ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Arhive pe categorii: Ursuletul cel mare si nazdravan Danut

El este comoara noastra aparuta la vreo 3 ani dupa ce ne-am casatorit.
Este de mic, un copilas tare sensibil si totodata cu un simt al umorului bine dezvoltat(mostenit, mai mult ca sigur din familia sotului:))….


de 32 comentarii

Despre laptele matern recoltat si propria mea experienta :)

Recunosc ca nu imi place sa abordez pe blog subiecte prea intime….dar daca anumite experiente ar ajuta pe cineva, povestesc cu mult drag.

Acest articol il scriu in mod special pentru colectia : Alaptarea, dragostea alba.

Ursuletul nostru cel mare D., a aparut pe lume acum 5 ani si 6 luni. Citisem o multime de carti, reviste…teoretic, ma simteam pragatita pentru a fi mamica primului nostru copilas. Mai multe despre sentimentele mele de atunci, am povestit in articolul Sweet remember.

Micutul nostru s-a nascut dimineata si seara, am avut curajul sa ii dau sa suga….era asa de harnicut si tragea cu putere :)…stia ce are de facut! Bineinteles, o asistenta a venit cu o tava cu biberoane si m-a intrebat daca vrem si noi. Am refuza categoric….intr-adevar, era cam matzait….dar nu ma deranja cu nimic…doar avea de unde sa bea laptic. Nu pot spune ca am trecut printr-o severa „furie a laptelui”. La doua -trei zile, si-au facut aparitia ragadele…recunosc imi venea sa plang de durere cand ii dadeam sa suga, dar dupa o saptamana-doua au disparut. Eu am fost adepta alaptarii la cerere…si vad ca si D. la fel :D….cerea cam din jumatate in jumatate de ora….recunosc ca ma cam zapacise. Dar, pentru ca regurgita foarte des, am incercat sa maresc distanta dintre alaptari la o ora. Ei, si am facut si o mica greseala: i-am dat suzeta…nu prea o voia, dar nu am vrut sa fiu eu suzeta lui :). IN schimb, il alaptam cat puteam de des. Noaptea , sugea tot din ora in ora. Auzisem si eu de sugari care dorm ore in sire atat ziua, cat si noaptea…al meu era energic si dormea foarte putin. Era mult mai preocupat sa descopere lumea inconjuratoare :).

Pe la o luna si jumatate, au aparut colicile…banuiesc ca asta a fost….cand vroiam sa -i dau sa suga….urla, se inconvoia, se inrosea la fata…sugea cateva secunde, se enerva, se tragea de urechiuse…iar sugea, iar se enerva….incepusem sa disper….el tragea dintr-un san, celalalt curgea…nu mai stiam cum sa-l tin, nu-i convenea nici o pozitie….nu mai stiam ce sa cred. Ne-am dus la pediatra: ne-a recomandat siropele anticolici. I-am dat: nici un efect! Suptul nu mai devenise o placere: nici pentru el, nici pentru mine pentru ca vedeam cum se chinuie….Din nou la pediatra….”poate nu aveti lapte suficient! haideti sa-l trecem pe lapte praf!”.

INgrozita de aceasta idee (imi doream enorm sa il pot alapta), mi-am luat o pompa (una foarte ieftina, de la Camera) si am inceput sa-mi recoltez laptele. I-am dat biberonul: l-a papat pe nerasuflate nazdravanul! Hmmmm…..peste o ora , m-am muls iar: iar l-a papat. I-am dat sa suga: aceeasi poveste: nervi, inconvoieli…..

Neexperimentata fiind, am cedat….doua -trei zile i-am dat doar lapte muls. Ce chin: spala biberoanele, sterilizeaza-le; trezeste-te noaptea de trei ori s at e mulgi, ziua la fel program de muls :). Am incercat dupa aceste zile , sa-l pun din nou la san: nu mai vroia deloc! D Am discutat impreuna cu tati…ce sa facem? Sa lasam copilul sa moara de foame??? LApte aveam: in primele 3 luni a luat cate 1,300 kg in greutate….la doua luni era un bursuc de 6,800 kg.

Asa ca ne-am hotarat sa nu-i mai dau sa suga de la san si sa-mi mulg laptele…daca ar fi fost cineva sa ma sfatuiasca, sa ma invete cum sa fac…..si acum imi pare tare rau ca am luat aceasta decizie. Dar macar eram multumita ca ii dadeam tot laptele meu. Daaa…pierdeam acel „bounding”…am suferit mult pentru asta….dar cum ma gandeam ca moare de foame daca nu-i dau cu biberonul, m-am gandit ca decizia cu recoltarea lapteluli e cea mai buna. PEdiatra mi-a spus: ” nu stiu daca veti avea atata lapte…cred ca veti rezista 2-3 luni….e mult prea chinuitor sa te mulgi intruna!”.

