ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Arhivele autorului: ursuletinazdravani


de Scrie un comentariu

O duminica in cer : ” Un copil vei fi mereu… ”

Au adus la El niste copii ca sa se atinga de ei… (Marcu 10 : 13) 

” Era o zi senina. Soarele straluceste cald deasupra capului vostru si simtiti nisipul in sandale in timp ce va uitati cu atentie la Isus , care este inconjurat de o multime mare de oameni. Simtiti supararea din glasul Lui atunci cand ucenicii incearca sa- L apere de multime. Auziti dragostea si gingasia din glasul Lui in timp ce isi intinde bratele si-i invita pe copii sa vina la El.

Imaginati-va ca sunteti o mama sau un tata care isi aduce copiii la Isus. Vedeti cum alti parinti imping in fata un copil timid sau cum poarta prin brate un copil bolnav. Copiii se inghesuie in jurul lui Isus; vor sa-L atinga si fiecare vrea sa sada in poala Lui. O fetita isi pleaca capul increzatoare pe umarul lui Lui. Isus Isi face timp pentru fiecare copil in parte -il binecuvanteaza, il strange la piept si apoi il da inapoi parintilor lui. Copiii sunt fericiti – nici nu este de mirare: cine mai poate sa ramana acelasi dupa ce a fost atins de Isus?

Poate copiii tai sunt mari acum. Insa cu ochii mintii tot mai vezi inaintea ta o fetita sau un baietel . Adu-ti copiii – barbati adulti sau femei adulte -pur si simplu, ca pe niste copii inaintea lui Isus. El ii va atinge si ii va binecuvanta. Fa-o acum si intotdeauna!

Daca esti o femeie care traieste singura, cu siguranta printre rude sau cunostinte sunt copii pe care-i iubesti. Adu-i pe acestia in rugaciune la Isus si imagineaza-ti cum El ii ia in brate. In adancul inimii noastre, noi suntem cu totii copii si tanjim sa ne odihnim in bratele puternice ale Domnului nostru. Scumpa mea mama a afirmat acest lucru cand avea 83 de ani :

– Inca ma mai vad fetita, topaind la ferma noastra…

Inchideti ochii si imaginati-va ca stati in bratele lui Isus ca un copil si ascultati-I cuvintele :

– Copilul Meu, imi pasa de tine! Te iubesc asa cum esti! Increde-te in Mine!

( meditatie scrisa de Rosalind Rinker in cartea ” Femeile Il intalnesc pe Dumnezeu – Noul Testament cu meditatii scrise de femei pentru femei )


de 22 comentarii

Pregatiri pentru scoala…

Inca imi este tare greu sa realizez…sa cred ca au trecut 6 ani  si  7 luni si 12 zile 🙂 ….de cand scumpul nostru D. a aparut in viata noastra….

Cand avea cateva zile…ma tot gandeam : „oare cum va fi cand imi va zambi prima oara”….la cateva luni ” oare cum va fi cand va merge? „…mi se pareau ani pana atunci :)….la un an…. ” oare ce voce va avea cand ne va vorbi ? ” 🙂 …si uite cum….toate acestea s-au intamplat atat de firesc, atat de repede … si pur si simplu nu-mi vine sa cred ca am un baietel mare. Ca eu, care inca ma simt un copil de-a binelea…imi voi da copilasul la scoala! 🙂

Am tot amanat si amanat discutia despre scoala-  ( discutie ce am avut-o asa, in treacat, din cand in cand)….pana cand mami s-a hotarat :)…

Pentru cei care ne cunosc de foarte putin timp….trebuie sa stiti ca D. a mers doar 3 luni la gradinita….in rest, am lucrat eu cu el acasa…am povestit pe larg in acest articol : De ce nu am scris si noi despre prima zi la gradinita?

Si am ales….

O carte pentru ursuletul cel mare….si o carte pentru mami …

Nu va voi povesti acum despre cartea mea, ci despre cartea ursuletului :).  Am tot cautat o carte potrivita….si m-am oprit la aceasta . : Prima zi de scoala de la editura Girasol.

Mi-ar fi placut sa fi fost exact despre primul an in care un copil paseste la scoala si totul sa fie luat de la 0…dar totul este prezentat ca si cum copilasul stie , a mai fost acolo….asa ca eu am modificat, pe ici colo textul atunci cand am citit cartea impreuna cu D.

Dar, sigur, un lucru pozitiv a fost familiarizarea cu tot ceea ce inseamna scoala : materii, colegi, invatatori sau profesori, timpul pentru invatat si facut temele, etc.

Cartea are imagini mari si un text usor, cu explicatii lesne de inteles de catre un copil mai mic.

Am trecut apoi la prezentarea scolii prin joaca….pretend play….ceva la care noi ne pricepem cel mai bine :).

O mica observatie : daca si voi doriti o astfel de joaca, nu va intristati ca nu aveti omuleti ca si noi ( eu i-am tot pandit intruna….prin magazinele second si de aceea avem foarte multi)…puteti folosi cu mult succes marionete din hartie sau chiar animalute din plus (veti face o scoala a animalelor  🙂

Ne-am facut o sala de clasa din scaunele si pe post de masute niste cuburi din lemn. I-am aratat lui D. cum se aranjeaza.  Am pus pe scaunele si copii….a observat ordinea si disciplina dintr-o clasa.

Copilasii nu sosisera singurei in clasa…au fost adusi acolo de invatatorul lor ( D. a preferat un invatator barbat 😀 ). Le-a aratat clasa, unde vor sta fiecare.

Apoi, fiecare copilas a fost strigat de catre invatator : acesta are o carte maaare, ce se numeste catalog . In acest catalog, invatatorul trece : numele copiilor, prezenta lor la clasa si notele. D. si-a exprimat teama ca poate nu va retine numele colegilor sai…ca vor fi prea multi…l-am linsitit spunandu-i ca in maxim doua saptamani ii va cunoaste  pe toti si el va fi suprins ca va sti pe de rost numele fiecarui coleg.

Invatatorul le-a propus copiilor un concurs grozav  in care fiecare va arata ce a invatat la gradinita sau acasa ( in cazul nostru :)) ….

