ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață


2 comentarii

Albinuta Maia

In aceasta saptamana, ne-a fost data ultima cerinta din cadrul concursului Muguri de primavara.

Danut o astepta cu mare nerabdare si sunt sigura ca si in urmatoarea saptamana va astepta sa mai fie una…si inca una 🙂

De data aceasta, celor mici li s-a cerut sa faca o albinuta din ce materiale doresc ei.

Pentru ca lui D. ii place mult sa deseneze, el si-a desenat prima data albinuta pe foaie cartonata. Mami l-a ajutat la decupat : cartonul pe care a lucrat era foarte gros.

Am decupat ambele parti si , cu pistolul de lipit cu silicon D. a atasat betigasul de frigarui . Aveam in plan sa ducem albinuta undeva in curte, printre flori.

D. a tot cautat un loc potrivit  pentru albinuta Maia. 🙂

Pana la urma, s-a hotarat: acesta este locul cel mai potrivit: printre floricelele marunte, parfumate si portocalii.

Tare mandru de albinuta lui ( mai tarziu, l-am vazut cum insotit de o jucarioara s-a dus sa-si viziteze micuta prietena ).


3 comentarii

Caruselul cu masini

A doua provocare din concursul Muguri de primavara de pe blogul Talente de nazdravani, a fost ca cei mici sa realizeze o decoratiune dintr-un cd.

Impreuna cu D., ne-am facut planuri si pana la urma, si-a dorit sa faca un fel de carusel.

Cd-ul a fost invelit intr-o folie speciala de mare efect :).

Pe un carton foarte gros, D. a desenat si colorat niste masinute inventate de el :). Pentru fiecare avea o denumire si stia exact la ce trebuie folosita.

 A lipit pe margini masinutele. Am infipt un betigas intr-o radiera patrata , am pus cd-ul deasupra …si caruselul a fost gata !! Si chiar se invartea 🙂

Ce bine este cand reusesti sa duci un proiect pana la capat- te simti tare implinit ! 🙂


5 comentarii

Muguri de primavara in taramul nazdravanilor

LA noi in curte a venit primavara :)…desi inca nu o simtim din plin…privelistea ce o vedem zilnic pe fereastra sau cand ne jucam in curte, este minunata.

Si ca sa grabim o data primavara adevarata sa vina, ne-am zis sa si participam la concursuri primavaratice. Unul dintre ele este chiar  in lumea creativa a nazdravanilor, un loc in care cei mici invata sa-si foloseasca talentele intr-un mod minunat.

Stiam ca pe acest blog se organizeaza concursuri foarte interesante pentru copii ce au varsta peste 4 anisori, dar inca nu ne-am facut curaj sa participam la vreunul.

Asa ca, acesta, intitulat Muguri de primavara este primul la care ne inscriem

Cerinta primei probe a fost simpla:  sa adunam niste crengute si sa le transformam intr-un copacel, aplicand pe acestea flori din hartie creponata.

Am cules niste crengute mai uscate, ca sa nu le rupem pe cele inverzite sau inflorite.

Am taiat servetele albe in patratele mici, si cu ajutorul varfului unui creion, D. le rula si le lipea cu aracet pe crengi.

Dupa vreo 15 floricele, incepuse sa ma intrebe: „nu crezi ca este indeajuns? ” Uneori, ii place sa faca si activitati migaloase, dar trebuie incurajat sa le finalizeze.

I-am spus ca trebuie sa arate ca pomisorii din curte, care nu au 3 flori , ci foarte multe :).

Cand a lipit cate floricele a mai dorit el, le-a colorat usor, pe margine cu carioca roz.

Si gata copacelul lui 🙂

Si aranjamentul pentru concurs (chiar nu aveam in casa hartie creponata verde- ar fi aratat mult mai bine   si nici vopsea verde ca sa putem picta niste servetele…asa ca am folosit ce am avut…)

 

Mult succes tuturor micutilor participanti la acest concurs!


