Ieri am avut o zi speciala….pregatita de ursuletii mei pentru verisorul lor Andy ( o sa-i spunem asa ca sa nu-l incurcam cu A. cel mic :). Acesta indrageste foarte mult dinozaurii…are o colectie impresionanta :)). NOi avem doar un dinozaur ratacit printre jucariile noastre. Cu toate acestea, cand vorbim despre ei, cei mici sunt foarte interesati sa afle tot felul de detalii.
Si pentru ca zarisem la Roxana o spectaculoasa insula a dinozaurilor, am incercat si noi sa o reproducem, dar in felul nostru, mai ales ca timpul de pregatire a fost foarte scurt . Aici , puteti vedea minunata insula Roxanei si pe acest blog o varianta mai mare a acesteia.
Am pregatit plastilina (aceeasi reteta, doar ca nu am mai pus glicerina boraxata : 470 ml faina, 300 ml sare, 200 ml apa calduta, 2 linguri ulei – toate se masoara in ml, cu cana gradata). Am colorat-o de data aceasta cu acrilice, nu cu vopsea de oua.
Eu am facut vulcanul, in rest D. a dorit sa amenajeze insula asa cum doreste el…deci, ceea ce vedeti este creatia lui :). A facut si urme in apa cu creionul.
Si micutul A. a tot modelat plastilina si zicea ca face clatite :).
Pentru ca mai treceau cateva ore pana venea in vizita verisorul nostru, am acoperit insula cu o folie ca sa nu se usuce plastilina.
Cand musafirul nostru a sosit, in timp ce se jucau in casa, eu am amenajat insulele pe masa din curte. Le-am mai pregatit o supriza: o insula inghetata :).
Inca de dimineata, baietii au cautat si au spalat pietre, dar nu le-am spus la ce le vom folosi.
Insula din plastilina
Insula inghetata
Si uite asa, am intrat in lumea misteriosilor dinozauri…baietii, au tot facut urme pe insula si incercau sa ghiceasca ce dinozaur le-a facut, au spart gheata ca sa cufunde dinozaurii in apa…
Le-am spus ca cei care se ocupa de descoperirea fosilelor, a urmelor de viata din trecut se numesc paleontologi. Asa ca , ei au introdus in joc si niste omuleti paleontologi, care s-au catarat peste tot…au inotat prin insula inghetata, au facut numeroase descoperiri.
Ouale pierdute
Paleontologii nostri au avut de descoperit o multe de oua care se pierdusera in tinutul uitat de timp (adica curtea noastra) :). Ouale erau facute de mine din carton laminat.
Dupa ce au gasit toate ouale, paleontologii au adus marea carte a dinozaurilor…pentru ca cei mici sa invete cat mai multe despre acestia. Cat de uimiti au fost cand au zarit minunatia de carte! 🙂 Auzeai intruna: „pot?? pot sa il ating? ” :))
Cred ca v-ati dat seama, este vorba despre Enciclopedia dinozaurilor de la editura Teora , o carte 3 D, realizata intr-un mod spectaculos. Nu va voi da eu prea multe detalii, pentru ca puteti vedea un filmulet in care este prezentata intreaga carte pe blogul Talente de nazdarvani aici . Eu am cumparat-o cu o reducere de 35 % de pe site-ul editurii.
Daca doriti o abordare biblica a acestui subiect,asa cum am facut si noi anul trecut (prin tot felul de activitati intresante) aici si aici am mai descoperit o carte pe blogul Printre nori.
MISTERIOŞII DINOZAURI
de Norma A. Whitcomb
O abordare biblică pentru copii, părinţi şi profesori
Sa va spunem ca am gasit si niste oua uriase de dinozauri ? 🙂 Copiii le-au desenat cum au dorit: au facut mici dinozauri in interiorul lor. Pentru ca oul era laminat, pe o parte au desenat cu markere permanente, pe partea cealalta cu markere pentru whiteboard(care scriu si se sterg).
Si joaca noastra a culminat cu pregatirea unor deliciosi dinozauri :). Am avut cateva forme pentru plastilina cumparate de la Julia Toys si astfel am putut face dinozauri si paleontologi fericiti de descoperirile lor :)).
