Pentru ca noi nu mergem la gradinita….
Ati citit pe blogul nostru despre tot felul de activitati….ne-ati fost alaturi intr-un fel sau altul, ati comentat cand v-a placut ceva sau nu :)….tocmai de aceea, desi acest articol va avea multe note personale, doream sa va impartasesc si frustrarea mea legata de acest subiect.
NOi nu am scris prea multe despre gradinita pe blogul nostru…de fapt nu cred ca am scris ceva…Este foarte posibil sa primesc critici pentru ceea ce voi scrie, dar le accept cu drag….spunandu-va ca fiecare parinte face ceea ce crede ca este mai bine pentru copilasul sau.
Primul contact al lui D. cu gradinita a fost anul trecut…a mers din toamna pana la Craciun. Daca i-a placut? Nu! Gradinita avea o arhitectura foarte veche, ce parea gata sa se darame in orice clipa…curtea pustie cu niste leagane si tobogane antice…interiorul invechit…dar era singura gradinita aproape de noi si cu educatoare mai pregatite. Majoritatea activitatilor se desfasurau la masuta, uneori se jucau , dar tot la masuta….nu aveau prea mult loc (clasele erau foarte mici). Si nu vreau sa spun mai multe…
D. a fost tare fericit cand nu l-am mai dus. IN acea perioada, am inceput cu adevarat activitatile noastre educative…faceam noi si pana atunci, dar acum devenisera „intensive” :). Intr-o luna a invatat cat nu invatase in 4 de gradinita…nu ca as fi eu o educatoare mai desteapta si ma bine pregatita…dar stiu cum invata copilul meu, intr-adevar e ff usor sa predai unui singur copil ( si totodata si greu cand ai un altul mic pe langa tine care iti cere atentie chiar in mijlocul unei activitati foarte importante)…am incercat sa le imbinam pe toate…astfel incat sa fie bine atat pentru D., cat si pentru A. Sigur, la gradinita e foarte bine cand copilasii au aceeasi varsta: li se predau acelasi lucruri, toti sunt atenti, se copiaza unul pe celalalt.
Anul acesta am intampinat o mare problema: gradinita noastra s-a desfiintat. Doua ce erau mai aproape sunt gradinite cu program prelungit si cu taxa (eu, chiar daca lucrez- in ture- nu l-as da la o gradinita cu program prelungit-este decizia noastra ca si parinti…doresc sa stea mai mult acasa…stiu ca acolo nu s-ar simti bine…da, s-ar adapta….in timp…sau poate ca nu).
Ultima optiune era o gradinita aflata tot in apropierea noastra, dar acolo erau cate 30 de copii intr-o clasa!! cum sa poti invata asa?? In primavara, il inscrisesem totusi la o gradinita mai indepartata despre care auzisem multe lucruri bune….dar trebuia sa mergem pana acolo 40 de minute pe jos numai dus….nu avem nici un mijloc de transport(tati este la serviciu in timpul zilei)…asa ca am renuntat…
Este foarte posibil ca D. sa fie privat de anumite lucruri ce pot fi invatate doar la gradinita…
Insa, sa stiu ca merge intr-0 clasa cu 30 de copii si ar trece un an de zile si nu ar putea invata nimic acolo…mi se pare inadmisibil… Ar veni acasa ….si nu am mai putea face mare lucru…ar fi obosit, mintea deja plina de informatii…stresul datorat galagiei din clasa …Si eu am avut multi colegi la gradinita(asa era „pe timpuri”, dar clasa era foarte spatioasa, impartita in doua (zona de joaca si cea cu masutele de scris)
.Pentru clasa 0 mi s-a parut ca este mult prea mic….
Si acum supararea mea: de ce nu se investeste in gradinite?? IN orasul nostru numarul copiilor a crescut si in ciuda acestui fapt, tot mai multe gradinite se desfiinteaza 😦 Ce renovare!! Condtii mai bune… locuri de joaca pentru copii?!!mai degraba se investeste in statui fara rost….in parcari, in tot felul de spectacole absolut inutile….