3 comentarii

„Cars”, in versiunea lui D. :)

Cand D. a implinit 6 ani, i-am propus sa faca un desen special care sa-i aduca aminte de acea zi: ce doreste el.

Cum eu eram ocupata cu prepararea blaturilor pentru tort, l-am lasat sa lucreze singur (oricum el este extraordinar de creativ cand este singur si mai ales cand se plictiseste 😀 ).

Si dupa vreo jumatate de ora, m-a chemat sa-i vad opera: desenase majoritatea personajelor masinute din desenul animat Cars. Nu suntem noi fani infocati, dar ne plac simpaticele masini. Probabil a fost inspirat si de unul dintre cadourile ce le-a primit de la bunici: o carte joc ( e grozava pentru baieti). MAi multe detalii gasiti AICI.

Am laminat creatia si o vom pastra cu mare drag ca sa ne aduca aminte de ziua in care a implinit 6 ani.


16 comentarii

Petrecere aniversara de 6 anisori printre stele si rachete :)

Iubitul nostru copilas D. a implinit 6 ani. Pentru ca a indragit atat de mult lectiile si activitatile legate de spatiul cosmic, am hotarat impreuna sa avem o petrecere cu aceeasi tematica. Asa ca am inceput pregatirile cu vreo 2-3 saptamani inainte.

Va vom povesti cu a decurs micul nostru eveniment in detaliu, poate vor mai fi parinti ce doresc o petrecere asemanatoare si ii vom putea ajuta cu cateva dintre ideile noastre.

1. Invitatiile

Am pregatit invitatii pentru fiecare copil in parte: o racheta care este foarte simplu de facut.

2. Am construit o racheta maaaare : a avut multiple intrebuintari:) : scena pentru teatrul de papusi, studio foto, vehicul de lansare in spatiu :D.

Am avut nevoie de o cutie mare peste care am suprapus alte 3 cutii mai mici. Partea de sus am facut-o ca un acoperis. Am invelit partile laterale cu hartie creponata albastra cu stelute aurii si partea din fata, dupa cum se vede cu hartie creponata rosie. Pe ici colo , banda izolatoare verde. Toate partile , hartia au fost lipite cu banda adeziva din hartie, cu scotch nu s-ar fi lipt la fel de bine. Nu arata prea finisata, mai era de muncit la ea….dar timpul ne-a fost potrivnic …mami trebuie sa mearga si la serviciu. Dar, a fost tare iubita si apreciata.

Petrecerea am inceput-o strangandu-i pe copilasi in fata rachetei, asezati pe scaunele pe care le-am numit rachete. Si-au luat si gustari cu ei; stiau ca drumul va fi lung. :).

Eu am stat in racheta si le-am prezentat doua personaje simpatice: un clown si catelusa Laica, primul animalut ce a calatorit in spatiu. Acestia aveau pregatite pentru micii astronauti multe suprize.

3. Paharelul cosmic pentru adunat comori

Inca de la inceput fiecare astronaut a primit de la catelusa LAica un paharel special, cosmic in care sa isi stranga toate comorile ce le vor aduna pe parcursul calatoriei lor spatiale.

Acesta l-am facut dintr-un pahar de unica folosinta peste care am lipit cu aracet hartie creponata cu stelute. Pe fiecare am lipit pozele copilasilor invitati si fiecare , cum se recunostea , venea sa isi ia paharelul lui.

Fiecare isi tinea cu asa drag paharelul si au avut mare grija sa il ia acasa la plecare.

4. Cantec ” Cine a creat stelele pe cer”

Am invatat cu micii astronauti un cantec pe care ei il stiau, dar cu alte versuri. Clownul si catelusa le-au pus cateva intrebari legate de spatiul cosmic: cine a creat Universul intreg, de ce au fost create astrele si alte cateva.

Apoi i-au invatat acest cante dragut:

Cine a creat stelele pe cer?Stelele, stelele/ Cine a creat stelele pe cer? Domnul Dumnezeu!

