ursuletinazdravani

mai 28, 2013
de ursuletinazdravani 54 comentarii

„Pozna lui Jackie” in varianta ursuletilor nazdravani :)….si un mic concurs :)

Am citit cartea de …nu mai stiu de cate ori …de-a lungul anilor….si cand avea D. 3 anisori….si la 4 si la 5….si acum…desi e mai mare, dar cum ni s-a alaturat ursuletul cel mic, o citim si pentru el.

„Pozna lui Jackie” este o carte aparuta la Editura Cartea Copiilor si face parte din seria ” Scoala ursilor”.

Autorul Hiroyuki Aihara şi ilustratoarea Nami Adachi au publicat prima carte a seriei în 2002, în Japonia. Cărţile s-au bucurat de un succes imediat, ajungând în 5 ani la vânzări de peste 850000 de exemplare pe piaţa japoneză. Cărţile din seria „Şcoala urşilor” au fost traduse şi publicate în Franţa şi Taiwan. „Şcoala urşilor” este primul titlu din această serie. (descriere preluata de pe site-ul editurii).

Am vazut ca exista mai multe carti, la noi fiind traduse doar doua.

Personajele principale din carte sunt 12 ursuleti: 11 baieti si o fetita.

Daca vreti sa aflati numele lor si cat de diferiti sunt ei, intrati aici, pe aceasta poza (dar nu la mine pe blog :))

Au fost tot felul de discutii legate de micutii ursuleti si mediul in care traiesc ei. Chiar pe blogul Laurei, gasiti cateva comentarii legate de aceasta carte si parerea altor mamici.

Si, pentru ca ieri am avut o zi in care activitatile noastre au fost centrate pe aceasta carte, am citit-o din nou. Si apoi am discutat impreuna:

– de ce erau ursuletii singuri?

– cat de bine este sa muncesti in echipa?

-de ce Jackie facea tot timpul totul pe dos?

– cat de bine este sa fi iertator cu cei din jurul tau?

– ce inseamna un orfelinat?

– unde crezi ca erau parintii ursuletilor?

Si multe altele….

INtr-adevar, ciudat…in carte , ursuletii par singuri singurei…inca de la inceput, D. m-a intrebat: ” Dar unde este mamica lor? ”

Am citit aceasta carte si copiilor mei de la serviciu…niciodata nu m-au intrebat de ce sunt singuri ursii….li se parea ceva normal, ei fiind orfani, si oarecum….independenti…ca si altii sa fie la fel ca si ei.

D. a concluzionat: „poate erau niste ursi adulti! ‘ :D…”nu prea cred”, zic eu, ” nu stii ca in cartea cea galbena, ursuletii plangeau pentru ca li se facuse dor de mamica lor?

Desi , poate nu este asa cum spunem noi, a fost o ocazie buna ca sa discutam cum este intr-un orfelinat, cum traiesc acei copilasi.

Am vorbit despre cat de bine este sa muncesti in echipa…si iar, atunci cand faci ceva rau, trebuie sa suporti singur consecintele faptei tale.

O lectie de citire

Pentru prima data, am citit o pagina intreaga dintr-o carte. Am fost tare mandra de D. – s-a descurcat tare bine :).

Un puzzle supriza

„Maaami, esti incredibila!!”, a strigat D. la vederea puzzle-ului incastru. ” Este chiar cu niste ursi la scoala!!”

Puzzle-ul l-am primit cadou, acum vreun an in urma de la LIttle Lucky ( a fost cumpara din magazinul Julia Toys. Dar, era pentru prima data cand l-au vazut 🙂 (l-am pastrat pentru o activitate speciala).

Scoala ursilor

D. a pregatit o scoala a ursilor intr-o cutie de carton. S-a uitat atent in carte si a desenat bucataria de acolo. 🙂

Ursuletii deghizati

Micuta Jackie pleaca la bazar sa vanda placinta….dar nu are succes…cine sa cumpere o placinta turtita??

Tot fratiorii ei ii vin in ajutor…afara incepuse sa ploua…mititica…s-a cuibarit sub o umbrela si a inceput sa planga.

Deodata, se aud voci…si noi ne-am schimbat vocile strigand cand tare, cand incet…cand pe nas :)).. ” mai aveti placinta , mai aveti placinta? ”

Rand, pe rand apar ursuletii deghizati in costumatii apartinand mai multor meserii. Este scena noastra preferata din carte.

Tocmai de aceea, am pregatit aceasta maaare supriza pentru ursuletii mei.