A fost ceva subtil…eu am pregatit acest concurs…pentru ca D. se teme : „daca nu voi sti sa raspund la scoala….daca nu ma voi descurca….daca…daca….”

Am vrut sa -l asigur ca el stie sa raspunda, ca este pregatit….ca tot ceea ce am facut impreuna nu a fost facut in zadar…

(Fiecare copilas are un temperament diferit : unii sunt mai bataiosi , mai curajosi, alti sunt timizi si tematori. D. este asa….intre….seamana foarte mult cu mine :)…trebuie incurajat mult, nu este genul de copil care ar ridica mana imediat ce aude o intrebare, chiar daca stie raspunsul din prima….)

Asa ca…invatatorul le-a pus tooot felul de intrebari, au facut adunari si scaderi, au citit….au impartit in silabe…si  D. s-a descurcat foarte bine.

De fiecare data, inainte de un raspuns, D. ridica mana omuletului ce raspundea :).  A invatat aceasta regula si nu raspundea pana nu ii ridica manuta. I-am explicat ca la scoala nu e ca acasa….acolo, trebuie sa-si astepte randul…este foarte greu pentru invatatorul ce este in fata sa ii asculte pe mai mult deodata…plus ca, daca toti vorbesc in acelasi timp, nu vor mai sti cine a dat raspunsul corect.

Am mai avut si cateva situatii : un copilas s-a batut in pauza….am vrut sa vad reactia si raspunsurile lui D. ( el era un copilas martor  la ce se intamplase)..

Un alt copilas a inceput sa planga dintr-o data pentru ca ii era tare dor de mama lui ….

 

I-am povestit cum este impartit un an scolar si cat de importante si pline de bucurie sunt vacantele pentru un copil.

I-am spus ca o zi la scoala…nu dureaza foarte mult. Plus ca, dupa cateva zeci de minute, copiii au dreptul la pauze…. Ce pot face ei in aceste pauze?

Se pot juca…pot manca o gustare, pot merge la toaleta…pot sa se aeriseasca in curtea scolii.

Ei….de pauze ma tem eu :)….recunosc si voi sper ca ma intelegeti ca mie imi este tare greu…atunci cand stai foarte mult timp cu un copil acasa…stii ce face in majoritatea timpului….intr-o pauza, un timp in care copiii sunt nesupravegheati se pot intampla multe : si bune…si rele ….

I-am spus sa incerce sa se joace linistit…sa fie atent atunci cand va merge la toaleta…sa nu iasa afara din curtea scolii…chiar daca ii vede pe altii iesind pe poarta…uffff….ce greu este….

Si pentru ca noi ne jucam de-a scoala…am luat o pauza si ne-am jucat un joc 🙂

Si D. si A. au spus ca pauzele sunt tare frumoase!! 🙂

Cum ne pregatim pentru scoala?

IN primul rand, seara ne vom face ghiozdanul. In afara de caiete, penar, manuale, mami ii va pune acolo si o gustare si o sticla cu apa ( la noi sunt excluse cornul si laptele de la scoala pentru ca sunt sub orice critica….) . NE vom culca mult mai devreme, pentru ca ii va fi foarte greu sa se trezeasca tarziu dimineata.

Dimineata, ne vom spala, vom manca , ne vom imbraca, vom cere in rugaciune binecuvantarea si ajutorul lui Dumnezeu pentru acea zi (este foarte important sa cerem protectia lui Dumnezeu peste copilasii nostri.)  si vom pleca impreuna….

Mami sau tati il vor lasa la scoala si -l vor asigura de fiecare data ca il iubesc mult si la ora 12 de-abia vor astepta sa il imbratiseze si sa il ia acasa.

Mami, nu se va arata niciodata trista….suparata….grabita (desi uneori va fi foarte, greu pentru ca va fi in tura de zi ….) cand il va duce la scoala :)…ii va insufla lui D. bucurie….dorinta de a invata cat mai multe si de a-si face prieteni noi. Ii va povesti ce a facut ea la scoala, intamplari amuzante sau serioase….

Intrebarile lui D. 🙂

1. De ce nu au voie si parintii in clasa?

2. CUm va linisti un invatator pe un copilas care plange dupa mamica lui ? poate mamica lui sa vina imediat la scoala?

3. Cum isi va face el prieteni acolo ,mai ales ca nu cunoaste pe nimeni?

4. De ce trebuie sa mearga chiar in fiecare zi la scoala?

El a pus aceste intrebari si bunicii lui (mama mea) ce este invatatoare….si a primit unele raspunsuri….

Dar voi,  dragi mamici, mai ales cele ce va dati copiii pentru prima data la scoala, ce i-ati raspunde? 🙂

si va multumim anticipat  🙂


de 22 comentarii

Si Vivaldi se imprieteneste cu anotimpurile :)

Am facut ieri pasi noi  in tarmul timpului si am calatorit prin anotimpuri…si nu oricum, ci asa…cum le-ar putea intelege un copilas.

De ceva timp, ursuletii au  primit un frumos cadou : toate cartile dinPadurea Muzicala scrise tare frumos de Cristina Andone. O descriere minunata a acestor carti, veti gasi pe blogul Mic atelier de creatie.

Incet, incet am inceput sa facem cunostinta cu locatarii acestei paduri si veti afla si voi pe cine am cunoscut si cum ne-am jucat cu ei.

Desi nu a fost primul spiridus intalnit de noi, cum  studiem acum anotimpurile, a fost un prilej grozav sa il cunoastem pe Vivaldi.

Asa cum ii spune si numele, micul compozitor , plin de viata  ne -a inveselit dimineata. A venit insotit de o carte frumoasa si de micii sai prieteni : o veverita si niste albinute.

Am fost tare curiosi sa-i ascultam muzica…le-am spus ursuletilor ca acesta a compus cate o piessa muzicala pentru fiecare anotimp in parte.

Asa ca….am topait cu Alex o vreme pe muzica antrenanta a viorii lui Vivaldi…. D. avea chef de facut poze , si nu de topait :D.

