Bine ati revenit in Tara Dovleceilor! 🙂

Si l-am pus pe ursuletul meu mic, echipat corespunzator pentru acest articol sa va intampine 🙂

Ce activitati dovlecesti am mai facut noi?? Speram sa va potolim curiozitatea in urmatoarele randuri.

1. Activitati de scriere, citire, exersare a scrisului cu ajutorul dovleceilor

Am facut dovlecei mari si mici din foaie cartonata . Pe cei mari am scris literele mari, pe cei mai mici literele mici (le-am scris doar pe cele invatate pana acum, ma refer la literele mici). Si l-am rugat pe D. sa-i ajute pe dovleceii mari sa-si gasesasca prietenii mai mici.

Aseaza corect literele de pe dovlecei ca sa formezi cuvantul „dovleac”.

Concursul dovleceilor

Cat de repede se formeaza dovleacul din samanta? Haide, fa liniile cat mai corect , frumos si totusi repede ca sa ajuti dovleceii sa se faca mari.

Foaia de lucru initiala (de marime A3, deci o coala mare)

Rezolvarea lui D.

2. Sortarea dovleceilor pe marimi (o activitate pentru micutul A.)

A avut de pus in doua castronele dovleceii mici si mari. Trebuia sa ii separe. Si cum s-a descurcat 🙂

3. Joc cu o sperietoare de ciori si dovlecei

JOculetul l-am printat de AICI si  e tare simpatic.

Castiga cine isi termina primul de facut sperietoarea de ciori. Jucatorii dau pe rand cu zarul, si in functie de ce cifra cade pe zar, isi pot alege cate o piesa. EU am facut fetele si partile fetei de doua ori. Sigur, D. a castigat 🙂

5. Pictura pe dovlecei din plastilina homemade

Am scris in articolul anterior despre Ziua dovleceilor cum i-am facut. Si astazi i-am pictat. Va vine sa credeti ca in final, cand am spalat pensulele , am observat ca am folosit 11?? 😀 Micutul A. tot le schimba ca sa incerce care e mai buna. 🙂

Si uitati-i aici in actiune.

Aici erau gata decorati si nerabdatori sa ii folosim in activitatile noastre 🙂 Unii dintre dovleceii au fost modelati si de D. Si m-am amuzat ca , ii dadeam lui A. dovleceii facuti de D., care erau un pic mai mititei si aratau un picut mai ciudat. Vroiam sa folosesc dovlecii facuti de mine pentru o activitate si ii aveam pe numar fix. Dar A. cand a vazut ce dovlecei ii dadeam, spune serios:”nu ata….ata e uat….veau un dovece mai mae si mai funos! „(nu asta, asta e urat, vreau un dovlecel mai mare si mai frumos) ….asa ca nu l-am putut pacali si l-am lasat sa aleaga ce si-a dorit el :))

Oricum au fost tare mandri ca au pictat singuri dovleceii.

5. Povesti despre dovleci

Am gasit pe blogurile straine cateva povesti, unele dintre ele clasice , cum ar fi:

…si multe altele pe care le veti descoperi AICI.

In afara de Scoala ursilor, cu placinta de dovleac trutita de JAckie :), nu avem nici o carte despre dovlecei. Asa ca astazi am inventat noi o poveste…ce va aparea intr-un articol urmator…asa ca, stati pe aproape! 🙂

IN cea de -a doua parte a zilei, am vrut sa face o activitate motrica noua pentru D. O zarisem pe blogurile Caiet pentru casa mea si Little Lucky, asa ca am adaptat-o pentru noi. Multumim pentru ideile voastre ingenioase!

Am impartit activitatea in doua: sortarea accesoriilor  si  tunarea masinilor cu acestea  😀 . I-am spus lui D. ca trebuie sa pregatim masinile de teren pentru o cursa si ca le vom tuna. Ce baiat ar rezista la  o asa provocare? Nu va spun ca avem peretii plini cu masini de teren colorate de D. Lui nu-i place sa coloreze, dar cand e vorba de MOnster Truck, nu le poate rezista…va voi arata intr-o zi colectia lui 🙂

Am sortat deci prima data agrafele de birou pe capacele colorate.

Este o activitate potrivita pentru copilasi mai mici de 3-4 ani, dar pentru un copil mai mare sortarea anumitor obiecte pe marime , culori, mai ales daca sunt  multe este un prilej foarte bun de a-si dezvolta rabdarea si capacitatea de a duce o „misiune ” la bun sfarsit. D. se cam plictisise dupa ce umpluse un pic capacelele, dar i-am spus ca nu-si va putea decora masinile, asa ca a continuat pana a terminat ce a avut de facut.

A avut de introdus apoi agrafele pe masinute si de facut un lantisor de care sa le  atarnam. A fost o provocare pentru el: s-a chinuit un pic si in final , il vad ca facuse singur un lantisor intr-un timp foarte scurt, desi la inceput imi spunea ca nu crede ca va reusi: agrafele astea  sunt foarte dificile :))

I-a placut foarte mult rezultatul final 🙂  cu multa mandrie i-a aratat micutul panou tatalui sau  cand a venit de la serviciu 🙂 I-am spus ca daca va lucra tot asa de mult cu degetele, ele vor deveni din ce in ce mai puternice, si va putea face cu ele activitati din ce in ce mai dificile, si stiti voi ca baietii sunt competitivi si doresc sa fie cei mai buni! 🙂

Si uite cum se leagana pe soseaua imaginara si masinile noastre tunate! 🙂

Astazi am inventat un joc ce a starnit amuzamentul copiilor la maxim :).

Sa vedeti de ce ne-am amuzat noi atat 🙂

Am facut din carton un cap rotund. Am mai decupat cateva perechi de ochi (de diferite marimi si forme), nasuri, urechi diferite , cateva feluri de par si guri (diferite in functie de expresiile fetei: trist, vesel, mirat, etc).

Am lipit pe verso, pe fiecare bucatica bucati de sticky tack si le-am pus in recipiente diferite.

Am lipit capul pe o usa.

Am avut doua variante de joc.

1. Le-am spus baietilor (D., A. si verisorii lor I. si A.) ca vor fi legati la ochi si vor trebui sa potriveasca pe fata cat mai bine ochii, urechile, parul , nasul si gura. Au gasit ei o masca potrivita si am inceput jocul.

Bineinteles ca toate au nimerit ca nuca in perete. Eu stateam langa ei si ii directionam: acum ia din tavita doi ochisori si pune-i…pipaie fata sa iti dai seama unde ai putea sa=i potrivesti, acum ia un nas si tot asa.

Cand isi dadeau jos masca , izbucneau in ras. „Ce caraghios e!! Eu am facut asta???” :D…ei, se asteptau si sperau ca totusi, le-au aranjat cat de cat bine pe fata si cand vedeau rezultatul , ce mai radeau :))

Opera lui D.

Si reactia 🙂

Si operele verisorilor

2. A doua varianta de joc: veneau pe rand si le spuneam: D., te rog sa iti alegi ceea ce doresti ca sa poti face o fata trista. Si fiecare a avut altceva de facut.

Fata mirata

Fata plictisita

Credeti ca micutul A. nu a participat???

Ia uitati ce a facut singurel…un ochi era ascuns sub par :))) Baietii i-au spus „OChila” din HArap-Alb. 🙂

Si ajutat de mami 🙂

Pentru cei mici, e un joc grozav, ajutandu-i sa cunoasca partile fetei si ii putem urmari daca stiu sa le aseze corect.

Distractie placuta si voua, daca v-a placut jocul nostru! 🙂