ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață


4 comentarii

Cadou cu ambalaj „creion”

Atunci cand uitati sa cumparati o punguta speciala pentru un cadou, puteti gasi si modalitati amuzante de ambalare a cadoului.

Astazi a trebuit a impachetez o carte pentru nepotica mea si cum uitasem sa cumpar si o punguta , am gasit o modalitate draguta de a-l ambala.

Am folosit o coala mare A3.

Am pus cartea , partea de sus sa fie mai mare (acolo va fi varful creionului).

Am prins marginile cu scotch.

Partea de sus am pliat-o in asa fel incat sa arate ca varful unui creion.

 

Am desenat un creion si l-am colorat.

 

 

D. a fost tare incantat de creionul cel urias si in timp ce duceam cadoul , imi  spunea amuzat: „ia uite, ce urias e!! acum desenez norii…si acum soarele…..si acum poarta asta uriasa! ‘ 🙂


6 comentarii

Matematica distractiva cu ratuste (scaderea cu 2)

Pentru ca ne plac mult cartile noastre cu figurine si numere, am inventat o poveste asemanatoare cu ajutorul careia am invatat in mare  scaderea  , totodata si numaratul descrescator din 2 in 2.

Lui D. ii plac enorm genul acesta de jocuri, incat a trebuit sa-l repetam de 3 ori! 😉 …

Am folosit ratustele noastre, in numar de 12 de la un joc MB luat de la JUlia Toys acum vreo 2 ani. D. gasea obiectele din povestire si inventam impreuna actiunea ratustelor. 🙂

12 ratuste inotau si se jucau pe lac. Tare nazdravane mai erau!!

2 dintre ele au zarit o uriasa telecomanda….ei, ce de butoane interesante…oare sunt bune la gust….hai sa ne distram jucandu-ne cu ea, isi spusera ele…si au plecat de pe lac. Au mai ramas 10 ratuste.

2 ratuste au zarit un maaare biscuit din ciocolata. Foarte curioase, s-au apropiat de cutiuta unde il zarisera si dand de gustul dulce, nu s-au mai putut opri si au ramas acolo tot degustand deliciosul biscuite. Au mai ramas 8 ratuste    🙂

2 ratuste au zarit niste trenulete langa gara din apropierea lacului. Asa ca s-au hotarat sa mearga a le priveasca. Ce distractiv este sa urmaresti trenuri…ar sta acolo ore in sir!! Au mai ramas 6 ratuste 🙂

2 ratuste s-au gandit sa mearga intr-un parc de distractii . Si au descoperit acolo un mare tobogan rosu…asa ca au petrecut muuult timp dandu-se pe tobogan….Au mai ramas 4 ratuste. 🙂

2 Ratuste s-au intalnit cu prietenul lor Azorel . Acesta tocmai gasise un papuc si il cara cu el.. „Ei, spusera ele, du-ne si pe noi in papucul tau!!! Te rugaaaaam!” Asa ca au plecat la plimbare cu Azorel. Au mai ramas 2 ratuste.

2 ratuste au zarit o rola mare si ciudata….”Ce-o fi asta…..? ” Au mirosit-o….au tot tras de ea….si cand sa se aseze pe banda ciudata au ramas lipite acolo. Asa ca nici o ratusca nu mai era pe lac.

Auzind un macanit speriat, celelalte ratuste au venit la rola mare de scotch si si-au salvat surioarele. Si, impreuna , s-au intors, toate 12, doua cate doua – 2,4,6,8,10,12 la casuta lor de pe lac.

Si la final, ne-am distrat cantand un cantec despre ratuste (l-am adaptat un pic sa ne fie mai usor sa il cantam). Vocea subtirica ce seamana cu a mea este a lui D., bineinteles….are un sasait dulce si simpatic. 🙂

Puteti sa va jucati si voi , folosind orice joc cu figurine. 🙂


Scrie un comentariu

Avion ingenios din cutie de carton

Avionul cartonat a fost atractia principala a zilei noastre albastre.

