ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață


10 comentarii

Cu ce am voie sa ma joc? Insusirea regulilor legate de siguranta personala

Cum sunteti ca si parinti? Hiperprotectori?? Mai permisivi?

Recunosc, ca eu sunt in tabara parintilor hiperprotectori…uneori cam exagerez si nu e prea bine…asa ca , cu cat D. s-a facut mai mare, am incercat sa-i ofer putin mai multa libertate. Nu ma refer la faptul ca l-am lasat sa se duca singur la magazin sau sa umble la prize 🙂

Dar, pentru a le proteja viata si sanatatea , trebuie sa-i invatam sa respecte cateva masuri de securitate acasa si pe strada.

IN mare, sunt cateva reguli simple ce nu trebuie sa le uite:

-sa nu deschida niciodata usa unor oameni necunoscuti;

– sa nu se joace cu chibriturile si brichetele, sa nu aprinda lumanari si artificii, deoarece acestea pot cauza incendii;

– sa nu ia niciodata vreun medicament, deoarece un medicament luat gresit poate deveni otrava;

– sa nu se joace niciodata cu detergentii si solutiile pentru spalarea vaselor.

Copilasii pot fi imprevizibili; eu am niste copilasi cuminiti, care de obicei intreaba: „mami, am voie sa…..pot sa….??” Dar, au avut si ei scaparile lor, asa ca prefer sa previn anuminte incidente neplacute: prizele le avem acoperite cu capacele speciale, intrerupatoarele sunt sus (acum D. ajunge la ele), clantele usilor erau tot un pic mai sus, nu au acces la detergenti si alte solutii si stiu ca nu au voie sa umble la ele , medicamentele nu le sunt la indemana (dar nici nu i-am lasat sa se joace de ex. cu sticluta de nurofen sau cu vreun alt recipient-sa stie clar ca nu-s de joaca). Si bineinteles, multe dintre aceste reguli si le-au insusit ” din mers”.

Pentru mica noastra activitate de astazi am folosit lectia din cartea Pregatirea prescolarului . Curs complet 5-7 ani, de la editura LItera. Daca dati click pe poza, veti putea citi mai multe detalii despre carte (detalii pe care vi l oferim si noi , treptat).

Am facut un joc interesant. Pe  o plansa mare, am pus tot felul de obiecte. Desupra plansei am asezat doua semne : DA(cu o fata vesela) si NU(cu o fata trista).

D. le lua pe fiecare si le aseza unde trebuie, dandu-mi si explicatii: de ce are voie sau nu sa umble cu ele. Nu cred ca  fost vreun obiect despre care sa nu stie daca ii este permis sau nu.

Dar erau acolo si cateva obiecte care ii creau oarecum o mica confuzie, pentru ca , la un moment dat l-am lasat sa le foloseasca. Si am vazut ca stie:”la unele mi-a spus: cu acesta doar cand sunt cu tine sau cu tati”.

Asa ca, dintre obiectele ce le-am pus la semnul cu NU, l-am pus sa aleaga dintre ele acele obiecte ce are voie sa le foloseasca atunci cand este cu mine. Le puteti vedea in poza:

Covrigul era pus de micutul A. 😀

Ne-am uitat impreuna in carte si am discutat fiecare imagine in parte. (am incercat sa le fac poze clare, ca sa le puteti folosi si voi)

Nu avem voie sub nici o forma la prize sau sa bagam stecherul in priza. Si adultii trebuie sa aiba grija sa nu umble la acestea cu mainile ude pentru ca se pot curenta. Daca sunt descoperite, copiii pot introduce te miri ce in ele….Asa ca e bine sa fie tot timpul acoperite!

Sigur, medicamentele nu au ce cauta pe mana unui copil. A vazut si D. la stiri (de obicei se mai uita cand nu sunt eu acasa, eu nu prea ma uit la stiri 🙂  copii ce au inghitit diverse substante periculoase pentru ca nu i-a supravegheat nimeni. Chiar daca un medicament este dulce, nu este un desert, pastilele nu sunt bomboane, chiar daca este o pastiluta de vitamina C. Este sanatoasa, dar daca inghiti mai multe, sigur ti se va face rau.

