Cand eram mica, imi imaginam deseori ca pot face anumite lucruri, ca as purta anumite haine si cei din jurul meu , imi vor spune: ” ce draguta e! ce deosebita”… tanjeam asa cum o face orice copil dupa aprecierea si laudele celor din jurul meu.

Nu imi este rusine sa spun asta… daca stam bine si ne gandim, cam prin tot ceea ce facem,in adancul sufletului nostru avem nevoie ca de apa…ca de aer…de acceptarea cuiva….ne-am dori sa fim iubiti neconditionat…

Si, daca nu se intampla asta…vom apela la tot felul de artificii: haine extravagante, obiceiuri care sa atraga atentia…si tot asa….lista poate fi tare lunga.

L-ati cunoscut pe micutul omulet din lemn Pancinello? Cand l-am intalnit, atat de bine m-am regasit in el….mi-am adus aminte de copilaria si adolescenta mea…si daca as fi cunoscut pe atunci povestile lui, tare bine ar fi fost …

Daca nu stiti despre ce si despre cine este vorba, haideti sa va dumiresc un pic…anul trecut au aparut traduse in limba romana cateva carti pentru copii cu un mesaj  deosebit, scrise de renumitul Max Lucado .

Am preluat de aici, o descriere tare frumoasa a acestor carti:

Această nouă serie de cărți (care la noi este nouă, dar în străinătate este best-seller de câțiva ani buni), de Max Lucado, transmite povestioare pentru copii în forma unor alegorii cu mesaje spirituale și morale, care ating inima celor ce le aud și le dau asigurarea că citesc adevăruri universal valabile. Povestirile se orientează asupra personajului – Pancinello – din fiecare dintre noi. Acea parte a noastră care vrea să creadă că cineva ne prețuiește. Că există cineva care nu ne judecă după înfățișare, după ceea ce avem sau ce facem. Cineva care te iubește pentru că ești TU. Este un mesaj vital pe care cu toții avem nevoie să îl auzim. Un mesaj pe care trebuie să îl împărtășim cu ceilalți: Ești prețios!

Au fost publicate deja 6 volume de aprox 32 pagini, care se adresează copiilor cu vârste până la 10 ani: Cel mai minunat dar, Un nas verde, Ești al meu, Darul tău prețios, Cel mai bun dintre toți și bineînțeles, Ești prețios.

Autorul acestei serii, Max Lucado, nu mai necesită nici o prezentare. Această serie, intitulată “Wimmicks”, a câștigat numeroase premii și a fost vândută în aproape trei milioane de exemplare.

Astazi, noi am luat din nou…pentru a treia oara, cred, cartea ” Esti al meu”…si am incercat sa mergem dincolo de randurile citite 🙂 si sa avem discutii de oameni mari :).

Micutii mei ” oameni mari” 🙂 au fost D. si verisorul sau, A. Am pregatit pentru ei o supriza: un Pancinello din argila.

In oraselul Wemmik, locuit de omuletii din lemn creati de Eli, a aparut o noua moda: fiecare incerca sa colectioneze…ce credeti?? – cutii si mingi…cu cat aveai mai multe, cu cat erau mai elegante, mai frumoase, erai considerat un omulet grozav, un bun cetatean! 🙂

Sa se lase Pancinello mai prejos? A inceput si el  , incet , incet sa-si cumpere cat mai multe cutii si mingi..ba chiar , in cele din urma , si-a vandut casa ca sa poata avea cat mai multe… isi dorea din tot sufletul ca cei din jurul lui sa spuna despre el : ” ce om bun!”

Nu vreau sa va povestesc toata cartea….ca sa nu va fur placerea de a -i descoperi singuri frumusetea, dar am sa va spun cum am incercat noi sa interpretam , prin joc, mesajul acestei carti.

Am facut o multime de cutiute si de mingi . Le-am asezat pe o masuta langa carte si micutul Pancinello.

Acesta, a inceput sa le povesteasca baietilor cum a reusit el sa stranga atatea…cum a ramas fara carti, fara un pat in care sa doarma, fara casa. ..

I-a intrebat ce le place lor sa colectioneze? Si atunci cand colectia lor creste, ce vor face cu ea? Se vor lauda altora?

LE-a propus baietilor un joc 🙂

I-a rugat pe fiecare sa isi ia 5 cutiute si 5 mingi. Pe masa, se mai afla o cutie mare, frumoasa, plina cu sclipici.

Aici a fost dezvaluit si secretul…nazdravanii tot incercau sa vada ce este in cutie…si in sfarsit au aflat …era goala :)))

Pancinello i-a rugat , pe rand sa puna cate o minge in cutie, dar in timp ce arunca mingea acolo sa spuna cate un lucru frumos despre ei insisi.Uneori e greu pentru un copil sa faca acest lucru…am incercat sa le explic: ” spuneti la ce sunteti voi priceputi, care credeti ca este talentul vostru”.

Si au inceput….pe rand, mingiutele erau aruncate in cutie…si tot mai multe lucruri frumoase auzeam despre ei…este , cum sa-i spun, un fel de  exercitiu de autocunoasere…am incercat sa nu rad prea mult 🙂 erau atat de scumpi…pai, voi ati fost vreodata priceputi la mancat mai multe clatite deodata?? :)) sau… sa construiti repede, repede de tot un robot sofisticat? …sau…sunteti atat de elastici incat sa intrati intr-o cutie ? 😀

Le-am spus cat de mandra sunt de ei… si PAncinello , la fel…

Am incercat sa-i fac sa inteleaga ca, nu trebuie decat sa incerce sa fie ei insisi…sa nu-i copieze pe altii…sa nu se laude cu cine stie ce lucuri sofisticate in fata altor copii doar ca sa fie apreciati…toate acestea nu au nici o valoare.