Cu ajutorul nepretuit a lui tati(el se ingrijea intotdeauna sa avem biberoane sterilizate, statea cu el cat timp ma mulgeam si ma incuraja cum stia el…niciodata nu mi-a reprosat ceva….suportul moral e indispensabil in astfel de situatii -stiti si voi asta), am reusit sa-i dau lui D. lapte matern muls 1 an si 1 luna!!!  Am cautat pe internet tot felul de informatii (acum 5 ani, parca nu erau atatea ca acum…sau nu le-am gasit eu….nu aveam pe atunci net acasa).

Aceste informatii le dau pentru mamicile , care din anumite motive (copilas bolnav ce nu poate sa suga sau cine stie ce alte cauze), doresc ca macar sa le ofere copilasilor laptele lor.

Imi facusem un program strict de recoltare a laptelui:

Dimineata la 6, la ora 9, la ora 13, la o ra 16, seara pe la ora 22, noaptea pe la ora 4….foarte rar variau orele.  Aveam cam 900 ml de lapte zilnic. Pe la 5-6 luni, nu-i mai ajungea laptele meu si am introdus un biberon de Milumil . Dar o data cu diversificarea alimentatiei, nu a mai fost nevoie de laptele praf, laptele matern recoltat ii era mai mult decat suficient. Plus , ca pe la 7 luni,s ub nici o forma nu mai accepta alt lapte. A luat in greutate extraordinar de bine: era peste medie tot timpul…

Laptele , imediat ce il mulgeam, il puneam in biberoane sterilizate la frigider. Stiu ca laptele matern rezista 6 ore la temperatura camerei, 2-3 zile la frigider (eu recunosc ca , daca treceau 12 ore, il aruncam), 6 luni la congelator. Il incalzeam, punand biberonul in apa fierbinte.

Am incercat pe la 6 luni sa-l pun din nou la san….nu stia sa suga….nici macar nu era interesat…recunosc ca m-a incercat asa ….o tristete…..un sentiment de neimplinire….

Cand D. a implinit un an si o luna, am hotarat sa-mi opresc lactatia….as mai fi avut sa-i dau….dar recunosc ca mi-a fost teama…ca atata muls ar putea dauna sanilor (ma gandeam la tot felul de minunatii…cancer….cine stie ce leziuni interioare)….este foarte posibil ca temerile mele sa fi fost nefondate…de fapt sunt sigura ca au fost.

Multe mamici s-au minunat ca am avut lapte atata timp, mai ales ca cel mic nu a supt! Eu cred ca recoltatul regulat al laptelui a ajutat la mentinerea lactatiei….si nu in ultimul rand, a fost ajutorul lui DUmnezeu pentru mine: stia dorinta mea de a-i da micutului laptele meu.

A fost obositor, recunosc…dar nu am regretat nici o clipa si nu m-am plans….as face orice pentru puiutii mei…iubirea mamei e infinita…..Dar, mi-am spus , ca daca voi mai avea un copilas, nu voi mai repeta aceasta experienta….vroiam sa aiba parte din plin de o alaptare adevarata…..si al doilea ursulet, micutul A….a avut-o din plin…are 2 ani si 2 luni…si  nici vorba sa se intarce…..va voi povesti in alt articol cum am reusit sa-l alaptez, desi am trecut si cu el printr-o experienta similara.

Cateva informatii despre laptele matern recoltat:

Recolatarea laptelui matern presupune aplicarea unei presiuni asupra sanului, insa nu este neaparat dureroasa sau neplacuta daca:

1. Alegi corect pompa de san: asigura-te ca cea pe care ai ales-o se potriveste nevoilor tale (marime, forma,presiune).

2. Daca incepi din timp, pentru a te obisnui si tu dar si bebelusul cu noua modalitate de hranire (din biberon).

3. Daca iti faci o rezerva: este indicat sa recoltezi mai des si mai putin, decat sa extragi mai mult lapte pentru o perioada mai lunga de timp.

4. Daca nu sari peste momentul recoltarii; este indicat sa ai un orar si sa il respecti, daca este timpul chiar si pentru cateva minute aplica pompa, deoarece nerespectarea pogramului poate avea efecte negative in ceea ce priveste lactatia.

Avantaje si dezavantaje ale alimentarii bebelusului cu lapte matern recoltat cu pompa:

Alaptarea este foarte importanta, inca de prima data, cand bebelusul primeste colostrul (primul lapte, care contine nutrientii si anticorpii necesari unui nou-nascut). Alaptarile ulterioare intaresc legatura dintre mama si bebelus. Faptul ca sugarul se obisnuieste cu pielea, mirosul si vocea mamei ii da acestuia senzatia de confort si relaxare, care ajuta la eliberarea de stres si la o hranire corecta.

Laptele matern are o concentratie diferita de laptele formula, dar si o concentratie diferita in functie de cantitatea consumata la o alaptare. Consistenta laptelui matern variaza pe parcursul alaptarii:

– Laptele de la inceputul alaptarii este mai putin dens si are scopul de a potoli setea sugarului;

– Laptele de la finalul alaptarii este mai gras si are scopul de a hrani sugarul flamand, care consuma o cantitate mai mare de lapte, decat atunci cand ii este doar sete.

