sursa foto

Suntem de obicei interesati de dezvoltarea fizica, sociala, intelectuala a copilasilor nostri.

Dar, sa fim sinceri, uitam ca sufletul lor este cel mai important…pentru ca de acolo „izvorasc ” toate.

Dar oare cand ar trebui sa inceapa aceasta „instruire” spirituala a copiilor? Cum se dezvolta spiritual copiii cei mai mici, cei scolari, preadolescentii?

Am gasit aceste raspunsuri intr-o carte, scrisa de doua doamne: Anne Bell, doctor in pedagogie si Donna Habenicht, doctor in psihologia educatiei si counseling. Cartea , aparuta in anul 1993, la editura Cuvantul Evangheliei, se numeste : Educatie religioasa pentru copiii nostri. Din pacate, eu nu am mai gasit-o in nici o librarie :(. Este prezentata dezvoltarea copiilor pe toate planurile: fizic, intelectual, spiritual, social. In urma cu un an si ceva, am mai scris doua articole din aceasta carte; le veti gasi in aceasta categorie.

Este important ca parintii, cei care lucreaza cu copiii sa inteleaga cum se dezvolta acestia din punct de vedere social, fizic, intelectual si emotional. Ei trebuie sa stie cum sa foloseasca aceste cunostinte despre crestere si dezvoltare.

Copiii din ziua de azi s-au schimbat; se maturizeaza fizic la o varsta mult mai mica decat inainte. Din cauza patrunderii mijloacelor mass-media, in aproape orice camin, copiii cunosc aspecte ale vietii care, in trecut ii priveau doar pe adulti.

Unii vor spune: lasati-le copiilor libertatea de a alege…nu-i indoctrinati cu ceea ce credeti voi… ” nu le spalati creierul” !Hai sa fim sinceri: copiii fac ceea ce vad in familie! In felul acesta au ei oare libertatea de a alege, atunci cand nu vor afla, nu li se va spune?

Va fi un articol lung…voi prezenta pe etape de varsta, dezvoltarea spirituala a copiilor, preluand fragmente din carte. Fiecare , cu siguranta, va citi descrierile de la etapa in care se afla copilasul sau .

                                                         COPILUL DE 2-3 ANI

Trebuie sa stim ca, din punct de vedere spiritual, copilasul aflat la aceasta varsta:

-invata despre dragostea lui Dumnezeu din dragostea parintilor;

– invata sa asculte- aceasta este cea mai importanta lectie;

– invata practicile religioase: rugaciunea inainte de mese, la culcare, serviciul divin, etc;

-isi dezvolta constiinta prin ” asa da” si ” asa nu”, spuse atat acasa, cat si la biserica;

-isi formeaza atitudini in ceea ce priveste biserica: Scoala Duminicala, serviciul divin, rugaciunea;

-„prinde” religia de acasa si de la biserica ;

-este foarte sensibil, fiind mai mult o persoana care simte, decat una care gandeste;

-este foarte impresionabil;

-iubeste povestirile biblice, daca nu-l inspaimanta;

-este capabil sa inteleaga concepte religioase simple;

-invata din situatii clare-nu intelegere principiile generale ale binelui si raului;

-este la varsta cea mai importanta pentru dezvoltarea caracterului.

Pentru a-i ajuta pe micutii aflati la aceasta varsta sa invete despre dragostea lui Dumnezeu, includeti activitati care sa scoata in evidenta cat de mult ii iubesc Isus si Dumnezeu pe copii, cat de multi ii iubesc parintii, cat de mult ne iubim unii pe altii. Este nevoie sa fiti o persoana in care copiii sa aiba incredere.  Trebuie sa-i tratati cu iubire si bunatate, fara sa vorbiti tare sau rastit, fara sa faceti miscari bruste, sa-i asigurati ca va veti respecta toate promisiunile facute fata de ei.

Deoarece a invata sa asculte este cea mai importanta lectie in dezvoltarea caracterului la aceasta grupa de varsta, includeti multe activitati care sa ii invete ascultarea( aici se refera mai mult la invatatorii de la Scoala Duminicala, dar si daca doriti sa faceti lectioare biblice cu ei acasa) . Cantecele, povestirile biblice, celelalte povestiri si activitati, trebuie sa-l directioneze pe copil spre a-si asculta parintii, facand astfel ceea ce Isus doreste ca el sa faca. Copilasilor le place sa se identifice cu animalele asa ca familiile de animale pot fi folosite in mod eficient pentru a-i invata ascultarea. Ce fac catelusii cand mama lor le spune : „Ham! Ham!”? Se duc la ea alergand. Ce face un copil cand mama spune: ” Vino aici, Vladut! ” ? Vladut alearga si el la mamica lui.