D. si verisorul lui au modelat niste biscuiti dinozauri uriasi :)).
Voi ce descoperiri ati mai facut in lumea dinozuarilor ? 🙂
Micutul cangur este unul dintre personajele mele preferate din desenul animat „Winnie the Pooh si prietenii sai”. Poate si pentru ca seamana, intr-un fel cu D. al meu :)… Roo este un micut prescolar 🙂 ce doreste sa creasca cat mai repede, pus mereu pe sotii si prietenos cu toata lumea.
Asa ca, acum cateva zile, Roo si mamica sa, Kanga, ne-au vizitat ca sa ne ofere o zi de neuitat alaturi de ei si sa ne invete cat mai multe despre canguri. 🙂
Mi-ar fi placut sa avem o carte despre canguri, dar cum nu am avut, ne-am uitat la doua -trei filmulete foarte scurte despre viata cangurilor pe youtube. Am vazut cum ia nastere un pui de cangur si cum se instaleaza, comod , in marsupiul mamei sale.
Lui D. pur si simplu nu-i venea sa creada ca un pui de cangur poate arata atat de urat cand se naste :)))
Am vizionat si un episod despre canguri din desenul animat „Adi in lumea animalelor ( noi avem de vreo doi ani toate episoadele)
Ei, si cum animalutele acestea fac salturi uimitoare, am facut si noi un concurs de sarituri.
Sarituri peste obstacole
Sarituri intr-un marsupiu improvizat 😀
Sarituri in inaltime
(mai nou si D. este fotograful de serviciu :))..de mare ajutor pentru mine)
Sarituri in balti ( cele mai indragite ) 😀
Si ca sa se linisteasca un pic cangurii mei, le-am facut , din perne, cate un maruspiu foarte comod. 🙂
De asemeni, am invatat ce inseamna sa porti un marsupiu, obicei imprumutat si de mamicile oameni de la aceste animalute simpatice 🙂
Le-am facut cate un marsupiu in care si-au purtat catelusii lor din plus.
Joc: Citire si matematica alaturi de canguri
Am facut cativa canguri din hartie cartonata. IN marsupiu am pus biletele cu diverse sarcini: ceva de citit si ceva de socotit :).
D. se descurca din ce in ce mai bine cu adunarile si scaderile, pe care a inceput sa le faca „in minte” si ne spune raspunsul repede :)).
Rezervatia cangurilor
Am pastrat mica mea surpriza si am ascuns-o in rezervatie: da, era un cangur din cauciuc cu un puiut in marsupiu. L-am analizat , am tot discutat : la ce ii folosesc picioarele lungi, coada, ce mananca si multe altele.
Pentru ca indragim desenele cu Winnie,am urmarit un film special ” Pooh’ s Hefalump MOvie” , in care personajele principale sunt Roo si un micut elefant.
Toti incearca sa ii captureze pe elefantii ce aparusera in padurea de 100 de acri…dar nu vor sa il ia si pe Roo in expeditia lor . Acesta, necajit ca nu poate fi mare dintr-o data, a pornit singur in cautarea elefampilor :). Asa, isi gaseste un prieten bun si foarte simpatic – un mic elefant ce devine prietenul tuturor din padure.
Nu ati auzit de fursecurile Kangai, vreti sa spuneti??? 🙂 Nu stiti ca Winnie este innebunit dupa ele?
BIneinteles ca nu puteau lipsi din aceasta zi speciala.
Si au fost ataaaaat de bune (fursecuri cu fulgi de ovaz) Aici gasiti reteta, doar ca eu le-am facut cu zahar brun si am adaugat si nuca de cocos.
Daca as fi reusit sa postez despre ziua noastra mai din timp, cred ca ati fi prins si voi macar un fursec :)….dar , sigur le veti face si voi, daca sunteti iubitori de biscuiti asa cum sunt Roo si ursuletii mei.
Elefantii….creaturi marete…s-au scris atatea despre ei si asta pentru ca sunt niste animale extraordinare.
Stiti ca noua ne plac zilele speciale…asa ca astazi am avut o zi elefanteasca sau hefalumpica :))) , cum ar zice Winnie the Pooh si prietenii sai.