IN final, decizia mea: am ales sa facem „gradinta noastra de acasa”, cum ii spune D. Nu, lui nu i-a fost dor de gradinta…nu ca i-as fi implementat eu ceva in minte….el este un copil absolut normal, socializeaza foarte bine, este foarte prietenos, in parc se joaca frumos cu ceilalti copii, are parte si de activitati in colectivitate in fiecare duminica. Deci, nu imi fac probleme ca da nu il duc la gradinita si anul acesta , va fi un inadaptat, ca ii va fi greu. Stiu ca s-ar descurca.
Speram ca la anul, cand va fi in clasa 0, sa gasim o scoala potrivita. Mi-e inima trista cand vad conditiile din alte scoli, cum are fi cea prezentata atat de frumos de Antoaneta si mi-as dori ca si copilul meu sa aiba parte de asa ceva.
Eu nu am scris pana acum astfel de articole, dar sunt sigura ca va puneti intrebari: de ce facem noi atatea activitati cand D. ar trebui sa mearga la gradinita pentru ca are 5 ani si jumatate.
Eu i-am impartit activitatile in doua: in prima parte a zilei (dimineata), facem activitati legate de matematica, citire, scriere si activitati ce tin de educatia plastica, desen, activitati senzoriale. Cea de a doua partea a zilei am rezervat-o pentru activitati din domeniul: stiintelor naturii, cunoastrea mediului, om si societate, experimente, etc.
Am analizat cateva planificari pentru grupa pregatitoare si incerc sa lucrez cu el atat cat se poate in conformitate cu acestea. Sigur, adaptez toate activitatile dupa cum stiu ca invata D.
Nu-i pot spune copilasului meu, decat: Dragul meu D., mult succes in noul nostru an de gradinita! Speram ca va fi un an frumos , ca vom afla si descoperi multe impreuna, ca ne vom imbogati atat mintea , cat si sufletul in calatoria noastra spre lumea cunoasterii!” 🙂
Chiar mi-as dori sa stiu cum ati fi procedat voi in situatia noastra?
ursuleți năzdrăvani 
septembrie 20, 2012 la 22:29
Chiar ma intrebam cum ati hotarat pana la urma, Coca! Eu cred ca ai hotarat foarte bine. D va fi un copil linistit si fericit, si stiu ca invata o tona in cel mai frumos mod posibil impreuna cu tine. Daca nu mi-ar fi „cumva” sa ma razgandesc, maine l-as retrage pe S de la gradi… Si asa, l-am mutat la program scurt.
septembrie 20, 2012 la 22:36
Sa stii ca pe el vestea ca s-ar putea sa mearga la gradi l-a intristat peste masura….ca ii va fi dor de mine, ce va face el acolo…sigur, trebuie sa se desprinda incet, incet de mine….cum am scris, nu acesta este motivul pentru care nu l-am dus.
Daca gaseam o clasa cu copii putini, cu un ambient palcut, plin de culoare si veselie, cu o educatoare cu dorinta de joaca si care sa le isnpire incredere si drag copilasilor, nici nu mai stateam pe ganduri…dar nu am gasit asa ceva…decat clase pline la refuz de copii in sali incredibil de mici! foarte trist….mie chiar imi pasa de educatia copilului meu….sigur voi primi mustrari…ca de ce nu-l duc eu la gradi, ca el e baiat mare…ce atatea pretentii ca doar nu merge la facultate?? este decizia noastra si nimic nu ne-o va schimba:)
Multumesc tare mult pentru sustinere!