Sursa: http://www.bebikut.ro/blog/pompa-de-san-hranirea-bebelusului-cu-lapte-matern/

Sunt absolut sigura ca anumite proprietati nutritive se pierd prin mulgerea laptelui, turnarea acestuia intr-un recipent…dar , ma gandesc ca e superior laptelui praf. Chiar mi-as dori sa stiu daca a mai trecut cineva printr-o astfel de experienta…..am putea sa povestim aici…va astept cu mult drag! 🙂


de 10 comentarii

Iaurtul :)

Ieri, am fost cu baietii in piata si am cumparat branza telemea de la o doamna de la tara de la care luam de obicei. Lui D. i s-au parut interesante si recipientele mari ce aveau iaurt si mi-a spus ca i-ar placea sa manance si el asa ceva.

Seara, i-am dat vestitul iaurt cu fulgi de porumb. De-abia asteptam sa-l incerce.  Era mult mai acru decat cel din comert si diferit….asteptam reactia lui(eraprima data cand manca iaurt de casa). 😉 MIe imi placea, dar…

MAnanca el ce mananca….si apoi il aud: ” pai iaurtul asta nu stiu ce este cu el…cand il iau in gura…are un gust…apoi gustul se schimba si e altfel…..nu stiu ce sa zic….uite, tati incearca si tu….are un gust asa…….Sti ce???

Eu cred ca provine de la o vaca moarta!….altfel nu ar avea cum sa fie asa de rau ” :)))))))


de 6 comentarii

O zi din viata unui mic explorator

Urmariti  desenul animat cu dinozauri „T-rex express”? Imi place ce spune acel profesor ce apare la sfarsitul filmuletelor :” mergeti in curtea din spate si faceti propriile voastre descoperiri! ” 🙂

Ei, asta e pentru D.!!! Ar sta toata ziua in explorari!!! 🙂 Il las sa se joace singur si il urmaresc uneori ca sa-i mai fac cate o poza…e atat de scump si de serios in joaca lui!

Ce face micul nostru explorator ?

IN primul rand, isi ia cu el o geanta in care isi pune tot felul de minunatii: de data asta si-a pus sticla cu apa, ventilatorul de jucarie ,un aparat foto (ce rugaminti insistente sa i-l dau pe al meu :D…i-am spus ca nu se poate fara mine langa el-ar putea sa-l strice, dar ca ii promit, ca voi veni cu el putin mai tarziu si voi sta cu el sa faca si poze)… trusa de doctor (mi-a spus ca sigur va intalni in drumul lui pe cineva bolnav ce va avea nevoie de ajutorul sau). Si pleaca in explorare…..

Urmareste cu binoclul pasarile din copaci, albinele ce roiesc in jurul florilor…..a observat un gandacel ce era carat de furnici…foarte interesant….cum de puteau duce furnicile un gandac asa de mare si…ce faceau cu el ???

Din pamant se aud sunete foarte ciudate…a si facut un X in locul cu pricina….oare va erupe un vulcan chiar aici ??? :)))

Ei, dar orice explorator are timp si pentru o gustare (si daca i se spune ca se numeste chiar „sandwich de explorator” nu este refuzata niciodata!!! 🙂

SI cum asistentul de explorator(adica mami)  a devenit disponibil, e timpul ca micul nostru descoperitor de minuni sa faca niste poze. Si ii mai vine o idee!!! Ar putea deveni si fotograf daca si-ar dori….nu e chiar asa de greu! :)Uitati ce poze reusite stie sa faca!

Ei, dar acum e timpul sa plecam in alte aventuri….stiati ca in curtea din spate avem si o zona tropicala? 🙂 LA revedere!!!


de 9 comentarii

O zi albastra de 1 Iunie :)

D. astepta cu mare nerabdare aceasta zi…pentru el nu a fost Ziua copilului, ci, mai mult ziua albastra…A fost atata bucurie in sufletelul lui (si a micutului A., dar el inca nu a inteles prea bine ce am facut noi), incat m-am bucurat si eu, ca un copil  :).

Voi povesti acum ce am facut noi, si despre anumite  lucruri, voi face un articol special(poate cineva va dori sa afle mai multe detalii)

Inca de dimineata, o surpriza albastra a aterizat in camera lor :). Am lucrat la ea, noaptea in timp ce ei dormeau .

Au tasnit din pat direct in avion: „wooooow…mami, are si maneta si uite se invarte si elicea!!! are si aripi….”:)

MAi tarziu, in timp ce dormea A. , D. l-a scos in curte cu gandul sa faca ceva curse aeriene :)))

Si alaturi de avionul albastru, mai erau doua surprize albastre:

Le-au indragit foarte mult, va vom povesti despre ele cat de curand.

A urmat un mic dejun albastru:) – pe o tavita albastra, am pus doua pahare albastre cu lapte albastru (am picurat in el o picatura mica de albastru de metil), am facut doua servetele barcute in care am asezat doua prajiturele Barni cu ambalaj albastru.