Cine a creat galaxiile ? Galaxiile , galaxiile/ Cine a creat galaxiile ? Domnul Dumnezeu!

Cine a creat si planetele? Planetele, planetele/ Cine a creat si planetele? Domnul DUmnezeu!

Cine i-a creat pe astronauti? Pe astronauti, pe astronauti/ Cine i-a creat pe astronauti? DOmnul DUmnezeu!

Daca doriti sa il invatati si voi, melodia o aveti  aici , cantata de doi fratiori :

.

5. Joc: „Apara planeta de asteroizi”

Am lipit pe pereti si alte spatii rachete si asteroizi din hartie colorata.

Le-am spus copiilor sa mearga repede si sa isi gaseasca cate o racheta si sa vina cu ea la mine. Apoi le-am incredintat misiunea speciala: sa alerge cu racheta lor si aduca repede la mine cate 3 asteroizi , dar cat mai repede, pentru ca sunt foarte periculosi pentru pamant.

Cand s-au intors, fiecare au primit praf de stele in paharel (adica niste orez albastru :))) -unii nu stiau ce este acela, dar nu le-am dezvaluit secretul).

6. JOc cosmic (gameboard): De la luna la pamant

Am confectionat un gameboard urias de 100/ 70 cm.

Am folosit o placa mare din carton (dintr-o cutie). Am facut inmijlocul acesteia pamantul  din ziare, invelite in scotch. PEste acestea, prin tehnica papier mache, am lipit servetele cu aracet diluat cu apa.

Asa arata la inceput (petele acelea sunt de la servetele…era un sul mare si unul dintre nazdravani a uitat doua carioci  si s-au imbibat muuulte straturi :))

Am facut conturul traseului si am inceput sa pictam si sa pictam. Aici a invatat D. un proverb care i-a placut: „Ochii te sperie, mainile te ajuta! ” :D….; i-a placut tare mult sa ma ajute.

Spatiul -am desenat cu negru, am avut grija cat s-a putut sa respectam contrul stelutelor (erau deja facute).

Am scos la imprimanta cateva imagini pe care le-am lipit (acestea urmau sa fie obstacolele, cerintele din timpul traseului).

Reguli:

-cine ajungea pe steluta, trebuia sa spuna 2-3 obiecte care stralucesc

-cine ajungea pe astronautul saltaret, trebuia sa faca si el cateva salturi ca astronautii

– astronautul cu cheie: stai o tura: ti s-a stricat racheta

– astronautul care se odihnea: stai o tura, esti obosit

si tooot asa.

Piesele de joc au fost niste astronauti pe care i-am facut din plastilina homemade si i-am pictat cu acrilice. Au fost tare indragiti si au intrat in paharelul cosmic pentru starans comori.

Imagini din timpul jocului

Dupa cursa, fiecare a primit praf de luna in paharele (adica orez galben 😀 )

7. Pamantule , fugi de soare!

Am facut doua mingi (tot din ziar invelit in banda adeziva din hartie) peste care am aplicat servetele albe, apoi hartie creponata, prin aceeasi tehnica papier mache.

JOcul a fost simplu si distractiv.
Toti copiii au stat in cerc si trebuiau sa dea repede mingile d ela unul la altul, in asa fel incat soarele sa nu „arda” (prinda ) pamantul (este un joc asemantor jocului „Soarecele si PIsica)

8. Premierea astronautilor

Fiecare astronaut a primit un sirag din stelute si o litera (initiala numelui lor) facute din argila polimerica fosforescenta. Din pacate, desi am setat cuptorul la o temperatura ff mica si mergeam din 2 in 2 minute sa le verific, tot s-au ars un pic….dar era bine ca tot straluceau in noapte :))

Pentru model m-am inspirat de la Camelia, care este maestra in tot ceea ce inseamna modelarea argilei polimerice. Ii multumim frumos si pentru ca ne-a ajutat sa achizitionam argila :).