Sunt sigura ca si tu vei decide ceea ce este mai bine pentru S. poate la voi sunt alte conditii…
septembrie 21, 2012 la 06:04
Ce faci tu este home schooling ceea ce e foarte intalnit si foarte benefic, nu e de condamnat si te apreciez mult pentru decizia ta. Rebecai ii place la gradi, educatoarea e excelenta, clasa mare, activitati superbe si in fiecare zi invata lucruri noi si frumoase…bineinteles avem si noi acasa „timpul nostru, ca fetele” in care realizez cat e de important sa petreci timp cu copilul tau, cat de multe a invatat si cat de mult ne apropie una de alta chiar si joaca impreuna..sunt foarte multumita de cum a evoluat fetita mea si datorita gradinitei si datorita stilului meu „pedagogic, didactic” de a transforma clipele impreuna in momente care nu trec pe langa ea fara sa invete ceva.
septembrie 22, 2012 la 04:11
🙂 multumesc mult pentru comentariu si sustinere.
Da, stiu ca se numeste „homeschooling”, doar ca eu nu folosesc pe blogul meu termeni in lb engleza :D. stiu ca unii au fost preluati si in limba romana, dar nu-i folosesc, decat foarte rar 🙂
Ma bucur tare , tare mult cand aud ca cei mici pot invata in conditiile enumerate de tine. Si e grozav ca te ocupi asa de frumos de ea, aceste momente petrecute impreuna sunt de neuitat.
septembrie 21, 2012 la 07:24
Coca, tu esti singura persoana care stie si decide ce e mai bine pentru copilul tau! Sa nu-ti pase ce cred ceilalti, tu ramai cu faptele, ei raman cu vorbele!
In conditiile prezentate de tine, sigur si eu as fi luat aceeasi decizie.
septembrie 22, 2012 la 04:12
Multumesc, Roxana, pentru incurajare!! 🙂
septembrie 21, 2012 la 07:50
Elena merge la gradi inca de anul trecut. Nu pot spune ca acolo invata foarte multe, mult mai multe activitati facem acasa, dar am ales sa o las sa interactioneze si cu alta lume, sa se acomodeze cu copiii cu temperamente diferite de al ei. In clasa sunt doar 18 copii, sala destul de mare si fac ctivitati si la masute dar si pe jos. Doamnele sunt dragute, cu toate ca mi-ar fi placut sa fie o singura doamna. Elena merge cu drag la gradi si nu imi pare rau ca am inscris-o.
Cu toate astea, nu te comdamn, te inteleg chiar foarte bine. Si nu ai de ce sa-ti faci griji, D o sa fie foarte pregatit pentru scoala, imi spunea o invatatoare ca a avut copii care nu au fost la gradi nici macar o zi si erau mult mai pregatiti decat cei care au fost cate 3 ani.
septembrie 22, 2012 la 04:12
ei, asa ne-ar placea si noua!! tanjesc dupa astfel de gradinite, dupa cum am scris in articol…
septembrie 21, 2012 la 09:34
Coca, nici noi nu am scris despre prima zi de gradinita. Dar vom scrie in curand despre prima saptamana de ‘gradinita’ acasa:) Si noi am decis, din mai multe motive, sa mai ramanem acasa (I. va avea 4 ani peste cateva zile). Iar de intrebari, comentarii, nelamuriri si alte cele, avem parte zilnic, incep sa nu le mai dau atentie.
Eu cred ca parintii sunt cei mai in masura sa stie ce e bun si ce e nu pentru copiii lor, asa ca stai linistita, ai luat decizia cea buna.
E adevarat ca nu merg inca la facultate, insa sa stii ca acum, in primii ani se pun bazele ‘dragostei de carte’ .. iar felul in care lucrezi tu cu D. si cu A. e absolut minunat, este prin joaca, este corelat cu nevoile si felul lor de a invata, si mai ales, fiind acasa, totul poate fi un prilej de invatare.
Va doresc mult succes, un an minunat, si abia astept sa vad ce veti face, sunteti o sursa de inspiratie pentru noi toti! Va imbratisam cu drag!
septembrie 22, 2012 la 04:17
Multumim mult , Adina!
de-abia astept sa citesc despre prima voastra saptamana de gradinita.
Da, si eu am inceput sa nu mai dau atentie comentariilor atotstiutoare…..stiu ca mai sunt copii carora nu le place deloc la gradi si totusi parintii ii duc (mai ales ca lucreaza si nu au de ales)…nici lui D. nu-i place, deloc, dar nici nu a intalnit o gradinita grozava, care sa-l atraga.