Ne-am imbracat in albastru si am plecat la plimbare, bucurosi ca vremea era tare frumoasa afara. Pe drum, m-am jucat cu D. un joc: „cine gaseste cele mai multe lucruri albastre?”…ne-am amuzat foarte tare, gaseam aceasta culoare peste tot :). BIneinteles ca D. a castigat…se putea altfel ?! :D. A. era tare simpatic…tot repeta dupa noi : „abatu masina, abatu cofou”…si tot asa 🙂

Am cumparat doua baloane albastre umplute cu heliu …o alta atractie a zilei de azi…LUi D. i l-am agatat de mana pana acasa si lui A. de carucior. Erau asa de fericiti. 🙂

Ajunsi acasa, D. a avut parte de un eveniment nefericit …pentru el…am vazut ca se chinuia sa-si scoata ata balonului de pe mana…i-am spus sa aiba rabdare pana intram in casa. A facut ce a facut si tot a desprins ata…si balonul atat a asteptat…si-a luat zborul repejor si…..dus a fost. Pentru ca el este un baietel foarte sensibil si se leaga mult de anumite lucruri…a fost tare trist, a plans…Nu am vrut sa-l intristez mai tare, dar i-am aratat ca aceasta este o consecinta a neascultarii lui…vorbele mele erau de prisos….stia ca a gresit. Dar, pentru ca nu am vrut sa-i stric ziua, l-am rugat pe tati  sa =i cumpere altul. 🙂 . IN alte circumstante, nu cred ca i-as fi luat altul, ca sa poata intelege cat de mult te costa neascultarea.

Dar am trecut si peste asta…. 🙂

Am avut si un desert albastru(:o prajitura foarte simpla, cu blat de pandispan ( 6 oua, 6 lg  ulei, 1 cana zahar, 1 cana faina, 1 praf de copt) cu doua creme suprapuse de budinca de la Dr Oetker (de caramel si de ciocolata). VSi pe deasupra frisca in care am pus colorant albastru (dar, intr-adevar foarte putin…deci, nu stiu cat de albastre se vor vedea in poza 🙂

NE-am distrat facand alte cateva activitati albastre.

„MAsuta lipicioasa a bananelor in pijamale” 🙂 a avut mare succes. De multe ori, eu dau anumitor activitati un nume interesant, iesit din comun, ca sa i se para atractiv lui D.  Ideea am preluat-o de la Little Lucky (ea foloseste foarte mult autocolantul pentru idei foarte ingenioase). Si fetitele cucuiete 🙂 au avut o activitate asemanatoare foarte frumoasa.

Le-am facut fiecaruia o masuta si am asezat-o vertical. Le-am dat formele din lemn de la cutia cu ciocanel si cuie si i-am lasat sa lipeasca formele cum vor.

Tabloul lui D.

D. l-a ajutat si pe A sa-si termine creatia :)…e un tablou cu muulte detalii  😀

A urmat jocul „Planeta albastra si copiii disparuti” (iar, va vom povesti despre el cat de curand in detaliu). Lui D. i-a placut foarte mult, incat a mai dorit sa il jucam inca o data.

Am lasat spre final, pictatul pe fata cu creioanele speciale (le-am luat saptamana trecuta de la Lidl). D. a vrut sa-i fac masinute si vapoare pe fata :))), pe A. l-am colorat foarte discret, pentru ca are pielea sensibila. Si, bineinteles, m-au colorat ei pe mine….nu va spun cum aratam: pe fiecare obraz aveam o adevarata opera de arta. 😉

Daca doriti sa faceti aceasta activitate si va este teama ca nu se vor indeparta culorile de pe fata, va pot da  un mic ajutor: se da fata copilului cu crema hidratanta, se sterge apoi cu un servetel umed (deja fata este curata) si apoi se spala cu apa calda si putin sapun.  Si gata- avem o fetioara alba si curata! 🙂

Nu l-am uitat nici pe tati si am facut felicitarile vazute la Roxana. Ei m-au ajutat doar cu pusul manutelor si a abtibildurilor mici.  Dar au fost foarte fericiti sa i le daruiasca cand a venit de la serviciu.

Mai aveam cateva idei in  „sacul cu surprize”, dar pentru aceasta ne-ar fi trebuit 2-3 zile albastre, nu una. 🙂

Pentru D.  a fost o zi atat de frumoasa, incat seara cand am iesit toti la plimbare prin parc…mi-a spus, in timp ce alerga cu trotineta de care isi legase balonul albastru cu heliu:”mami, pot sa strig: ziua albastraaaa! ziua albastraaaa!…sa stie si altii ce am facut noi astazi!”

SIgur ca l-am lasat….si-asa era mare agitatie….si el era un copil albastru tare fericit! 🙂

 

 


de 2 comentarii

Trotineta :)

Nu stiu cum e la voi in parc, dar la noi, mersul pe trotineta este in trend…ca sa zic asa :D. Atat baietei, cat si fetite , aluneca gratios pe vehiculul subtirel si se iau la intrecere.

Anul trecut, D. nu era deloc interesat de trotineta….nici macar sa o incerce. Anul acesta, in schimb, cum vedea cate un prieten cu trotineta incerca sa faca schimb cu el  si sa o testeze. Ne-a tot spus ca s-a plictisit de bicicleta si tare mult si-ar dori si el si el sa aiba trotineta lui.

