Inca de cand eram mica, ma tot intrebam de ce trebuie ca o echipa de fotbal sa aiba supoteri….mie nu mi se pareau cam nefolositori, mai ales ca auzisem ca unii sunt si violenti, deci nu ar fi adus nici un beneficiu ….Mai tarziu, am inteles ca , sunt foarte importanti: o echipa ce are in spate un antrenor ce stie sa incurajeze si niste suporteri ce sunt alaturi indiferent daca echipa pierde sau castiga…..de multe ori, are rezultate extraordinare.
Un copil ce este incurajat in permanenta de parinti, va pasi mult mai increzator in viata si totodata si el va sti sa ii incurajeze pe altii , pentru ca a avut niste profesori foarte buni.
Euil am pe D. ce trebuie incurajat tot timpul….nu are incredere in fortele proprii…ii este teama de esec…ma intreaba de multe ori inainte de a face ceva: „daca voi gresi?, daca nu va iesi cum trebuie?”. De multe ori, s-ar descurca sa faca anumite lucruri mult mai bine decat alti copii de varsta lui, dar se teme….asa ca noi, parintii incercam in mod constant sa il incurajam, sa-i spunem ca este un copilas minunat, ca Dumnezeu i-a dat o multime de daruri/talente, ca este puternic (orice baietel isi doreste sa fie puternic). Toate acestea nu-l vor face sa fie un baietel mandru/ingamfat….ci doar il vor ajuta sa fie mai increzator, mai sigur pe el. Totodata, foarte important,nu incercam sa avem asteptari nerealiste: stim ce poate face, ce talente are… si incercam sa il directionam inspre acestea.
Alti copii nu au nevoie de atatea incurajari: ei stiu si pot face totul :)…asa sunt ei, viitorii lideri de maine…avem nevoie si de astfel de copii cu personalitati puternice.
L-am suprins pe D. in parc , incurajandu-i pe altii : „hai mai incearca o data….nu este asa de greu….sigur vei reusi…daca vrei, te pot ajuta si eu”….si am fost tare mandra de el. 🙂 Atitudinea lui reflecta o lectie bine invatata.
De data aceasta, va propun un joc prin care ii putem invata pe copii cat de important este sa fi incurajat. Cred ca este un joc potrivit pentru copii peste 7 ani.
Se imparte grupul de copii in doua echipe. Se aleg doi voluntari(cate unul din fiecare echipa) care nu vor participa la discutii si vor pleca in alta parte, pentru a nu auzi instructiunile.
Ramanem sa discutam cu echipele. Le spunem ca voluntarul va trebui sa indeplineasca o anumita sarcina. O echipa va trebui sa isi incurajeze coechipierul cum poate:” e foarte bine pana acum; haide , sigur te vei descurca; esti chiar talentat; nu te opri, noua ne place ceea ce faci; chiar daca nu termini, noi tot vom fi mandri de tine; se vede ca astazi esti intr-o forma grozava….si tot asa ” 🙂
Cealalta echipa , va trebui sa isi descurajeze coechipierul (bineinteles ca acesta nu va sti) :” vai, ce greu te misti…..aoleu, mai bine alegeam pe altcineva….tu chiar nu sti cum arata ceea ce faci…..nu intelegem cum nu poti face ceva atat de simplu….offf….ce dezastru….” 😉
Ce sarcini contracronometru li se pot da voluntarilor?
– sa faca un modelaj din plastilina
-sa faca un desen pe o tabla/foaie
-sa fluiere un cantec
-sa alerge
LA sfarsit, vom discuta impreuna. Ii vom intreba pe copiii voluntari:
-cum s-au simtit in timpul jocului?
– cum li s-a parut ca a fost in echipa cealalata?
-ce l-a impulsionat sa termine ce avea de facut?
-cat de incurajat s-a simtit?
Am jucat acest joc cu un grup de preadolescenti. VOluntarilor (doua fete ) le-am spus sa faca intr-un minut si jumatate o cana si o farfurie din plastilina.