Pentru a-i invata pe cei mici sa-si dezvolte o constiinta solida, in concordanta cu dorinta lui Dumnezeu, este foarte important sa fim consecventi in ceea ce pretindem. Daca intr-o zi le spunem ceva, in alta zi , altceva, ii va face confuzi. Copiii nu au un mod clar de comportare si, in felul acesta, nu sunt ajutati sa-si dezvolte o constiinta pe care sa te poti baza. Puneti accent pe ” sa da” -uri si ” sa nu”-uri . Astfel, vom construi o constiinta in copii care ii va putea orienta mai tarziu.

Puteti incuraja rugaciunea inainte de m asa sau la culcare prin exercitii sau activitati de invatare. Acum este momentul ca ei sa invete practicile religioase simple.

Copilasul mic este foarte sensibil si sentimental, isi va forma atitudini fata de Scoala duminicala, biserica, rugaciune ca si fata de multe alte lucruri. Atitudinile sunt invatate din modul in care tratam copilul,d in atmosfera ce il inconjoara.  Mintea lui se imbiba cu impresii pe masura ce ii ies in cale. Deci, acesta este momentul cel mai important in viata pentru invatarea atitudinilor fata de religie. Aceste impresii, care sunt mai mult simtite si nu percepute in mod rational, sunt foarte importante in formarea unui fundament pentru viitoarele idei teologice. Copilasului aflat deja la 3 ani si ceva ii plac povestirile biblice. Doreste sa le auda pe aceleasi , repetate de mai multe ori. Fiti atenti sa le alegeti pe acelea pe care el le poate intelege. Povestirile inspaimantatoare, groaznice, nu trebuie spuse niciodata celor mici. Puneti mereu accent pe iubirea si grija lui Dumnezeu fata de copii.

Copilasul de doi – trei ani poate intelege concepte religioase simple despre Dumnezeu, Isus, Biblie, parinti, Scoala duminicala, despre sine si despre altii, despre ingeri si cer.

Nu este necesar sa li se explice chiar totul. Rugaciunea trebuie pusa in practica; adevarul afirmat in cuvinte putine si simple; Dumnezeu trebuie sa fie prezent si acceptat. Dupa cum o planta tanara are nevoie de o ingrijire plina de tandrete, care sa ii ofere hrana, tot asa si experienta spirituala a copilului are nevoie de o incurajare plina de blandete.

COPILUL DE 4-6 ANI

 

–          are o încredere simplă într-un Dumnezeu personal;

–          este profund credincios – are o credinţă puternică în Dumnezeu şi în rugăciune;

–          crede că îngerii şi grija lui Dumnezeu faţă de el sunt reale;

–          învaţă să deosebească vocea lui Dumnezeu de vocea lui Satan;

–          poate să înţeleagă ce e bine şi ce e rău, dar judecă gravitatea răului după mărimea pedepsei, dezvoltându-i conţiinţa;

–          atribuie cauzalitate tuturor lucrurilor care se întâmplă;

–          poate înţelege ce înseamnă mărturisirea şi îndreptarea;

–          Îl poate accepta pe Domnul Isus ca Mântuitor personal;

–          Iubeşte Cartea lui Dumnezeu şi povestirile ei – îşi dezvoltă un vocabular biblic;

–          Discută în mod natural şi frecvent despre lucruri spirituale;

–          Pune multe întrebări despre religie şi moarte, începe să înţeleagă parţial planul lui Dumnezeu pentru lume;

–          Este intuitiv şi plin de imaginaţie atunci când meditează asupra ideilor realigioase şi asupra lui Dumnezeu;

–          Are nevoie de adevăruri prezentate la nivelul său, nu de jumătăţi de adevăr, pe care să pară că le înţelege, dar de fapt nu le înţelege;

–          Poate să aibă o reală experienţă de închinare acasă şi în biserică;

–          Se bucură de serviciile de închinare acasă şi la biserică;

–          Începe să înţeleagă activitatea misionară;

–          Poate avea dorinţa să se sacrifice pentru alţii;

–          Încă învaţă în mod preponderent, din situaţii particulare , nu din generalităţi;

–          Îşi dezvoltă obiceiuri de viaţă care vor fi foarte importante pentru viitoarea sa exeprienţă religioasă;

–          Este la o vârstă foarte importantă pentru formarea caracterului.

Datorită faptului că micuţii de la Grădiniţă sunt, în mod natural, foarte credincioşi, încurajaţi această credinţă şi încredere în Dumnezeu.

Atunci când purtaţi o conversaţie cu aceşti copilaşi, puneţi accent pe grija lui Dumnezeu şi pe iubirea Lui faţă de ei. Povestirile despre rugăciuni la care s-a primit răspuns, sunt, în mod deosebit, folositoare. Chiar dacă Dumnezeu preţuieşte credinţa simplă a copiilor, este înţelept să-i învăţăm pe copii că Dumnezeu face ceea ce crede El că este mai bine pentru fiecare. Uneori, Dumnezeu consideră că nu ar fi bine să răspundă rugăminţii copilului chiar aşa cum ar dori acesta. Trebuie să accentuaţi faptul că Dumnezeu aude întotdeauna fiecare rugăciune, deşi răspunsul Său pote fi uneori; „Nu acum”.