A fost o idee adaptata dupa acest avion foarte dragut. Al nostru e diferit pentru ca am facut ca elicea sa se invarta si o maneta in fata, altfel li s-ar fi parut plictisitor.

Este foarte simplu de facut. Daca stati la curte, e si mai bine , nu va mai ocupa spatiul din casa…noi l=am mutat in curte si se joaca cu el afara.

Aveti nevoie de: doua cutii mari din carton (dintr-una veti decupa partile avionului-elicea,aripile coada), cutter, autocolant pentru decorat, scotch.

Am taiat cutia pe laterale.

Au fost taiate si partile de sus si ajustate celelalte doua parti ale cutiei ce se inchid. Am pus scotch pe margine, peste tot.

Elicea:

Am decupat un dreptunghi lung si am facut un cilindru. Deasupra am pus un capac rotund si le-am prins impreuna cu scotch.

L-am atasat de cutie lipindu-l cu scotch bucatica cu bucatica. As fi putut taia un rotund in cutie cu cutterul si sa- l introduc acolo, dar nu m-am mai complicat.

I-am facut o gaura in centru si pe acolo am introdus un tub. intr-o parte a acestuia am introdus elicea, in partea cealalta am atasat maneta. Iar la capetele exterioare ale tubului am lipit cate un cerc mai mare ca sa nu iasa elicea si maneta.

Aripile si coada avionului le-am decupat din cealalta cutie de carton.

Aripile le-am prins cu scotch foarte bine, au tras tare mult de ele ca sa-l faca sa zboare 🙂

IN spatele cutiei am facut o taietura prin care am introdus coada avionului, nu prea reusita….

 

Puteti face abtibilduri din autocolant si sa ii lasat pe cei mici sa il decoreze cum doresc ei. Cred ca ar fi tare incantati.

Zbor placut!! 🙂


8 comentarii

Carte :ABC-ul curajului

sursă foto

Ati avut vreo frica/temere cand erati copilasi?

Eu da! :)…cel mai bine imi aduc aminte ca imi era tare frica de intuneric..chiar si cand eram la liceu dormeam cu o micuta lumina de veghe. 🙂

Mai ales cand copilasii implinesc 3-4 anisori, temerile lor se amplifica,pentru ca incep sa devina tot mai constienti de ceea ce ii inconjoara. Totodata , unele scad din intensitate, pentru ca ei incep sa inteleaga principiul cauza-efect:”se aude un zgomot ingrozitor!! oare cine il face….??? aaa…e doar un tractor care trece pe strada!”…

Cand D. avea 3 ani, nu avea absolut nici o teama de intuneric….acum…daca mai este in camera cand sting lumina si nu a ajuns in pat….cu maaare viteza reuseste sa-si gaseasca locul de culcare. 🙂 Ii este frica de intuneric.

Cand am zarit aceasta carte de la editura Litera, m-am gandit ca va fi un cadou de 1 iunie  foarte potrivit pentru el. Si sa stiti ca a primit-o cu mare bucurie.

Am cumparat-o de  la   librarie net cu o reducere de 44 % (25 ron)(si cei de la Elefant mai au reduceri de 33%).

Personajele principale din carte sunt un soricel- Ica Soricica si un arici -Arici Pogonici. ICa are foarte multe temeri si curajosul arici reuseste sa i le alunge. Ea se teme de: metrou, intuneric, caini, urzici, paianjeni, bormasina, etc….de fapt..sunt enumerate fricile intalnite la copilasi.

Cartea ii ajuta pe micuti sa priveasca toate „sperietorile” si „grozaviile” cu alti ochi. IN paginile ei, va afla cum functioneaza aspiratorul, va citi un basm frumos despre paianjenul Fanica, va desena un halat de medic sau o bormasina si multe altele. Astfel, nelinistile vor disparea incetul cu incetul. 🙂

Este o carte interactiva, de dimensiune mare cu  imagini foarte frumoase, totodata are si pagini de colorat.

