ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Franturi din viata…

29 comentarii

Orice lucru isi are vremea lui…

Toate isi au vremea lor si fiecare lucru de sub ceruri isi are ceasul lui.

Nasterea isi are vremea ei si moartea isi are vremea ei; saditul isi are vremea lui si smulgerea celor sadite isi are vremea ei.

Plansul isi are vremea lui si rasul isi are vremea lui…

…imbratisarea isi are vremea ei si desprinderea de imbratisari isi are vremea ei…

Cautarea isi are vremea ei si pierderea isi are vremea ei…pastrarea isi are vremea ei si lepadarea isi are vremea ei.

Ruptul isi are vremea lui si cusutul isi are vremea lui; tacerea isi are vremea ei si vorbirea isi are vremea ei.

Iubitul isi are vremea lui si uratul isi are vremea lui; razboiul isi are vremea lui si pacea isi are vremea ei.

Orice lucru El ( Dumnezeu) il face frumos la vremea lui; a pus in inima lor chiar si gandul vesniciei. (Eclesiastul 3:1-11)

Haideti sa si ascultam ceva impreuna….atunci cand citesc ceva special, imi place sa ascult muzica…totul pare altfel atunci….asa ca sa sa dam drumul la muzica in surdina…si sa stam de vorba :)…

Daca va uitati cu atentie sus pe pagina noastra chiar pe nasucurile ursuletilor pufosi…veti gasi niste cuvinte scrise cu litere mici , mici „franturi din viata”… de obicei, va povestesc activitatile noastre….rareori am articole in care va relatez si altceva….poate doar acelea in care inventez povesti…acestea izvorand din crezurile si sufletul meu. Din cand in cand..imi place sa scriu si altceva….pentru ca eu , in pofida energiei mele copilaresti, am  o fire tare meditativa … :)…as sta pierduta cu orele sa ma gandesc la multe…..dar, de cand am copii,  o fac din mers. :)….in timp ce ma joc cu cei mici…in timp ce gatesc….cand ne plimbam..in timp ce ei se joaca si eu ii urmaresc cu multa dragoste… 🙂

Franturi din viata….nu aveti uneori asa momente in care retraiti din plin ce vi s-a intamplat in trecut?

Eu da….de foarte, foarte multe ori….ba chiar am amintiri de la o varsta foarte mica…si acum imi amintesc de parca s-a intamplat ieri…cum, aveam 2 ani si jumatate…eram imbracata intr-o rochita crem cu barcute albastre, stateam asezata pe un pat inalt  si vorbeam cu mama….este o imagine foarte bine intiparita in mintea mea…

Amintirile apar in mintea noastra…cand nu ne asteptam….pur si simplu te izbesc ca un val rece : ele nu bat la usa… nu asteapta vreo invitatie…pur si simplu apar….unele placute, altele mai putin placute….unele dulci, altele amare si dureroase…

Franturi din viata…

Zilele trec ….si trec….ma uit in urma si vad ca mai e atat de putin si anul se va sfarsi…si imi pare rau…ca iar nu am reusit sa fac tot ce mi-am propus 😦 .

A trecut mai mult de o  luna de cand nu am mai scris…pentru mine a fost o vreme de reculegere….un timp in care sufletul mi-a fost plin de lacrimi …de stari sufletesti contradictorii..

Am un verset biblic ce imi este tare drag…este o definitie excelenta pentru  empatie : ” Plangeti cu cei ce plang…si bucurati-va cu cei ce se bucura”…daca poti face asta in mod sincer…inseamna ca ai un suflet frumos, atins de Dumnezeu. Asta am incercat sa fac eu in acest timp….

