ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Arhivele autorului: ursuletinazdravani


de Scrie un comentariu

MOnster truck si agrafe de birou :)

IN cea de -a doua parte a zilei, am vrut sa face o activitate motrica noua pentru D. O zarisem pe blogurile Caiet pentru casa mea si Little Lucky, asa ca am adaptat-o pentru noi. Multumim pentru ideile voastre ingenioase!

Am impartit activitatea in doua: sortarea accesoriilor  si  tunarea masinilor cu acestea  😀 . I-am spus lui D. ca trebuie sa pregatim masinile de teren pentru o cursa si ca le vom tuna. Ce baiat ar rezista la  o asa provocare? Nu va spun ca avem peretii plini cu masini de teren colorate de D. Lui nu-i place sa coloreze, dar cand e vorba de MOnster Truck, nu le poate rezista…va voi arata intr-o zi colectia lui 🙂

Am sortat deci prima data agrafele de birou pe capacele colorate.

 

Este o activitate potrivita pentru copilasi mai mici de 3-4 ani, dar pentru un copil mai mare sortarea anumitor obiecte pe marime , culori, mai ales daca sunt  multe este un prilej foarte bun de a-si dezvolta rabdarea si capacitatea de a duce o „misiune ” la bun sfarsit. D. se cam plictisise dupa ce umpluse un pic capacelele, dar i-am spus ca nu-si va putea decora masinile, asa ca a continuat pana a terminat ce a avut de facut.

A avut de introdus apoi agrafele pe masinute si de facut un lantisor de care sa le  atarnam. A fost o provocare pentru el: s-a chinuit un pic si in final , il vad ca facuse singur un lantisor intr-un timp foarte scurt, desi la inceput imi spunea ca nu crede ca va reusi: agrafele astea  sunt foarte dificile :))

I-a placut foarte mult rezultatul final 🙂  cu multa mandrie i-a aratat micutul panou tatalui sau  cand a venit de la serviciu 🙂 I-am spus ca daca va lucra tot asa de mult cu degetele, ele vor deveni din ce in ce mai puternice, si va putea face cu ele activitati din ce in ce mai dificile, si stiti voi ca baietii sunt competitivi si doresc sa fie cei mai buni! 🙂

Si uite cum se leagana pe soseaua imaginara si masinile noastre tunate! 🙂

 


de 14 comentarii

Batranul an si fetele sale, anotimpurile

A fost o data un pitic….locuia departe….in tara Piticuzia. Si tare mult isi dorea sa calatoreasca si sa vada alte locuri…se plictisise de micuta lui tarisoara. Acolo, era soare tot timpul, parca era prea cald intruna…si isi spuse ca, poate in lumea aceast mare va gasi el locuri mult mai interesante. Si-a construit o masinarie ca sa poata zbura in spatiu….nu va povestesc prea multe despre calatoria lui…pentru ca nu a fost una cu peripetii pana cand…a zarit in departare o minge uriaaaasa si albastra. „Ooooo !!  aici ma voi opri!”, isi spuse piticul . Si a aterizat pe mingea albastra , dar parca masinuta a luat-o razna si nu mai plutea , era atrasa ca un magnet pana cand a cazut pe ceva moale si pufos.

Ei, dar acel ceva moale si pufos nu era decat o mana uriasa care l-a ridicat in sus, in sus pana in dreptul unor ochisori maronii…foarte curiosi. Si a auzit o voce subtirica:” Cine esti tu? cat de mic esti? cum de ai ajuns in camera mea….de pe geam ai aterizat :)) bine ca te-am prins! cat de norocos esti!! si de unde ai masinaria asta ciudata…chair nu am mai vazut asa ceva! are motor? si de ce 5 roti? si de ce porti o ciuperca pe cap si sortul asta cu flori? „

Vai, dar oare acel urias vorbea asa intruna??? Oricum, nu-l deranja pe pitic: ) …caci si el era tare vorbaret. I-a povestit de unde vine si ca  a plecat sa exploreze alte tinuturi. Si, zarind mingea uriasa albastra a coborat pe ea…

Deodata, au auzit amandoi niste pasi grei si inceti…Uriasul D. (Caci asa il chema pe copilul cel mare) si piticul nu au mai scos o vorba…se vede ca ziua aceea se anunta a fi tare palpitanta.