Apoi, ne-am asezat cuminti , sa ascultam povestea lui Vivaldi…. vreme de cateva minute….am fost captivati de muzica ce se auzea in surdina, de imaginile superbe din carte….de  insasi povestea din filele cartii…

Am aflat ca Vivaldi avea o multime de preferinte : iubea vantul, veveritele, albinele, fagurii de miere, pizza si mai ales anotimpul Primavara.

Degeaba incerca Mozart sa-i povesteasca de vara insorita…in zadar Bach incerca sa-l faca sa iubeasca toamna cea bogata, plina de roade….Vivaldi se incapatana sa aprecieze doar anotimpul in care totul invie la viata…

Ba, chiar si-a permis sa rada de celelalte anotimpuri si sa le dea cate o porecla : Dus, CUptor si Frigider.

Ei, pai credeti voi ca zanele anotimpuri au stat…asa sa fie insultate?? NIcidecum!

S-au sfatuit si au pus la cale un plan….

Vivaldi a fost aspru pedepsit : a fost lasat sa traiasca avand in jurul sau doar primavara….oriunde mergea, se facea primavara in jurul sau. La inceput, tare incantat a fost….dar, treptat, vazand cum prietenii lui se bucura de roadele gustoase ce le culegeau toamna, cum se joaca in zapada, cum se scalda vara in lac….a cam inceput sa-si dea seama ca a gresit….Veverita lui era tare nemultumita…alunele ei disparuse….peste tot avea parte doar de muguri lipiciosi…s-ar fi incalzit si ea la soare…dar peste tot vant primavaratic…Era clar…..Vivaldi….trebuia sa isi ceara iertare… ca sa se poata bucura din nou…

Cum sa le faca pe zane sa -l ierte? Daaaaa! Va face ce stia el mai bine ! LE va compune fiecareia un cantec….si uite asa au aparut minunatele partituri cu note varatice, tomnatice, primavaratice si iernatice … 🙂

Zanele l-au iertat…..era mult prea frumoasa muzica lui ….si de atunci, Vivaldi a inceput sa se bucure de fiecare anotimp in parte. 🙂

Zanutele au venit si la ursuleti….pe rand, fiecare i-a intrebat ce le place  si ce nu le place  din fiecare anotimp.

Iarna, desi e frig, ne bucuram de Sarbatoarea Craciunului si de zapada. Toti oamenii , plantele si animalele se pot odihni mai mult…

Primavara, totul reinvie la viata….si noi ne dezmortim din frigul iernii….nu ne place ca ploua, dar plantele au nevoie de apa atat de binefacatoare.

Vara, ne bucuram de vacanta, de scaldatul in mare, de flori, fluturi….excursii. Uneori e prea cald, mult prea cald….dar uite asa putem sa stam la plaja fara sa ne fie frig :).

Toamna…culegem roadele copacilor, ne strangem provizii pentru iarna si noi, si animalutele….copiii incep scoala….si toti oamenii  se aduna pe la casele lor.

D. s-a amuzat si dadea tot felul de explicatii savante :).

Tare mandri, ursuletii le-au aratat zanutelor copacelul lor special…si sigur, acestea, asezandu-se fiecare langa ramurica potrivita…au stat sa fie pozate 🙂 .

I-am intrebat care este anotimpul lor preferat: D. mi-a spus ca lui ii plac toooate anotimpurile…dar eu stiu ca lui ii este tare draga vara : poate iesi afara cat doreste el…e tare dornic de explorari, plimbari, excursii….si vara este un anotimp vesel si energic ca si el…si dintre toate zanutele, a fost tare uimiti de ochisorii aurii ai verii :).

Micutul A. a purtat-o peste tot pe Printesa lui cea verde…asa cum a numit-o el. Nu stiu daca ii place cel mai mult primavara…poate la anul, se va hotari si ne va spune :).

Oooo…credeti ca am uitat de Vivaldi ? NIcidecum!

Dupa ce am rezolvat joculetele din cartea lui….

l-am poftit la o portie de miere….am degustat cu totii din borcanelul nostru special cate o lingurita de miere de salcam . 🙂 ( Borcanelul din lut a fost adus de departe….si era frumos sigilat cu ceara naturala) .

Am iesit cu toti afara…sa facem o vantoare de albinute…le ascundeam printre flori si apoi trebuia sa le gasim :).

Si Vivaldi s-a declarat pe deplin incantat de Toamna din gradina noastra ! 🙂

Pe curand……va asteptam la alte aventuri impreuna cu acest spiridus si nazdravana lui veverita Vivi :).


de 11 comentarii

Cum paseste un copilas prin anotimpurile anului?

O zi geroasa de iarna…si totusi pe fereastra …se vedea cum soarele stralucea si ziua parea tare luminoasa. MA gandeam cu groaza ca trebuie sa ma ridic din pat si sa pregatesc in bucataria inghetata micul dejun pentru ursuleti.

Deodata, o voce subtirica si vesela se aude din pat….micutul se urca repede pe un scaun, se uita pe geam si striga: „maaaaami….e vaaaara!!! pot, pot, pot sa ies afara!!!” si in picioarele goale, in pijamaluta…se grabeste sa iasa pe usa.

„Heeeeei…..dragule , e  inca iarna! Cum sa vina vara asa repede?? ” „Pai, nu mai e zapada si e soare !!!”, se aude vocea micutului dezamagita… ” MAmi, soare este si iarna, dar inca e foarte, foarte frig afara”…

Nu stiu daca la voi este vara in toiul iernii sau iarna in timpul verii…dar la noi se intampla si asa ceva…nu des, dar se intampla :D. Si asta pentru ca pentru un copilas pana in 6 ani, anotimpurile nu trebuie sa urmeze o oarecare ordine….lui ii place noul, imprevizibilul….surpriza. Daca astazi ar ninge si maine s-ar putea scalda in mare, ce bine ar fi, nu-i asa? 🙂

Ehei, dar totul pe Planeta aceasta a fost creat cu un scop….toate au o oranduiala…

Si, daca am vazut ce poate insemna un AN pentru un copil, haideti sa vedem cum il putem face sa inteleaga el si anotimpurile.