I-am intrebat pe ursuleti ce carti cu elefanti avem noi in biblioteca noastra: am inceput sa le enumeram. Ce desene cu elefanti au vazut ei? Dumbo, Familia elefantilor ( pe MInimax, nu mai stim titlul), cu un elefantel care era nepotelul unui rege…
D.,cam dezamagit, imi spune ca nu avem carti desrpe elefanti prea multe…stati putin…si am iesit afara din camera
Si, dupa cateva minute, cineva a batut la usa ursuletilor…cine credeti ca era? Vai, ce supriza? Doi elefanti : o mama si un puiut tragand dupa ei o carte maaaaare 🙂
Ursuletii i-au primit cu chiote de bucurie : „uraaaa, ziua elefantastica a inceput!”
Animalutele au fost la inceput iubite asa cum se cuvine 🙂
Dar ce carte minunata adusesera cu ei ( o recomandam si noi cu mare drag, este superba – gasiti si pe blogul Mic atelier de creatie o recenzie minunata a acesteia) ?
O mare carte despre elefanti, de la editura Art
Ne-am asezat impreuna cu noii nostri prieteni pe covor si am citit intreaga carte pe nerasuflate, afland lucruri uimitoare despre elefant.
Chiar pe prima pagina este o frumoasa poezie despre elefanti, careia noi i-am facut o melodie si cu ocazia aceasta am avut si un cantecel despre elefanti.
Elefantul , puternic si mare,
Colti ascutiti si trompa lunga are.
MAnanca mult si bea la fel.
Sa tipe, sa danseze , sa se joace,
Desi ii plange pe cei dragi cand mor, tare-i mai place.
Coada si-o scutura, urechile-si flutura,
pe oameni sunetele lor nu-i tulbura.
De n-as fi fost precum ma stiu,
Un elefant mi-as fi dorit sa fiu.
Am aflat diferenta intre elefantii africani si cei asiatici. Am dedus ca elefantii nostri sunt asiatici, mai ales ca aveau 5 degete la picioare si spinarea curbata.
Ne-au impresionat ochii si genele lor uimitor de lungi.
De fapt, nu stiu ce nu este uimitor la acest animal!
Am aflat ca un colt de al sau este facut din fildes, asemantor dintilor nostri si ca este foarte greu: cantareste 110 kilograme. Foarte suparat a fost Danut cand a aflat ca oamenii ii vaneaza si ii omoara doar ca sa le ia coltii.
Desi sunt masivi, greoi, au niste pernute la picioare si mersul tare usor….chiar poate trece un elefant pe strada ta si tu nici sa nu-l auzi :).
Urechile sale sunt foarte subtiri si le foloseste uneori ca pe niste evantaie, mai ales ca in Africa este foarte cald.
LE place atat de mult sa se joace si mai ales sa se balaceasca in noroi. Dupa o astfel de joaca, arata de parca sunt facuti din ciocolata :).
Nasterea unui puiut este privita ca o adevarata sarbatoare in familia de elefanti. Ce creaturi sensibile!
Un elefant traieste 70 de ani….si daca unul din turma moare (din familie : un elefant batran, un pui…), ei sufera tare mult…raman acolo si zile intregi langa trupul mort sperand sa se trezeasca si….dupa ani de zile, daca trec pe langa locul in care a murit acel elefant, raman cateva clipe linistiti…ca un fel de moment de reculegere.
Au o relatie speciala cu oamenii, le sunt tare devotati daca oamenii stiu sa ii ingrijeasca si sa-i iubeasca asa cum trebuie.
Savana noastra
Am iesit in curte si am facut o savana pentru elefantii nostri :).
Ne-am folosit de decorul nostru de PAsti, care oricum trebuia schimbat. Am scos ghiveciul si i-am lasat pe baieti sa amenajeze locul cum doresc ei .
Ce le place cel mai mult elefantilor, si-au zis ei? Sigur: balaceala in noroi!! Pai atunci , hai sa le oferim una pe cinste! 😀
Asa ca au turnat…si au tot turnat apa…
Si joaca a inceput!
Mami, chiar ne putem murdari cat vreeeeem noi??? 🙂
Sa nu zici acum ca nu aratam si noi ca niste elefantei !