De obicei, am incercat, in limita posibilitatilor, sa-i implinim dorintele(cele rezonabile…de ex, nu ii cumpar jucarii din hypermarket , chiar daca mai spune ca si-ar dori cate ceva cand mergem acolo la cumparaturi).

Si pentru ca  ii tot cer lui D. ceva de vreo doua luni…dar inca nu am reusit 😀 ….i-am spus :  ” Uite, D., daca reusesti si imi promiti ca nu mai faci ce am vorbit noi, iti vom lua o trotineta”.  Si il aud pe D. suparat : „ MAmi, dar nu poti lua o trotineta cu o promisiune ……eu iti pot promite, dar oamenii aceia de la magazin , nu ti-o vor da…..tie iti trebuie BANI!!!!! ” :D.

Tare amuzant si uimitor  cum gandesc copiii…..

Daca i-am luat pana la urma trotineta??? 🙂

Da ( am gasit un magazin in oras unde aveau trotinete la preturi foarte rezonabile) ;)…..si D. a fost foarte fericit si recunoscator….tare mandru s-a mai plimbat cu ea!


de 6 comentarii

Distractie in aer liber :)

Astazi, am sarbatorit in avans ziua de 1 Mai si am iesit  in familie si cu muuuuulti prieteni (parinti, tineri, copii) intr-un parc mare din orasul nostru.

Ursuletii au avut parte de tot felul de activitati sportive si amuzante.

Micutul A. si-a facut o multime de admiratoare, ca de obicei, care roiau in jurul lui si abia asteptau sa le spuna cate ceva :)….mie mi-a prins tare bine…am avut cateva clipe de relaxare. 🙂 .Au fost tare scumpe fetele: care mai de care sa-l plimbe cu caruciorul, sa se joace cu el sau pur si simplu sa aiba grija de el.

A alergat si m-a alergat 😀 peste tot si a fost tare incantat de ploaia de seminte de la niste copaci tare interesanti…cred ca s-a jucat vreo jumatate de ora cu ele. Fetele isi umpleau mainile cu acei ‘solzi” interesanti si le lasau sa zboare in bataia vantului…se crea o imagine superba.

In cele din urma, a cazut, frant, la datorie :D.

D.  , ursuletul cel mare si plin de energie  s-a plimbat cu bicicleta, a imprumutat vehiculele altora, a exersat pentru a doua oara mersul pe trotineta (pana acum nu l-a incantat) si s-a descurcat binisor.

A participat si la amuzanta joaca cu sariturile in saci . 🙂
A facut si ceva acrobatii cu prietenul lui mai mare si grijuliu :)…sigur si sub privirea atenta a mamei…..cam prea protectoare…..e tare incantat cand il mai las sa faca si cate ceva iesit din comun :).

Si nu in ultimul rand, ca niste barbti adevarati, au jucat fotbal cu tati. 🙂

Cand sa ne intoarcem spre casa, eu vaitandu-ma de o durere crunta de picioare, D. ne spune: ” sa nu ziceti ca mergem acasa!!! acum trebuie sa vizitam alt loc…am stat destul aici…mergem si in alt parc” :D. De unde au atata energie nazdravanii nostri ?? 🙂

 

 

 


de 10 comentarii

La joaca cu ursuletii

Pentru ca dorim sa participam la frumosul concurs al PIticilor voinici, va vom povesti cum ne jucam noi. E adevarat, blogul abunda in tot felul de jocuri, dar de data aceasta vom face „dezvaluiri din culise” :D.

Stiti care este joaca preferata a ursuletilor ?:)

Sa se urce in pat, sa dea toate pernele la o parte  si sa se arunce pe ele de la inaltime, cum spune D. Apoi, construiesc din ele un cort.  Nu este intotdeaun o joaca pe placul meu, pentru ca se rostogolesc si uneori se lovesc de tablia patului, mai ales A.  Dar, aceasta este distractia zilei .:)

Le mai place enorm, mai ales lui D. sa exploreze curtea. D. are un verisor ce sta aproape de noi (este mai mare ca el cu vreo 4 ani) si impreuna inventeaza tot felul de jocuri : sunt cand exploratori in desert, cand se urca intr-un leagan mare si zic ca sunt pe o mare infuriata si vine un uragan, altadata erau in jungla si vanau animale salbatice.  Mai are doi verisori mai mari, si cu acestia face tot felul de competitii sportive…parca acum vreo doua zile, unul dintre ei il invata pe D. sa faca flotari. :D.

De-a-vati-ascunselea este iar un joc pe placul lor. Chiar si A., cat e de mititel se pune cu fata la perete si il auzim : „doi, patu , sase….opataaaa!!!!”  Problema e ca D. se ascunde , dar atunci cand il caut imi spune tot timpul unde este :D…sau mi-l arata A. :)))

Au in curte si un parc auto :): biciclete, masini cu pedale si fara pedale pe care le muta dintr-o parte intr-alta. La plimbare, intotdeauna luam cu noi bicicleta si masinuta pentru A.