IN camera, parca de niciunde, a aparut un batranel…era imbracat intr-un palton,avea o palarie ciudata pe cap si un baston.

„Cine esti tu?” intrebara uimiti cei doi.

„Eu sunt batranul AN….nu ati auzit de mine?

uriasul D. spuse ca da, doar ca nu se gandea ca anul sa arate asa….piticul nu auzise in viata lui de acest cuvant.

„Stiu ca amandoi sunteti dornici sa cunoasteti cat mai multe ….asa ca astazi m-am gandit sa vin si sa va povestesc cate ceva despre mine si despre fetele mele…sa nu spuneti ca nici despre ele nu ati auzit nimic?”

LE era cam rusine sa spuna iar ca nu stiu despre ce este vorba…asa ca il priveau uimiti.

„Ia veniti incoace , dragele mele…haideti!”

Si isi facura aparitia 4 fete tare frumoase, imbracate in niste rochii foarte itneresante…raspandind in jurul lor niste parfumuri care le aduceau aminte de ceva atat de cunoscut…

„Fetele mele sunt cele 4 anotimpuri….acum stiu ca tu, D. le cunosti…eu le las sa domneasca pe fiecare in parte cate o perioada  din an….ei, dar stiti voi ce face pamantul in timpul unui an? se roteste in jurul soarelui incet, incet…de-a lungul celor patru anotimpuri (perioada in care domnesc fiecare dintre fetele mele) …exact un an de zile. ce interesant , nu?”

” daaa”…spusera cei doi care erau numai ochi si urechi.

Fata cu haina groasa si par alb si scanteietor veni sa se prezinte:

” eu sunt Iarna. Cand domnesc eu, totul este acoperit de zapada cea alba si pufoasa. Afara este atat de frig, incat trebuie ca toti sa se imbrace foarte bine. Zilele sunt tare scurte si noptile reci si lungi. Dar, copiii ma iubesc caci le plac mult jocurile de iarna si Craciunul” 🙂

Perioadele in care domnesc eu se numesc luni, sunt 3 la numar si tot asa sunt si la surorile mele…si au si un nume…DECEMBRIE, IANUARIE, FEBRUARIE . Vreti sa le spuneti si voi ? Vi se par greu de pronuntat? :)…va las acum in compania surorii mele.

Si, invaluita intr-un parfum proaspat de frezie, aparu o fata frumoasa intr-o rochie verde cu multe crengute.

„Buna! eu sunt Primavara. D. , mie o data mamica ta mi-a soptit ca iubeste primavara…si stii de ce? pentru ca , in urma cu ceva ani, intr-o zi in care domneam eu….era chiar prima zi in care eu ma instalasem in locul surorii mele Iarna…ai aparut tu, o minune mica.

Cand sunt eu pe pamant, totul reinvie….plante, insecte…animalele se trezesc din hibernare. Copaceii se umplu de frunze, apoi de flori…toate in cantul pasarelelor si zumzetul albinutelor.  Zilele se lungesc un pic. nu va hazardati sa puneti la pastrat hainutele groase….mai tineti-le un pic….inca nu e atat de cald. Lunile in care domnesc eu se numesc: MARTIE, APRILIE SI MAI. Puteti sa le spuneti si voi? 🙂 va las acum cu sora mea. „

Si aparu, vesela si fredonand un cantecel vesel, o fata subirica, blonda cu  rochie usoara, plin spice si maci.

„Va place anotimpul meu, nu? Acum se coc fructele, copacii sunt plini de frunze, zilele sunt lungi si copiii sunt asa de fericiti…se pot juca cat doresc ei. Nu mai spun ca sunt si in vacanta! e asa de cald, ca fiecare poarta hainute cat mai subtiri….Lunile in care domnesc eu sunt: IUNIE , IULIE si AUGUST. D. , chiar tu ai fost plecat undeva in aceste luni?