Da, nu am stat deoparte total de internet., desi imi propusesem sa fac asta…..cativa dintre prietenii mei acolo sunt si imi era drag sa aflu …daca nu zilnic , macar la cateva zile ce fac…. am incercat totusi ….sa stau in umbra…

Nu pot spune neaparat ca sunt dependenta de scrisul pe blog (de obicei, cam asa suntem noi incepatorii, tare extaziati la inceput  :)…si mai ales ca nu  sunt eu o mare scriitoare, nicidecum! Dar,  imi place mult sa povestesc….sa impartasesc cu altii din experientele traite….sa pot ajuta …mi-e tare drag sa fac asta. Nu aveti de unde sa ma cunoasteti….imi place mult sa comunic cu ceilalti prin scris….nu sunt o maestra a vorbitului….mai ales in fata celor mari…intre cei mici….totul se schimba…pot intra atat de bine in lumea lor, incat cuvintele curg de la sine :).

E atat de bine cand faci o pauza, ai mai mult timp de meditatie, ai mai mult timp sa ii citesti pe altii, ai mai mult timp sa observi lumea din jur… Nu neaparat de timp pentru cei dragi ai mei , pentru ca eu scriu/scriam pe blog doar noaptea tarziu , asa ca nu fur din timpul lor.

Blogul acesta este un fel de casuta a amintirilor noastre, a jocurilor si a bucuriilor noastre…un loc in care bunicii afla ce mai fac scumpii lor nepoti si li se mai potoleste dorul…un loc in care popositi voi, dragii nostri cititori . Asa ca pana si eu ma reintorc cu drag sa scriu , sa povestesc iar si iar cu voi …franturi din viata noastra.

Trec printr-o perioada de …nostalgie ca sa-i spun asa…D. va incepe scoala si eu simt cum ne vom desprinde incet incet de ceea ce faceam impreuna..de timpul nostru…care era doar al nostru…asta simt acum. O parte din copilaria lui se va sfarsi…va lua o alta forma…si ma rog sa-si pastreze aceeasi voiosie, dorinta de joaca, sensibilitate sufleteasca… Inca nu i-am spus cum va fi la scoala, da, stiu mai avem doar doua saptamani…doar asa, din cand in cand, dar nu am discutat serios…ori de cate ori aude de scoala, i se umplu ochisorii de lacrimi …si mie mi-e greu sa il conving ca nu are de ce plange…pentru ca , pe ascuns, si eu plang. Dar ii voi fi alaturi, vom invata impreuna, vom merge pas cu pas impreuna…si asa…totul va fi mult mai usor.

Si sper, desi stiu ca sunt in asentimentul multora…ca vom putea….invata acasa….dar nu vreau sa fac asta doar din dorinta mea de a-l tine langa mine….ci doar stiind ca aceasta optiune este cea mai buna pentru el…si in viitor si pentru fratiorul mai mic. Este foarte posibil, ca anul viitor, pe vremea aceasta, sa gandesc altfel… Oricum, ursuletul cel mic ramane langa mami : vom invata, ne vom juca si ne vom bucura impreuna ca si pana acum.

Franturi din viata…

1 septembrie…prima zi de .toamna….

A fost o vara frumoasa…dar care a trecut mult , mult prea repede…deja frunzele copacilor din curtea noastra incep sa ingalbeneasca…mi-ar fi placut sa fi putut sta mai multe zile ori la mare, ori la munte…dar nu s-a putut…asa ca sunt recunoscatoare pentru cele cateva  zile petrecute la bunicii de la mare ( 4 la inceputul lunii iunie si alte 4 la sfarsitul lunii august :). Si am reusit, si sunt atat de fericita sa ajungem si la munte pentru 2 zile… a fost cadoul nostru , al intregii familii – noi, cei mari , iubim tare mult muntii.

Si multa bucurie sufleteasca am avut pentru ca am reusit , chiar la sfarsitul acestei veri, tot la mare, sa intalnesc niste persoane tare dragi si iubite : pe Sakura si scumpa ei familie. Am petrecut  impreuna o zi minunata si micutii nostrii, plini de energie pana seara tarziu, s-au jucat frumos, s-au imprietenit de parca se cunosteau de cand lumea 🙂

DSCN3110[1]