Da, noi, parintii stim cum invata copilasii nostri- educatorii ar trebui sa predea si in functie de inteligenta fiecarui copil (ma refer la inteligenta multipla aici)…deci alternand activitatile pentru fiecare, atat cat e posibil,d ar cand se preda doar intr-un singur fel anost, plictisitor…..preferam sa luam noi haturile in mana 🙂
septembrie 22, 2012 la 11:20
Am scris despre prima noastra saptamana 🙂 si am deschis si o colectie, in ideea de a trece in ea postari cu activitati din saptamana aceasta – daca vrei si tu, m-as bucura sa adaugi in colectie din activitatile care le-ati facut voi! Va pup, weekend frumos si odihnitor sa aveti!
septembrie 21, 2012 la 10:31
Las că nu-i foc! Are timp de bănci didactice! Nici eu nu a prea frecventat grădinița că eram foarte bolnăvicioasă, și pe G. nu știm sigur dacă o să-l dăm! Poate doar ca să învețe greaca! Dar problema este că este la destul de mare distanță de mine, și soțul lucrează iar eu nu am carnet. Deci…o să vedem! Mai este mult și bine până atunci! Dacă am fi în Ro, chiar lângă noi se construiește o grădiniță modernă, deci numa bun când trebuie el să intre! Dar nu prevăd eu să ne mutăm așa curând în țară 😀
septembrie 22, 2012 la 04:37
pai atunci zoriti-va cu mutarea!! Dumnezeu sa va ajute. Chiar sunt curioasa cum sunt gradinitele in grecia si care este sistemul lor de invatare/predare.
septembrie 22, 2012 la 05:07
Asta depinde de la grădiniță la grădiniță. Am o prietenă care are copilul al doilea an la grădiniță. Este deodată cu băiețelul mare al tău. Se mare că fac multe excursii la fabrici, Zoo etc. Din păcate însă în materie de cunoștințe, cred că G.știe mai multe ca el 😦 A învățat greacă, dar nu și informații. Poate de acuma va începe cu informațiile 😀
septembrie 21, 2012 la 11:30
nu vad de ce te-ar condamna cineva ori de ce ar avea cineva de comentat!
eu am procedat cam la fel cand educatoarea Dariei a schimbat stilul de predare; daca la grupa mica am fost entuziasmata de activitatile lor (ma temusem ca Daria se va plictisi dat fiind ca facuse mult cu mine acasa, insa educatoarea a reusit sa le arate o alta fateta a informatiilor, altfel de jocuri incat fetita mea venea acasa entuziasmata!)
din motive personale, la grupa mijlocie nu mai cu cei mici, ii tinea pe scaune, nu le dadea voie sa se atinga de jucarii decat dimineata pana plecau parintii, doar desenau, rar se intampla sa mai faca proiecte
asa ca am tinut-o acasa ( a mers la gradi’ foarte rar, mai mult in perioada serbarilor ca sa traiasca acele momente) si am lucrat eu cu ea asa cum vroiam; mai ales ca descoperisem ca uitase multe lucruri din cele lucrate de noi
te felicit pentru responsabilitatea pe care ti-au asumat-o (cunosc enorm de multi parinti care prefera sa lase educatia celor mici strict pe mana profesorilor) si sa stii ca lectiile voastre imi plac mult 😉
un an „scolar” = acasa cat mai frumos, plin de lectii valoroase si materiale satisfacatoare pe masura curiozitatii ursuletilor 😉
septembrie 21, 2012 la 12:44
„…ii tinea pe scaune, nu le dadea voie sa se atinga de jucarii decat dimineata pana plecau parintii, doar desenau, rar se intampla sa mai faca proiecte..” vai dar cum se poate aasa ceva? parintii n-au vorbit cu directorul? era o gradinita de stat sau privata?