Copilul din grupa de Grădinţă este perfect capabil să înţeleagă binele şi răul. Copilul învaţă despre vocea lui Dumnezeu şi vocea lui Satan. Îl puteţi ajuta să priceapă că trebuie să aleagă cărei voci să-i dea ascultare.

Dacă îl pedepsiţi rău sau reacţionaţi violent petnru o greşeală minoră, copilul va crede ca a fost foarte rău. La urma urmei, a primit o pedeapsă aspră, deci fapta trebuie să fi fost foarte gravă. Fiţi foarte atenţi: puneţi în concordanţă reacţia dumneavoastră cu gravitatea faptei copilului, astfel ca el să dezvolte o conştiinţă dreaptă şi sigură.

Domnişoara Patruani poate să înţeleagă că trebuie să ceară iertare când a făcut ceva rău. Ea poate să înţeleagă şi că trebuie să repare o pagubă, dar are nevoie de un adult s-o însoţească şi s-o ajute. Are nevoie să ştie că Domnul Isus o iartă întotdeauna şi că o iubeşte, indiferent de ceea ce se întâmplă, deşi El este foarte trist din pricina faptelor ei.

Domnul Cinciani începe să înţeleagă că este o diferenţă între a spune că regreţi şi a regreta cu adevărat. Dacă îi pare rău cu adevărat , va încerca să fie mai bun pe viitor.

Unii copii de cinci-şase ani, foarte maturi în gândire, pot înţelege sacrificiul Domnului Isus Hristos pentru ei şi Îl pot accepta ca Mântuitor personal. Toţi copiii trebuie să aibă ocazia de a răspunde invitaţiei: „Vrei să fii copilul lui Isus?”, deşi doar câţiva dintre cei de la grupa Grădiniţă vor înţelege acest lucru într-un mod relativ matur.

La această vârstă, copilul va atribui multor întâmplări zilnice realţia cauză-efect. Se povesteşte despre un băieţel care s-a trezit într-o noapte din cauza zgomotului puternic produs de un tunet. El a sărit din pat şi a alergat la bucătărie: a căutat în frigider mâncarea pe care n-o terminase de la cină şi a început să o mănânce. Băieţelul credea că Dumnezeu S-a mâniat pe el fiindcă el nu-şi terminase cina. Acesta este un mod de gândire tipic pentru copiii  de la Grădiniţă, aşa că va trebui să fiţi atenţi să nu accentuaţi prea mult o astfel de idee. Atribuirea relaţiei cauză-efect oricărui lucru care se întâmplă l-ar putea tulbura pe un copil care deja gândeşte astfel despre majoritatea lucrurilor.

Aceasta este vârsta întrebărilor, a sutelor de întrebări. Într-o lucrarea de cercetare care a cuprins mai mult de şase mii de copii între trei şi doisprezece ani, s-a constatat că cei de patru şi cinci ani au pus întrebări despre moarte şi Dumnezeu  mai mult decât oricare alt grup de vârstă. Trebuie să luaţi în serios întrebările copilului şi să răspundeţi la nivelul lui. Va trebui, probabil, să meditaţi din timp asupra acestor probleme, pentru a fi pregătiţi cu răspunsul potrivit. Moartea animalului de casă va aduce multe întrebări despre moarte şi cer. Va fi necesar să se facă o înmormântare corectă. Pentru copil, este un lucru foarte serios şi nu trebuie tratat cu uşurinţă.

Copilul care a fost tratat cu multă grijă şi seriozitate începe să înţeleagă parţial planul lui Dumnezeu pentru lume.

Din cauza faptului că sunt plini de imaginaţie şi intuiţie, copiii de la Grădiniţă vor înţelege multe lucruri despre Dumnezeu fără ca acestea să le poată fi explicate. De fapt, explicaţiile ar putea sta în calea înţelegerii. Ei singuri se vor gândi la Dumnezeu în proprii lor termeni şi-L vor descrie în conformitate cu ce cred ei.

Copii de această vârstă pot avea o experienţă de închinare reală. Sunt capabili să simtă cu înfiorare prezenţa lui Dumnezeu în biserică mai ales atunci când se cântă.

Domnişoara Patruani şi domnul Cinciani sunt, de la natură, plini de înţelegere şi compasiune. Îndemnaţi-i să-şi ajute tovarăşii de joacă sau să îngrijească un animal rănit. Ei vor răspunde unei nevoi şi ar putea fi îndemnaţi să-şi sacrifice bănuţii de bomboane pentru a-i ajuta pe alţi copii.

Anii premergători şcolii pun fundamentul structurii caracterului. Obiceiurile de viaţă sunt foarte importante în aceşti ani. Înainte de începerea şcolii, copilul trebuie să înveţe respectul, politeţea, ascultarea şi autocontrolul.

Respectul şi ascultarea asigură baza pentru răspunsurile de mai târziu în faţa autorităţii şi îndrumării date de Dumnezeu.

In partea a doua,  vom descrie dezvoltarea spirituala a copiilor intre 7-9 ani, 10-12 ani.