Avem in fata portii si o gramada de nisip , nu foarte mare; merg acolo cu camionul , cu roaba, cu lopatele, grebla si muncesc de zor. 🙂

Le place tare mult sa pescuiasca….in joaca…..

Nu in ultimul rand, cred ca stiti, lui D. ii plac jocurile de rol despre orice. Recordul nostru a fost o data o sceneta facuta de noi ce a durat doua ore si ceva…..am jucat pe rand, mai multe povesti….eu ma plictisisem demuuuult….dar D. nu!!! 😀

Au si un orasel din lemn, ce ii tine ocupati o ora si ceva, dar trebuie sa ne jucam si unul dintre noi , parintii cu ei.

Ne place sa ne jucam si la fel de mult ne place si sa ne plimbam. Dimineata, merg la plimbare cu mine si seara iesim toti patru.  Este cel mai asteptat moment al zilei :).

Am observat ca D. se joaca foarte frumos si creativ, chiar, cand nu are jucarii….se plictiseste..cauta in jurul lui…si inventeaza singur tot felul de jocuri…uneori, pot trece  doua- trei zile si sa nu se joace cu jucariile lui.

Pentru A. , care este inca alaptat :), eu, mami, sunt cea mai „frumoasa jucarie”  lui. Renunta la orice ca sa stea cu mine.

Va dorim si voua spor la joaca impreuna cu  omuletii minunati ce vi i-a daruit Dumnezeu! 🙂


de 16 comentarii

Sweet remember ( Amintiri dragi )

„Trupul meu nu era ascuns de Tine [ Dumnezeul meu], cand am fost facut intr-un chip tainic, tesut in chip ciudat, ca in adancimile pamantului. Cand nu eram decat un plod fara chip, ochii Tai ma vedeau; si in cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau randuite, mai inainte de a fi fost vreuna din ele „.

(Psalmul 139, Sfanta Scriptura, trad. D. Cornilescu)

Stiu sigur ca, dinainte de a aparea eu in aceasta lume, am fost creata ca sa devin : MAMA.

Inca de cand eram o fetita cu doua codite si gropite……(micuta din partea stanga cu codite 🙂 )

ii spuneam mamei mele, ca aceasta mi se pare mie meseria cea mai frumoasa: cea de „mamica”. Imi aduc aminte cu drag cum, inainte de a ma duce seara la culcare, imi luam „copiii” -papusile mele (vreo 6-7 la numar):)si le asezam frumos pe perna mea. Eu ma ghemuiam si dormeam pe un colt mic de perna ramas liber. Necajita, surioara mea mai mare, riposta: ” iar nu avem loc in pat”…eu…rugatoare, incercam sa o imbunez:” uite, doar in seara asta…sunt atat de mici…nu le pot lasa singure noaptea; sigur le va fi dor de mine”. .. 🙂

Anii au trecut si fetita cu gropite si doua codite a crescut…… si a tot crescut…..si a intalnit un om minunat, s-au casatorit si dupa 3 ani fericiti, visul din copilarie s-a implinit: ” a aflat ca va deveni MAMA! 🙂 ”

Luni intregi l-am asteptat cu mare nerabdare pe Danut, primul nostru ursulet. Citeam zeci de reviste, carti despre cresterea copiilor….si cu toate acestea, aveam atatea emotii….de multe ori imi spuneam :” cat de mult mi-am dorit sa fiu mama si acum….ma simt atat de nepregatita…”.

De-a lungul vietii mele, am cunoscut si am avut grija de multi copilasi: nepoti, copii ai prietenilor, copii cu nevoi speciale, copiii strazii, copilasi orfani….si acum, cand urma sa am propriul meu copil….aveam zeci de intrebari, temeri….ma gandeam ca acest copilas va fi cu mine, cu noi 24 de ore din 24….oare voi face fata?

Scumpul meu sot a stiut dintotdeauna cum sa ma incurajeze….si de multe  ori, fara ca sa-i spun ceva…imi zicea :”vei fi cea mai minunata si cea mai descurcareata mamica din lume….sunt sigur de asta! 🙂 ”

Si iata, ca, pe 1 martie 2007, cand alte femei primeau martisoare colorate si delicate, eu am primit un martisor unic, nepretuit: pe bebelusul Danut.

Dupa niste dureri incredibile (nu mi-am imaginat niciodata ca o femeie poate trece prin astfel de dureri si ca le poate face fata)…la ora 9.20, dimineata….a aparut mogaldeata noastra mica….era calm, ca un ghem grasunel…si semana teribil cu tati :)…L-au pus pe o masuta speciala….dar, nu plangea…M-am speriat cumplit, desi eram terminata de dureri, cu frisoane, intrebam intruna: „de ce nu plange? de ce nu plange? spuneti-mi ce are?” Neonatologul, l-a lovit usurel, l-a intors cu capusorul in jos si mogaldeata a scos un sunet subtirel de pisicuta….Doctorul a zambit si mi-a spus:”asa e el, un bebelus cuminte 🙂 „…Si vreau sa va spun ca si astazi…cand Danut are 5 anisori, tot asa plange…incet, cu lacrimi mari, parca temandu-se sa nu deranjeze pe cineva….e un copilas foarte sensibil.

