Agnes si Dinu erau prieteni de ceva timp. Intre cei doi era un sentiment frumos, pur…ce se numeste dragoste …cum am putea defini dragostea??? E ca si atunci cand iti place atat de mult ceva incat nu ai putea trai fara acel lucru…nu am descris-o prea bine…dar cam asa e…

Se plimbau in fiecare zi….isi faceau planuri….

INtr-o zi, Dinu intarzie la intalnirea lor…Agnes era ingrijorata…ce sa se fi intamplat cu el?? Cand, deodata il vede aparand  in fuga, tinandu-si mainile la spate.  Oooo…ce supriza! Ii adusese un minunat buchet de flori….si cu vocea intretaiata si plina de emotie o intreba daca nu doreste sa fie sotia lui :).

Frumoasa Agnes accepta plina de bucurie. Au stabilit data la care se vor casatori si si-au invitat prietenii. Atunci cand faci nunta, doresti ca toti prietenii sa iti fie alaturi si sa se bucure impreuna cu tine.

A sosit si ziua mult asteptata. Toata lumea : mirii si invitatii lor (ce se numesc nuntasi) erau imbracati frumos, doar era o mare sarbatoare!

Atunci cand doi oameni se casatoresc, prima data se vor duce, insotiti de prietenii lor la primaria orasului. Acolo, vor deveni intr-un mod oficial o familie.

Asa ca si pe Agnes si Dinu , la o ora stabilita dinainte ii astepta primarul ca sa oficieze casatoria lor.

Primarul, un om intelept le-a citit dintr-o carte mare despre ce inseamna sa fi o familie si despre felul in care o tara apara drepturile fiecarei familii. Apoi, i-a intrebat pe fiecare daca doresc sa devina sot si sotie. Au primit si o foaie speciala care se numeste certificat de casatorie. Acolo era trecut numele amandurora. Dar, era si o schimbare: Agnes nu va mai purta de acum incolo numele ei de familie , ci pe cel al lui Dinu…pentru ca si asta inseamna sa fi o familie – sa porti acelasi nume de familie.

De acolo, au plecat toti spre biserica. Orice casatorie trebuie sa primeasca si binecuvantarea lui Dumnezeu.  Intotdeauna, la biserica, invitatii sosesc primii si intr-o sala frumos pregatita dinainte ii asteapta pe miri. Acplo in fata , ii astepta pastorul/preotul bisericii.

Prima data , a intrat mirele Dinu in biserica si a asteptat-o pe frumoasa sa mireasa.

Mireasa, insotita de tatal ei, a intrat si toti au privit-o cu multa bucurie. Orice mireasa este admirata pentru frumusetea ei.

Pastorul/preotul le-a vorbit despre ce inseamna sa fii o adevarata familie: sa se iubeasca neconditionat, sa fi alaturi unul altuia si la bine si la rau, sa-si creasca cu multa dragoste copilasii ce-i vor avea.

La sfarsitul slujbei din biserica, s-a facut o rugaciune speciala pentru ei si toti i-au aplaudat si le-au cantat „La multi ani” :).

Asa am inceput astazi prima discutie legata de ce inseamna o familie si cum apare ea. Deja D. pune o multime de intrebari, asa ca voi incerca, pe intelesul lui sa ii raspund cat mai bine.

Desi nu am discutat noi prea mult despre asta…intotdeauna cand D. vede inimioare….zambeste smechereste si spune: ” aaaa….dragostea…inimioarele inseamna dragoste”. 🙂  A participat pana acum la 3 nunti, ba chiar la una a fost ales chiar domnisor de onoare :).  S-a simtit atat de mandru si de important! Dar nu intelegea foarte bine nici atunci ce inseamna o nunta, cum in urma acestia, cei doi tineri casatoriti devin o familie.

Am luat apoi poze de la nunta noastra ( a lui tati si mami)  si am povestit impreuna: cum a fost atunci, ce am simtit, ce invitati am avut. I-am povestit cum m-a cerut tati de sotie. Era o zi de iarna si tot asa…ca in povestea noastra de mai sus, tati intarzia sa apara la intalnire…apare intr-un final cu ceva mare ,ambalat in alb in mana. Ma pune sa desfac ambalajul….si ce era acolo: un tort pe care scria : Vrei sa fi sotia mea? 🙂 . Au mai trecut cateva luni de atunci si, intr-o frumoasa zi de vara , ne-am casatorit.

Bineinteles ca mi-a spus ca suntem un pic schimbati…nu a spus mai frumos, ci doar schimbati :D.

I-am aratat si certificatul nostru de casatorie…i-am spus ca acesta este dovada noastra in fata oamenilor ca noi (mami si tati) suntem casatoriti. Pe acesta, i-am aratat cum numele meu de familie s-a schimbat si am primit numele lui tati. Acum, toti purtam acelasi nume. Asta inseamna sa fi o singura familie. Pana acum nu intelegea de ce si eu ma numesc asa…si el si tati….si A. Dar, astazi a inteles.

L-am intrebat ce alte familii mai cunoaste el: si mi-a enumerat corect o multime de familii cunoscute (majoritatea dintre rudele noastre apropiate).

L-am rugat apoi sa ne deseneze pe noi, familia lui intr-0 casa.

Asa ca uitati-ne pe toti sub acelasi acoperis. Foarte interesant, este faptul ca eu i-am sugerat sa ne deseneze pe toti patru ca sa arate prin aceasta familia noastra. MI-a spus sa nu ma uit…..cand a fost gata desenul mi l-a aratat. Cine credeti ca mai era acolo….asta imi arata faptul ca el considera ca si mamaie si Azorica sunt indispensabile familiei noastre :)- sunt singurii pe care i-a desenat in plus.  I-am spus ca ii voi explica in zilele urmatoare, ca rudele noastre fac parte din familia noastra maaare, largita.

Cred ca va dati seama: eu sunt cea mica, cu parul lung din stanga 🙂

Vreau sa inchei articolul meu cu un verset foarte frumos din Biblie, ce mie si sotului ni s-a intiparit adanc in sufletul si mintea noastra si pe care ni l-am rostit  unul altuia in ziua nuntii, in fata oamenilor in biserica…pentru noi, asta inseamna sa fim una, sa fim o familie. Si-mi doresc din tot sufletul ca ursuletii sa vada ce mult se iubesc mami si tati si cum aceasta dragoste se revarsa din plin asupra lor si mai tarziu, peste ani, sa aiba si ei , la randul lor, o familie frumoasa si binecuvantata.

Nu sta de mine sa te las si sa ma intorc de la tine; Incotro vei merge tu , voi merge si eu, unde vei locui tu, voi locui si eu; poporul tau va fi poporul meu si Dumnezeul tau va fi Dumnezeul meu; unde vei muri tu, voi muri si eu si voi fi ingropat acolo. Faca-mi Domnul ce o vrea, dar nimic nu ma va desparti de tine decat moartea.

(Rut 1: 16, 17)