Si D. incepu sa-i povesteasca peripetiile sale de la mare, cum a inotat el cu colacul, cum a prins meduze. Si au povestit multe, pana cand Vara le spuse ca trebuie sa plece, dar ca va veni cat de curand sa vorbeasca cu ei sora sa.

Si o frumoasa fata cu par aramiu , invaluita intr-un miros de fructe aparu.

era mai serioasa, dar cu o privire tare calda si o voce blanda:
„Dragii mei, eu sunt Toamna…unii oameni ma asteapta cu multa bucurie…pentru ca acum este vremea cand se culeg roadele , gospodinele incep sa pregateasca camarile cu bunatati (conserve , compoturi, dulceturi) pentru iarna. Deja, zilele se scurteaza, timpul se raceste. Ploile devin dese . Copiii incep scoala sau gradinita.Frunzele se ingalbenesc si cad din copaci. Dar, joaca cu frunzele este o mare bucurie pentru cei mici. Voi v-ati jucat vreodata cu frunze? 🙂 Lunile in care domnesc eu sunt: SEPTEMBRIE, OCTOMBRIE si NOIEMBRIE.  Stiti voi ca acum este perioada in care domnesc eu, Toamna? Tocmai de aceea va las….am atat de multe de facut….chiar ma duc sa ajut niste veverite sa culeaga niste ghinde. Isi fac provizii pentru iarna. La revedere!!”

D. si piticul aflasera atat de multe despre anotimpuri….se intoarsera spre batranul AN, dar acesta disparuse….unde sa se fi dus? Sigur va veni in alte zile? Aveau atat de multe sa-l intrebe.

Piticul ii spuse:” Prietenul meu, ma duc acasa acum…abia astept sa le spun celorlalti pitici ce am vazut si am auzit astazi!! Si te voi mai vizita cat de curand!  ” Si isi lua zborul cu masinaria sa ciudata cu 5 roti.

Ursuletul D. deschise ochisorii: ce vis frumos am avut!!! 🙂 Maaaami, trebuie neaparat sa-ti povestesc ce am visat!!

Si mama, auzind cele intamplate in visul lui D. ii spuse :”hai sa desenam un copac al anotimpurilor ca sa nu uiti tot ce mi-ai povestit! „

OBSERVATII:

– dupa cum v-am spus de mai multe ori, povestile joc sunt foarte potrivite pentru D . Poate ca, pentru alti copii pot parea plictisitoare, dar el invata foarte mult asa. in plus, putem comunica foarte bine. Lui ii place sa vorbeasca cu jucariile sale, cu ceea ce confectionam noi. Si eu eram asa la varsta lui 🙂

– este foarte greu de explicat unui copil mic notiunea de timp….de an, luni…zile ..ore….Aceasta poveste a pregatit terenul pentru a introduce peste cateva zile notiuni mai complexe, cand vom imparti anul in luni, zile, saptamani, ore, minute.

-papusile le-am desenat pe carton si in spatele lor am lipit un pai pentru a putea fi manuite ca niste marionete.

– cartile folosite pentru povestioara noastra ca sursa de inspiratie sunt cele din poza urmatoare: Pregatirea presoolarului (ed . LItera), Anotimpurile (carte de poezii) si mini enciclopedia LArousse „Cum este vremea?”

Cateva imagini din fiecare carte:

Pregatirea prescolarului , ed. Litera

Enciclopedia „Cum este vremea” (ed. Rao)

– D. a fost tare incantat de ce am facut, incat seara, el si fratiorul sau (care a dormit in timpul activitatii noastre) i-au facut lui tati un spectacol cu anotimpurile. SI uite asa a recapitulat tot ce a invatat astazi. 🙂

Si aici micutul A. spunea :”si poooooua….si bate vantu…..si e toamna ” 🙂


de 7 comentarii

Sa cunoastem animalele mamifere

Cred ca aproape toti copiii sunt incantati si foarte curiosi sa afle cat mai multe despre animale. Si mai mult ca sigur, si-ar dori sa le poata pipai, atinge, urmari indeaproape :)…asta daca sigur, sunt curajosi din fire….oricum….curiozitatea e foarte mare.

