 luni, a inceput sa exprime ceea ce-i place, ceea ce simte….prin desen…
Desenele lui sunt pline de detalii, de parca ar vrea sa cuprinda in mica foaie tot ceea ce nu poate exprima prin cuvinte….e foarte interesant ceea ce face…imi explica in detaliu de ce a desenat asa si nu altfel.
Sa va prezint cateva din creatiile lui.
Lumea fotbalului ( cel care nu se vede in totalitate era faultat si tocmai cadea; punctuletele sunt oamenii din tribune)
O casa incendiata ( e un desen facut in vara aceasta, cand am discutat despre cat de periculos este sa te joci cu focul; de atunci desenul oamenilor a evoluat :)).
Un mic razboi (vizitasem Muzeul aviatiei si vazuse cateva scene de razboi).
Un traseu periculos pentru masini de curse 🙂
O orchestra (vedeti palariile aruncate pe jos de oamenii din sala pentru ca le placea ce ascultau 😀 )
Le-am cumparat, de curand o tablita magnetica de la Julia Toys . Este calitativa si banda aceea care sterge merge fff usor. NOi am avut o astfel de tablita, dar se stergea greu, creionul nu avea acea atisoara si il pierdeau tot timpul prin casa.
Asa ca este o incantare, sa foloseasca acea tablita.
Si uitati-l pe D. in mijlocul naturii….ca sa aiba inspiratie (el mi-a spus asta 🙂
Si sa nu uit sa va arat felicitarile facute de ziua mea: de ce un catel si un robot…nu stiu….poate ca s-a gandit ca si mie imi place ceea ce ii place lui :D.
De multe ori, cand mami este la serviciu si tati sta cu ei, ii face tot felul de desene (scene pe care le creaza impreuna si D. le coloreaza). Tati al nostru este tare talentat la desen…imi pare rau ca am uitat sa pozez si alte creatii facute de ei impreuna.
Ei , de ce aceasta postare??
Pentru ca bunicilor de departe le este tare drag sa vada ce mai fac nepoteii lor 🙂
Pentru a va reaminti cat de important este desenul la varsta prescolara.
Uitati aici un articol foarte interesant : IMPORTANTA ACTIVITATILOR ARTISTICO-PLASTICE LA VARSTA PRESCOLARA
Si…ca as va incurajez ca fiecare copilas are propriul sau ritm…altii deseneaza de la doi ani si unii pe la 6…Poate ca va necajiti ca ai vostrii copii nu sunt ca altii, nu vor sa invete nici o litera, desi au 5 ani, nu vor sa numere deloc, desi au 4 ani…Nu stiu de ce toti vor ca un copil sa stie sa deseneze si sa coloreze…poate ca este o etapa in dezvoltarea lor intelectuala/emotionala (caci prin desen poti exprima ceea ce simti /valabil pentru unii- eu nu as putea…nu sunt talentat a la desen)…, dar nu trebuie sa-i stresam, sa incercam sa-i facem sa fie „in randul lumii”…eu nu i-am atras atentia lui D. ca depaseste liniile cand coloreaza…si-a dat el seama in timp…daca ii spuneam, se descuraja si spunea ca lui nu-i reuseste…ca nu poate face un desen perfect.
I-am spus tot timpul : in tot ceea ce faci, prin multa munca, antrenament, vei reusi. Acum isi doreste mult sa fie decorator de case :)…ii place atat de mult sa deseneze, incat nu trece o zi in care sa nu isi ia singurel creioanele si cariocile si ma surprinda cu cate un desen ingenios.
Toate vor veni la timpul potrivit, important este ca noi parintii sa facem cu tot felul de activitati prin care sa-i invatam cate putin din tot ceea ce ne inconjoara(exista acum atat de multe surse de inspiratie) , sa incercam sa descoperim ceea ce le place lor , sa ne implicam activ in viata lor, oferindu-le tot felul de experiente de viata de neuitat…si toate acestea impletite cu multa dragoste neconditionata. 🙂
Cu siguranta ati vazut si voi in emisiunea Art Attack ce minunatii face Alex, marele artist din materiale sau te miri ce….are o imaginatie incredibila. Uitati un videoclip daca nu l-ati vazut in actiune 🙂
PEntru D. aceasta este partea preferata a emisiunii.