Desi D. nu este pasionat de colorat, cu mare placere a colorat un aspirator pentru ca ICa Soricica sa nu mai fie speriata de el. De asemenea, am stat de vorba cu ea si am incurajat-o :)…si atunci cand incurajezi un alt fricos, nu-i asa ca uiti de temerile tale si te simti chiar tu curajos si puternic ? 😀

Si chiar si A, dupa ce a ascultat prima poveste cu aspiratorul, dupa doua zile, vazand cartea…a dus-o la tati si i-a spus : „nu hica apiato ica cica” (ati inteles voi 🙂 -nu frica aspirator la ICa soricica)

Uitati-i aici, colorand aspiratorul si A. pe arici (ei nu au voie sa coloreze cartile de povesti, dar aceasta fiind speciala…ne-am extins mai mult cu desenul 🙂

Va prezint mai jos cateva imagini din carte.

Daca aveti si voi o Ica Soricica in casa, va recomand cu mare drag aceasta carte! 🙂


Un comentariu

Colectia: Jocuri si activitati de exterior

In sfarsit….a venit vara cu zile frumoase, insorite si muuuult chef de joaca! 🙂

Daca nu aveti gasiti idei indeajuns pentru jocurile in aer liber, ne vine in ajutor o noua colectie organizata de Little Lucky.

Colectia se va inchide automat in data de 31 august sau cand se va ajunge la 200 de linkuri.

Haideti sa ne jucam impreuna cu piticii nostri! 🙂

Puteti vedea articolele cu jocuri, accesand broscuta  de mai jos. 🙂

 

 




8 comentarii

O sambata cu surprize: Vanatoare de comori in Gradina Botanica(1)

Inca de cand am auzit de evenimentul  organizat in Gradina Botanica din Bucuresti, mi-am dorit tare mult sa-i duc si eu pe nazdravanii mei.

Asa ca am planuit si-am tot planuit cu tatal ursuletilor 🙂 si vineri seara l-am anuntat pe D. ca vom merge a doua zi la Bucuresti unde ii vor astepta muuuulte surprize.

Era prima oara pentru copilasi cand vizitau Gradina Botanica. Ne-a insotit in calatoria noastra si unul dintre verisorii mai mari ai baietilor, asa ca D. a fost si mai fericit.

Dupa ce am platit biletele (pentru cine nu stie 5 ron/adult si 2 ron/elevi; prescolarii au gratuitate), ne-am indreptat spre niste personaje de basm ce asteptau copiii chiar la intrare.

Acestia le-au pus cateva intrebari (majoritatea aveau legatura cu plantele, legumele sau fructele) si le-au spus ca urmtorul indiciu spre comoara se afla daca o iau pe un podulet, spre printul si printesa din Venetia.

Ei, si nu va spun cat ne-au alergat prin toata gradina :D…ei se gandeau ca este o singura comoara si tare le era teama sa nu le-o ia alti copii inainte.

NE-am indreptat spre printi. I-am gasit pe un pod…intre timp….incercam sa ne bucuram de privelistea minunata din jurul nostru. Daaaa…si pana sa ajungem la printi am dat de niste LAboratoare traznite :). Erau niste studenti care faceau tot felul de experimente foarte interesante pentru copii- majoritatea erau cu gheata carbonica (ne-am uitat la vreo doua…eu as mai fi ramas acolo….dar baietii aveau de cautat o comoara!!). Un experiment dragut: au luat o sticla de plastic de 2 l si i-au pus pe copii (au chemat 2-3 voluntari) sa o zdrobeasca in picioare. Apoi, au pus in ea , asa turtita cum era o lingurita de gheata carbonica. Baiatul savant i-a pus capacul si a inceput sa agite sticla…in nici un minut, sticla si-a revenit la forma initiala! 🙂 De ce? Din cauza sublimarii :)))) e un cuvant ce l-am auzit la ei :).

S-au intalnit cu frumosii printi, au raspuns la intrebari si au plecat mai departe….trebuiau sa se intalneasca cu niste regine dupa ce treceau de un rond mare cu flori.

