Am auzit cum în smântână
Căzură doi broscoi,
Din oală nu puteau ieși,
Era adâncă tare , cu pereții drepți și goi.
La ce bun? zise cel dintâi
Asta mi-e soarta, nu pot fi ajutat.
Adio lume, adio, drag prieten!
Și se-necă plângând neincetat.
Dar cel de-al doilea, mai dârz din fire,
Vioi porni in bras,
Își șterse fața de smântână
Din ochi, caimacul gras.
”Voi înota o vreme, zise,
Mă mișc, fac puțin sport,
Căci ce folos să aibă lumea
De înc-un broscoi mort?”
O ora, doua se zbătu
Înot, fără crâcneală.
Smântâna o schimba în unt
Și-astfel ieși din oală!
de T.C. Hamlett
Morala 🙂
E plină lumea de oameni care renunță la primul obstacol ce-l întâlnesc în drumul lor.
Dacă ai un vis, o dorință ce te face să plângi când numai te gândești ce s-ar întampla dacă s-ar îndeplini ( cât bine ar aduce altora) , nu te opri până nu transformi „smântâna în unt ” ! 🙂 
ursuleți năzdrăvani 