Astazi, in timp ce eu ma odihneam putin langa micutul A., cand ma trezesc D, foarte preocupat se agita prin camera, intrand si iesind de pe usa pana in camera cealalta :)…nu mi-a venit sa cred ce facuse ! UItati si voi!
Mama si fiul
PAre simplu, dar a folosit multe detalii, i-a pus mamei chiar si o bratara:)
Sigur, mamica lui l-a felicitat si i-a dat multi pupici marelui artist :).
Si, joaca lui creativa a continuat, cand a vazut incantarea mea.
UItati aici un explorator ce priveste prin binoclul sau delifini.
si acum se joaca, si creeaza alte scene 🙂
Sculptura este un taram necunoscut pentru noi. Dar, astazi am avut posiblitatea de a intra in „lumea ei” si de a-i cunoaste macar asa…..o foarte mica parte din tainele ei.
La noi, in centru orasului , in acest week-end s-au organizat cateva activitati frumoase pentru copii. De-a lungul unei pietonale…erau un mic loc in care cei mici puteau picta, in alt loc era un cort mare cu o cruce rosie unde erau invatati cum sa acorde primul ajutor, in alta parte era un prieten al taticului ursuletilor,un foarte priceput sculptor care ii initia pe cei doritori in tainele sculptului in lemn.
Avea o masut cu tot felul de materiale si unelte. Deja sculpta pe o tabla mare cu o vaza cu lalele si ii lasa pe copilasi sa incerce acolo cu dalta si ciocanelul. D. ii urmarea cu mare curiozitate. SI sigur, l-a intrebat daca nu vrea sa incerce si el. Orice activitate de genul acesta ii place si il face sa se simta tare important 🙂
El era cel mai mic dintre cei de acolo…si ciocanelul nu-l putea tine bine si tot nimerea pe langa dalta…cel putin asa am crezut eu….
Cand, dupa catea minute….mi-am dat seama :)))…D. al meu este stangaci…mititelul nu putea tine ciocanul cu mana dreapta – de aceea il manuia tare greu :).
Asa ca l-a lasat din nou, de data asta cu mana stanga 🙂 SIgur, s-a descurcat tare bine!! Uitati-l cat de fericit si de concentrat era!!
Am trecut si pe la atelierul de pictura, unde se faceau magneti pentru frigider 🙂 . Pe bucatele de carton ii lasau pe copilasi sa picteze ceea ce-si doreau. Maine vom picta si noi, pentru ca micutul A. tare mutl isi dorea si el dar era cam mititel pentru asa ceva (acasa, il voi lasa sa picteze cat doreste el).
Magnetul realizat de D. :)(cu putin ajutor din partea unei domnisoare ce folosea tot mana stanga 🙂
Ne-am pictat pe fata: D. isi dorea sa fie un tigru, dar le lipsea culoarea portocalie asa ca am ales o fata de Spiderman 🙂 . SIgur, si A. intruna a spus ca vrea si el….sa fie o ‘pipica cu mutati’ , adica, va traduc eu: o pisica cu mustati :). SI uitati-i pe nazdravanii nostri 🙂
Si sigur, micutul A. a fost tare fericit pentru ca nu a plecat cu mana goala de acolo :). LA fel si ursuletul D. Cand vad aceasta turta dulce imi aduc aminte de povestea iepurasilor ce au mers la balci sa-si cumpere turta dulce. CUm nu-i cunoasteti pe PUf Alb si PUf Gri??? 🙂
Va povesteam in acest articol despre o carte minunata „Pomul comorii”, ce a aparut la editura NOua Speranta.
PErsonajele principale ale cartii sunt un leu conducator, o foca zglobie si pusa in permanenta pe sotii, un caine foarte atent si sensibil cu cei din jurul lui si un castor meticulos in tot ceea ce facea.
MAi multe despre carte puteti citi in articolul postat de mine acum cateva luni in urma.
De curand, am recitit cartea impreuna cu D. si verisorii sai. Am vrut sa inteleaga ca ei trebuie sa fie prieteni sa se ajute, sa se accepte unul pe celalat, tinand cont de cat de diferiti sunt fiecare.
La sfasitul cartii este un mic chestionar. Cele patru animale ilustreaza, de fapt, tipurile de personalitate umana, pe intelesul copiilor.