UIte ca acest copilas, s-a crezut un clown de circ si si-a propus sa fie super tare si sa jongleze cu cutitase, un briceag si alte chestii periculoase….credeti ca nu i-ar trece unui baiatel asa ceva prin cap??? mai ales ca sunt inundate si anumite canale tv de tot felul de desene atat de nepotrivite pentru copii. E clar aici: sub nici o forma un copil nu are voie sa umble cu lucruri ascutite. Da, poate folosi foarfeca cu varf rotund ca sa decupeze si daca este mai maricel , o poate folosi si cand este singurel (eu nu prea i-o dau nici asa).

Ati auzit si voi cu siguranta despre copii ce au sarit de la etaj , crezandu-se Spiderman sau Batman…multi dintre ei nu pot face diferenta intre realitate si reversul acesteia.

MA bucur ca D. stie ce este real si ce nu . Pentru varsta lui, e un copilas „cu capul pe umeri” . Isi cunoaste limitele si stie ce este periculos si ce nu. Dar, sigur si el trebuie atentionat…tot sunt lucruri pe care nu le cunoaste.

Da, aici am avut o discutie aparte. IMpreuna cu tati, am jucat cateva mici scenete, in care tati era omul cel rau, care ori il chema pe strada sa vina cu el, ori ii oferea bomboane…D. avea un ghiozdanel in spate si se intorcea singurel de la gradinita. Si trebuia sa vorbeasca cu omul cel rau …de fapt, trebuia sa nu-l bage in seama…si sa-si vada de drumul lui. Si i-am adus aminte de Pinocchio care nu a mai ajuns acasa, fiind pacalit de vulpe si motan, de Scufita Rosie care s-a abatut din drum, de iezii cei obraznici ce au deschis usa lupului cel mare si rau.

In privinta asta,mai  toti copilasii sunt cam creduli si naivi, din nefericire….Oricum, eu chiar nu i-as lasa singuri, pe strada sau in alte locuri(in afara de locurile unde sunt supravegheati -gradinita sau scoala) nici in clasa a IV-a..sau chiar mai mult….si sincer, in vremurile astea, chiar nu cred ca suntem hiperprotectori.

Sigur, nu au voie cu chibrituri, brichete (noi nu avem asa ceva). O data, D. urmarea cum unchiul lui facea un gratar. Acesta ii intreaba pe copii din jurul lui:”aveti voie sa puneti mana pe foc?” Si D. spune clar:” mami a spus ca nu avem voie niciodata la foc!! ” De multe ori, foloseste expresia:”mami a spus” 🙂

Va dorim si voua sa aveti grija de voi ,sa nu aveti niciodata parte de evenimente negative si…sa fiti cuminiti, copilasi! 🙂


Un comentariu

Toamna (2)

Am invatat despre toamna  prin povesti, activitati senzoriale, explorari prin curte pentru a gasi „indicii tomnatice” :), dar si prin cateva jocuri educative.

1. Am folosit  fisele printabile preluate de pe blogul 3 dinosaurs.

Fise de lucru despre toamna

Fise cu activitati despre toamna mai gasiti pe blogul 2 Teaching Mommies: despre frunzedovleci , sperietori de ciori si mere. LE vom face si noi pe rand cateva dintre ele.

Nu am printat toate fisele- e destul de scump sa printezi un pachet intreg (multe dintre ele, cum ar fi „gaseste diferentele”, „ce obiect urmeaza” -patterning, le-am rezolvat direct pe calculator, D. imi arata cu degetul pe ecran rezolvarea corecta).

Am rezolvat puzzle-uri : le-am decupat pe toate, le-am amestecat si l-am pus pe D. sa le faca.