MIcutul ursulet A. cunoaste deja o multime de animale, D. stie ca ele se impart in animale domestice si salbatice si face foarte usor diferenta intre ele de pe la 3 ani si jumatate.

Astazi am vrut sa mergem un pas inainte si sa discutam despre animalele mamifere. Ce le face sa fie deosebite de celelalte animale?

Am folosit cateva dintre materialele noastre:

IN mod special, am parcurs enciclopedia Disney despre mamifere,afland tot felul de lucruri noi si interesante.

Am retinut foarte usor caracteristicile ce le diferentiaza pe acestea de alte animale (pasari, taratoare, pesti).

Mamiferele:

-nasc pui vii care cresc in burtica mamei lor;

-au corpul acoperit de par sau blana;

– puii se hranesc atunci cand sunt mici cu laptele mamei lor.

O noutate pentru el a fost faptul ca si balena si rechinul sunt mamifere.

Da, si chiar si oamenii se incadreaza in aceasta categorie, desi ei sunt o specie aparte, creati intr-un mod miraculos dupa chipul si asemanarea lui DUmnezeu.

Si sigur, m-am amuzat foarte tare de uimirea lui D.:”cum, adica vrei sa zici ca si tu ai baut laptic de la mama ta cand erai mica? sa nu zici ca si tati? !!” 😀

JOC : RECUNOASTE ANIMELELE MAMIFERE

Ca sa observ cat de bine recunoaste mamiferele si cum le diferentiaza de celelalte animale, am jucat un joc, folosindu-ne de joculetul Animalele” de la editura Gama.

Ne-am folosit si de niste animalute din plus, plastic sau cauciuc si le-am impartit in doua categorii: mamifere si altele.

Cardurile jocului le-am pus in mijloc. Fiecare dintre noi trebuia sa traga doua carti, sa spuna ce animale sunt pe card si sa le puna ori la mamifere, ori in cealalta categorie. Sigur, D. s-a prins de o mica smecherie: pe card animalele ce erau mamifere aveau o mica legenda: un biberon…si stia deja ca acelea sunt mamifere:)…dar stiu ca oricum le-ar fi recunoscut si fara acest semn.

 

JOC : GRADINA ZOOLOGICA „ANIMALELE SIMPATICE” 🙂

Urmatorul joc s-a desfasurat in curte…si  sigur, D. era un personaj ce facea parte dintr-o poveste cu multe animale…la noi prind tare bine astfel de jocuri. Am folosit cardurile facute de mine pentru un un joc de memorie:

” Sa patrundem in frumoasa gradina zoologica „Animalele simpatice”. Acest nume ii fusese dat de ingrijitorul tuturor animalelor, renumitul D. …toti il cunosteau cat de priceput este in cunoasterea animalelor . Si toti stiau cat de mult le iubea pe toate. Animalele aveau locuri amenajate foarte frumoase si ….custile nu erau inchise….pentru ca acolo toate traiau in armonie :). INtr-o zi, D. a fost anuntat ca vor veni in ziua urmatoare in vizita foarte multi copii la ZOO. Ei, trebuia sa se pregateasca foarte bine ca sa-i primeasca pe copii: sa spele animalele, sa faca curat (sigur avea ajutoarele sale) si nu in ultimul rand sa faca o mare comanda de prajituri sub forma de animale :).

S-a dus in vizita la custile lor…cand ce sa vezi??? nici una nu mai era acolo…nici un animal nu mai era la locul lui!!! unde sa fi disparut???

Stiti ce se intamplase? Animalele au vrut sa ii joace o festa :)) Stiau ca el este o fire tare vesela si au vrut sa se joace cu el de-a- v-ati-ascunselea….problema e ca nu-si gasisera timpul potrivit pentru un astfel de joc! 🙂

Ei, dar ingrijitorul nostru priceput a luat cate o poza a fiecarui animal ca sa le recunoasca mai usor si sa fie sigur ca nu uita nici una. Si a pornit sa cutreiere gradina. Ghidusele erau peste tot ascunse, in locurile cele mai incredibile.