Franturi din viata….farame de amintiri….picaturi de timp….tu vezi cum se scurge viata ta?  Eu vad cum se scurge a mea…si uneori parca as opri timpul in loc ca sa pot inspira adanc…sa imi recapat puterile…si apoi sa o iau de la capat…as opri timpul ca sa-mi pot tine pruncii langa mine si sa nu-i vad niciodata plecand…as opri timpul ca sa ma bucur  din plin de fiecare sarut, de fiecare imbratisare, mangaiere, cuvinte de iubire, dragalasenii, ….as opri timpul ca sa nu-i vad pe cei dragi imbatranind si plecand de langa noi….dar, timpul se scurge….parca lin…parca repede….si nu-l poti opri nicicum….asa ca , sa ne traim ziua si sa iubim mult …nu stii niciodata ce se poate intampla in secunda urmatoare….

Mi-a fost dor sa stau de vorba cu  voi….asa ca va astept cu drag in casuta noastra….ca si inainte va vom povesti cum ne-am jucat, ce am mai citit intre timp, ce au mai facut ursuletii nazdravani si cum ne infrumuseteaza ei viata zi de zi…vom impartasi franturi din viata noastra.

Reclame

29 de gânduri despre „Franturi din viata…

  1. Ce emotie, Coca! ❤
    Incepem scoala impreuna! Si Una, si ursuletul tau drag, si eu… 🙂 Eu vreau sa privesc cu incredere, cu optimism tot ce va aduce etapa asta noua din viata noastra.

    Va citesc intotdeauna cu drag!

    • Muuult succes si voua , Andru!! Una se va descurca extraordinar de bine la cat de multe stie ea pentru varsta ei.
      Ei, incerc, pe cat posibil, ca propriile-mi sentimente sa nu se rasfranga asupra lui…va fi putin greu, mai ales ca eu si lucrez…dar sigur ne vom descurca noi 🙂
      Multumesc frumos pentru comentariu! Si eu va citesc cu mare drag!

  2. Draga Coca, m-au emotionat foarte mult gandurile pe care le impartasesti cu noi azi!
    Ma regasesc in atat de multe dintre paragrafele tale, incat am senzatia ca le-am scris eu insami – imi joaca si mie prin suflet o tornada de sentimente, caci aceeasi nevoie de liniste, de stat doar cu mine insami si cu fetita mea le traiesc si eu in ultima vreme.
    Simt si eu ca momentul in care s-au declansat in noi aceste stari a fost unul de rascruce, care nu ne va mai lasa sa fim la fel de acum inainte…

    Te admir cu atat mai mult pentru puterea de a-ti exterioriza gandurile (e un lucru pe care eu nu am fost in stare sa-l fac) si iti urez multa sanatate, putere de munca si nervi de otel (aici ma refer in special la faptul ca puiutul tau va merge in curand la scoala).
    Ma pun si eu pe plans cand aud cum i se umezesc ochisorii, oooffffff, mi-e frica sa gandesc in viitor, chiar si in cel apropiat :((((

    Va imbratisez cu mult drag si va doresc tot ce e mai bun pe lume!!!

    • Trairile noastre au fost oarecum foarte, foarte asemanatoare….
      a trebuit sa-mi exteriorizez o parte din sentimentele mele…am simtit nevoia sa fac asta, pentru mine, pentru cei ce ne citesc…pentru voi, cei ff apropiati de sufletul meu.
      NOi suntem niste mamici hiperprotectoare…eu cred ca ei se vor descurca tare bine :)…doar ca noi suntem pline de teama…important este sa nu le-o transmitem si lor :).
      Stii ce mi-a spus intr-o zi D. : „mami, nu mai fi asa…daca tie ti-e teama…ma faci si pe mine sa imi fie…te rog nu mai fi asa! „…nu mai stiu ce se intamplase in acea zi. Dar, asta m-a facut sa fiu mult , mult mai atenta…
      uff…stim atata teorie…dar practica e tare grea 🙂

  3. Bine ati revenit,ne era dor de voi! Abia astept sa ne povestiti despre ce activitati ati mai facut. Mult succes la scoala, cu siguranta Danut se va descurca excelent. Va pupam!