Am sortat cosuri de mere dupa marime ( o activitate mult prea usoara pentru D., dar ii place uneori sa faca si activitati mai de „bebelusi” cum le spune el 🙂

Am aranjat dupa marime si niste sperietori de ciori foarte simpatice 😉

2. Puzzle-uri radiere in cutie senzoriala de toamna 🙂

Am pregatit o noua cutiuta cu surprize de toamna.

Am pus in cutie orez colorat in maro si prin el am ascuns radiere puzzle(avem destul de multe,deci erau  destul de greu de gasit si de facut, chiar si pentru D. )

Si am acoperit totul cu frunze.

au avut parte si de o experienta olfactiva:)…pentru ca orezul inca mirosea destul de puternic a otet (nu am avut unde sa -l depozitez in cutiute, asa ca il tin in pungi ) si micutul A. tot imi spunea ca ii miroase „a ceva” :D.

S-au distrat cotrobaind prin orez in cautarea bucatelelor de radiera  si au inceput sa le imbine, de fapt D. le facea si A. se juca cu ele.

Si ieri au avut parte si de o o experienta gustativa, daca ii pot spune asa : bunicii au facut must , pe care eu l-am fiert si l-am dat ursuletilor….au fost tare incantati , pentru A . e prima oara cand a baut suc de struguri.

Va dorim in continuare o toamna minunata!


20 comentarii

Trenuletul din lemn

In sfarsit am reusit sa-l achizitionam…v-am spus mai demult, intr-un articol cat de mult imi place! Am reusit sa il achitam in avans, deci totul ne-a costat 25 ron.

IN magazinul cu jucarii din lemn de unde l-am cumparat, adica de AICI, gasiti o gama foarte variata de vehicule , multe dintre ele putand fi vopsite. Si asta mi se pare grozav..de cate ori nu au colorat copiii vostri masinile cu carioca, pensula ?? 😀

Ursuletii au fost tare incantati la vederea trenuletului, desi mai au unul din lemn colorat foarte frumos. Acesta era alb si era special pentru ca le-am spus ca il pot vopsi cum vor dori ei.

Ne-am pregatit pentru decorarea trenuletului- l-am vopsit cu acuarele fingerpaints…erau pe baza de apa , deci au aderat bine pe lemn….nu ne-am permis sa luam ceva special,d ar a fost tare bine si asa. 🙂

Fiecare si-a ales cate o parte a trenului.

LA inceput a aratat asa 😀

L-am lasat la uscat si l-am finalizat cand dormea micutul A. Am retusat petele si am facut mici decoratiuni. Mai avem sa -l dam cu lac, atunci cand vom gasi unul non-toxic.

Si chiar daca voua poate nu vi se pare, pentru noi este cel mai grozav trenulet pentru ca este decorat / vopsit de noi cu mult drag!

Va recomandam si voua genul acesta de jucarii (vedeti ca au si camioane, avioane si alte tipuri de vehicule). este foarte distractiv si totodata antrenant pentru un copil sa insufleteasca o jucarie. 🙂

Sigur, dupa cum vedeti are cateva pete, nu am putut sa acopar toate greselile , dar nici nu am vrut….daca il vor pastra isi vor aduce aminte cu drag de trenuletul vopsit de ei in copilarie 🙂


2 comentarii

Sunetul (partea a 2-a) : Instrumentele muzicale

Am continuat lectioarele noastre despre sunete si sigur, cum era normal , am vorbit despre instrumentele muzicale.

I-am rugat pe ursuleti sa stranga toate instrumentele muzicale ce le avem si sa le aseze pe covor 🙂 Asa ca veti vedea orchestra noastra.

In afara de pianul din lemn, fluierul tot din lemn, xilofonul cel colorat, toate instrumentele le-am cumparat de la Julia Toys.

NOua ne place mult sa cantam si sa ascultam muzica, asa ca uneori aducem toate instrumentele si cantam pe rand la ele.