Si au primit o diploma inedita, nu am apucat sa le fotografiez , dar va arat imaginea- sunt foarte simplu de facut.

Am preluat de pe net imaginea acestui astronaut si am laminat-o ( am editat-o  si am facut=o de 15/10 cm).

Sursa foto

Am decupat cu cutter-ul partea din fata- acel gemulet de la casca si am lipit pe spate o poza micuta cu capul fiecarui copilas invitat. Atunci cand deschideau geamul de la casca se vedeau pe ei :). Tare mandri erau ca au fost si ei pe LUna ! 🙂

TORTUL COSMIC

Am asteptat toti cu nerabdare sosirea tortului (bine, mai ales iubitorii de dulciuri).

A fost maaaare si cu multe blaturi insiropate  si straturi de creme (vanilie si ciocolata) .

Pe glazura am asezat diferite figurine facute din plastilina homemade. Pe partile laterale am pus biscuiti Oreo si am creat fazele lunii. Au fost tare simpatici cand mi-au cerut sa le dau si lor „cate o faza din asta ” :).

Pe langa toate cadourile frumoase (majoritatea educative) pe care le-a primit cu mare bucurie,  a fost tare incantat de o racheta construita de verisorii lui mai mari si de o canita ce avea pe ea o racheta.

Scumpul nostru D., iti dorim din nou „La multi ani!!! Mami, tati si Alex te iubesc foarte mult! Stim ca si tu ne iubesti la fel de mult. Ii multumim lui Dumnezeu ca ti-am putut face o petrecere frumoasa si ca am bucurat prin ea si pe prietenii tai scumpi.

Si voua va multumim din nou pentru toate urarile voastre minunate!!


18 comentarii

La multi ani, ursuletule D. !

Atat de repede zboara anii cand esti inconjurat de copii….Nu stiu cand au trecut 6 ani de cand minunea noastra de ursulet a intrat in viata si inimile noastre. V-am povestit in urma cu ceva timp, aici, despre frumosul meu martisor cu numele Danut ce l-am primit chiar pe 1 Martie 2007.

D. este un baietel tare vesel si pus pe nazdravanii….sigur , stim cu cine seamana. 🙂

Dar, totodata este asa de sensibil , emotionandu-se pana la lacrimi foarte repede. Adora sa despice firul in patru si sa analizeze orice lucru.

Anul acesta a inceput sa deseneze: desene complexe, cu zeci de detalii , tot felul de inventii care mai de care mai interesante.  Intr-o zi, a luat agenda lui tati si intr-o jumatate de ora crease tot felul de inventii foarte practice :)). Tati a fost totusi bucuros ca si-a descoperit agenda la timp, altfel o umplea pe toata :D.

Si pentru ca si-a descoperit aceasta noua pasiune, isi doreste sa devina desenator de desene animate 🙂 (este expresia lui). Si cand mi-a spus asta, dupa un timp, il vad cu ochii in lacrimi: „mami, imi doresc tare mult sa fiu desenator..dar totusi trebuie sa renunt….ar inseamna sa stau tot timpul acolo ,(vazand ca desenele sunt difuzate non stop, el credea ca cei care creaza acele desene sunt  acolo zi si noapte) si mi-ar fi tare dor de voi”.

In toamna, vom merge la clasa 0; deja ne-am inscris si avem maaari emotii.

Ne-am pregatit cat de cat: stim literele mici si mari; am inceput deja, timid sa citim si sa scriem cuvinte scurte.

Ii place mult sa faca adunari si scaderi si deja pe unele a invatat sa le faca in minte.

Creatia lui preferata din anul acesta ramane „Mama si copilul”…de multe ori imi aduce aminte de ea si de cat de surpinsa am fost eu :).