Si cu ajutorul fotografiilor, dar si agilitatii sale renumite, le-a gasit pe toate! 🙂 Ce bine!! acum….ca , drept pedeapsa, le-a spus tuturor animalutelor sa isi faca curat in locuinta lor ca sa-i primeasca frumos pe copilasii ce vor veni in vizita. 🙂 Si le-a iertat, spuandu-le ca vor primi si ele cate o prajiturica sub forma de animalut. 🙂

Aici il gasise pe sconcs 🙂

Si micutul A. a fost un ajutor de nadejde!!

 

Observatie:

Dupa cum cred ca ati vazut, cardurile perechi le-am impartit in doua: unele au fost fotografiile , celelalte animalele ascunse. Este o noua modalitate de a juca un joc de memorie, deosebit de captivanta pentru copii. Copilul tine in mana un card si merge sa caute perechea ascunsa. Nu este chiar asa de usor, mai ales daca folositi ascunzatori bune. 🙂

 

Spor la joaca si invatat si voua! 🙂

 

 


de 42 comentarii

De ce nu am scris si noi despre prima zi de gradinita? :)

Pentru ca noi nu mergem la gradinita….

Ati citit pe blogul nostru despre tot felul de activitati….ne-ati fost alaturi intr-un fel sau altul, ati comentat cand v-a placut ceva sau nu :)….tocmai de aceea, desi acest articol va avea multe note personale, doream sa va impartasesc si frustrarea mea legata de acest subiect.

NOi nu am scris prea multe despre gradinita pe blogul nostru…de fapt nu cred ca am scris ceva…Este foarte posibil sa primesc critici pentru ceea ce voi scrie, dar le accept cu drag….spunandu-va ca fiecare parinte face ceea ce crede ca este mai bine pentru copilasul sau.

Primul contact al lui D. cu gradinita a fost anul trecut…a mers din toamna pana la Craciun. Daca i-a placut? Nu! Gradinita avea o arhitectura foarte veche, ce parea gata sa se darame in orice clipa…curtea pustie cu niste leagane si tobogane antice…interiorul invechit…dar era singura gradinita aproape de noi si cu educatoare mai pregatite. Majoritatea activitatilor se desfasurau la masuta, uneori se jucau , dar tot la masuta….nu aveau prea mult loc (clasele erau foarte mici).  Si nu vreau sa spun mai multe…

D. a fost tare fericit cand nu l-am mai dus. IN acea perioada, am inceput cu adevarat  activitatile noastre educative…faceam noi si pana atunci, dar acum devenisera „intensive” :). Intr-o luna a invatat cat nu invatase in 4 de gradinita…nu ca as fi eu o educatoare mai desteapta si ma bine pregatita…dar stiu cum invata copilul meu, intr-adevar e ff usor sa predai unui singur copil ( si totodata si greu cand ai un altul mic pe langa tine care iti cere atentie chiar in mijlocul unei activitati foarte importante)…am incercat sa le imbinam pe toate…astfel incat sa fie bine atat pentru D., cat si pentru A. Sigur, la gradinita e foarte bine cand copilasii au aceeasi varsta: li se predau acelasi lucruri, toti sunt atenti, se copiaza unul pe celalalt.

Anul acesta am intampinat o mare problema: gradinita noastra s-a desfiintat. Doua ce erau mai aproape sunt gradinite cu program prelungit si cu taxa (eu, chiar daca lucrez- in ture- nu l-as da la o gradinita cu program prelungit-este decizia noastra ca si parinti…doresc sa stea mai mult acasa…stiu ca acolo nu s-ar simti bine…da, s-ar adapta….in timp…sau poate ca nu).