Le-am spus, ca instrumentele, in functie de sunetele ce le scot si de alcatuirea lor, se impart in: instrumente cu coarde, instrumente de suflat, de percutie.  Unele scot sunete subtiri, altele grave si groase. Preferatele noastre de acolo sunt chitara, trianglul  si pianul…daaa..si mai nou, acel nai micut.

Ne-am uitat la acest videoclip si am transformat totul intr-un joc interactiv. Acolo apar, treptat diferite instrumente. IN timp ce apareau, noi le cautam repede si cantam si noi la ele. Erau foarte atenti si li s-a parut tare amuzant.

Si acesta este foarte captivant pentru copii (tot asa ne-am jucat urmarind si acest videoclip).

Le-am facut un poster A3 cu o multime de instrumente si l-am rugat pe D. sa le denumeasca: „imi poti cauta acordeonul? chitara?” Si micutul A. cunoaste multe instrumente.

A urmat apoi micul nostru concert cu multe cantece pentru copii, timp in care se acompaniau singuri la instrument, sigur si eu am cantat cu ei 🙂 cred ca ar fi cantat si doua ore, dar mami mai avea cate ceva de facut.

Daca mai doriti cateva idei pentru activitatile legate de invatarea instrumentele muzicale, intrati si pe blogul Mic atelier de creatie  si Caiet pentru casa mea.

Si aici, mai multe fise de lucru despre instrumentele muzicale (unele nu pot fi folosite din nefericire) : instrumente muzicale .

 

 


6 comentarii

Sunetul (partea I)

D. este foarte curios sa afle cum functioneaza anumite lucruri, sa stie de ce bate vantul, de ce ploua cu apa , de nu ne indoim cand stam pe pamant, doar stim ca globul e rotund 🙂  si muuuulte altele. Asa, ca in orele noastre despre stiintele naturii, abordez pe intelesul lui si astfel de subiecte.

Ieri am vorbit despre sunete. M-am folosit de mini enciclopedia Laorusse „Stiinta” de la editura Rao(o carte imprumutata de la bibilioteca, dar pe care sper sa ne -o putem lua si noi in curand, este cu reducere de 50% la libraria Elefant).

Ce este sunetul?

Sunetele sunt niste unde invizibile ce sunt produse de obiecte care vibreaza, care au o miscare regulata. Cand vorbim, facem anumite zgomote, deci, apar sunetele.

Unde se afla undele sonore

Acestea, foarte interesant, nu se afla in spatiu extraterestru, adica cosmonautii nu pot auzi (ei comunica prin radio), deoarece acolo nu exista aer.

IN schimb, ele circula foarte bine prin apa.

Viteza sunetului

Sunetul este rapid, dar nu la fel de rapid ca lumina si ca un avion grozav ce zboara cu 2333 km/h.

De aceea, atunci cand fulgera si tuna, desi aceste fenomene se intampla in acelasi timp, prima data vedem ulgerul si abia apoi auzim tunetul, pentru ca viteza luminii este mai mare decat cea a sunetului.

Cat de puternice sunt sunetele?

Suntele sunt diferite: ele pot fi usoare ca atunci cand vorbim in soapta , medii si foarte puternice. sigur, aici trebuia sa vorbim despre decibeli, dar e o notiune inca prea grea.  Am vorbit impreuna in soapta, apoi cu voce normala si am tipat. Care sunete sunt mai puternice? 🙂

Sunetul este perceput de urechi. Urechile fiintelor au forme foarte variate ,asa cum si oamenii au urechi diferite.

Despre urechi , am vorbit AICI

Suntetele pot fi inalte  si grave.

Suntele inalte, uneori sunt stridente, pitigaiate. Cel mai bine putem observa acest lucru atunci cand ascultam instrumente cantand. Fluierul da sunete inalte, contrabasul, sunete grave.

Cu cat vibratiile produse de un lucru sunt mai mari, cu atat sunetul este mai ascutit si mai inalt.