septembrie 21, 2012 la 15:40
gradi’ de stat
sincer,ii cunosc motivele si stiu de ce facea asa (in mintea ei era totul justificat – am scris la mine pe blog despre asta – i se nascuse un nepotel si nu se mai simtea implicata/atrasa de jocurile cu alti copii, fusese la tv scandalul cu baietelul de la alta gradi care cazuse pe geam, a gasit in pijamaluta unei fetite un ac …..s-a speriat foarte tare de ultimele doua situatii si ii era teama ca i se va intampla si ei vreo nenorocire daca vreunul dintre copii pateste ceva)
am incercat sa discut cu ea, dupa-amiaza fetita mi-a spus ca nu imi va mai povesti vreodata ceva pentru ca le-a auzit pe educatoare si ingrijitoare vorbind si a inteles ca discutau despre noi
am decis ca mai bine nu mai merge acolo (ceea ce au facut mai bine de jumatate de grupa) decat sa refuze sa mearga, decat sa vina acasa nervoasa, tipand si plangand din orice, decat sa fie agresiva cu fratiorul mai mic …..
septembrie 22, 2012 la 04:35
dar este o situatie des intalnita!!! crezi ca directorii nu stiu??
septembrie 22, 2012 la 04:36
Multumim mult, Antoaneta!
la noi problema era ca D. are totusi o varsta maricica…la 3-4 ani, chiar nu l-as fi dat la gradi.
septembrie 22, 2012 la 06:18
are aproximativ aceeasi varsta cu Daria 😉
septembrie 21, 2012 la 11:31
legat de scoala unde merge Daria, sa stii ca nu reprezinta exceptia; am aflat si de late scoli din tara la care sistemul este similar 😉
deci, se poate! totul tine de director cum stie sa gestioneze fondurile/sa atraga altele 😉
septembrie 21, 2012 la 12:38
Cezara inca nu a mers la gradinitia (pe care o asteapta cu nerabdare) din cauza unui suparacios de streptococ. A frecventat deja cresa, neavand alta posibilitate, nu avem cu cine o lasa. Ea va merge la gradinita cu program prelungit, sunt multi, foarte multi, circa 40. Dar am inteles ca unii se mai retrag, educatoarea se asteapta la o medie de 25 de copii.
Pe de o parte mi-ar placea sa am timpul fizic de a petrece mai mult timp cu Cezara, de a face mai multe activitati, pe de alta parte si colectivitatea are partile ei bune. In cazul nostru, Cezara dupa ce a inceput sa frecventeze cresa a invatat sa faca la olita, sa manance singura, sa se imbrace singura (pe de alta parte asta e si varsta la care capata aceste deprinderi).
Fiecare copil e unic, fiecare familie e unica, cred ca hotararea pe care ati luat-o e cea mai buna pentru familia voastra.
Eu va multumesc pentru activitatile pe care ni le arati si noua si sunt exemple de buna practica!
septembrie 22, 2012 la 04:44
da, este adevarat in gradinita se deprind anumite automatisme mai ales prin copierea celorlalti copii…acasa mai greu…uneori prefera parintii sa-i imbrace, sa le dea sa manance…stii tu…asa ii cocolosim noi :)))
asta spuneam si eu, e tare trist ca parintii trebuie sa lucreze asa de mult (vremurile de acum sunt tare grele) si nu mai aut timp sa stea cu cei mici.
va dorim multa sanatate micutei voastre Cezara!!
si noi iti multumim ca ne citesti si ne bucuram ca suntem una dintre sursele voastre de inspiratie!!
septembrie 21, 2012 la 12:49
Felicitari pentru decizia inteleapta pe care ai luat-o pentru copilasul tau! In conditiile expuse de tine si eu as fi ales la fel pentru micutul meu. Cat priveste comentariile si condamnarile acestea apar oricum, indiferent de cum si ce fel actionam. Oamenii judeca si condamna mai ales daca nu toti fac ca majoritatea. Dar vorba mamei mele „ei raman cu vorba, noi ramanem cu fapta”. Si e corect, asupra educatiei propriilor copii avem cele mai multe drepturi sa decidem ce si cum se face.