Ne-am invartit prin gradina….si pana la urma am gasit rondul cu flori si acolo  niste regine minunate. 🙂

Aici se amuzau copios pentru ca D. gresise cand s-a prezentat (el isi spune primul prenume D., numele si apoi celalalt prenume…asa i se pare lui corect…sia cum se fastacise si le inversase :))

Reginele le-au spus ca acum vor trebui sa treaca printr-o mlastina din padure si sa paseasca cu mare bagare de grija ca sa nu alunece si …dupa ce vor mai merge putin  pe un drum , vor intalni niste vrajitoare prietenoase ce le vor oferi urmatorul indiciu.

Erau tare bune aleile asfaltate ale parcului, dar daca am fost indrumati spre „mlastina”…a trebuit sa mergem pe acolo :)(hmmmm….si chiar era un noroi in toata regula).

Am trecut cu bine de mlastina, noi, cei mari, fericiti ca nu ne-am murdarit incaltamintea :)…dar nu mai gaseam drumul spre vrajitoare….dar in cele din urma tot baietii l-au descoperit. Am trecut pe langa un mic lac cu nuferi, printr-o zona cu vegetatie montana…era superb…mi-a mai potolit dorul de munte. 🙂

INtr-un tarziu, ne-am intalnit cu simpaticele vrajitoare. Au raspuns la intrebarile lor si acestea le-au spus ca acum vor trebui sa gaseasca serele, sa treaca pe langa ele pana ii vor gasi pe Scufita Rosie si lupul cel bun (in acea sambata se hotarase sa fie un animalut cumsecade 🙂

In drum spre celelalte personaje, am vizitat si serele. D. era foarte curios sa vada plantele carnivore (ii povestisem acasa despre ele) si m-a intrebat cu teama daca nu cumva se vor repezi sa-l apuce de vreun deget :).

Am vazut si plantele carnivore…cam ofilite, ce-i drept si nici asa de inspaimantatoare pe cum credeam noi ca vor arata.

LA iesire din sere, intr-o mica gradina de legume i-am zarit pe Scufita Rosie si pe lup. Baietii au fugit spre ei.

Scufita i-a dus in vizita prin gradina si le-a pus cateva intrebari legate de plantele de acolo.  Si lupul, foarte amabil le-a dat urmatorul indiciu: trebuiau, langa o apa sa-l gaseasca pe Faraon (D. stia cine este Faraon din povestea biblica cu MOise). 🙂

Si, intr-un mic loc amenajat cu un fel de fantana , l-am gasit pe faraon si sotia sa. 🙂

NE-am amuzat aici de micutul A. Faraonul l-a intrebat pe D. cu cine s-a intalnit….el ii spune ca  a vazut-o pe Scufita rosie….si tot statea pe ganduri…si apare A, in fuga si spune : „a vazut upuuuu…upuuuu! ” :D.

Ei, si marea clipa sosise :faraonul le-a dat ultimul indiciu…putin mai departe se aflau niste printese cu nepretuita comoara:)….ce-au mai fugit baietii pana acolo :)..cine stie ce credeau ei ca vor primi.

Eu ma asteptam la o astfel de comoara…pentru ca intreaga activitate organizata de acesti studenti s-a invartit in jurul plantelor….au vrut sa-i impulsioneze pe copilasi sa iubeasca natura si sa o ingrijeasca.

Si uite-l pe D. spre binemeritatul premiu :): un ghiveci cu o craita. A fost un pic dezamagit….mi-a spus ca o comoara nu arata asa….dar si fericit ca a primit o planta in ghiveci, doar lui ii place sa gradinareasca. 🙂 Ajunsi acasa, am plantat acele craite ( si A. a primit una), la noi in gradina.

INdreptandu-ne spre iesire, am vizitat si Muzeul Botanic (intrarea 2 ron/adult; 1 ron /elevi). Este foarte interesant: au atat plante in tot felul de eprubete , ierbare , cat si animale impaiate…..au fost foarte impresionati cand au vazut intr-o sala un crocodil urias. 🙂

LUi D., dar si mie…ne-a placut tare mult ideea vanatorii de comori…asa ca, in curand, planuim una chiar in curtea noastra…dar de data aceasta…va spun numai voua, D. nu stie :)))…comoara o voi ascunde bine in pamant.  Sa nu -i spuneti!!!!!! 😀


9 comentarii

Planeta albastra si copiii disparuti

A fost o data un om care locuia intr-o tara intunecata, urata, fara culori…se numea Tara neascultarii.  Omul acesta era subtirel, cu  maini lungi si o voce grava.  Se numea Galidoc.  Avea un balon urias pe care il folosea prin calatoriile sale. Ii placea sa colinde lumea intreaga.

