S-a trezit….mai devreme ca de obicei…dormise cu grija ca maine va merge la scoala…si desi nu si-a exprimat teama inainte de culcare, ii citeam ingrijorarea pe chipul lui mic si frumos.

Dupa un mic dejun dulce (cu lapte si cereale)…viata parea parca…mai roz :).

Ei, dar cine era cel mai fericit de plecarea la scoala? Sigur: micul ursulet…pai si el se trezise cu grija ca nu cumva fratele lui mai mare sa nu se trezeasca la timp…si cand l-a vazut ca deschide ochii i-a si strigat : ” haaaai….azi melgem cu toti la scoala!”

Ne-am tot fotografiat inainte de plecare….stiam cu vom privi peste un timp cu mare drag aceste poze si ne vom aduce aminte de sentimentele ce ne incercau in acele clipe.

Am pregatit ghiozdanelele :unul mic si unul mare 🙂 ( micutul A. era foarte entuziasmat…tot ce era pregatit pentru D. trebuia sa fie si pentru el )

MAmi era vesela…l-am tot imbratisat pe micul scolarel si l-am asigurat ca totul va fi bine :). V-am povestit si aici despre pregatirile noastre pentru scoala.

A sosit si tati….asa ca inainte de plecare le-am inmanat un dar special : doua carti foarte frumoase ce se legau cu fundita exact ca si un cadou : ” Mami, te iubesc ” si „Tati, te iubesc ” ….am vrut sa stie ca….desi il ducem la scoala…si acolo va ramane fara noi cateva ore…nu-l parasim/abandonam…facem lucrul acesta pentru binele lui….pentru ca este o noua etapa din viata lui de copil.

Da….si m-am tinut eu tare….si cu un zambet pe fata…pana cand, coborand din masina…am zarit multimea de copii din curtea scolii…..atunci nu am mai rezistat…..si …cu greu am reusit sa imi „adun ” lacrimile ca sa nu ma vada cei mici…

Si uite-l pe D. in fata scolii…atat de mic ….si totul din jurul lui ataaat de mare …

Cu un nod mare in gat …am pasit in curte…..erau copilasi peste tot…..parinti….flori…pancarte …Am cautat o pancarta pe care sa gasim numele clasei noastre…in sfarsit, zarim si pancarta si pe invatatoare.

Treptat, apar si colegii ursuletului D. …micuti, firavi…si tare dulci. Doi au inceput sa planga si isi cautau disperati parintii prin multime. D. nu plangea…pentru ca ramasesem langa el.

Erau tot felul de parinti….unii emotionati si grijulii…care isi tot urmareau micutii…altii relaxati si parand atat de obisnuiti cu astfel de evenimente…si altii…absenti…

Inainte de a intra in scoala, toti elevii de la clasa a V-a au format un pod din flori….foarte frumos momentul….si cand am trecut pe langa verisorul nostru D. pe care ursuletul il iubeste foarte mult …asta am simtit….mai predam o stafeta…el intra intr-o alta etapa….Danut in cea in care a fost el..

Mi-am inghitit din nou cu mare greutate lacrimile….si am urcat pe treptele spre clasa lui D.

Daaa…ati auzit bine…doua scari lungi…clasa lui D. se afla la etaj. De asta ma temeam cel mai mare.

Cand au fost atunci toate acele discutii despre clasa pregatitoare…ca vor avea intrari separate, vor fi la parter, toalete separate…clase frumos amenajate, cu mocheta, jucarii, mobilier adecvat, etc, etc…noi parintii ce erau atunci tare nelinistiti…ne-am mai calmat…

Ei bine, in cazul nostru acestea au fost doar povesti.

Deci, va avea de urcat doua scari, scari pe care le urca cu teama, pentru ca a mostenit de la mine un mare rau de inaltime. Si ganditi-va ce va fi cand ii vor impinge cei mari pe scari….cand vor da buzna care sa coboare mai repede.

Toaletele nu sunt separate….la fel pentru toata lumea. Pe hol vor alerga scolari de toate varstele de la 5 la 11 ani..

Clasa….e o clasa absolut normala….de scoala….cu linoleu foarte vechi pe jos…cu bancute, e drept, mititele….cu doua panouri din pluta  : unul cu abecedarul si celalat cu cifrele…si cam…atat…

Bancutele erau asezate intr-un careu mare si lipite doua fata in fata. Unii vor sta cu fata la invatatoare, altii cu spatele si isi vor suci gatul ca sa o vada sau sa priveasca la tabla…sau poate…le vor aranja altfel…vom vedea…

Recunosc ca am fost tare, tare dezamagita….nu ma mandresc…dar imi imaginam cum as fi aranjat eu clasa …nu, nu as fi impopotonat-o, dar as fi  facut-o  calda si primitoare pentru micuti, sa vina cu drag acolo.

Eu ii dau seama inca de pe acum….vor sta foarte mult in bancute, lucru extrem de plictisitor pentru un copil de 5-6 ani.

Invatatoarea este o draguta…i-a primit frumos pe cei mici…au stat un pic de vorba; am stabilit sedinta cu parintii….desi as vrea sa spun tare multe atunci…ma voi tempera…cu o floare nu se face primavara….daca vom putea ajuta la o schimbare in bine a clasei…m-as bucura tare mult. Vom incerca sa o sustinem…sunt constienta ca nici ei nu-i va fi usor.

Nu vreau sa va demoralizez pe cei ce inca nu v-ati dat copilasii la scoala…poate ca in orasele in care locuiti voi, lucrurile stau altfel.

Eu, ocupadu-ma atat de mult acasa de educatia copiilor mei, recunosc ca observ orice detaliu…analizez totul…nu ca sa judec…ci doar ca imi doresc ceea ce este mai bine pentru ei.

Si … inca o data am simtit ca am predat o stafeta….i-am inmanat o parte din timpul/viata fiului meu  …in mana invatatoarei….si-as vrea sa stiu ce va face cu ele…si-as vrea sa stiu ca le va pretui si nu-mi va parea rau …peste ani…ca am facut-o atat de usor…

Pe bancute aveau lipite niste baloane cu heliu. Doamna invatatoare le-a spus sa le ia de acolo…si vor merge fiecare in curtea scolii si acolo isi vor pune o dorinta. Cand dorinta va fi soptita…sa dea drumul balonului….sa se duca suuus spre cer…pentru ca dorinta sa li se implineasca.

Am anticipat lacrimile din ochii ursuletului..stiam ca nu va dori  sa -i dea drumul balonului…pentru ca el se ataseaza mult de lucrurile ce le primeste.

Si….uite cum o multime de baloane mov….ca si visele lor…au zburat…departe, departe…pana cand nu am mai reusit sa le vedem .

Scumpul meu….fie ca dorintele sa ti se implineasca….cele de acum…cele din viitor….sa zboare lin , frumos si usor ca balonasul tau cel mov….si…pe masura ce se implinesc, sa te simti fericit, implinit….mai bun, mai intelept.

Te iubim mult….pana la luna si inapoi 🙂