Am cantat impreuna un cantecel cu voce inalta, subtirica, apoi cu voce groasa si joasa. Am observat diferenta dintre ele. 🙂

Ecoul

Foarte indragit de catre cei mici :). Dar cum apare acesta?

Cand erau ursuletii mai mici, mergeam intr-o parcare nou construita (pe atunci nu parcau acolo masinile), inconjurata de niste ziduri inalte….si ei se amuzau foarte tare strigand:”ecooou, ecou…” chiar si micutul A., desi avea vreo 10 luni striga si el si cand vedea ca ne apropiam de acel loc, se introcea si imi spunea:”ecooooo…ecoooo” 🙂

Atunci cand undele sonore intalnesc o suprafata dura, se produce un astfel de sunet…ce ti se pare ca se aude dublu si se numeste ecou. Cu cat spatiul este mai mic cu atat, ecoul este mai puternic.

Am luat o galetusa, am pus-o in dreptul gurii si am inceput sa vorbim in ea. Vocea reflectata de peretii galetusei era mai puternica :).

Ecoul este folosit de vapoare si submarine pentru a detecta eventualele obstacole/pericole din apa.

Pot fi jucate si cateva jocuri, pentru a se sedimenta in mintea copiilor aceste cunostinte.

1. Ce sunet se aude?

Unul dintre noi inchidea ochii si celalalt producea sunete: plimbam o masinuta pe covor, zgariam o masa, ciocaneam un plastic, etc. Cel ce avea ochii inchisi trebuia sa ghiceasca ce produce acest zgomot.

2. JOcul sunetelor

Am vorbit despre el AICI.

Este foarte captivant pentru cei mici.

3. Jocul Slammers

4. Pentru a vedea vibratiile produse de obiecte prin care se formeaza sunete, am facut acest mic experiment foarte amuzant.

Am avut nevoie de capace de bucatarie, linguri din lemn, o tobita pe care am pus cateva boabe de orez. Bateam cu lingura tare in capac deasupra tobitei si orezul pur si simplu se misca pe toba. Sa nu puneti prea mult orez, altfel nu se misca, doar cateva boabe bine rasfirate.

Ce fericiti erau!! 😀

Nu va spun ce galagie era la noi…pentru ca au cantat la capace mai mult timp, apoi le-au folosit ca si scuturi. 🙂


2 comentarii

Copacei tomnatici din orez colorat

Acum cateva zile am avut o activitate senzoriala cu orez…muuuult orez. 

Erau cate 13 din fiecare obiecte (noi tocmai invatasem sa-l scriem pe 13) pe care le-am ascuns si ursuletii le-au gasit. Sigur , joaca s-a extins, l-au carat cu masinutele , cu lingurile…dupa ce s-au plictisit, eu l-am colorat dupa tehnica descrisa AICI.

Si astazi am creat niste copacei draguti pe care i-am decorat cu orez.

Am avut nevoie de carton, coala alba , cutter, scotch , lipici, orez colorat (dar merge si cu sare si cu paste colorate faramitate cum am vazut la fetele cucuiete 🙂

Am decupat cu cutterul un copacel pe carton si  l-am lipit pe foaia alba .

 

Am facut doua tablouase pentru fiecare ursulet.

Am asezat pungile cu orez colorat (daaaa…sigur am acoperit covorul cu un material impermeabil ce-l folosim la astfel de activitati) si l-am pus pe D. sa aleaga culorile toamnei. A ales orezul maro, galben si cel rosu.

Am pus orezul ales in recipiente diferite pentru a putea fi luat mai usor.

Am aplicat lipici pe trunchiurile copacilor. Si ei au lipit orezul maro…sigur, prima data micutul A. cand a vazut cat de putin se ia asa cu degetele a turnat toata cutiuta cu orez pe trunchiul lui 🙂

 

 

IN final, am facut o rama tabloului. A. a ales sa faca si un tufis galben, cel putin asa i-a spus D. 😀

 

 

 

 

copacelul lui Alex

Si copacelul lui Danut:

 


Scrie un comentariu

MOnster truck si agrafe de birou :)

IN cea de -a doua parte a zilei, am vrut sa face o activitate motrica noua pentru D. O zarisem pe blogurile Caiet pentru casa mea si Little Lucky, asa ca am adaptat-o pentru noi. Multumim pentru ideile voastre ingenioase!