Isi iubeste mult fratiorul si se joaca cu el intr-un mod foarte interesant: tot timpul creeaza tot felul de scene amuzante: sunt ba pompieri, ba politisiti, ba padurari…au expresiile lor…ii vad ca rad pe infundate. Nu ma mir ca micutul A. , desi are 2 ani si 8 luni vorbeste atat de mult….isi imita fratiorul mai mare in absolut tot ceea ce face . Mai nou, cand vine cineva la noi, ei vor sa arate cat de puternici sunt si D. este Spiderman si A. – Mihai Viteazul :)))..de unde si pana unde..nu stiu! :D.

Danut, mami si tati  te iubesc cum nici nu-ti poti inchipui….da, stiu ca si tu ne iubesti…mi-ai spus intr-o zi ca ma iubesti „pana la capatul numerelor infinite ” ca sa-mi  arati cat de mare e iubirea ta :). Suntem atat de binecuvantati de Dumnezeu sa te avem – esti comoara noastra nepretuita!

LA MULTI ANI, DANUT- AI IMPLINIT 6 ANISORI! 🙂


6 comentarii

Stejarul cel pitic in viziunea lui D. :)

Ieri a ajuns la noi o surpriza din partea Antoanetei 🙂 – ne-a imprumutat minunata carte. Multumim mult de tot inca o data, mamica de pitici frumosi si voinici! 🙂

Asa ca m-am hotarat sa-i fac lui D. testul copacului desenat. L-am rugat sa deseneze un copac asa cum isi doreste el/ cum si-l imagineaza.

Il vad cum contureaza repejor un copac….si recunosc ca ma asteptam la inceput sa-i dea o alta forma. L-am lasat in pace ca sa nu-l influentez deloc. Cand ma intorc, D. desenase un copac de poveste! :))

Da, era chiar stejarul cel pitic din cartea cu acelasi titlu.

Aceasta superba carte am primit-o cadou de Craciun de la Camelia. A fost o surpriza atat de frumoasa pentru noi, mai ales ca imi doream tare mult cartea pentru ursuleti.

Eu le-am citit povestea atunci, de Craciun si nu am mai reluat-o ca sa pregatim intr-o alta zi , o activitate speciala pentru poveste.

Dar se vede ca D. nu l-a uitati pe batranul stejar si prietenii sai:  Tricotici paianjenul si veverita Bruni.  Uitati-i pe toti aici: veverita este in scorbura si Tricotici , ca de obicei tesand panze cu constinciozitate 🙂 .

Nu stiu daca v-ati prins :D, dar D. a facut frunzele intr-un mod tare practic….a colorat partea de jos cu galben…eu ii spun: „e superb tot ce ai facut…minunat….dar, explica-mi de ce ai colorat jos totul in galben? ” „MAmi , pentru ca e toamna….” „Bine , dar ce sunt chestiile negre de acolo? ”

El: ” pai nu vezi, e conturul frunzelor!! ” 😀 De ce sa se mai chinuie el sa faca frunza cu frunza, apoi sa le coloreze bucatica cu bucatica….cand metoda lui a fost mult mai rapida  si mai ingenioasa? :))

Daaaa….nu am mai reusit sa facem testul….nu ne incadram nicaieri, dar nu a mai contat ….copacul de poveste a lui D. ne-a incantat atat de mult…si seara la culcare, am adormit , impreuna cu Bruni si Tricotici , leganati de crengile taticului stejar :).


6 comentarii

Avionul unui mic artist :)

Pentru ca lui D. ii place atat de mult sa deseneze, incercam sa facem un desen sau doua zilnic….de multe ori deseneaza fara sa ii spuna nimeni….si alteori isi exprima sentimentele prin desen si o face tare bine. 🙂

Astazi am desenat un avion pas cu pas, urmarind tehnica de aici.

Desenul de pe educatie inmures arata asa 🙂

https://i0.wp.com/educatie.inmures.ro/typo3temp/pics/99674af079.jpg

D. a urmarit cu atentie toate detaliile, sigur a creat si propriile lui improvizatii.

Dupa cum vedeti, si-a pus pe masa de lucru o domnisoara Playmobil care sa filmeze totul, pentru ca era de la televiziune :D.

Si finalul 🙂

Folosim de ceva timp creioane cerate in ulei de la Daco.