Am folosit cateva materiale, nu multe ….o carte, doi copaci si niste carduri.

Din nou, ne-am folosit de soare, acelasi soare dragut si simpatic. 🙂

D. era un copilas pamantean ce trebuia sa se plimbe in jurul soarelui prin anotimpuri. Am luat-o de la inceput….si am pasit in IARNA.

Soarele avea in fata lui o multime de carduri cu simboluri specifice fiecarui anotimp.

Pe pat avea asezate cateva haine ce trebuiau imbracate in functie de anotimp.

D. scria pe foaie numele anotimpului , o aseza si apoi se imbraca corespunzator.

S-a amuzat sa se imbrace si sa se tot dezbrace….a spus cu usurarare : „ufff..ce bine ca mi-am dat jos hainele de iarna ca aproape ma sufocam!”

Alegea simbolurile potrivite si le punea sub anotimpul corect.

Cum paseam noi usor, usor prin fiecare anotimp….luam si micuta noastra enciclopedia LArousse Cum este vremea si citeam despre fiecare anotimp in parte, apoi discutam….explicam.

Au inteles cum se succed anotimpurile mai bine asa.

Copacul Tata al anotimpurilor 

Am primit si vizita cuiva drag…. 🙂 -un copac batran peste care trecusera muuulte anotimpuri.

A venit la noi fara nici un strai…nici de iarna, nici de toamna….avea doar crengi, niste ochi si o gurita vesela.

Cei mici au inceput imediat sa stea de vorba cu el, mai ales ca acesta le punea multe, multe intrebari.

Le-a spus ca are mare nevoie de ajutorul lor…sa il imbrace in hainute pentru ca participa la o parada a copacilor si la sfarsit sa vada impreuna in ce hainuta ii sta cel mai bine.

Si le-a propus un joc contracronometru….porneam ceasul…si ursuletii il imbracau repede….

( hainutele , adica : frunzele, florile, fulgii erau confectionati din hartie colorata cartonata…si pe ele lipisem anterior bucatele micute de sticky tack).

Si sa-l vedem pe aratosul Copac Tata in:

Straie de iarna…

… de primavara…

…de vara…

…si de toamna…

Dupa cum vedeti, micutii ursuleti  au fost asa de entuziasmati sa il ajute sa se pregateasca pentru Parada modei copacilor .

Pentru ca asa de mult l-au ajutat, acesta le-a oferit un dar: un copacel puiut….care era unic : era imbracat in hainele tuturor anotimpurilor!!! Ce uimiti au fost….l-au tot studiat…au stat de vorba si cu el….l-au iubit :).Copacul tata le-a spus ca se numeste ” COpacelul anotimpurilor” si cu ajutorul acestuia nu vor mai uita numele anotimpurilor anului.

Lui D. ii este tare greu sa se desparta….de ceea ce ii este/ii devine drag…m-a intrebat: ” Mami, ce se intampla atunci cand un copac imbatraneste?” ” De obicei, oamenii il taie…devine putred…si poate fi un pericol pentru cei din jur : poate cadea si strivi pe cineva sau ceva. Dar, in locul unui copac taiat , trebuie neaparat sa plantam altul”.

„Mami…si copacelul nostru va imbatrani…va pleca de la noi…il iei de aici?….”…n-a mai asteptat sa ii raspund…deja plangea….sensibilul mamei….pentru el….toate acestea nu se opresc aici….dupa cum vedeti…anotimpurile….anului sunt anotimpurile vietii…el se gandeste la foarte, foarte multe cand imi pune astfel de intrebari.

„Mami, uite copacelul cel mic….cel mare ramane aici….daca iti place asa de mult, il poti lua cu tine si -l vei lipi in camera copiilor tai…dar mai e asaaaa de mult timp pana atunci…..asa de multe anotimpuri vor trece peste noi „:)

Am luat copacelul…si am plecat afara…mai veseli….si am inceput sa cautam semne de toamna….in gradina…peste tot….

Si la voi a venit toamna sau inca nu va puteti desprinde de vara ? 🙂


de Un comentariu

O duminica in Cer : „Urca pe munte… „

Urca pe munte…
Sa vezi splendoarea de dincolo
Splendoarea Canaanului.

Urca pe munte…
Sa fii la un pas de Eden
Sa-ti oglindesti privirile-obosite, pe maretia orasului vesnic…
Sa intelegi ca viata nu-i frangere de drum, nici sfasieri de timp si nici sfarsit de noi…
Ca ceea ce se pare incheiere, e numai inceput
Ca-n zarea ce se stinge, se infiripa zorii vesniciei, cu revarsari de fluvii de lumina.

Urca pe munte…
Numai pe varf de munte poti pricepe,
Ca nu esti doar un bulgare de tina, ci colt de cer, farama de divin, de vesnicie.

Urca pe munte…
Pe muntele credintei, pe stancile sperantei, pe crestele fagaduintelor minune,
Privirile tale sa planga fericite, oprite de maretia patriei promise.

Urca pe munte…
Chiar obosit de anii ce te-asteapta, de tamplele carunte, de bratele in durere frante,

de fruntea-nsangerata si de picioarele ranite…

Urca pe munte…
De nu se poate altfel, urca-n genunchi,
Chiar daca sufletul ti-e sfasiat de ne-mpliniri, de cautari zadarnice, de doruri risipite.

Urca pe munte…
Chiar daca-ti pare aspra, fara sens, cararea ce te poarta catre culme,
Chiar daca pasii simt prapastiile fricii
Chiar dac-auzi suvoaiele de lacrimi salbatice vuind…

Urca pe munte…
Ele curg la vale, din ce in ce se-aud mai jos, dezamagirile si plansul
Din ce in ce e mai aproape cerul…

Urca pe munte
Acolo-ti cad pe fruntea de vapaie, stropi de balsam de paradis
O implinire-a armoniei, ce-o-ncerci acuma fara rost, acolo-n varf de tot.
Aripi in loc de pasi incatusati,
In loc de mers, e zbor netulburat…

Urca pe munte…
Si sub vegherea ingerilor buni,
Acolo sus, ce-i pamantesc din tine sa se stinga
Si sa te-aprinzi pe bolta vesniciei ca o stea nemuritoare.