Echipele s-au purtat asa cum fusesera instruite. Desi ambele fete nu se pricepeau prea bine la modelat si nu le placea sa lucreze cu plastilina, cine credeti ca a dus la capat ce avea de facut? Sigur, fata ce a fost incurajata. Cana si farfuria ei nu aratau prea bine, dar le-a terminat .
Cealalta fata, descurajata total de echipa ei….ce credeti ca avea in final…..niste bucati de plastilina pe care le-a tot facut si refacut……si in cele din urma s-a lasat pagubasa….(sa stiti a am ales o fata care nu era deloc suparacioasa :)-trebuie cu mare atentie alesi copiii in astfel de jocuri). Pai cum sa termine ce avea de facut, cand echipa ei ii tot spunea: ” nu te pricepi deloc….pai ce faci tu nu seamana deloc cu o cana!!…strica si mai fa o data si tot asa…. 🙂
Am avut dupa aceea , impreuna , niste dicutii foarte frumoase si constructive despre cat de important este sa fi incurajat si sa ii incurajezi si tu pe altii.
ursuleți năzdrăvani 
mai 7, 2012 la 05:37
aoleu, saracul copil descurajat!!! n-as vrea sa fiu in locul lui.:(
o metoda mai blanda nu ai gasit?
am inteles ideea, dar mi se pare cam dura lectia invatata.
oricat de ‘nesuparacios’ ar fi un copil [chiar si adolescent], e cam mult de indurat. mai ales ca de partea cealalta cineva este incurajat continuu.
mai 7, 2012 la 05:46
Hai sa iti spun de ce am ales aceasta metoda. Pentru ca, ori de cate ori jucam astfel de jocuri, ei reactioneaza asa: in loc sa il incurajeze pe cel care joaca pentru echipa, tot timpul ii spun:” nu te descurci, trebuia sa ne ducem noi si tot asa….”. Le-am mai spus ca nu e bine ce fac….asa ca jocul nostru, ce a fost fff scurt…. le-a prins tare bine. Poate fi ales un copil voluntar care tot timpul crede ca e cel ma groav, se descurca foarte bine si fara ceilalti. Va vedea ca nu e chiar asa, daca nu ai in spate pe cineva sa te sustina. Chiar au inteles ce am dorit sa le spun. Nu as face un astfel de joc cu copii ce nu se cunosc intre ei, nu sunt prieteni…Dupa acest joc, am mai jucat unul si te asigur ca atitudinea lor a fost diferita fata de alte dati- s-au purtat foarte frumos si s-au incurajat asa cum nu o faceau inainte.
mai 7, 2012 la 05:54
sunt sigura ca au inteles. insa eu tot la saracul copil descurajat ma gandesc.
e o lectie de viata. dar bine ca e doar un joc.:)
mai 7, 2012 la 08:08
Ei, vreau sa-ti spun ca acel copil descurajat, s-a amuzat de toata situatia asta cu sinceritate. Mi-a spus ca nu i s-a parut ca ceilalti s-au purtat rau cu ea (iti dai seama ca si descurajarile erau rostite in limita bunului simt si mai mult in gluma).Si cand a descoperit ca a fost doar un joc, s-a amuzat si mai tare. Tocmai de aceea zic, in jocurile cu voluntari, copiii trebuie alesi cu mare atentie (bine unii se supara- toti vor sa fie voluntari , e o adevarata intrecere acolo :)). In echipa ce a incurajat, fetita voluntara era usor introvertita, sub nici o forma nu as fi pus-o in cealalta echipa!Dar, foarte interesant, dupa joc, in timpul discutiilor , ea ne-a spus ca prefera ca atunci cand face ceva, mai ales la competitiile sportive nu vrea sa fie incurajata de ceilalti copii_chiar o incurca asta si o enerveaza.
Stiu si la ce te-ai gandit tu: adolescenta este perioada in care se dezvolta complexele de inferioritate….eu nu mi-as permite sub nici o forma, chiar si daca jucam un joc, ca un copil sa plece „daramat”de acolo.
Dar, e bine ca din cand in cand, sa le oferim astfel de lectii de viata, asa ca de multe ori aleg jocul pentru a-i invata si apoi discutam mult impreuna.