Ultima optiune era o gradinita aflata tot in apropierea noastra, dar acolo erau cate 30 de copii intr-o clasa!! cum sa poti invata asa??  In primavara, il inscrisesem totusi la o gradinita mai indepartata despre care auzisem multe lucruri bune….dar trebuia sa mergem pana acolo 40 de minute pe jos numai dus….nu avem nici un mijloc de transport(tati este la serviciu in timpul zilei)…asa ca am renuntat…

Este foarte posibil ca D. sa fie privat de anumite lucruri ce pot fi invatate doar la gradinita…

Insa, sa stiu ca merge intr-0 clasa cu 30 de copii si ar trece un an de zile si nu ar putea invata nimic acolo…mi se pare inadmisibil… Ar veni acasa ….si nu am mai putea face mare lucru…ar fi obosit, mintea deja plina de informatii…stresul datorat galagiei din clasa …Si eu am avut multi colegi la gradinita(asa era „pe timpuri”, dar clasa era foarte spatioasa, impartita in doua (zona de joaca si cea cu masutele de scris)

.Pentru clasa 0 mi s-a parut ca este mult prea mic….

Si acum supararea mea: de ce nu se investeste in gradinite?? IN orasul nostru numarul copiilor a crescut si in ciuda acestui fapt, tot mai multe gradinite se desfiinteaza 😦 Ce renovare!! Condtii mai bune… locuri de joaca pentru copii?!!mai degraba se investeste in statui fara rost….in parcari, in tot felul de spectacole absolut inutile….

IN final, decizia mea: am ales sa facem „gradinta noastra de acasa”, cum ii spune D. Nu, lui nu i-a fost dor de gradinta…nu ca i-as fi implementat eu ceva in minte….el este un copil absolut normal, socializeaza foarte bine, este foarte prietenos, in parc se joaca  frumos cu ceilalti copii, are parte si de activitati in colectivitate in fiecare duminica. Deci, nu imi fac probleme ca da nu il duc la gradinita si anul acesta , va fi un inadaptat, ca ii va fi greu. Stiu ca s-ar descurca.

Speram ca la anul, cand va fi in clasa 0, sa gasim o scoala potrivita. Mi-e inima trista cand vad conditiile din alte scoli, cum are fi cea prezentata atat de frumos de Antoaneta si mi-as dori ca si copilul meu sa aiba parte de asa ceva.

Eu nu am scris pana acum astfel de articole, dar sunt sigura ca va puneti intrebari: de ce facem noi atatea activitati cand D. ar trebui sa mearga la gradinita pentru ca are 5 ani si jumatate.

Eu i-am impartit activitatile in doua: in prima parte a zilei (dimineata), facem activitati legate de matematica, citire, scriere si activitati ce tin de educatia plastica, desen, activitati senzoriale. Cea de a doua partea a zilei am rezervat-o pentru activitati din domeniul: stiintelor naturii, cunoastrea mediului, om si societate, experimente, etc.

Am analizat cateva planificari pentru grupa pregatitoare si incerc sa lucrez cu el atat cat se poate in conformitate cu acestea. Sigur, adaptez toate activitatile dupa cum stiu ca invata D.

Nu-i pot spune copilasului meu, decat: Dragul meu D., mult succes in noul nostru an de gradinita! Speram ca va fi un an frumos , ca vom afla si descoperi multe impreuna, ca ne vom imbogati atat mintea , cat si sufletul in calatoria noastra spre lumea cunoasterii!” 🙂

Chiar mi-as dori sa stiu cum ati fi procedat voi in situatia noastra?


de 4 comentarii

Omiduta mancacioasa sub observatie

In urma cu ceva timp, am avut cu ursuletii o activitate draguta pe marginea cartii „Omida mancacioasa”.

Astazi, bunicul ne-a adus in camera o „surpriza” descoperita in gradina. Recunosc ca mie mi s-au inmuiat un pic picioarele 😀 (tot ce tine de rame, viermi, omizi…imi dau acest sentiment de repulsie). Sigur era o omida!! Si sigur era o omida  ce semana cu personajul lui Eric Carle. 🙂 Chiar daca nu imi plac, acest exemplar era superb si foarte frumos colorat!

Ne-am uitat cum se misca, am incercat sa-i gasim ochisorii :), sa-i numaram picioarele 🙂 Am studiat-o si cu lupa.