Inima mi-a venit la loc…..dupa cateva ore petrecute in incubator, la oxigen, Danut era gata sa infrunte lumea.

Am simtit cu adevarat ca am devenit mama, cand l-am tinut pentru prima oara in brate…pana atunci sentimentele materne erau vagi, doar o inchipuire a ceea ce ar trebui ele sa fie….. In noaptea aceea, la spital, nu am dormit….l-am pus langa mine, si am stat ore in sir privindu-l si urmarindu-i orice gest….nu-mi venea sa cred ca este puisorul meu: era atat de perfect…asa cum este orice dar de la Dumnezeu. 🙂

Dupa vreo 2 zile , inainte de a pleca din spital, am fost chemata la un consult. Cand ma intorc, bebelusul Danut nu mai era in patutul sau….tocmai atunci a aparut si sotul…il intreb speriata daca nu a vazut cine l-a luat… a intrat si el in panica….si dupa alte cateva minute, apare o tanara, era in camera cea mare unde mai stateau si alte 4 mamici cu bebelusii lor si mi-l aduce pe Danut . Mi-a spus: „plangea…mi-a fost mila de el si l-am luat in brate sa-l plimb prin camera 🙂 ” .  Si atunci am inteles ca nu poti descrie durerea unei mame ce-si pierde copilul…..

Am ajuns acasa….tati facuse curat 🙂 ne facuse o micuta pancarta cu „bine ati venit” :)….eu m-am simtit dintr-o data tare neajutorata ….l-am pus pe Danut in patut…si ii spun sotului:” acum, ce facem cu el? :D”…Desi, puteam primi mult ajutor si sfaturi din partea bunicilor (de care am profitat cand era mare nevoie), am incercat sa ne crestem singuri copilasii. Asa ca….dupa cateva zile, parca eram mamica de cand lumea…desi mi-a fost foarte rau dupa nastere, am incercat sa depasesc starea aceea si sa imi ingrijesc puiutul….avea mare nevoie de mine.  Tati, doua nopti a dormit pe un fotoliu, langa patutul lui….il asculta cum respira….si mi-l aducea cand plangea sa-l alaptez….

Sentimentele ce le traiesti cand devii mamica pentru prima oara in viata sunt speciale, unice….si desi descrise in cuvinte….parca de nedescris in toata amploarea lor….

Dar iubirea unei mame este infinita, interminabila…..am stiut si am simtit aceasta cand am devenit mamica a doua oara…pe 12 iunie 2010. Atunci, a aparut cel de-al doilea ursulet: Alex.

Inca de cand s-a nascut, a stiut sa se faca auzit :)….si doctorul ne-a spus zambind : ” ehei, ce flacau puternic! Uite, taticule, ce baiat ai! ” De data aceasta, temerile mele au fost mai mici…..deja stiam cum sa am grija de un copilas.

Acum, ursuletii nostri ne -au umplut din plin viata….nu pot si nici nu vreau sa-mi imaginez cum ar fi fara ei….

Atata timp cat ei se simt iubiti, fericiti, acceptati….stiu ca mi-am implinit menirea de mama.

Intr-o zi, il aud pe Danut (avea 4 anisori pe atunci) purtand o discutie serioasa cu una dintre bunici…ii spunea: ” nu, nu ma poti iubi  cum trebuie….doar mama ma iubeste…si ma iubeste din tot sufletul, pana la cer si dincolo de el….asa imi spune tot timpul 🙂 „….si mititelul meu era ferm convins de ceea ce spune.

Si cand cel mic vine si cu manutele lui pufoase vine si imi cuprinde obrajiii si repeta intruna : „mamaaa, mamaaa”….sau cand plange tare si e nelinistit ,  il iau la pieptul meu si el se cuibareste acolo si suge linisitit si potolit ca prin farmec…..uit si eu de toate grijurile : sunt cea mai fericita mamica din lume.

Si….seara, inainte de culcare, cand ne asezam in patul cel urias (cum spun copiii), dar ce devine dintr-o data mic si neincapator, caci ursuletii se rostogolesc prin el….si noi, cei mari…avem putin loc… nici ca ne pasa….si stiti de ce? :)….si acum fetita din mine cu gropite si doua codite spune aceleasi cuvinte : ” doar in seara asta…..nu ii pot lasa singuri noaptea…..le va fi dor de mine :)…”

Si aceste momente sunt unice si de neinlocuit si vrem sa le traim si sa profitam de ele la maxim :)….caci, va veni o vreme, cand, vom depana cu drag si nostalgie aceste amintiri scumpe…..si atunci ursuletii nazdravani nu vor mai fi langa noi ….pentru ca, vor avea si ei, la randul lor alti ursuleti. 🙂

 

Am scris cu drag acest articol ca o dedicatie pentru parintii mei, pentru orice mamica ce ne citeste blogul si nu in ultimul rand pentru concursul JULIEI , ce ne-a oferit o frumoasa provocare: aceea de a povesti sentimentele ce le-am trait cand am devenit pentru prima oara mame. Cu aceasta ocazie, o felicit din toata inima pentru micutul nou nascut ce a aparut in aceasta primavara in familia lor, deja bogata cu alti 3 copilasi minunati. II apreciem din tot sufletul si ne sunt tare dragi. 🙂


de 17 comentarii

LA MULTI ANI , DANUT! :)

Ursuletul cel mare a implinit astazi 5 anisori. Cu fiecare an ce trece, parca as opri timpul in loc :)…sa ramana puiul mamei, ocrotit in bratele mele…..ei, dar puiul meu vrea sa creasca : sa devina mare independent, sa se faca pompier si cum mi-a mai spus el: sa mearga singur pe strada si sa se duca la serviciu ca tati.