Se vad frumos pe desen, dar murdaresc serios mainile si hainele…de aceea, D. are tot timpul grija sa-si suflece manecile cand lucreaza cu ele.

Alte creioane care coloreaza bine mai sunt acestea de la Koh -I – Noor (nu sunt pe baza de ulei, dar sunt moi si culorile se vad pronuntat).

 

Alte culori cerate ce le -am folosit si sunt ok (dar nu coloreaza asa de intens ca cele doua marci despre care am vorbit mais sus) sunt de la  Crayola, Bic si Milan. …si da, am avut si destuuule creioane cerate de o calitate ff proasta :).

Intotdeauna, D. il asteapta cu nerabdare pe tati sa vina acasa de la serviciu si sa-i arate creatiile sale. Si tati , ii spune : ” tu ai facut asta ???!!!  esti atat de talentat!!…ia bate palma aici ca un barbat adevarat! 🙂 „


7 comentarii

Urari din suflet pentru anul 2013

Imi pare rau ca nu am reusit sa va urez din timp un sincer „LA MUUULTI ANI”!!

Am avut niste zile foarte, foarte aglomerate cum cred ca ati avut si voi.

Doresc ca anul acesta sa va fie binecuvantat din plin de Dumnezeu cu multe bucurii, impliniri si sanatate! Si dorintele sa vi se implineasca… 🙂

D, ursuletul cel mare a avut o dorinta foarte interesanta…printre altele…IN seara de revelion , cred ca ne-a pupat pe toti de vreo 30 de ori…si ne-a spus:” da, eu si asta imi doresc pentru anul cel nou : sa va pot pupa pentru totdeauna!!!! ca sa stiti ca va iubesc mult! ” Da, si inainte de culcare, si-a pupat pe rand, toti omuletii Playmobil :D.

(o poza mai veche, cu o pupaceala zdravana, de data aceasta revarsata asupra lui A. cand era bebe).

Cat de curand revenim cu o surpriza…astazi sau maine :).


22 comentarii

Daruri de Craciun

O intrebare  foarte des auzita de cei mici in aceasta perioada este : ” ce cadou ai gasit sub brad? ce ai primit de Craciun? ” Si cel mic incepe sa povesteasca cu mult entuziasm despre minunile ce le-a descoperit sub bradutul sau.

Ca multi alti parinti, ne-am pregatit din timp pentru cadourile ursuletilor. IN afara de carti, nu am cumparat jucarii noi. Chiar nu am vrut sa arunc banii aiurea si sa dau pe cine stie ce jucarie sofisticata 2 milioane…cand de acei bani puteam gasi mai multe jocuri la preturi foarte convenabile si intr-o stare excelenta. Si in plus, cel mic nu incepe sa analizeze daca ceea ce a gasit acolo este nou sau nu…pur si simplu se bucura …

Nu am pus multe sub brad…cu cat sunt mai multe jucarii, nu se bucura cum trebuie de ele…nu le pot indragi pe toate…se plictisesc….si chiar pot deveni agitati si nervosi vazand atatea.  Si e bine sa fim moderati in toate, mai ales ca vremurile in care traim sunt grele..

Ce am gasit sub brad? 🙂

Cate un pachetel pentru fiecare : aveau acolo un joc si o carte. Pentru ca le-am dat cadourile un pic mai devreme (eu eram la serviciu in ziua de Craciun), nu am reusit sa mai iau coala colorata…dar m-au salvat stampilele foarte simpatice cumparate la un pret grozav de la Julia Toys. Le-am strecurat printre cadouri sa para mai vesele. Sigur era un cadou si pentru Azorica, catelusa noastra…o carticica despre catei pe care D. a indragit-o enorm. A fost tare fericit pentru ca ne-am gandit si la ea.

JOcurile au fost primite cu drag, dar fiind educative, nu au fost analizate prea mult timp :)…cu siguranta ne vor tine ocupati de acum incolo in zilele friguroase de iarna.