  4. Cata emotie si nostalgie , Coca!
    Bafta ursuletului la scoala.Baietelul meu intra acum in clasa a 2.El nu a facut grupa 0 si are 7 ani si 11 luni.
    Nu-i chiar asa de greu.

    Gabriela M

  5. 🙂
    Frumos ai scris despre viață, despre toamnă, despre suflet… 🙂

    • Nu atat de frumos cum scrii tu despre absolut orice ….:)
      Dar , iti multumesc mult petnru ca te opresti de multe ori sa imi lasi un comentariu, sa ma incurajezi…inseamna tare mult pentru mine!

      • Eu mă tot minunez de ceea ce găsesc la tine și le Piticii voinici. Am un folder special în mail unde păstrez „lecțiile” voastre.
        Mă fascinează cum găsești idei să le faci ursuleților viața plină și frumoasă!
        Așa că EU sunt privilegiată că am aacces la locul ăsta 😉

  6. va tinem pumnii pentru ca acest inceput de drum sa fie lin si frumos! asteptam sa citim si in continuare povestile voastre frumoase, pline de suflet.

  7. Absolut minunat! Și eu sunt o melancolică și toamna este anotimpul meu preferat! Of Coca, tare mi-ar plăcea să ne cunoaștem personal! Poate data viitoare o să mergem cu mașina în România și atunci ne vom putea cunoaște personal!

    • Draga mea, poate la anul ne vom intalni….stii ca si eu m-as bucura tare, tare mult!
      sincera sa fiu, vara e anotimpul meu preferat…. imi place toamna, dar e un anotimp plin de nostalgie … asa il simt eu 🙂

      • Da, toamna este anotimpul meu preferat! Pe 22 octombrie avem 7 ani de căsătorie…este mai plin de nostalgie! Dar să știi că cel mai mult aștept toamna în Grecia pentru că vin ploile. Parcă sunt sătulă de atâta soare și căldură…:) Sper și eu să ne vedem curând! Dacă mergem cu mașina în țară sigur trecem pe la voi! Te pup dulce de tot!

      • eu va astept…dar, inca nu fac prajiturile, am sa te las pe tine :))
        ce frumos…o nunta tomnatica!!!
        eu m-am nascut toamna…ei, si acum ma gandesc ca nu mi-ar fi placut un alt anotimp in care sa ma nasc :))

  8. Bine ai revenit suflet frumos!
    Ursuletul se va descurca de minune si te vei uimi cum de v-ati facut atat de multe griji inutile… va avea grija Dumnezeu ca totul sa decurga cu brio de la sine.

  9. E pentru prima data de cand te urmaresc cand,apari intr-o lumina si cu o atitudine atat de linistita,incat am avut senzatia ca mi-ai citit cu randurile.Simt o teama dar si o nadejde ca tu impreuna cu ai tai veti trece peste toate aceste inceputuri care acum iti creaza o stare de nesiguranta.
    Vei vedea ca baietelul tau se va descurca foarte bine si ca veti continua sa foemati o echipa chiar daca timpul petrecut impreuna va decurge altfel.Tu esti o mamica numai traire si dupa ce te vei obisnui cu noul mers vei zambi.
    Si tu si sotul tau dar mai ales minunatii vostri baieti!
    Eu va doresc sanatate pentru ca asa veti putea sa le randuiti pe toate!

    • iti multumesc pentru cuvintele atat de incurajatoare! cat de bine stii tu de fiecare data sa ne ghicesti pe fiecare dintre noi! 🙂
      da, asta imi doresc si eu pentru noi, si pentru noi toate: multa sanatate!
      Te imbratisez cu drag!