Cutiutele colorate ramasesera goale  pe masa….asa ca….le-am spus ca acum eu voi fi cea care voi spune lucruri frumoase despre ei. Sa nu credeti ca s-au plictisit ascultandu-ma….dimpotriva…imi sorbeau cuvintele si i-am simtit cat de fericiti erau in sufletelul lor, auzind cat de minunati sunt! 🙂

Aici, D ii explica lui Pancinello…ca…uneori…da, este cam neascultator si nazdravan …dar , totusi…el este un baietel bun 🙂 si va asigur ca asa este!

Am terminat, jucandu-ne un joculet distractiv. Am carat o muuuuultime de cutii ca si PAncinello pe un mic traseu …si ne-am dat seama cat de greu este…si totodata cat de inutil si aiurea sa faci asta….

Dar, ne-am amuzat copios impreuna.

Am inteles ca Marele Creator ne-a creat in mod diferit si ca ne iubeste asa cum suntem noi. Ne-a inzestrat cu daruri , pentru ca a dorit ca sa fim unici, speciali, fiecare, in felul lui.

Si, ca sa ne amintim aceasta,a m invatat un frumos verset dintr-un psalm biblic.

” Te laud ca sunt o faptura asa de minunata! Minunate sunt toate lucrarile Tale si ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!” (Psalmul 139:14).

Seara , inainte de culcare, pentru ca ploaia ne-a gonit mai repede in casa, toti patru, am luat cutiutele , mingiile si pe Pancinello si ne-am jucat impreuna… tati i-a pus lui D. niste mingiute in cutii si enumera calitatile lui…D. a pus mingiute in cutii si a spus ce calitati vede el la mami , la tati si la A.

Mi-au dat lacrimile cand mi-a spus ca, cel mai mare si mai mare talent al meu este ca eu stiu sa fiu iubitoare :).

Nu prea l-ati vazut astazi pe micutul ursulet ( a dormit in timpul activitatilor noastre, a participat doar la jocul cu cutii, dar povestea a auzit-o de muuulte ori, si inca de dimineata a purtat o reala conversatie cu Pancinello 🙂 ….oricum,  el stie cat de special si de iubit este :).

In concluzie….nu aduna prea multe ” cutii si mingi”….nu-ti vor aduce fericirea….esti unic, frumos, special asa cum esti tu! 🙂

Desi nu era chiar aceeasi carte, coperta si dimensiunea cartii erau diferite…cum mult emotie  si nerabdare am deschis din  cartea….cate amintiri din copilarie au navalit in sufletul meu :).

sursa foto

Pentru ca eu am invatat sa citesc cursiv la o varsta tare frageda ( 4 ani si jumatate), „Aventurile lui Habarnam” au intrat in lumea mea de copil in clasa I. Am citit cartea pe nerasuflate …si nu o data…de trei…patru…si nu ma mai saturam…prichindeii si prichindutele erau prietenii mei…ii cunosteam asa de bine pe fiecare.

Aseara, inainte de culcare, cu ursuletii alaturi am intrat si noi in lumea lui Habarnam…nici nu credeam ca vor fi atat de fascinati…stiu cel mic…e cam mic pentru o carte asa de mare :), dar dimineata , cand s-a trezit…m-a intrebat…”cum s-a desprins o bucata de soare pe pitici? ”  (este vorba de prima poveste, in care Habarnam ii sperie pe ceilalti prichnidei spunandu-le ca sunt amenintati de o bucata mare desprinsa din soare).

Intr-adevar, cartea nu are poze si pare greu de urmarit de catre un prescolar…dar un parinte stie cum sa-l faca pe copil sa indrageasca o carte.

Tocmai de aceea, de multe ori, eu incerc, atat cat ma pricep , sa dau viata personajelor din carti…Si uite asa a aparut si Habarnam cu hainuta lui portocalie, cu pantalonii lui galbeni,cravata verde si palaria lui albastra. …ce mai , un papagal in toata regula :))….dar , pentru mine, simpatic foc.

Cand am pasit in casuta celor 16 prichindei (unde locuia si Habarnam, personajul principal al cartii) , D. a fost atat de curios sa afle ce face fiecare dintre ei: asa i-am cunoscut pe prichindei gemeni Posibil si Probabil, pe grasunelul si politicosul Zahar Zaharescu Limonada, pe doctorul Pilula….

Abia astept sa pasim incet incet  alaturi de naivul, nastrusnicul si simpaticul prichindel Habarnam; sa radem de nazdravaniile lui, sa invatam din greselile lui si sa ne minunam de viata micutilor pitici.

Daca va va placea si voua simpaticul personaj, sa stiti ca au aparut si alte carti, tot la editura  Humanitas: Habarnam in Orasul Soarelui si Habarnam pe luna. Si, chiar o carte audio, lecturata de marele actor Marian Ralea.

Toate cartile le gasiti la reducere pe librarie net .

Haideti sa pasiti si voi, alaturi de noi in lumea prichindeilor ! 🙂