Crezi ca era un om bun? Nuuu…sigur …ce om care locuieste in Tara neascultarii ar putea fi bun?

El mergea din tara in tara, si avea pe unde sa se duca…Planeta albastra este atat de maaaare!!!  batea din usa in usa la casele copiilor ce stia ca sunt singurei acasa. Si le spunea:” deschide usa…am venit cu o livrare de bomboane…deschide usa…am un catel frumos pentru tine…”Desi, copiii erau sfatuiti sa nu deschida usa oamenilor straini, auzind ce cadouri ar putea primi….crapau usa incetisor…..si o deschideau…si atunci  Galidoc ii inhata repede si ii lua in balonul lui urias. Ba ii lua si pe cei de pe strada..’hai cu mine sa te plimbi cu balonul!” Desi mamica lor le spunea de atatea ori acasa: ” sa nu cumva sa vorbesti cu persoane straine pe strada”, la vederea balonului urias uitau de orice sfat. Unde crezi ca ii ducea? Daaa, in Tara neascultarii…avea acolo un castel urias…cu foarte, foarte multe camere..si fiecare copil furat statea singur intr-o camera…cu niste jucarii triste si lipsite de culoare.  Galidoc nu vroia ca doar el sa fie trist si singur , ci si altii….avusese o copilarie nefericita…asa ca dorea ca si alti copii sa fie ca si el.

PArintii copiilor erau atat de necajiti…nu stiau cine le furase copiii…erau copii disparuti din lumea intreaga. Au auzit ca, intr-o tara mica, era un detectiv renumit D. Salvatores…el era expert in gasirea copiilor disparuti. Asa ca l-au chemat. El le-a cerut parintilor  sa-i dea jucaria preferata a copilasului disparut…ca atunci, cand ii va gasi sa aiba incredere in el si sa stie ca parintii lor i-a trimis.  A luat si pozele lor si a plecat.

A mers zile intregi, cand cu avionul, cu autobuzul….si a ajuns in Tara neascultarii.   A aflat ca Galidoc era plecat sa-si repare balonul….asa ca a inceput sa-i caute pe copilasi. A reusit sa-i stranga pe toti , au traversat impreuna muntii din tara, au mers un drum lung pana au ajuns la un autobuz mare . Au calatorit saptamani intregi…si fiecare a ajuns cu bine acasa. D. Salvatores era atent la costumatia fiecaruia si isi dadea seama in ce tara trebuie sa-l duca.

Erau atat de fericiti sa-si vada parintii, camera lor colorata, jucariile lor dragi… si le-au promis ca niciodata nu vor mai fi neascultatori :).

Detalii „tehnice”:

A fost o poveste foarte simpla. Am avut doua obiective: ca D. sa invete despre costumatiile copilasilor din alte tari si totodata, cat e de important sa -ti asculti parintii si ce ti se poate intampla atunci cand nu o faci. Este o metoda prin care D. invata foarte bine anumite lucruri, asa ca o folosesc des. Stiu ca are intotdeauna succes.

– povestea noastra a avut mai multe detalii, neredate aici…am folosit un fond muzical, mai grav(http://www.youtube.com/watch?v=0X91RyhLnvY&feature=related) atunci cand Galidoc se plimba prin lume, in cautarea copiilor, trist, cand acestia erau singuri in camera….aventuros si vesel (http://www.youtube.com/watch?v=zjq8vD2-coU) cand D. Salvatores a plecat in cautarea copiilor.

– pentru imaginile copiilor am folosit aceasta plansa, gasita pe net:

Am lipit-o pe un carton si am decupat copilasii.

-am facut un glob pamantesc si am scris cu markerul cateva tari mai importante.