Am impartit activitatea in doua: sortarea accesoriilor  si  tunarea masinilor cu acestea  😀 . I-am spus lui D. ca trebuie sa pregatim masinile de teren pentru o cursa si ca le vom tuna. Ce baiat ar rezista la  o asa provocare? Nu va spun ca avem peretii plini cu masini de teren colorate de D. Lui nu-i place sa coloreze, dar cand e vorba de MOnster Truck, nu le poate rezista…va voi arata intr-o zi colectia lui 🙂

Am sortat deci prima data agrafele de birou pe capacele colorate.

 

Este o activitate potrivita pentru copilasi mai mici de 3-4 ani, dar pentru un copil mai mare sortarea anumitor obiecte pe marime , culori, mai ales daca sunt  multe este un prilej foarte bun de a-si dezvolta rabdarea si capacitatea de a duce o „misiune ” la bun sfarsit. D. se cam plictisise dupa ce umpluse un pic capacelele, dar i-am spus ca nu-si va putea decora masinile, asa ca a continuat pana a terminat ce a avut de facut.

A avut de introdus apoi agrafele pe masinute si de facut un lantisor de care sa le  atarnam. A fost o provocare pentru el: s-a chinuit un pic si in final , il vad ca facuse singur un lantisor intr-un timp foarte scurt, desi la inceput imi spunea ca nu crede ca va reusi: agrafele astea  sunt foarte dificile :))

I-a placut foarte mult rezultatul final 🙂  cu multa mandrie i-a aratat micutul panou tatalui sau  cand a venit de la serviciu 🙂 I-am spus ca daca va lucra tot asa de mult cu degetele, ele vor deveni din ce in ce mai puternice, si va putea face cu ele activitati din ce in ce mai dificile, si stiti voi ca baietii sunt competitivi si doresc sa fie cei mai buni! 🙂

Si uite cum se leagana pe soseaua imaginara si masinile noastre tunate! 🙂

 


14 comentarii

Batranul an si fetele sale, anotimpurile

A fost o data un pitic….locuia departe….in tara Piticuzia. Si tare mult isi dorea sa calatoreasca si sa vada alte locuri…se plictisise de micuta lui tarisoara. Acolo, era soare tot timpul, parca era prea cald intruna…si isi spuse ca, poate in lumea aceast mare va gasi el locuri mult mai interesante. Si-a construit o masinarie ca sa poata zbura in spatiu….nu va povestesc prea multe despre calatoria lui…pentru ca nu a fost una cu peripetii pana cand…a zarit in departare o minge uriaaaasa si albastra. „Ooooo !!  aici ma voi opri!”, isi spuse piticul . Si a aterizat pe mingea albastra , dar parca masinuta a luat-o razna si nu mai plutea , era atrasa ca un magnet pana cand a cazut pe ceva moale si pufos.

Ei, dar acel ceva moale si pufos nu era decat o mana uriasa care l-a ridicat in sus, in sus pana in dreptul unor ochisori maronii…foarte curiosi. Si a auzit o voce subtirica:” Cine esti tu? cat de mic esti? cum de ai ajuns in camera mea….de pe geam ai aterizat :)) bine ca te-am prins! cat de norocos esti!! si de unde ai masinaria asta ciudata…chair nu am mai vazut asa ceva! are motor? si de ce 5 roti? si de ce porti o ciuperca pe cap si sortul asta cu flori? „

Vai, dar oare acel urias vorbea asa intruna??? Oricum, nu-l deranja pe pitic: ) …caci si el era tare vorbaret. I-a povestit de unde vine si ca  a plecat sa exploreze alte tinuturi. Si, zarind mingea uriasa albastra a coborat pe ea…

Deodata, au auzit amandoi niste pasi grei si inceti…Uriasul D. (Caci asa il chema pe copilul cel mare) si piticul nu au mai scos o vorba…se vede ca ziua aceea se anunta a fi tare palpitanta.