Dupa ce toata lumea s-a spalat si a luat pranzul, am urmarit un desen superb ( a fost desenul preferat al lui D, cand avea vreo 3-4 anisori) : The Blue Elephant.
Foarte multe din cele invatate de noi despre elefanti se regasesc in film: dragostea si devotamentul elefantului fata de familia sa , fata de oameni, cum se hranesc ei, cum se joaca…..
Un mic elefantel albastru in timpul unei nopti pleaca de langa mama sa ca sa isi caute tatal , ce fusese luat de oameni. Trece prin foarte multe peripetii…in cele din urma devine un elefant regal si reuseste sa invinga cel mai de temut elefant din China. Scenele din film sunt pline de emotie….am privit cu lacrimi in ochi de fiecare data scena in care Khan Kluay, elefantelul albastru, devenit deja adult isi regaseste mama. Daca doriti sa il urmariti, aveti linkul aici(nu am gasit varianta in limba engleza, dar recunosc ca nici nu am cautat prea mult, eu stiam filmul si am putut sa-l povestesc baietilor) :
Si o alta mica supriza : Elefantelul albastru 🙂 din argila : „wooooow, maaaami!!! este chiar cel din film!!!” (ei, asta o spun pentru voi, aproape ca cel din film :))
si al nostru 🙂
Adunari si scaderi cu Elefantelul albastru
Cat timp dormea ursuletul cel mic, Khan Kluay a tot carat busteni : acum am adus 5, urmatoarea gramada 6…cati busteni ai? Si tot asa….
Decoram elefanti
Elefantii participa la competitii sportive si tot felul de parade…este o adevarata arta pictatul unui elefant. Priviti aici ( o imagine din cartea noastra).
Am scos la imprimanta un elefant si l-am decorat : eu pe al meu, D. pe al lui.
Elefantul lui D. 🙂
Elefantul meu 🙂
NE jucam , cautam si privim lucruri elefantesti (adica uriase). 🙂
O macara elefant- a sosit chiar la timp, nu?? Cat de mare este!!
Un bidon uriaaaas, sub forma de cub….ce mai distractie: s-au jucat mult timp in jurul lui(ascunzandu-se, speriindu-se) si toata curtea rasuna de rasetele lor .
Am terminat ziua noastra elefantastica , indulcindu-ne cu niste biscuiti elefanti :).
Eu doar intindeam aluatul, ei si-au facut elefanteii asa cum au dorit: sigur ,au avut un model la inceput (ochisorii sunt din stafide) .
Va dorim si voua zile de joaca elefantastic de frumoase!!! 🙂
De multe ori, D. imi spunea cat de mult si-ar dori sa aiba catelusul lui . IMi pormitea ca il va ingriji, ca il va scoate la plimbare, ca se va juca cu el. Nu va spun cat de mult isi iubeste catelusii din plus. Si pentru ca el ii indrageste asa de mult si micutul A. , vazand cat de frumos se poarta D. cu jucariile, se poarta si el la fel.
De ceva timp, visul lui D. s-a implinit 🙂 : avem un catelus . Recunosc ca, nu am vrut sa aiba un animalut in curte cat sunt asa de mici…stiti voi: paraziti, purici, microbi, par…etc, etc… dar, mai mult si gandindu-ma la faptul ca, daca i se intampla animalutului ceva vor suferi mult.
Nu va spun cat sunt de fericiti sunt: de cand se trezesc, vor sa mearga sa o vada pe Azorica :). Cand ne intoarcem seara de la plimbare, neaparat trebuie sa trecem pe la Azorica sa-i uram noapte buna. A. e foarte comic, cand il auzi prin curte strigand si razand: „ma inga, mami…ma inga Azoica pe papuc”…traducere: ma linge mami, ma linge Azorica. 🙂
Foarte responsabil si serios, D. l-a ajutat pe bunic sa-i construiasca o casuta. Mi-era atat de drag cand il vedeam cu cat drag i-a pictat-o…nu era casuta cine stie ce…dar vreau sa va spun ca este izolata termic pe interior 😀 (are polistiren).