-copilasii i-am lipit prin camera si D. a trebuit sa-i gaseasca. Am analizat impreuna costumatia lor, culoarea pielii si ii asezam in tara corecta.

-jocul poate fi facut si mai interesant, dupa imaginatia fiecaruia. Eu povestesc foarte mult, cu intonatie in timp ce se desfasoara activitatea noastra. Cu cat adaug mai multe detalii, cu atat D. isi intra mai bine in rol si este captivat de ceea ce facem si inventeaza si el  🙂


9 comentarii

O zi albastra de 1 Iunie :)

D. astepta cu mare nerabdare aceasta zi…pentru el nu a fost Ziua copilului, ci, mai mult ziua albastra…A fost atata bucurie in sufletelul lui (si a micutului A., dar el inca nu a inteles prea bine ce am facut noi), incat m-am bucurat si eu, ca un copil  :).

Voi povesti acum ce am facut noi, si despre anumite  lucruri, voi face un articol special(poate cineva va dori sa afle mai multe detalii)

Inca de dimineata, o surpriza albastra a aterizat in camera lor :). Am lucrat la ea, noaptea in timp ce ei dormeau .

Au tasnit din pat direct in avion: „wooooow…mami, are si maneta si uite se invarte si elicea!!! are si aripi….”:)

MAi tarziu, in timp ce dormea A. , D. l-a scos in curte cu gandul sa faca ceva curse aeriene :)))

Si alaturi de avionul albastru, mai erau doua surprize albastre:

Le-au indragit foarte mult, va vom povesti despre ele cat de curand.

A urmat un mic dejun albastru:) – pe o tavita albastra, am pus doua pahare albastre cu lapte albastru (am picurat in el o picatura mica de albastru de metil), am facut doua servetele barcute in care am asezat doua prajiturele Barni cu ambalaj albastru.

Ne-am imbracat in albastru si am plecat la plimbare, bucurosi ca vremea era tare frumoasa afara. Pe drum, m-am jucat cu D. un joc: „cine gaseste cele mai multe lucruri albastre?”…ne-am amuzat foarte tare, gaseam aceasta culoare peste tot :). BIneinteles ca D. a castigat…se putea altfel ?! :D. A. era tare simpatic…tot repeta dupa noi : „abatu masina, abatu cofou”…si tot asa 🙂

Am cumparat doua baloane albastre umplute cu heliu …o alta atractie a zilei de azi…LUi D. i l-am agatat de mana pana acasa si lui A. de carucior. Erau asa de fericiti. 🙂

Ajunsi acasa, D. a avut parte de un eveniment nefericit …pentru el…am vazut ca se chinuia sa-si scoata ata balonului de pe mana…i-am spus sa aiba rabdare pana intram in casa. A facut ce a facut si tot a desprins ata…si balonul atat a asteptat…si-a luat zborul repejor si…..dus a fost. Pentru ca el este un baietel foarte sensibil si se leaga mult de anumite lucruri…a fost tare trist, a plans…Nu am vrut sa-l intristez mai tare, dar i-am aratat ca aceasta este o consecinta a neascultarii lui…vorbele mele erau de prisos….stia ca a gresit. Dar, pentru ca nu am vrut sa-i stric ziua, l-am rugat pe tati  sa =i cumpere altul. 🙂 . IN alte circumstante, nu cred ca i-as fi luat altul, ca sa poata intelege cat de mult te costa neascultarea.

Dar am trecut si peste asta…. 🙂

Am avut si un desert albastru(:o prajitura foarte simpla, cu blat de pandispan ( 6 oua, 6 lg  ulei, 1 cana zahar, 1 cana faina, 1 praf de copt) cu doua creme suprapuse de budinca de la Dr Oetker (de caramel si de ciocolata). VSi pe deasupra frisca in care am pus colorant albastru (dar, intr-adevar foarte putin…deci, nu stiu cat de albastre se vor vedea in poza 🙂

NE-am distrat facand alte cateva activitati albastre.

