De multe ori, D. imi spunea cat de mult si-ar dori sa aiba catelusul lui . IMi pormitea ca il va ingriji, ca il va scoate la plimbare, ca se va juca cu el. Nu va spun cat de mult isi iubeste catelusii din plus. Si pentru ca el ii indrageste asa de mult si micutul A. , vazand cat de frumos se poarta D. cu jucariile, se poarta si el la fel.

De ceva timp, visul lui D. s-a implinit 🙂 : avem un catelus . Recunosc ca, nu am vrut sa aiba un animalut in curte cat sunt asa de mici…stiti voi: paraziti, purici, microbi, par…etc, etc… dar, mai mult si gandindu-ma la faptul ca, daca i se intampla animalutului ceva vor suferi mult.

Nu va spun cat sunt de fericiti sunt: de cand se trezesc, vor sa mearga sa o vada pe Azorica :). Cand ne intoarcem seara de la plimbare, neaparat trebuie sa trecem pe la Azorica sa-i uram noapte buna. A. e foarte comic, cand il auzi prin curte strigand si razand: „ma inga, mami…ma inga Azoica pe papuc”…traducere: ma linge mami, ma linge Azorica. 🙂

Foarte responsabil si serios, D. l-a ajutat pe bunic sa-i construiasca o casuta. Mi-era atat de drag cand il vedeam cu cat drag i-a pictat-o…nu era casuta cine stie ce…dar vreau sa va spun ca este izolata termic pe interior 😀 (are polistiren).

 

 

 

Astazi, in timp ce dormea A. am povestit impreuna despre caini. Am luat doua carti: enciclopedia despre mamifere ce a aparut in colectia Adevarul si o alta enciclopedie imprumutata de la biblioteca. I-am spus ca, dintre toate animalele, cainele este cel mai credincios omului.

Am incercat sa ne aducem aminte ce desene animate cu catei am vizionat noi : 101 dalmatieni 1 si 2, Doamna si Vagabondul, Pisicile aristocrate (si acolo apar caini), Bolt, Up (il siti pe DOc si ceilalti caini vorbitori, nu? ), OLiver (tot o ecranizare Disney, povestea unui pisoi ce se imprieteneste cu un caine de oras). Pe toate le-am vazut dublate in limba romana.

Si mami le-a facut si o supriza ursuletilor (am facut niste catelusi din plastilina, noaptea, in timp ce ei dormeau) .

MI-am adus aminte de tutorialul despre catei de pe blogul Cameliei. INtr-un articol, pe care nu l-am gasit…ii voi cere detalii Cameliei, pusese un videoclip in care ni se explica pas cu pas cum se fac catelusii din argila.

eu nu am avut argila polimerica, asa ca am folosit  o plastilina pe care am descoperit-o de curand :Amos Clay (am cumparat pachetelele de la KAufland- 4 ron un pachet. Nu am gasit decat: alb, rosu, galben si albastru. Oricum, mi se parea destul de scumpa. MAi aveau un set la 24 ron cu alte culori disponibile).

 

Seamana un pic cu plastilina usoara de la Daco, dar nu raman crapaturi in ea dupa ce se usuca si este mult mai usor de modelat. Nu se usuca repede, deci nu trebuie sa te grabesti cand lucrezi.

Are si dezavantaje: atunci cand imbini elementele , acestea se lipesc foarte repede si nu le mai poti desprinde, deci trebuie sa lucrezi fara greseala, altfel o iei de la capat. Este elastica si nu poti face diferite semne pe ea. Dar, in lipsa de argila, este foarte ok.

Deci, pentru catelusi am urmarit acest videoclip. E grozav- multumim inca o data , Camelia pentru link!

Mi-a placut enorm sa ii fac, recunosc ca m-am chinuit un pic pentru ca plastilina se lipeste foarte repede, unii ochisori au iesit cam mari, dar fiind la inceput, au iesit binisor, zic eu :)…adica seamana cu niste catelusi si nu cu alte animalute :))).

Catelusii au fost tare apreciati…poate cam mult…A. i-a cam strans un pic, a mai dezlipit o urechiusa :)…dar, bine ca plastilina, dupa ce se usuca este destul de rezistenta.  Devin ca niste obiecte foarte usoare dintr-un fel de cauciuc.

 

 

 

Dupa cum vedeti, D. le-a facut si o casuta, decorata in stilul lui caracteristic : cu masinute :).

Si, l-am ajutat sa faca singur un catelus. L-am facut rosu (pentru ca nu mai aveam alta culoare )..dar, pentru ca tot imi spunea ca nu exista catei rosii :)), i-am adus aminte de desenu  animal cu Clifford, catelusul rosu :).

Si catelusul lui D. 🙂