Si sigur, dupa ceva timp, am dus-o afara ca sa o lasam printre flori. Ne-am amuzat ca nu mai vroia sa iasa din cutie…parca ezita…

LE-am spus ca, este asa grasuna, pentru ca, in curand se va infasura intr-un cocon (o hainuta ce si-o va face singura dintr-un fir subtire) , va sta acolo ceva timp , ca apoi sa-si paraseasca aceasta hainuta si iesind de acolo o insecta noua: un fluture frumos. 🙂

Va lasam in compania micutei noastre musafire 🙂

September202012#5790275455727796626

Andrei, acest articol este o dedicatie si pentru tine!! 🙂


de 9 comentarii

Un joc lotto interesant

Am cumparat acum ceva timp de AICI un joc lotto deosebit fata de cele ce le-am vazut pana acum.

 

Sigur stiti regulile acestui joc. SUnt mai multe planse cu imagini mici, patrate. JOcul contine si cartonase ce au imagini asemanatoare. Jucatorii iau cate un cartonas si repede trebuie sa ii gaseasca corespondentul (imaginea asemanatoare).

Plansele acestui joc au  imagini reale(pe o parte a plansei) pe diferite tematici: animale, alimente, vehicule, cosmetice.

 

Pe partea cealalta a plansei , sunt aceleasi imagini, dar desenate, creand un grad de dificultate mai mare  : sunt mai greu de gasit.

 

 

Cu D. asa l-am jucat. Am incercat sa gasim imaginile identice, dar pe plansa cu desene. S-a descurcat foarte bine.

MIcutului A. i-am dat la inceput doar o plansa si cate un cartonas pe rand. Ii gasea locul imediat:). Asa ca am mai adaugat o plansa, pana la 4… mi s-a parut suficient pentru varsta lui. Eram uimita ca retinea foarte bine ce cartonas are in manuta si ii cauta locul corect, pe care de cele mai multe ori l-a gasit. Si daca gresea, punea de ex un cartonas cu o hainuta tot peste o hainuta, in nici un caz peste un alt timp de imagine.

 

Daca va place acest joc, puteti urmari noutatile ce sunt aduse in magazinul JULIA TOYS ( este printre singurele magazine online cu jocuri sh ce aduce o varietate ffff mare de jocuri educative) si este foarte posibil ca vreodata sa il zariti acolo.

Sau cumparati un joc lotto simplu- mi se par grozave aceste jocuri pentru dezvoltarea atentiei si a memoriei.

Si daca doriti un joc asemanator, puteti chiar voi sa faceti unul.

Cautati pe net tot felul de imagini pe care sa le redimensionati (sa aiba toate aceeasi dimensiune). Apoi , editati aceste imagini si dati-le acel efect de desen facut cu creionul (chiar nu stiu cum se numeste :). PAstrati deci foi cu imagini colorate si foi cu imaginile editate. Le scoateti la imprimanta si veti obtine un joc asemanator :).

Spor la joaca!:)


de 6 comentarii

Frunza, bucataria plantei

Toamna si primavara sunt anotimpuri ce ne ofera un prilej minunat de a vorbi despre frunze. De ce? 🙂 Pentru ca primavara apar incet, incet, inverzind copacii si toamna, in mod miraculos isi schimba culoarea in galben,maroniu , portocaliu sau rosu si parasesc copacii plutind in zbor.

Asa ca astazi am vorbit si noi mai mult despre frunze. Orice copilas de 5 ani stie ca o planta este alcatuita in mod normal din tulpina, frunze si radacina. Sigur unele plante au si flori, fac fructe, etc.

IN cea de-a doua parte a zilei, facem tot felul de activitati ce tin de cunoasterea mediului inconjurator, muzica, sport, om si societate, etc.

in timp ce micutul A. dormea am iesit in curte si am inceput sa exploram. I-am propus lui D. care avea si o lupa in mana 🙂 ca de data asta sa cercetam cu atentie feluritele frunze din gradina noastra. Am observat ca unele plante au foarte, foarte multe frunze…

 

si vita de vie, de asemenea, are un frunzis tare bogat.