  10. Superb,Coca!!!randurile pe care le-ai scis si pe care le-ai impartasit cu noi,m-au facut sa-mi dea lacrimile….!! parca mi-as fi citit gandurile scrise de altcineva!si eu sunt nostalgica de multe ori si ma gandesc cat de repede trece timpul si cat as vrea sa il opresc in loc. Zilnic, am sufletul plin de recunostinta pt.tot ceea ce am in viata mea….in fiecare zi ii multumesc lui Dumnezeu ….pt.baietelul meu drag,pt.sotul meu,pt.ca inca ii avem langa noi pe parintii nostri,care ne iubesc din toata inima, pt.toate clipele minunate petrecute impreuna, pt.faptul ca suntem sanatosi si ne putem bucura de viata! ii multumesc pt. ca mi-a dat ocazia sa va cunosc pe voi mamici dragi !!! Ma bucur atat de mult ca va cunosc,va port in suflet mereu! sper ca viitorul sa ne aduca tuturor multa putere sufleteasca in primul rand si sanatate ca sa ne putem bucura de ceea ce ne ofera viata! Mult succes,Coca pt.ursuletul tau mai mare care va incepe scoala,sunt sigura ca te va face f.mandra!!!!doar ca asa e la inceput, mami e nelinistita si cu inima stransa…e de inteles,si eu asa as fi in locul tau (si sunt si acum pt.ca si al meu merge la cresa din cand in cand…)…. oooofff,daca am putea opri timpul in loc….ce bine-ar fi! dar nu,nu se poate….doar amintirile raman…. …..gata,ma opresc ,ca iar ma apuca plansul …….Uite,eu ar fi trebuit sa te incurajez, si cand colo am inceput si eu cu nostalgiile…imi cer iertare! va pup si va imbratisez cu drag pe toti!!! 🙂 sunteti minunati!!!

    • Draga mea MArgareta, eu eram 100% sigura ca am raspuns comentariului tau…si astazi am observat ca nu am facut-o :(((.
      Eu m-am bucurat mult cand ai aparut, cu pozele voastre superbe in grupul INvat acasa.
      Ei, de ce sa ma intristez….plangem impreuna….suferim impreuna…radem impreuna….sufletele mamelor…sunt atat de aproape se se inteleg si fara vorbe …

      • Stai linistita,Coca draga,si mie de multe ori internetul imi joaca feste….oricum noi vorbisem intre timp,asa ca nu-ti face probleme :). iti multumesc mult pt.aprecieri! ❤ si ai dreptate,sufletele mamelor se aseamana f.mult! 🙂

  11. frumos si adevarat! 🙂

  12. foarte frumos ai scris. esti o sensibila si o minunata.
    ma bucur si eu ca te-am intalnit pe viu. iar ursuletii tai sunt grozavi.
    gabriel azi cand ne intorceam din oras ma intreba daca nu cumva vine si danut in parc la noi 🙂
    mai sti?? poate chiar vine candva.. :*

    fiecare anotimp din viata noastra isi are insemnatatea lui. chiar daca incepe scoaala ptr fiul tau incepe in mod sigur si ptr tine. eu stiu ca el va reusi deoarece are un start bun in viata, la scoala de acasa.
    va tzuc pe toti.

    e prima oara cand scot nasul de pe blog si imi las cuvintele pe taramul altuia 🙂 si ma bucur ca am ajuns prima oara la tine.

    • iti multumesc din suflet…ca ai pasit chiar pe taramul nostru…inseamna mult pentru mine, tu stii asta.

      Intalnirea cu tine mi-a dat un nou imbold, a fost o noua si extraordinara lectie de viata pentru mine: pe unii, durerea ii transforma in oameni reci, retrasi, mahniti….pe altii, durerea ii face atat de frumosi, de buni…parca nu ar fi din lumea noastra. Si sigur, tu faci parte din a doua categorie.
      i-am spus lui Danut ca il cauta Gabriel…si s-a intristat ; chiar si-ar fi dorit sa-l vada…si m-a intrebat , asa cum face el atunci cand isi doreste ceva mult : ” nu-i asa ca nu o sa ajungem niciodata acolo” . Mami l-a asigurat ca vom ajunge si pe la voi :)…el nu stie inca bine ca are o mamica visatoare care se incapataneaza sa-si implineasca visele, le pune inaintea lui DUmnezeu de atatea ori ca ele sa poata fi transformate in realitate. 🙂
      MI-as fi dorit ca timpul petrecut impreuna sa fi fost mai lung… ❤

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s