Acolo sus, pe muntele credintei,
Pe muntele Golgotei,
Spre dincolo, spre Dumnezeu.

( autor : Marta Beregheaua)


de 7 comentarii

Ursuletii despre…cititul in inima :)

Saptamana trecuta, de cum s-a trezit…A,, zarind pe fotoliu tensiometrul lui tati…imi spune cu importanta : ” inimioala mea bate foalte lepede, lepede, lepede…dal sa stii…ca inima oamenilol mali bate mult mai incet! „ 🙂

Ma tot minunam de cat de multe poate retine…in urma cu ceva timp, tati le ascultase inimioarele cu stetoscopul si eu am facut o afirmatie : „vezi cat de repede le bat inimioarele….asa bat atunci cand sunt mici! 🙂

Dar si D. are cateva noutati despre anatomia inimii :D.

Noi stim deja alfabetul cu litere mari si mici de ceva timp…si tati, incerca sa-l convinga duminica trecuta ca este atat de bine sa stii sa citesti. Ca poti deveni tot ce doresti daca stii sa citesti …

Uneori, D. nu prea are chef de citit…imi tot spune ca are el timp si ca se va descurca :).

„Uite„,adauga tati, ”  poti deveni doctor…stiu ca iti place….nu poti opera o inima daca nu ai sti sa citesti….trebuie sa inveti cum se face asta…”

Cu o spranceana ridicata a neincredre, D. concluzioneaza; ” adica, tu vrei sa imi spui mie ca acolo…in inima,  sunt ceva litere , cuvinte…si eu va trebui sa le citesc ca sa operez? ” 🙂

Si voi aveti litere in inima ?? :))

http://platinum-im.net/?im=heart-shape-from-letters---typographic-composition---for-vector-version-visit-my-portfolio&image_id=53982667&system_id=2


de 17 comentarii

Ce poate insemna un AN pentru un copil ?

Pentru mine, ca adult, un AN inseamna 365 de zile, 12 luni si 52 de saptamani….inseamna trecut, prezent si viitor.

Pentru un micut de 6 ani…un AN… poate insemna…ziua de ieri, care va fi maine :)…o vacanta preferata pentru ca a fost la mare si s-a distrat asa de bine…un milion de zile sau 3 ore 🙂

Nu stiu daca voi va mai aduceti aminte despre lectiile noastre legate de timp…daca va face placere, le puteti reciti : Cum au impartit oamenii timpul ? (partea I)  si partea a 2-a.

Ei, atunci am impartit marele timp bucatica cu bucatica…dar totusi, multe dintre acele notiuni nu au fost retinute.

Asa ca , le tot reluam si iar le reluam  , dar de fiecare sub alta forma.

Asa ca , acum vreo 2 saptamani, am vorbit mai intai despre AN. Da, acelasi batran an cu cele 4 frumoase fete.

De data aceasta, am incercat o explicatie stiintifica, ca sa spun asa…dar pe intelesul unui copil de 6 ani si muuult mai simplificata, pentru o mintiuca de 3 anisori.

Aveam de la ziua de nastere a lui D. o palarie cosmica :))…o idee preluata de la emisiunea Atacul Artei…nu mai arata ea asa de bine, nici nu am mai aranjat-o; am folosit-o asa cum era.

Palaria era un soare urias cu planete agatate de ea.

A. purta palaria, avand, deci, rolul Soarelui.

S-a asezat cumintel in mijlocul covorului si a asteptat….

D. era Pamantul. I-am agatat de gat un glob ( cel pictat de noi ) si i-am dat un cosulet cu multe cuburi.

I-am adus aminte , ca PAmantul se invarte in jurul Soarelui, incet, incet….timp de 365 de zile…acesta este o rotatie completa. L-am rugat sa se invarta in jurul Soarelui si incet , incet…sa puna cate un cub jos, acestea fiind zilele…bine, nu aveam noi 365 de zile, dar ideea era importanta de retinut.

D. s-a amuzat sa se invarta in jurul lui A. , dar si acesta era tare mandru de rolul sau si il privea cu multa superioritate :D.

Daaa, si tot acum D. a realizat de unul singur de ce intr-o parte a lumii este noapte si in cealalta jumatate este zi…se tot rotea si vedea ca sta ba cu fata , ba cu spatele la soare. 🙂

Dupa aceea, micutul A. a dorit tare mult sa fie el pamantul si s-a rotit…s-a tot rotiiiit….

Pentru ca D. sa inteleaga cat mai bine semnificatia unui an…l-am intrebat:

” De cate ori crezi tu ca s-a rotit pamantul de cand te-ai nascut tu? Gandeste-te cati ani ai si da-mi un raspuns, te rog! ”

” Ei….s-a rotit de 6 ori!”

” Si de cate ori s-a rotit de cand s-a nascut Alex? ”

” De trei ori!!”

” Si uite, de cand m-am nascut eu…s-a rotit de treizeci…si…nu mai spun :)))) ”

I s-a parut tare interesant sa auda asa ceva.

Joc ” De-a lungul anilor”

Am vrut sa repetam inca o data notiunile : trecut, prezent si viitor. Atat D. cat si A. chiar daca e mic, folosesc corect timpurile verbelor.

Am pus pe o foaie cateva  poze din viata lui D. : de cand s-a nascut pana in prezent.

L-am rugat pe D. sa le aranjeze in ordine…: cele ce apartin de trecut, de prezent….de viitor…a inteles ca nu se poate :).

si din cei 3 anisori ai ursuletului A. 🙂

Ce evenimente importante se petrec de-a lungul unui an?

Aceste evenimente…se petrec an de an, an de an…si se tot repeta si totusi nimeni nu se plictiseste …ba chiar le asteptam cu nerabdare si cu multa bucurie.

1. Craciunul

2. Zilele de nastere ale membrilor familiei

3. Pastele

4. Ziua Pamantului

5. Ziua Copilului

6. Ziua mamelor

7. Ziua stangacilor

8. Ziua ciocolatei

9. Ziua roadelor ( Ziua multumirii)

Multe dintre ele, au fost enumerate de D 🙂 .