„MAsuta lipicioasa a bananelor in pijamale” 🙂 a avut mare succes. De multe ori, eu dau anumitor activitati un nume interesant, iesit din comun, ca sa i se para atractiv lui D.  Ideea am preluat-o de la Little Lucky (ea foloseste foarte mult autocolantul pentru idei foarte ingenioase). Si fetitele cucuiete 🙂 au avut o activitate asemanatoare foarte frumoasa.

Le-am facut fiecaruia o masuta si am asezat-o vertical. Le-am dat formele din lemn de la cutia cu ciocanel si cuie si i-am lasat sa lipeasca formele cum vor.

Tabloul lui D.

D. l-a ajutat si pe A sa-si termine creatia :)…e un tablou cu muulte detalii  😀

A urmat jocul „Planeta albastra si copiii disparuti” (iar, va vom povesti despre el cat de curand in detaliu). Lui D. i-a placut foarte mult, incat a mai dorit sa il jucam inca o data.

Am lasat spre final, pictatul pe fata cu creioanele speciale (le-am luat saptamana trecuta de la Lidl). D. a vrut sa-i fac masinute si vapoare pe fata :))), pe A. l-am colorat foarte discret, pentru ca are pielea sensibila. Si, bineinteles, m-au colorat ei pe mine….nu va spun cum aratam: pe fiecare obraz aveam o adevarata opera de arta. 😉

Daca doriti sa faceti aceasta activitate si va este teama ca nu se vor indeparta culorile de pe fata, va pot da  un mic ajutor: se da fata copilului cu crema hidratanta, se sterge apoi cu un servetel umed (deja fata este curata) si apoi se spala cu apa calda si putin sapun.  Si gata- avem o fetioara alba si curata! 🙂

Nu l-am uitat nici pe tati si am facut felicitarile vazute la Roxana. Ei m-au ajutat doar cu pusul manutelor si a abtibildurilor mici.  Dar au fost foarte fericiti sa i le daruiasca cand a venit de la serviciu.

Mai aveam cateva idei in  „sacul cu surprize”, dar pentru aceasta ne-ar fi trebuit 2-3 zile albastre, nu una. 🙂

Pentru D.  a fost o zi atat de frumoasa, incat seara cand am iesit toti la plimbare prin parc…mi-a spus, in timp ce alerga cu trotineta de care isi legase balonul albastru cu heliu:”mami, pot sa strig: ziua albastraaaa! ziua albastraaaa!…sa stie si altii ce am facut noi astazi!”

SIgur ca l-am lasat….si-asa era mare agitatie….si el era un copil albastru tare fericit! 🙂

 

 


9 comentarii

Descopera si potriveste cu lupa

Cred ca orice copilas ar trebui sa aiba o lupa pentru micile lui descoperiri. 🙂

Noi luam de multe ori lupa in gradina si urmarim insecte, bucatele de pamant, flori.

Astazi am folosit lupa pentru un joculet interesant, ce l-am descoperit AICI. Tot de acolo , veti putea descarca foile pentru joc.

Le-am printat, le-am decupat si am asezat cardurile mari cu animale pe biroul lui. Ar fi trebuit laminate sau lipite fiecare pe un carton,dar  nu am avut timp asa ca i le-am lipit cu sticy tack.

E mult mai bine, sigur, sa fie puse pe ceva de o singura culoare ca sa se poata vedea mai bine, copilul sa nu fie distras si de altceva.

Alaturi , am asezat cardurile mici cu imagini minuscule.

 

PE acelea, D. le-a numit puisorii animalelor mari, asa ca l-am rugat, el fiind un mare detectiv, sa duca animalutul pui la mamica lui, pe cardul potrivit.

Pentru iubitorii desenului „Gerald MC Boing-boing”(noua ne place acest desen, personal imi place joaca de cuvinte folosita , D. e fascinat de micutul baietel blond si de sunetele lui, mai ales ca si el este un maaare reproducator de sunete  :)))) are un mare talent pentru asa ceva)  , avem o mica surpriza. Acum cateva luni, i-am facut lui D. un joc asemantor.  JOcul intreg il puteti descarca de AICI , daca fisierul nu va mai fi valabil cand cititi acest articol, contactati-ma pe mail. 🙂