Astazi, in timp ce dormea A. am povestit impreuna despre caini. Am luat doua carti: enciclopedia despre mamifere ce a aparut in colectia Adevarul si o alta enciclopedie imprumutata de la biblioteca. I-am spus ca, dintre toate animalele, cainele este cel mai credincios omului.
Am incercat sa ne aducem aminte ce desene animate cu catei am vizionat noi : 101 dalmatieni 1 si 2, Doamna si Vagabondul, Pisicile aristocrate (si acolo apar caini), Bolt, Up (il siti pe DOc si ceilalti caini vorbitori, nu? ), OLiver (tot o ecranizare Disney, povestea unui pisoi ce se imprieteneste cu un caine de oras). Pe toate le-am vazut dublate in limba romana.
Si mami le-a facut si o supriza ursuletilor (am facut niste catelusi din plastilina, noaptea, in timp ce ei dormeau) .
MI-am adus aminte de tutorialul despre catei de pe blogul Cameliei. INtr-un articol, pe care nu l-am gasit…ii voi cere detalii Cameliei, pusese un videoclip in care ni se explica pas cu pas cum se fac catelusii din argila.
eu nu am avut argila polimerica, asa ca am folosit o plastilina pe care am descoperit-o de curand :Amos Clay (am cumparat pachetelele de la KAufland- 4 ron un pachet. Nu am gasit decat: alb, rosu, galben si albastru. Oricum, mi se parea destul de scumpa. MAi aveau un set la 24 ron cu alte culori disponibile).
Seamana un pic cu plastilina usoara de la Daco, dar nu raman crapaturi in ea dupa ce se usuca si este mult mai usor de modelat. Nu se usuca repede, deci nu trebuie sa te grabesti cand lucrezi.
Are si dezavantaje: atunci cand imbini elementele , acestea se lipesc foarte repede si nu le mai poti desprinde, deci trebuie sa lucrezi fara greseala, altfel o iei de la capat. Este elastica si nu poti face diferite semne pe ea. Dar, in lipsa de argila, este foarte ok.
Deci, pentru catelusi am urmarit acest videoclip. E grozav- multumim inca o data , Camelia pentru link!
Mi-a placut enorm sa ii fac, recunosc ca m-am chinuit un pic pentru ca plastilina se lipeste foarte repede, unii ochisori au iesit cam mari, dar fiind la inceput, au iesit binisor, zic eu :)…adica seamana cu niste catelusi si nu cu alte animalute :))).
Catelusii au fost tare apreciati…poate cam mult…A. i-a cam strans un pic, a mai dezlipit o urechiusa :)…dar, bine ca plastilina, dupa ce se usuca este destul de rezistenta. Devin ca niste obiecte foarte usoare dintr-un fel de cauciuc.
Dupa cum vedeti, D. le-a facut si o casuta, decorata in stilul lui caracteristic : cu masinute :).
Si, l-am ajutat sa faca singur un catelus. L-am facut rosu (pentru ca nu mai aveam alta culoare )..dar, pentru ca tot imi spunea ca nu exista catei rosii :)), i-am adus aminte de desenu animal cu Clifford, catelusul rosu :).
Cred ca aproape toti copiii sunt incantati si foarte curiosi sa afle cat mai multe despre animale. Si mai mult ca sigur, si-ar dori sa le poata pipai, atinge, urmari indeaproape :)…asta daca sigur, sunt curajosi din fire….oricum….curiozitatea e foarte mare.
MIcutul ursulet A. cunoaste deja o multime de animale, D. stie ca ele se impart in animale domestice si salbatice si face foarte usor diferenta intre ele de pe la 3 ani si jumatate.
Astazi am vrut sa mergem un pas inainte si sa discutam despre animalele mamifere. Ce le face sa fie deosebite de celelalte animale?
Am folosit cateva dintre materialele noastre:
IN mod special, am parcurs enciclopedia Disney despre mamifere,afland tot felul de lucruri noi si interesante.
Am retinut foarte usor caracteristicile ce le diferentiaza pe acestea de alte animale (pasari, taratoare, pesti).
Mamiferele:
-nasc pui vii care cresc in burtica mamei lor;
-au corpul acoperit de par sau blana;
– puii se hranesc atunci cand sunt mici cu laptele mamei lor.