Felicitari ” Ziua mea de nastere”

I-am spus lui D. ca este foarte important pentru un om sa-si cunoasca data nasterii, ziua si anul  in care s-a nascut.

Asa ca, fiecare si-a facut un fel de felicitare  si astfel am retinut mai usor in ce zi ne-am nascut.

Au fost activitati foarte simple, dar asa le-am dorit….sa le luam incet, incet ca sa se intipareasca cat mai bine in mintea lor.

Urmeaza sa vorbim despre anotimpuri si lunile anului…

Nu stiu cum este la voi, dar D. e destul de confuz inca si incurca lunile…ba chiar si zilele saptamanii. Eu nu ma panichez :))…el retine ceea ce ii place foarte mult cu multa repeziciune, dar cand ceva nu ii starneste interesul cu adevarat…nu este foarte atent.

Dar, prin joaca,in timpul acestui an,  vom reusi sa descifram cat mai multe din tainele timpului :).


de 17 comentarii

Esti pretios…fara etichete….

E atat de simplu sa judeci pe cineva dupa aparente…fara sa cunosti acea persoana…e asa de usor sa etichetam/catalogam  oamenii asa cum vrem noi…si din nefericire, acest lucru chiar ne da o satisfactie .

Ati primit porecle in copilarie? Vi le aduceti aminte de parca s-ar fi intamplat ieri  si amintirea acestora  va doare si acum …nu-i asa?

Eu am primit o porecla in scoala….fara sa o merit, fara sa am nici o vina… a fost o porecla pusa din invidie pentru ca invatam foarte bine si trebuiau sa ma „loveasca ” cu ceva…

Nu vreau sa tin eu un mic tratat de psihologie , ci vreau sa va vorbesc despre o carte minunata, cred ca este cea pe care o indragesc cel mai mult din seria scrisa de Max Lucado .

„Esti pretios”

Pare a fi prima carte din serie, pentru ca aici sunt prezentati  pentru prima oara multi omuleti, ca si cum nu i-am fi intalnit pana atunci.

Ca de obicei, omuletii  din micutul orasel Wemmick incearca sa fie deosebiti, diferiti facand tot felul de minunatii…de data aceasta au inventat  etichetele: fiecare purta o cutie cu stelute si bulinute ce se lipeau. Daca erai un om bun, aveai tot felul de talente, primeai multe, multe stelute aurii….Dar, daca aveai vopseaua cojita (caci omuletii erau din lemn )…cadeai pe strada, vorbeai aiurea, imediat erai umplut cu buline.

Un omulet mic  si parca „neterminat”, nefinisat, cu vopseau cojita…era tare nefericit….Era plin din cap pana in picioare de buline….cine era oare? … Pancinello! Nu era un omulet frumos : avea  capul prea mare, corpul mic si picioarele disproportionate si subtiri. Toate acestea fiind motive in plus ca sa tot primeasca buline…cat mai multe buline.

Dar, intr-o zi o intalneste pe LUcia….nu avea nici stelute, nici buline…Cei din jurul ei erau tare mirati….o admirau…au incercat sa-i lipeasca stelute…acestea cadeau imediat….au incercat sa-i puna buline…nici acestea nu stateau pe ea. PAncinello ar fi dorit mult sa stie care este secretul ei … 🙂

LUcia, vorbi cu mare drag cu el…” ii spuse ca secretul il va afla mergand la Eli, cel care crease toti omuletii”. Ea mergea zilnic si statea de vorba cu el. De aceea, aceasta fata minunata era atat de deosebita ( intalnirea zilnica cu tamplarul Eli o facea speciala) . Pancinello se temea sa  nu-l deranjeze, ii era rusine ca avea tot corpul plin de buline si poate nu va fi primit asa…el nu era un omulet frumos, bun si talentat.

Dar, convins de LUcia, ajunge la Eli….

Am citit cu ochii in lacrimi aproape toata povestea….Simteam din plin toate trairile lui Pancinello si mi-era atat de mila de el, mai ales cand stiu ca sunt multi oameni exact ca si el.

Pancinello, cu mult zbucium in suflet, plin de teama respingerii ajunge la creatorul sau Eli…care il primeste si ii vorbeste asa cum nu a facut-o nimeni: cu multa dragoste, mult respect. NU-i venea sa creada!

Si mesajul superb al cartii: „Etichetele se lipesc de tine doar daca le lasi! ” 🙂

Dupa ce am inchis ultima pagina din carte, i-am intrebat incet, mai ales pe copilasii mai mari (nepoteii mei) : ” voua v-a vorbit cineva vreodata urat? ati primit porecle la scoala? S-au purtat urat  cu voi ?”

Cei doi nepotei ai mei, cu tristete in voce , mi-au spus ca ” da, de multe ori”…L-am intrebat si pe D…. el nu a fost pana acum nici la scoala , nici la gradinita… asa ca fiul meu mi-a spus ca nimeni nu i-a vorbit urat,…poate, uneori micutul A. l-a necajit…

„Si voi ati crezut ce vi s-a spus? Cum v-ati simtit ?”

Si am inceput sa discutam, sa scoatem la iveala lucruri pe care nici eu, nici ei nu le stiau….sa incercam sa vindecam si sa pansam „rani sufletesti”.

I-am rugat ca niciodata sa nu creada ce spun altii urat despre ei….Dumnezeu ii considera speciali, unici…au fost creati „dupa chipul si asemanarea Lui”…parintii lor ii iubesc mult; au o multime de talente….nu, nu inseamna ca trebuie sa fie mandri, dar sa stie exact cine sunt ei .

BULINE SI STELUTE 🙂 

Am jucat un joc: aveam abtibilduri cu stele aurii si buline  (daca nu aveti abtibilduri, le puteti face din carton sau din fetru si puneti pe ele ca sa se lipeasca scotch dublu adeziv).