Un an cat mai bogat si mai inspirat. (Sunteti o sursa inepuizabila de activitati pentru noi, va citim cu drag zilnic.)
septembrie 22, 2012 la 04:45
Multumim mult, Viorica!sigur, fiecare crede ca parerea lui e cea mai buna si i-o impune si altuia :)))
eu nu zic ca solutia noastra este cea mai buna, dar e justificata si potrivita pentru situatia noastra.
septembrie 21, 2012 la 13:20
draga mea, sa sti ca eu te banuiam mai de mult de homeschooling 🙂 – asta e idealuil meu de educatie. dar n-am zis nimic
si eu as vrea sa fac homeschooling cu ei. sa nu ii duc la gradinite.. dar ptr ca trebuie sa merg la servici alta alternativa nu am.
cand imi voi deschide gradinita mea imi voi permite alte lucruri. deocamdata si eu lucrez cu ei dupa ce vin de la servici. nu intotdeauna ptr ca am uneori drumuri extra de facut dar am ptr fiecare zi cate o activitate pregatita ptr ei.
cel mai important pt un copil e ca ceea ce invata sa invete din exemplul personal al parintelui. asta e cea mai buna lectie. deci daca tu semeni in copii tai valorile si principiile sanatoase ptr viata, daca contribui la dezvoltarea lor astfel incat sa scoti ce e reprezentativ ptr fiecare eu zic ca ai ales cea mai buna cale.
eu zic ca te descurci de minune. jos palaria.
daca vrei mai multe date despre homeschooling, gasesti pe net mai multe articole
sunt familiiin Romania care s-au inascris sub o scoala-umbrela u platit o taxa si acum fac homeschooling cu copiii lor.
eu cred ca in viitor aceasta nu va mai fi o problema ptr cei de sus 🙂 ci va fi o altrnativa acceptata.
te tzzuc :-*
septembrie 22, 2012 la 04:32
eu cred ca este idealul fiecarei mamici ce isi doreste sa se ocupe cat mai mult de puiutii ei.
si eu merg la serviciu, stii asta…dar lucrez in ture, recunosc ca, daca ar fi trebuit sa lucrez zilnic, renuntam….ne-am fi descurcat tare greu, dar….nu aveam de ales….dar mai stiu ca sunt familii care nu isi permit deloc sa renunte la locul de munca :(( si mai ales mamicile tanjesc dupa cat mai mutl timp pe care sa-l petreaca cu cei mici.
ei, cand deschizi gradinita ta?? si eu imi doresc enorm asta!! DUmnezeu sa ne tranforme visele in realitate! 🙂
da, nu e prea greu sa ma descurc acum….dar nu cred ca as face homeschooling cand va fi D. de varsta scolara, nu ma simt atat de pregatita, mai ales la matematica :D.
multumesc mult pentru incurajari si cuvintele frumoase!!!
septembrie 23, 2012 la 20:16
Deschid gradinita cand gasesc un sponsor. pana atunci lucrez la altii 🙂 acum caut de exemplu sa gasesc un post liber la Montessori. Cam asta e urmatorul pe lista dupa homeschooling 🙂
septembrie 23, 2012 la 20:19
Oooo…ar fi grozav!!!mi-ar placea si mie sa lucrez intr-o gradinita MOntessori…dar nu as infiinta eu una…iubesc prea mult jucariile si ei nu au prea multe, majoritatea sunt educative. :))))
septembrie 24, 2012 la 18:34
atunci suntem deja 3! coca,noi am mai discutat despre asta: si eu mi-as dori sa deschid o gradi’ 🙂
poate reusim noi pana la urma 😀
septembrie 24, 2012 la 19:38
daca o deschizi, sa o deschizi in orasul meu, da? 🙂
septembrie 21, 2012 la 15:34
suscces in gradinita personalizata, va pupa mami!
septembrie 22, 2012 la 04:18
multumim, mami!
septembrie 23, 2012 la 06:41
fiecare știe ce e mai bine pentru copilul său. Vorbesc despre părinții (mamele, în speță) responsabili.