IN camera, parca de niciunde, a aparut un batranel…era imbracat intr-un palton,avea o palarie ciudata pe cap si un baston.

„Cine esti tu?intrebara uimiti cei doi.

„Eu sunt batranul AN….nu ati auzit de mine?

uriasul D. spuse ca da, doar ca nu se gandea ca anul sa arate asa….piticul nu auzise in viata lui de acest cuvant.

„Stiu ca amandoi sunteti dornici sa cunoasteti cat mai multe ….asa ca astazi m-am gandit sa vin si sa va povestesc cate ceva despre mine si despre fetele mele…sa nu spuneti ca nici despre ele nu ati auzit nimic?”

LE era cam rusine sa spuna iar ca nu stiu despre ce este vorba…asa ca il priveau uimiti.

„Ia veniti incoace , dragele mele…haideti!”

Si isi facura aparitia 4 fete tare frumoase, imbracate in niste rochii foarte itneresante…raspandind in jurul lor niste parfumuri care le aduceau aminte de ceva atat de cunoscut…

Fetele mele sunt cele 4 anotimpuri….acum stiu ca tu, D. le cunosti…eu le las sa domneasca pe fiecare in parte cate o perioada  din an….ei, dar stiti voi ce face pamantul in timpul unui an? se roteste in jurul soarelui incet, incet…de-a lungul celor patru anotimpuri (perioada in care domnesc fiecare dintre fetele mele) …exact un an de zile. ce interesant , nu?”

” daaa”…spusera cei doi care erau numai ochi si urechi.

Fata cu haina groasa si par alb si scanteietor veni sa se prezinte:

” eu sunt Iarna. Cand domnesc eu, totul este acoperit de zapada cea alba si pufoasa. Afara este atat de frig, incat trebuie ca toti sa se imbrace foarte bine. Zilele sunt tare scurte si noptile reci si lungi. Dar, copiii ma iubesc caci le plac mult jocurile de iarna si Craciunul” 🙂

Perioadele in care domnesc eu se numesc luni, sunt 3 la numar si tot asa sunt si la surorile mele…si au si un nume…DECEMBRIE, IANUARIE, FEBRUARIE . Vreti sa le spuneti si voi ? Vi se par greu de pronuntat? :)…va las acum in compania surorii mele.

Si, invaluita intr-un parfum proaspat de frezie, aparu o fata frumoasa intr-o rochie verde cu multe crengute.

Buna! eu sunt Primavara. D. , mie o data mamica ta mi-a soptit ca iubeste primavara…si stii de ce? pentru ca , in urma cu ceva ani, intr-o zi in care domneam eu….era chiar prima zi in care eu ma instalasem in locul surorii mele Iarna…ai aparut tu, o minune mica.

Cand sunt eu pe pamant, totul reinvie….plante, insecte…animalele se trezesc din hibernare. Copaceii se umplu de frunze, apoi de flori…toate in cantul pasarelelor si zumzetul albinutelor.  Zilele se lungesc un pic. nu va hazardati sa puneti la pastrat hainutele groase….mai tineti-le un pic….inca nu e atat de cald. Lunile in care domnesc eu se numesc: MARTIE, APRILIE SI MAI. Puteti sa le spuneti si voi? 🙂 va las acum cu sora mea. „

Si aparu, vesela si fredonand un cantecel vesel, o fata subirica, blonda cu  rochie usoara, plin spice si maci.

Va place anotimpul meu, nu? Acum se coc fructele, copacii sunt plini de frunze, zilele sunt lungi si copiii sunt asa de fericiti…se pot juca cat doresc ei. Nu mai spun ca sunt si in vacanta! e asa de cald, ca fiecare poarta hainute cat mai subtiri….Lunile in care domnesc eu sunt: IUNIE , IULIE si AUGUST. D. , chiar tu ai fost plecat undeva in aceste luni?