Le-am spus sa alergam unii dupa altii si in timp ce ne spunem lucruri mai neplacute, dar in gluma….le-am spus sa nu ne legam de aspecte fizice…sa ne lipim buline unii pe altii. Si am inceput: ” tu nu esti asa de bun la sport….tu nu stii sa gatesti….tu nu-ti faci patul….tu nu-ti strangi jucariile….” ( lucruri de genul acesta ) .. Si cine a primit cele mai multe buline? Eu, bineinteles :).

Micutul A. isi intrase tare bine in rol… 🙂

Ei, si apoi a sosit randul stelutelor….dar, ca sa primesti o steluta, trebuia sa faci ceva deosebit. Asa ca i-am supus la diferite probe.

Ideea era  sa inteleaga ca omuletii dadeau acele stelute doar daca erai cineva, daca faceai lucruri speciale….

Unii, dintre ei nu au putut strange prea multe stelute si au fost dezamagiti.

Au inteles cum s-a simtit Pancinello…cum se simt multi alti copii desconsiderati pentru ca ei nu sunt „super”.

Dar, am avut si o parte tare frumoasa a acestui joc : ca sa cada bulinele de pe noi, trebuia sa ne spunem lucuri frumoase unii despre altii. Cum primeam un compliment, o bulina se dezlipea de pe noi :).

Am invatat impreuna si un minunat verset biblic : ” De aceea, pentru ca esti pretios in ochii Mei si te iubesc…dau popoare pentru tine... ” ( Dumnezeu te iubeste atat de mult , incat ar face orice pentru tine ca tu sa intelegi asta…dovada vie: L-a dat pe Singurul Sau Fiu ca sa moara pentru pacatele noastre).

Le-am facut fiecaruia dintre ei o stea mare din argila fosforescenta pe care si-au scris numele si  ca sunt pretiosi :). Si noaptea, puteau sa vada scrisul de pe steluta  .

Nu uitati: ” etichetele/ cuvintele urate ale altora se lipesc de noi doar daca le lasam sa ne afecteze….dar daca stim cine suntem : fiinte minunate create dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu…vom fi liberi, fericiti si ne vom trai din plin viata! „

Nu va cunosc personal , dar  vreau sa va spun ca : fiecare dintre voi sunteti pretiosi pentru mine… si cel mai important : pretiosi pentru Creatorul vostru ! 🙂

 

Later edit

Daca doriti sa achiztionati figurina Pancinello, detalii veti gasi AICI.


de 10 comentarii

Aripioare frante

Va mai amintiti cantecelul? 🙂

Nu mai esti fluturasul din soare? / Care zboara din floare in floare? / Fluturas nu mai ai aripioare/ Domnul conte ti le-a retezat…

E drept, cantecul face aluzie la cu totul altceva, dar se potrivea de minune descoperirii noastre din gradina.

Printre frunze, micutul A. a zarit un fluturas Coada randunicii…eram uimita ca nu a zburat cand ne-am apropiat de el. Dar, peste putin timp ne-am dat seama : o aripioara ii era rupta 😦 .

Ca sa nu fie strivit de vreo pisica sau de catelul nostru, l-am pus intr-o cutie printre frunze.

Ursuletii l-au admirat si analizat cu mare drag. Ma tot intrebau : ” de ce are aripioara rupta? ce sa i se fi intamplat? ”

Am incercat sa inventam o poveste ….sa ne dam explicatii de unii singuri.  Am incercat sa-l facem sa zboare…nu putea…L-as fi lasat printre flori, dar cei mici au inceput sa planga…asa ca vreo 2 zile a stat in acea cutie.

Am stat langa el si am cantat cantece despre fluturasi…da si cantecul cu fluturasul si contele.

In cea de-a treia zi… a iesit singurel din cutie. Micutul A., cu grija l-a pus la loc…

Incapatanat, fluturasul iar a iesit…si a zburat un pic. Le-am spus sa -l urmarim…poate s-a facut bine….ei,  si dupa cateva minute, fluturasul nostru a zburat suuuuuus de tot si nu s-a mai intors…am ramas uimita…cu aripioara franta….dar era atat de dornic de viata si de libertate , incat a zburat asa :).

E atat de bine, de frumos  sa analizam toate aceste lucruri marunte din jurul nostru…sa incercam sa depanam impreuna povesti…uite asa, ii invatam sa aiba un suflet frumos.

M-am gandit la cati oameni au „aripile frante” si nu mai pot zbura :(….vindecarea , dragostea celor din jur…ii poate ajuta din nou sa zboare.
Drum bun, fluturasule….


de 37 comentarii

1000 de aprecieri…si un concurs drept multumire :)

Vi se pare ca suntem langa voi de cativa ani, nu-i asa?  🙂 Si totusi…casuta noastra a fost cladita doar in urma cu 1 an si jumatate….

Incet , incet…s-au strans pe langa noi oameni dragi…unii ne viziteaza zilnic…altii, din cand in cand….unii de aproape, altii…de peste hotare :).

Stiti ca se vorbeste mult despre traficul de blog…atata timp cat nu faci bani din ceea ce scrii, nu ar trebui sa te intereseze traficul…bine, poate fi o chestiune de orgoliu :)…dar, e departe de mine asa ceva.

Stiu ca nu doar eu am trecut prin asta: da, am avut perioade cand mi-am spus ca mai scriu un articol si gata….ma gandeam ca nu ne citesc prea multi (aflam aceasta din numarul vizualizarilor zilnice)…ca poate nu e interesant ceea ce facem…ca pierd prea mult timp in care as putea face altceva ( de exemplu sa citesc mai mult) …

Dar   a fost  Raluca,   care m-a incurajat de atata ori si m-a facut sa ma simt tare iubita si valoroasa……a fost Camelia, care s-a interesat intotdeauna de noi si ne aprecia asa cum doar ea stia sa o faca……Antoaneta, care imi distribuia cu atata drag aproape toate postarile si ma inveselea cu entuziasmul ei unic; …Nicoleta , care mi-a spus de atatea ori sa ma mut langa ea ca sa ne jucam impreuna pentru ca ii suntem tare dragi 🙂 …Ludmila, ce imi trimitea comentarii  tare frumoase si pline de spontaneitate ….v-am amintit pe voi, dragele noastre…pentru ca relatia noastra a trecut dincolo de comentariile de pe blog….transformandu-se intr-o frumoasa prietenie…

Au fost multe alte mamici bloggerite care mi-au trimis de-a lungul timpului comentarii atat de frumoase….iertati-ma….nu v-am nominalizat pe toate, dar sunteti acolo in inima mea .Nu am putut renunta….de multe ori, de dragul lor….da, sigur va veni si vremea cand casuta noastra virtuala se va inchide, dar acum simt si stiu ca nu a sosit inca timpul…

Au fost oameni care mi-au trimis mail-uri…in special legate de lectiile noastre biblice spunandu-mi cat le sunt de folositoare…..atat de multe te incurajeaza sa stii ca intr-adevar ceea ce faci ii ajuta pe altii, incat nu poti sta pe loc….