O noutate pentru el a fost faptul ca si balena si rechinul sunt mamifere.
Da, si chiar si oamenii se incadreaza in aceasta categorie, desi ei sunt o specie aparte, creati intr-un mod miraculos dupa chipul si asemanarea lui DUmnezeu.
Si sigur, m-am amuzat foarte tare de uimirea lui D.:”cum, adica vrei sa zici ca si tu ai baut laptic de la mama ta cand erai mica? sa nu zici ca si tati? !!” 😀
JOC : RECUNOASTE ANIMELELE MAMIFERE
Ca sa observ cat de bine recunoaste mamiferele si cum le diferentiaza de celelalte animale, am jucat un joc, folosindu-ne de joculetul Animalele” de la editura Gama.
Ne-am folosit si de niste animalute din plus, plastic sau cauciuc si le-am impartit in doua categorii: mamifere si altele.
Cardurile jocului le-am pus in mijloc. Fiecare dintre noi trebuia sa traga doua carti, sa spuna ce animale sunt pe card si sa le puna ori la mamifere, ori in cealalta categorie. Sigur, D. s-a prins de o mica smecherie: pe card animalele ce erau mamifere aveau o mica legenda: un biberon…si stia deja ca acelea sunt mamifere:)…dar stiu ca oricum le-ar fi recunoscut si fara acest semn.
JOC : GRADINA ZOOLOGICA „ANIMALELE SIMPATICE” 🙂
Urmatorul joc s-a desfasurat in curte…si sigur, D. era un personaj ce facea parte dintr-o poveste cu multe animale…la noi prind tare bine astfel de jocuri. Am folosit cardurile facute de mine pentru un un joc de memorie:
” Sa patrundem in frumoasa gradina zoologica „Animalele simpatice”. Acest nume ii fusese dat de ingrijitorul tuturor animalelor, renumitul D. …toti il cunosteau cat de priceput este in cunoasterea animalelor . Si toti stiau cat de mult le iubea pe toate. Animalele aveau locuri amenajate foarte frumoase si ….custile nu erau inchise….pentru ca acolo toate traiau in armonie :). INtr-o zi, D. a fost anuntat ca vor veni in ziua urmatoare in vizita foarte multi copii la ZOO. Ei, trebuia sa se pregateasca foarte bine ca sa-i primeasca pe copii: sa spele animalele, sa faca curat (sigur avea ajutoarele sale) si nu in ultimul rand sa faca o mare comanda de prajituri sub forma de animale :).
S-a dus in vizita la custile lor…cand ce sa vezi??? nici una nu mai era acolo…nici un animal nu mai era la locul lui!!! unde sa fi disparut???
Stiti ce se intamplase? Animalele au vrut sa ii joace o festa :)) Stiau ca el este o fire tare vesela si au vrut sa se joace cu el de-a- v-ati-ascunselea….problema e ca nu-si gasisera timpul potrivit pentru un astfel de joc! 🙂
Ei, dar ingrijitorul nostru priceput a luat cate o poza a fiecarui animal ca sa le recunoasca mai usor si sa fie sigur ca nu uita nici una. Si a pornit sa cutreiere gradina. Ghidusele erau peste tot ascunse, in locurile cele mai incredibile.
Si cu ajutorul fotografiilor, dar si agilitatii sale renumite, le-a gasit pe toate! 🙂 Ce bine!! acum….ca , drept pedeapsa, le-a spus tuturor animalutelor sa isi faca curat in locuinta lor ca sa-i primeasca frumos pe copilasii ce vor veni in vizita. 🙂 Si le-a iertat, spuandu-le ca vor primi si ele cate o prajiturica sub forma de animalut. 🙂
Aici il gasise pe sconcs 🙂
Si micutul A. a fost un ajutor de nadejde!!
Observatie:
Dupa cum cred ca ati vazut, cardurile perechi le-am impartit in doua: unele au fost fotografiile , celelalte animalele ascunse. Este o noua modalitate de a juca un joc de memorie, deosebit de captivanta pentru copii. Copilul tine in mana un card si merge sa caute perechea ascunsa. Nu este chiar asa de usor, mai ales daca folositi ascunzatori bune. 🙂
ursuleți năzdrăvani 