Inca de cand am auzit de evenimentul  organizat in Gradina Botanica din Bucuresti, mi-am dorit tare mult sa-i duc si eu pe nazdravanii mei.

Asa ca am planuit si-am tot planuit cu tatal ursuletilor 🙂 si vineri seara l-am anuntat pe D. ca vom merge a doua zi la Bucuresti unde ii vor astepta muuuulte surprize.

Era prima oara pentru copilasi cand vizitau Gradina Botanica. Ne-a insotit in calatoria noastra si unul dintre verisorii mai mari ai baietilor, asa ca D. a fost si mai fericit.

Dupa ce am platit biletele (pentru cine nu stie 5 ron/adult si 2 ron/elevi; prescolarii au gratuitate), ne-am indreptat spre niste personaje de basm ce asteptau copiii chiar la intrare.

Acestia le-au pus cateva intrebari (majoritatea aveau legatura cu plantele, legumele sau fructele) si le-au spus ca urmtorul indiciu spre comoara se afla daca o iau pe un podulet, spre printul si printesa din Venetia.

Ei, si nu va spun cat ne-au alergat prin toata gradina :D…ei se gandeau ca este o singura comoara si tare le era teama sa nu le-o ia alti copii inainte.

NE-am indreptat spre printi. I-am gasit pe un pod…intre timp….incercam sa ne bucuram de privelistea minunata din jurul nostru. Daaaa…si pana sa ajungem la printi am dat de niste LAboratoare traznite :). Erau niste studenti care faceau tot felul de experimente foarte interesante pentru copii- majoritatea erau cu gheata carbonica (ne-am uitat la vreo doua…eu as mai fi ramas acolo….dar baietii aveau de cautat o comoara!!). Un experiment dragut: au luat o sticla de plastic de 2 l si i-au pus pe copii (au chemat 2-3 voluntari) sa o zdrobeasca in picioare. Apoi, au pus in ea , asa turtita cum era o lingurita de gheata carbonica. Baiatul savant i-a pus capacul si a inceput sa agite sticla…in nici un minut, sticla si-a revenit la forma initiala! 🙂 De ce? Din cauza sublimarii :)))) e un cuvant ce l-am auzit la ei :).

S-au intalnit cu frumosii printi, au raspuns la intrebari si au plecat mai departe….trebuiau sa se intalneasca cu niste regine dupa ce treceau de un rond mare cu flori.

Ne-am invartit prin gradina….si pana la urma am gasit rondul cu flori si acolo  niste regine minunate. 🙂

Aici se amuzau copios pentru ca D. gresise cand s-a prezentat (el isi spune primul prenume D., numele si apoi celalalt prenume…asa i se pare lui corect…sia cum se fastacise si le inversase :))

Reginele le-au spus ca acum vor trebui sa treaca printr-o mlastina din padure si sa paseasca cu mare bagare de grija ca sa nu alunece si …dupa ce vor mai merge putin  pe un drum , vor intalni niste vrajitoare prietenoase ce le vor oferi urmatorul indiciu.

Erau tare bune aleile asfaltate ale parcului, dar daca am fost indrumati spre „mlastina”…a trebuit sa mergem pe acolo :)(hmmmm….si chiar era un noroi in toata regula).

Am trecut cu bine de mlastina, noi, cei mari, fericiti ca nu ne-am murdarit incaltamintea :)…dar nu mai gaseam drumul spre vrajitoare….dar in cele din urma tot baietii l-au descoperit. Am trecut pe langa un mic lac cu nuferi, printr-o zona cu vegetatie montana…era superb…mi-a mai potolit dorul de munte. 🙂

INtr-un tarziu, ne-am intalnit cu simpaticele vrajitoare. Au raspuns la intrebarile lor si acestea le-au spus ca acum vor trebui sa gaseasca serele, sa treaca pe langa ele pana ii vor gasi pe Scufita Rosie si lupul cel bun (in acea sambata se hotarase sa fie un animalut cumsecade 🙂

In drum spre celelalte personaje, am vizitat si serele. D. era foarte curios sa vada plantele carnivore (ii povestisem acasa despre ele) si m-a intrebat cu teama daca nu cumva se vor repezi sa-l apuce de vreun deget :).

Am vazut si plantele carnivore…cam ofilite, ce-i drept si nici asa de inspaimantatoare pe cum credeam noi ca vor arata.

LA iesire din sere, intr-o mica gradina de legume i-am zarit pe Scufita Rosie si pe lup. Baietii au fugit spre ei.

Scufita i-a dus in vizita prin gradina si le-a pus cateva intrebari legate de plantele de acolo.  Si lupul, foarte amabil le-a dat urmatorul indiciu: trebuiau, langa o apa sa-l gaseasca pe Faraon (D. stia cine este Faraon din povestea biblica cu MOise). 🙂

Si, intr-un mic loc amenajat cu un fel de fantana , l-am gasit pe faraon si sotia sa. 🙂

NE-am amuzat aici de micutul A. Faraonul l-a intrebat pe D. cu cine s-a intalnit….el ii spune ca  a vazut-o pe Scufita rosie….si tot statea pe ganduri…si apare A, in fuga si spune : „a vazut upuuuu…upuuuu! ” :D.

Ei, si marea clipa sosise :faraonul le-a dat ultimul indiciu…putin mai departe se aflau niste printese cu nepretuita comoara:)….ce-au mai fugit baietii pana acolo :)..cine stie ce credeau ei ca vor primi.

Eu ma asteptam la o astfel de comoara…pentru ca intreaga activitate organizata de acesti studenti s-a invartit in jurul plantelor….au vrut sa-i impulsioneze pe copilasi sa iubeasca natura si sa o ingrijeasca.

Si uite-l pe D. spre binemeritatul premiu :): un ghiveci cu o craita. A fost un pic dezamagit….mi-a spus ca o comoara nu arata asa….dar si fericit ca a primit o planta in ghiveci, doar lui ii place sa gradinareasca. 🙂 Ajunsi acasa, am plantat acele craite ( si A. a primit una), la noi in gradina.

INdreptandu-ne spre iesire, am vizitat si Muzeul Botanic (intrarea 2 ron/adult; 1 ron /elevi). Este foarte interesant: au atat plante in tot felul de eprubete , ierbare , cat si animale impaiate…..au fost foarte impresionati cand au vazut intr-o sala un crocodil urias. 🙂

LUi D., dar si mie…ne-a placut tare mult ideea vanatorii de comori…asa ca, in curand, planuim una chiar in curtea noastra…dar de data aceasta…va spun numai voua, D. nu stie :)))…comoara o voi ascunde bine in pamant.  Sa nu -i spuneti!!!!!! 😀