Am gasit si plante ce au frunze mai putine, cum ar fi papadia.

TExtura frunzei 

Am urmarit apoi textura frunzelor, daca o putem numi asa: unele sunt foarte fine, altele aspre(cum este frunza de dovleac), altele au perisori si unele tepi (cum sunt cactusii si brazii). I-am spus sa atingem cactusul din curtea noastra si nu a vrut…cum sa se intepe el? Pana la urma, l-am vazut eu ca tare isi dorea sa il atinga ca sa-mi demonstreze curajul lui si l-a atins….ce mandru era! 😀

 

Forma frunzei 

Am studiat cu atentie forma frunzelor: unele sunt ovale, altele ascutite si alungite, altele rotunde….cat de minunat si de complex este tot ce a creat Dumnezeu!

Fiecare frunza are pe ea niste liniute ce se numesc nervuri-unele frunze au foarte multe, altele mai putine sau doar una ce taie frunza in jumatate.

Si ca sa scoatem in evidenta nervurile plantei,am facut acest desen experimental (pentru noi binecunoscut), dar pentru D. magic 🙂

 

 

Dar cat este de importanta frunza pentru planta?

I-am spus lui D. ca ea este bucataria plantei-pregateste hrana ei….nu am folosit cine stie ce explicatii stiintifice . Fara frunze sanatoase care sa-i pregateasca hrana la timp (care nu este alta decat apa), planta se ofileste , se usuca. MAi tineti minte povestea ‘Fata babei si fata mosului? CUm acel par le-a rugat pe fete sa-l curete de omizile ce ii mancasera toate frunzele si el se uscase? De aceea si plantele trebuie ingrijite, curatate de daunatori, udate la timp si asa vor fi sanatoase si frumoase.

I-am pus si cateva intrebari care sa ii dea de gandit si apoi am discutat impreuna?

1. De ce se usuca frunzele toamna?

2. Ce parere are despre iarba? (aceasta e foarte interesanta, avand doar frunze si radacina)

3. De ce frunzele au forme atat de diferite?

4. Oare de ce au culoarea verde in timpul primaverii si a verii?

5. Cunoaste vreun copac ale carui frunze nu se vestejesc niciodata?

JOcul frunzelor

Si un ultim joc, foarte captivant pentru micuti, mai ales daca ii incurajati in timpul jocului si ii insotiti in explorare 🙂

Alegeti diferite tipuri de frunze (asta daca va aflati in parc sau in curte si aveti plante):

 

Copilul trebuie sa ia cate o frunza si sa-i gaseasca planta, sa o duca la locul ei.  El trebuie sa fie foarte atent, urmarind atat frunza ce o are in mana cat si cele din jurul sau pentru a observa potrivirea dintre ele.

Sigur, pentru acest joc, nu rupem frunze in nestire….am luat doar cate una, pe care le putem pastra pentru un ierbar (noi avem asa ceva).

 

Spor si voua la descoperit minunatiile naturii! 🙂

 


de 10 comentarii

Magneti handmade pentru frigider

Ideea am preluat-o de la atelierul de pictura despre care am povestit aici.

Am folosit cartonase patrate foarte tari de la un joc cumparat cu 2 ron de la un second din orasul nostru (nu stiam regulile, nu-l puteam adapta, l-am cumparat special ca sa folosesc cartonasele).

Am lipit pe spatele lor cate un magnet (mai stiti magnetii cu litere de la Danonino?? cred ca ii am de vreo 3 ani si i-am pastrat).

 

Pe verso am pictat un fond cu acrilice si am asteptat sa se usuce bine.

 

ei, si dupa aceea ,am pictat diverse motive dupa imaginatie. 🙂

Micutul A.  a pictat si el si D. spune:’mami, uite A. chiar se pricepe!! Picteaza exact ca si pictorii…stii ca ei au desenele alea ciudate din care nu intelegi nimic. 😀

Va prezentam magnetii nostri :)(dimensiune 7×7 cm)

cel din stanga (randul de jos) este cartonasul pictat de A. 🙂

alti magneti