 Sa va povestesc ceva frumos…despre cum…”putin” poate insemna „mult”.

Eu am cantat in grupul Continental ….(am fost in turneu cu ei doi ani la rand).

Va pun un mic video, ca sa stiti despre cine vorbesc  si ca sa va inveselesc dimineata:).

( R., draga mea , am pus solo-ul cu tine…nu se putea altfel, tu esti cea mai frumoasa amintire din acele vremuri si prietenia ta este pretioasa pentru mine…stii si tu asta…:)

Asa…si intr-o seara am ajuns intr-un mic orasel din Bihor….se apropia ora concertului, dar venisera foarte putin oameni.. Noi , cantaretii, eram cam dezamagiti…Eu ma gandeam in sinea mea : ” sa scoti atata aparatura…microfoane, zeci de cabluri….concertul dureaza 2 ore…timp in care statai doar in picioare … cantecele iti solicita mult vocea….sigur ne va spune ca nu vom mai canta…”

Dar coordonatoarea/dirijoarea noastra, o femeie extraordinara, ne-a spus : ” si daca sunt 2 oameni in sala, noi tot vom canta si vom canta la fel de frumos! Asa ca haideti sa ne pregatim !” A fost pentru mine o importanta lectie de viata….Bine spre sfarsitul concertului , sala era plina ochi…dar am inceput sa cantam intr-o sala aproape goala.

Deci, chiar daca ai 10 vizualizari pe zi…trebuie sa continui,mai ales daca iti place cu adevarat ceea ce faci..stii ca articolele tale chiar sunt bune si te pricepi sa scrii..important este sa ai o motivatie corecta si sa faci totul cat mai aproape de nota 10 :).

Chiar daca voi avea doar un copil in clasa, am sa-i predau doar lui, desi m-am pregatit pentru 20 :).

Ei, dar sa revin la cele 1000 de aprecieri….daaa, este vorba de „like-urile” de pe Facebook.  S-au strans incet, incet….si au fost pentru mine ca o nota la un examen …

Stiti principiul meu: nu cer like-uri atunci cand fac concursuri: este un prilej sa strangi foarte multe, dar am vrut sa ma evaluez intr-un mod corect…am vrut stiu ca munca noastra este cu adevarat apreciata. La un concurs participi, dai repede un like…e posibil sa nici nu sti continutul blogului….si apoi…nici ca mai citesti ceva de acolo…Din nou, nu va suparati pe mine….este doar parerea mea….care nu este cea mai buna…nicidecum! 🙂

Fiecare apreciere primita m-a facut sa imi dau seama ca nu scriu degeaba, ca nu povestesc in zadar ceea ce lucrez eu cu ursuletii mei, ca intr-adevar articolele noastre folosesc cuiva.

Asa ca va multumesc din suflet pentru ca ne cititi, ne apreciati, ne lasati atunci cand reusiti , comentarii. Toate acestea , inseamna mult pentru mine.

Si cum mie imi place sa sarbatoresc….vreau sa o fac impreuna cu voi si v-am pregatit un dar: un concurs sper eu, frumos….

Ca sa participati, am sa va rog mult sa raspundeti la urmatoarele intrebari:

1. Ce va face sa va reintoarceti pe blogul nostru si sa ne cititi?

2. Cum ne-ati descoperit? ( pe FB, cautari google, pe un alt blog)

3. Enumerati doua sau trei articole preferate de pe blogul nostru . :)( stiu ca sunt foarte multe, dar cu siguranta , unele dintre ele v-au fost mai dragi).

Si sa vorbim si despre premiu…un premiu pe care l-am cautat din greu 🙂 …

Noi credem ca v-am primit de fiecare data frumos in casuta noastra :)…am dat dovada de bune maniere….si ne-am respectat cititorii…asa ca ce premiu putea fi mai nimerit decat acesta?

Cartea ” ABC-ul bunelor maniere”, de la editura Litera,  pe care nu o mai gaseam nicaieri…am sunat la multe dintre librariile foarte cunoscute si mai putin cunoscute; desi aparea in stoc, nu o aveau :(. In cele din urma, cei de la Pravalia cu carti, mai aveau 2 sau 3 carti :)…tare fericita am fost pentru ca mi-am dorit mult sa pot oferi aceasta carte ca si premiu. Daca o veti cauta, sa stiti ca va fi reeditata…sper sa fi inteles eu bine, cel putin asa mi-au spus cei de la editura Litera.

Si surprizaaaaa 🙂  :  cartea va veni insotita de cele zece batranele, create de mine din argila Fimo si  care ne sunt noua tare, tare dragi…la fel ca si cartea. Aici este articolul in care v-am povestit despre Ziua bunelor maniere (veti afla cum am folosit atat cartea, cat si simpaticele batranele). .

Va astept cu mare, mare drag sa participati :). Imi pare rau ca nu este decat un singur premiu…vom vedea, la final cine va fi fericitul castigator al acestuia :).

Daaaa…concursul incepe astazi, 2 septembrie  si se termina in data de 15 septembrie, ora 12 noaptea!!!!!!!

Va dau si eu un urias LIKE fiecaruia dintre voi si va doresc in continuare sa va bucurati din plin de toamna ce abia a inceput- speram sa fie frumoasa si plina de roade din toate punctele de vedere pentru fiecare dintre noi! 🙂