Si D. incepu sa-i povesteasca peripetiile sale de la mare, cum a inotat el cu colacul, cum a prins meduze. Si au povestit multe, pana cand Vara le spuse ca trebuie sa plece, dar ca va veni cat de curand sa vorbeasca cu ei sora sa.

Si o frumoasa fata cu par aramiu , invaluita intr-un miros de fructe aparu.

era mai serioasa, dar cu o privire tare calda si o voce blanda:
Dragii mei, eu sunt Toamna…unii oameni ma asteapta cu multa bucurie…pentru ca acum este vremea cand se culeg roadele , gospodinele incep sa pregateasca camarile cu bunatati (conserve , compoturi, dulceturi) pentru iarna. Deja, zilele se scurteaza, timpul se raceste. Ploile devin dese . Copiii incep scoala sau gradinita.Frunzele se ingalbenesc si cad din copaci. Dar, joaca cu frunzele este o mare bucurie pentru cei mici. Voi v-ati jucat vreodata cu frunze? 🙂 Lunile in care domnesc eu sunt: SEPTEMBRIE, OCTOMBRIE si NOIEMBRIE.  Stiti voi ca acum este perioada in care domnesc eu, Toamna? Tocmai de aceea va las….am atat de multe de facut….chiar ma duc sa ajut niste veverite sa culeaga niste ghinde. Isi fac provizii pentru iarna. La revedere!!”

D. si piticul aflasera atat de multe despre anotimpuri….se intoarsera spre batranul AN, dar acesta disparuse….unde sa se fi dus? Sigur va veni in alte zile? Aveau atat de multe sa-l intrebe.

Piticul ii spuse:” Prietenul meu, ma duc acasa acum…abia astept sa le spun celorlalti pitici ce am vazut si am auzit astazi!! Si te voi mai vizita cat de curand!  ” Si isi lua zborul cu masinaria sa ciudata cu 5 roti.

Ursuletul D. deschise ochisorii: ce vis frumos am avut!!! 🙂 Maaaami, trebuie neaparat sa-ti povestesc ce am visat!!

Si mama, auzind cele intamplate in visul lui D. ii spuse :”hai sa desenam un copac al anotimpurilor ca sa nu uiti tot ce mi-ai povestit! „

OBSERVATII:

– dupa cum v-am spus de mai multe ori, povestile joc sunt foarte potrivite pentru D . Poate ca, pentru alti copii pot parea plictisitoare, dar el invata foarte mult asa. in plus, putem comunica foarte bine. Lui ii place sa vorbeasca cu jucariile sale, cu ceea ce confectionam noi. Si eu eram asa la varsta lui 🙂

– este foarte greu de explicat unui copil mic notiunea de timp….de an, luni…zile ..ore….Aceasta poveste a pregatit terenul pentru a introduce peste cateva zile notiuni mai complexe, cand vom imparti anul in luni, zile, saptamani, ore, minute.

-papusile le-am desenat pe carton si in spatele lor am lipit un pai pentru a putea fi manuite ca niste marionete.

– cartile folosite pentru povestioara noastra ca sursa de inspiratie sunt cele din poza urmatoare: Pregatirea presoolarului (ed . LItera), Anotimpurile (carte de poezii) si mini enciclopedia LArousse „Cum este vremea?”

Cateva imagini din fiecare carte:

Pregatirea prescolarului , ed. Litera

Enciclopedia „Cum este vremea” (ed. Rao)

– D. a fost tare incantat de ce am facut, incat seara, el si fratiorul sau (care a dormit in timpul activitatii noastre) i-au facut lui tati un spectacol cu anotimpurile. SI uite asa a recapitulat tot ce a invatat astazi. 🙂

Si aici micutul A. spunea :”si poooooua….si bate vantu…..si e toamna ” 🙂