Si uite ca am ajuns si in luna decembrie si cu mic si mare , ne-am pregatit sa il insotim pe ursuletul D. la prima lui serbare scolara.

Pentru ca nu a vrut sa ii streseze sau sa ii puna la cheltuiala  pe parinti cu costumatiile , ni s-a dat libertatea sa alegem cu ce sa ii imbracam. Asa ca am cam lasat pe ultima suta de metri costumatia…si cu o saptamana inainte, ne tot gandeam cu ce sa ne imbracam.

Pana la urma, vine bunica cu ideea salvatoare: sa ii dam costumasul popular ce l-a purtat si taticul ursuletilor cand era mic. D. , care este un mare sensibil, l-a indragit tare mult si cand a auzit ca l-a purtat si tatal lui, a fost si mai mandru.  NU era el cel mai sofisticat si mai scump costum, dar era unic pentru noi :).

Braul l-am achiztionat dintr-o mercerie la pretul de 15 ron.

M-am bucurat ca i-a placut costumul lui si ca s-a simtit bine si deosebit :).

Vreau sa stiti ca si ghetutele cele noi, din piele,  din piciorusele lui D. au o poveste frumoasa. El are ghetute groase, imblanite de iarna. Si i le-as fi dat pe acelea, ca sa nu-i fie frig in pantofi.

Dar, duminica a primit un dar special …

Darul acesta ne-a oferit o lectie ce incercam la randul nostru sa ne-o insusim an de an si ori de cate ori suntem binecuvantati  primind cate ceva…

Niste copilasi dintr-o tara indepartata, dintr-o biserica…au strans banuti si au cumparat incaltaminte pentru alti copilasi din tara noastra ( din diferite biserici) . Fiecare copil a cumparat o pereche de incaltaminte ca sa o daruiasca. Un gest deosebit…foarte frumos ce ne-a adus lacrimi in ochi.

Si la D.  a ajuns o cutiuta in care nu stiam ce este…doar ca scria pe ea marimea 28 :). Cand am deschis-o erau aceste ghetute care ii veneau perfect…Dumnezeu stie sa trimita daruri perfecte, la cei care au nevoie de ele.

D. a fost tare incantat ca le va purta la serbare si le-a numit ” pantofii lui de step ” :).

Era putin cam necajit inainte de a merge la serbare…si l-am vazut cam ingandurat…mi-a spus ca ii este rusine sa mearga. Si mi-a spus si motivul. De cateva zile, avea la unul dintre ochisori conjuctivita ( este deja spre vindecare)   si se gandea ca poate va rade cineva de el, vazandu-i ochisorul rosu. I-am spus ca mai mult ca sigur colegii lui se vor bucura sa il vada. Si asa a si fost: prietenul lui, T. chiar a plans pentru ca D. nu a venit la scoala si i-a fost foarte dor de el.

Si acolo, in clasa, a si uitat de problema lui : toti copiii erau costumati, ca niste ingerasi frumosi, care mai de care mai bucurosi si tare galagiosi :).

Micutul A. a stat in bratele mele, foarte cuminte si atent, tinandu-l in manute pe Action man ( papusa baiat a lui D.) pentru ca ii promisese ca va avea grija de el la serbare.

A sosit si un Mos Craciun, spre bucuria celor mici si le-a adus cadouri ( cumparate dinainte de parinti :). Sigur, noi i-am cumparat si lui A. ceva si i-am strecurat Mosului sa i-l dea . Stiam ca va fi trist daca nu va primi nimic.

D. , suntem mandri de tine si te iubim mult!