MIcutul ghemotoc de acum 5 anisori

4 zile

a crescut 🙂

1 luna si jumatate

si-a tot crescut 🙂

1 an

2 ani

3 ani

4 ani

si astazi a implinit 5 anisori, martisorul meu drag…de fapt ii va implini la ora 9.20. 😀

D. deja asteapta cu nerabdare sarbatorile, stie, realizeaza ca acum e ziua lui de nastere si se bucura.

Ce sa va spun despre D….unele lucruri, le-ati aflat de pe blog, din activitatile noastre. O mama are prea putine cuvinte cand trebuie sa povesteasca despre puisorii ei: care sunt cei mai frumosi, cei mai isteti si mai minunati :D.

E un baietel extrem de sensibil, mai ceva ca o fetita (poate pentru ca eu mi-am dorit mult o fetita :D). Daca ii daruiesc un capat de ata si il pierde….tare suparat e…pentru el lucrurile au o valoare sentimentala. Stie de unde ,cand si de la cine a primit jucariile si cartile lui cu exactitate.

Intr-o zi, rasfoia o carticica crestina pentru copii..eu ma ocupam de A…si il vad pe D. plangand….cand ma uit cu atentie, el se uita pe paginile cu imagini de la rastignirea DOmnului Isus. IL intreb ce s-a intamplat…el spune:”ce oameni rai! cum au putut face asa ceva?”

O data, tataie se catarase pe scara sa culeaga struguri si D. disperat fuge spre el:”tataie, ai grja sa nu caaaazi…sa sti ca eu te iubesc din tot sufletul! „:)

Si despre A., imi spune de multe ori:”este foarte mic, trebuie sa il protejam, sa avem grija de el”…sau , daca il mai cert un pic „nu asa trebuie sa te porti cu un bebelus ! 🙂

Are o mare capacitate de analiza, un bun spirit de observatie, foarte atent la detaliile cele mai marunte, o memorie foarte buna.

D., noi te iubim enoooooooorm si cum ii spun eu: „pana la cer si mai departe” 🙂

 


de 10 comentarii

Din viata ursuletilor: Mami, ii luam pe toti acasa? :)

D. l-a asteptat cu mult drag pe bebelusul A. sa apara din burtica..nu mai avea rabdare si ma tot intreba cand iese de acolo :).

Si, pe 12 iunie 2010, A. s-a gandit sa faca cunostinta cu noi.

LA vreo 2 zile dupa nasterea lui, D. a venit cu tati la spital sa ne vada. In salon mai erau si alti doi bebelusi baietei. D. era tare timid, statea retras, parea suparat si nu mai spunea nimic. L-a vazut si pe A., dar tot nu spunea nimic….eu i-am spus ca e bebelusul nostru care se ascundea in burtica.

La un moment dat, n-a mai rezistat si ma intreaba la ureche: „MAmi, ii luam pe toti acasa??” :D…Mititelul a crezut ca voi veni acasa cu toti bebeii din salon. 🙂 S-a mai linsitit cand si eu, si tati l-am convins ca doar bebe A. este al nostru.

Dupa inca o zi, ghemotocul A. soseste acasa….era atat de mic si patutul in care statea ataaaat de mare……dupa cateva luni, s-au inversat lucrurile…imi spuneam: „ce patut mic!” 🙂

D. se tot uita curios in patut la ghemul cel mic …care cerea tot timpul multa atentie….

Vazand ca nu ma mai joc cu el la fel de mult ca inainte, dupa nici o zi imi spune: ” Nu am putea sa-l ducem inapoi la spital…plange prea mult si nu te mai joci cu mine! 😦 „….eu incercam pe cat posibil, cand dormea A. sa ma ocup de D……dar, oricum, nu mai era ca inainte…

Dupa alta zi, vazand ca nu-l duc inapoi…imi spune:” Nu am putea sa-l ducem la D??? (acesta era un verisor de-al lui) :D….Verisorul D., cand a auzit povestea, crezand ca e ceva serios….a spus ca el nu poate, are prea multe teme de facut :)))…desi era in vacanta de vara….

 

Ehei, si uite ca timpul a trecut si acum, D. si A. sunt cei mai buni prieteni. Se joaca, se rostogolesc prin pat, rastoarna casa :)…se cearta ca fratii….dar tot se iubesc .

Ce au spus nazdravanii vostri cand a aparut in familie fratiorul/surioara mai mic/mica? 🙂