Puteti face acest chestionar impreuna cu cei mici (il voi scrie aici, cartea cu siguranta o veti gasi in bibliotecile din orasul vostru).
CHESTIONARUL PERSONALITATII
LEUL
1. E indraznet si nu se teme de situatii noi.
2. Ii place sa conduca si sa spuna altora ce au de facut.
3. E gata sa infrunte orice pericol.
4. Este serios si ferm in lucrurile care se asteapta de la el.
5. Ia repede hotarari.
FOCA
1. Vorbeste mult si spune multe povesti amuzante.
2. Ii place sa faca lucruri amuzante
3. Ii place sa se afle in grup si sa dea „reprezentatii”.
4. E plina de energie si dornica sa se joace.
5. Intotdeauna este vesela si vede numai partea buna a celorlalti.
CAINELE
1.Este intotdeauna credincios prietenilor sai.
2. Ii asculta cu atentie pe ceilalti.
3. DOreste sa-i ajute pe altii. Este trist cand altii sufera.
4. Este impaciuitor. Nu-i place cearta.
5. Este rabdator, capabil sa astepte.
CASTORUL
1. Este atent la detalii, meticulos.
2. TErmina ce a inceput. Nu paraseste un joc inainte sa se termine.
3. Pune multe intrebari.
4. Ii place sa faca ceva asa cum a facut-o si inainte.
5. Spune lucrurilor pe nume.
Noi ne-am amuzat completand chestionarul. D. este o foca , in combinatie cu cateva trasaturi de la caine. 🙂
Eu sunt tot o foca cu trasaturi si de la caine :).
Micutul A. se dovedeste a fi un leu, dar si el are trasaturi de la caine 🙂
Important este sa intelegem cat de diferiti suntem si sa ne acceptam ca atare…sa nu avem asteptari nerealiste de la copilasii nostri; nu-i pot cere, de ex lui D. sa conduca el un joc in fata altor copii…nu-i place sa fie el liderul, da mai spune el uneori ca este seful..dar doar fata de verisorii lui, fata de copii pe care ii cunoaste foarte bine. IN schimb, noi doi la ghidusii si multe pozne ne pricepem cel mai bine! 🙂
VOi ce sunteti??? 😀
Astazi, am profitat de racoarea diminetii si am plecat sa ne plimbam prin gradina noastra….sa facem mici descoperiri: ce planta noua mai gasim, care s-a uscat, ce leguma s-a copt …..
Am descoperit un dovlecel ascuns si tinut bine intr-o plasa (asa trebuie pusi sa creasca altfel s-ar rupe din vrej). D. a incercat sa-l ridice…sa vada cat e el de puternic 🙂
Ca de obicei, nici micutul A. nu se lasa mai prejos decat fratele sau . 🙂
Ne-am oprit pe la rosii, am cules cateva rosi mici, mici (Cherry) …D. a indreptat o planta ce era rupta…credea ca o va putea salva….nu i-am spus ca oricum se va ofili…era dornic sa o ajute,a sa ca nu am vrut sa-i stric bucuria.
D. a descoperit singur florile de sunatoare…desi erau tare ofilite….
SI….uitandu-ne in pamant dupa niste morcovi, am zarit supriza: un pepenas verde :). „Ei, ce cauta acest pepenas la noi in gradina?” s-a mirat D. Nici eu nu stiam ca avem asa ceva…..”PAi, continua el, eu credeam ca pepeni sunt doar la piata!”. Asa ca am facut cateva drumuri dus intors ca sa vizitam pepenasul. A. ii chema pe toti sa vina sa vada pepenasul. 🙂
Da, micutul A. avea floricele la urechi :)…de ce trebuie sa fie un accesoriu doar pentru fete, cand si lui ii statea asa de bine si era tare mandru sa le poarte ? 🙂 I se parea tare, tare amuzant.
Dar sa nu uitam de surpriza descoperita: am vorbit apoi despre cum cresc pepenii, cat de sanatosi sunt ei…D. nu mananca pepene, dar noi toti ceilalti mancam zilnic, mai ales vara e nelipsit din alimentatia noastra.
Deci, „mergeti si voi in curtea din spate si faceti propriile voastre descoperiri ! ” 🙂
ursuleți năzdrăvani 