Ambele jocuri au fost cumparate tot din magazinul JUlia Toys la un pret foarte bun si intr-o stare impecabila (de fapt unul dintre jocuri era nou).  Cand vom avea putin timp le vom prezenta pe indelete :).

Dar, asa cum ma asteptam cadoul surpriza si cel mai indragit a fost acesta: o casuta facuta de mami , mobilata cu un mobilier din lemn. Si…niste masinute , omuleti si alte accesorii Playmobil  . Le-am cumparat second de pe okazii la un pret foarte mic (aceste jucarii sunt foarte scumpe, nu mi-as fi permis nicidecum sa le iau noi). Au fost foarte fericiti cand le-au zarit…nu se mai saturau sa se joace cu ele.

Casuta nu a aratat asa cum mi-am dorit eu…nu am gasit cutia potrivita, se taia si foarte greu, dar piesa de rezistenta a fost podeaua cu autocolant ce imita parchetul si gresia alunecoasa cum ii spunea D. :).

Sa va aratam cateva poze, nu? 🙂

Si multimea de omuleti (sigur printre ei erau si alti omuleti cumparati dinainte) aranjati de D. pentru poza ca sa vada bunicii ce au primit ei.

Aici, ursuletul A. incepuse deja sa mute mobila din casa pe covorul cel mare…i se parea ca sta mult mai bine acolo . 🙂

Ii multumim din suflet lui Dumnezeu pentru ca am reusit sa le facem celor mici cadouri ; multi alti copii nu au avut parte de un astfel de Craciun fericit :(.

Le-am spus celor mici ca este frumos sa fim multumitori pentru absolut tot ceea ce primim, chiar daca acel lucru nu este cel dorit de noi. Si ca noi, suntem mult mai fericiti si mai impliniti atunci cand daruim si nu cand primim.E adevarat, sunt inca mici sa inteleaga acest lucru, dar in timp cu siguranta isi vor insusi aceasta invatatura.

Si sa nu uit: doresc sa le multumesc din tot sufletul celor ce ne-au trimis cadouri….am ramas coplesita de dragostea si atentia voastra! Sunteti minunate! 🙂

In final, inchei spunandu-va o mica poveste, pe care cu siguranta unii dintre voi s-ar putea sa o stiti.

Este preluata din cartea „SECRETUL MULTUMIRII” .

„Intr-un orasel traia o fetita si taticul ei. Acesta era preot intr-o biserica. Mama murise demult. Ei erau foarte saraci si traiau din mila enoriasilor. Se apropia Craciunul si fetita, Pollyana , isi dorea enorm sa primeasca o papusa.

A sosit si ziua mult asteptata…si in biserica lor s-au adus cateva daruri. Si Pollyana a primit si ea o cutie mare. Cu siguranta, cu manutele frematand de emotie, a deschis cutia cea mare…fiind sigura, sperand ca acolo sa fie papusa mult asteptata. Dar…acolo nu erau decat niste carje. S-a intristat si a inceput sa planga….cum sa nu plangi cand primesti asa ceva, mai ales ca eSTI doar un copilas? Tatal ei, un om foarte intelept (cu siguranta ca in sufletul lui de tata suferea si el) i-a spus : „draga mea, stiu ca esti foarte trista…si e normal…dar as vrea sa fii bucuroasa si multumitoare pentru un lucru: ca tu NU AI NEVOIE DE ACESTE CARJE! CA TU AI PICIOARE SANATOASE SI POTI MERGE, POTI ALERGA! A fost o lectie dura pentru un copil asa de mic….dar o lectie ce i-a schimbat viata. De atunci, a invatat secretul multumirii si se bucura de orice lucru, oricat de marunt ar fi fost.

Chiar va indemn sa cititi cartea (eu cred ca am citit-o de vreo 3-4 ori)…va va molipsi si pe voi nobilul sentiment al multumirii.

Va doresc in continuare o inima vesela, multumita si multa pace sufleteasca!