Mărturisesc că atunci când am intrat la tine și la Anto, m-am gândit că eu nu fac suficiente pentru copilul meu. Că voi faceți atât de multe activități care îi ajută să se dezvolte armonios.
Nu am știut că nu îl duci la grădi 🙂
Într-adevăr, condițiile prezentate de tine aici par a fi împotriva ideii de a-l duce în colectivitate. Tu știi cel mai bine! Tu cunoști situația cu toate nuanțele, prin urmare, am încredere că decizia ta e cea mai bună. Sunt avantaje și dezavantaje…dar cred că faci o treabă bună în încercarea de a anula dezavantajele deciziei tale.
Succes pe mai departe 🙂
septembrie 23, 2012 la 20:15
Iti multumesc mult pentru cuvintele frumoase si pentru sustinere! Da, speram sa fie un an bun. Si voua va dorim la fel, un an nou plin de multe realizari!! 🙂
septembrie 23, 2012 la 20:28
Comentez la comentariul de mai suuuus care a remas necomentat 🙂
stiu ca se mai face in gradinitele de stat ce a scris Antoaneta, insa daca vor parinti sa spuna directorului se schimba situatia.
nu stiam, Antoaneta, de cazul descris de tine, nu ti-am citit mpostul respectiv, cand am comentat ma refeream la faptul urmator:
acum 2 ani, la grupa copilului meu era o educatoare foarte severa. tipa la ei, ii smucea, multi copii nu mai vroiau sa mearga la gradinita. asa ca parinti s-au adunat si au mers la directoare. si li s-a schimbat educatoarea. respectiva s-a dus pe undeva in concediu 1 an de zile si educatoarele care a venit la grupa au fost MiNunaTe. cand parrintii au aflat ca anul asta se intoarce iarasi… „fosta”.. au facut iar o cerere prin care refuzau sa le fie educatoare copiiilor lor. Asa ca anul asta au (din nou) alte educatoare, am tinut sedinta cu parintii deja, ne-am expus fiecare doleantele si macar stim de la ce pornim si ce asteptari sa avem.
septembrie 24, 2012 la 18:37
la gradi’ unde a mers fetita, fosta directoare/actuala directoare le luau apararea educatoarelor
mai era o educatoare care facea urat de tot, insa numai cu fetitele!
au protestat, au comentat parintii…nu au scapat de ea!
pentru ca fetita merge acum la scoala, am decis sa-l inscriu pe baietel la o gradi’ din apropierea scolii ca sa imi fie usor sa ma ocup de amandoi,ceea ce inseamna ca noi am scapat de gradi’ respectiva
sper ca actuala gradi’ sa fie ok 🙂
septembrie 28, 2012 la 21:04
Flavia a mers la gradinita de la 5 ani. Dar nu mult, pana la Craciun, iar spre vara o luna jumate. Si nu imi pare rau.
La gradinita, pe la inceput, a fost singura care a stiut succesiunea anotimpurilor, desi ceilalti erau gradinatari cu state vechi.
Cred ca nici mie nu mi-ar fi placut prea mult sa merg la gradinita ei. De altfel, pana sa inceapa scoala, imi spunea: „dar eu vreau sa fac scoala cu tine”, desi, recunosc, nu lucrez constant cu ea si cu constiinciozitatea cu care o faci tu.
Succes cu gradinita de acasa!
octombrie 2, 2012 la 19:28
multumesc multpentru vizita si pentru incurajare!!
cred si eu ca fetita ta isi dorea sa stea acasa langa tine…mami e cea mai minunata educatoare din lume!!!:)
noiembrie 20, 2012 la 10:43
Multumim pentru incurajare si pentru acest blog…..am luat si noi decizia de a renunta la gradinita…..in favoarea pregatirii acasa….cu educatoarea noastra….mama si sotie simultan…
noiembrie 20, 2012 la 20:39
Cu mare drag va asteptam oricand …mult succes!! 🙂
Pingback: Pregatiri pentru scoala… | ursuletinazdravani