Ursii deghizati au prins viata! Daca acum un an de zile, ne-am amuzat cu acest joc dragut, creat de mine din hartie colorata, acum am modelat ursuletii din argila. Nu va spun cat de iubiti sunt! 🙂

Ei , au mai existat si cateva critici…ai uitat niste margele, o dunga….si tot asa….e incredibil cat pot fi de atenti copiii la toate detaliille! 🙂

Am facut o mica sceneta…ne-am imaginat cum aparea, pe rand, ca si in carte, fiecare ursulet…vedeti in micutele videoclipuri…ce nascocea D. eu si A. intreveneam din cand in cand, dar ne-am amuzat copios cu totii. De fiecare data, Jackie ii intreba: ” si ce meserie este asta? ce faci tu? de ce crezi ca ti-ar placea o placinta turtita? ” De fiecare data, D. inventa cele mai nastrusnice raspunsuri.

Apare dansatorul

Apare si pompierul

Daca vreti sa urmariti si voi detaliile legate de ursuleti…poftiti… :))…puteti si voi sa ma criticati ca am uitat una sau alta :))

si exploratorul…deja zburand si visand la marile inaltimi 🙂

Spre finalul cartii, dar si in micuta noastra sceneta, toata lumea este fericita si mananca faimoasa placinta de dovleac…turtita, dar foarte gustoasa.

Saaaarituri in placintaaaaaaa!!!!

Pai se putea sa nu facem si noi asa ceva???

Stim, gestul ursulicii Jackie a fost unul tare nepotrivit…stim ca a gresit…dar daca inventezi o placinta mare din perne, nu-i asa ca nu superi pe nimeni daca sari pe ea??? 😀

Asa ca am facut o placinta uriasa din toate pernele din casa ( si va asigur ca avem multeeee) – am strans bine pernele cu un cearsaf…si acum….haideti la sarituri, ursilor!! 🙂

Va dati seama ca am refacut placinta de cateva ori….la cererea ursuletilor nazdravani…a fost o distractie pe cinste!

Va poftesc si pe voi sa ne spuneti ce parere aveti despre aceste carti intr-un comentariu la acest articol si puteti castiga figurina din imagine ( pe Jackie cu ursuletul ei mic, mic) si cartea , noua, bineinteles ” Pozna lui Jackie….deci, daaaa…este un concurs!!!! Si aceasta supriza va este oferita si de micutul meu A. , care va implini pe 12 iunie 3 anisori. Asa ca, pana pe 10 iunie, aveti tooot timpul ca sa va inscrieti si sa ne spuneti parerile voastre!

Ei, si pentru ca am primit o surpriza din partea editurii Cartea copiilor, marim premiile 🙂 Vor fi doua premii!

Premiul I va consta in cele doua carti Scoala ursilor si figurina Jackie.

Premiul II vor fi cele doua carti.

Va multumim si spor la joaca in continuare! 🙂

mai 27, 2013
de ursuletinazdravani 4 comentarii

O zi cu Roo

Micutul cangur este unul dintre personajele mele preferate din desenul animat „Winnie the Pooh si prietenii sai”. Poate si pentru ca seamana, intr-un fel cu D. al meu :)… Roo este un micut prescolar 🙂 ce doreste sa creasca cat mai repede, pus mereu pe sotii si prietenos cu toata lumea.

Asa ca, acum cateva zile, Roo si mamica sa, Kanga, ne-au vizitat ca sa ne ofere o zi de neuitat alaturi de ei si sa ne invete cat mai multe despre canguri. 🙂

Mi-ar fi placut sa avem o carte despre canguri, dar cum nu am avut, ne-am uitat la doua -trei filmulete foarte scurte despre viata cangurilor pe youtube. Am vazut cum ia nastere un pui de cangur si cum se instaleaza, comod , in marsupiul mamei sale.

Lui D. pur si simplu nu-i venea sa creada ca un pui de cangur poate arata atat de urat cand se naste :)))

Am vizionat si un episod despre canguri din desenul animat „Adi in lumea animalelor ( noi avem de vreo doi ani toate episoadele)

Il puteti urmari si voi aici.

Salturi canguristice

Ei, si cum animalutele acestea fac salturi uimitoare, am facut si noi un concurs de sarituri.

Sarituri peste obstacole

Sarituri intr-un marsupiu improvizat 😀

Sarituri in inaltime

(mai nou si D. este fotograful de serviciu :))..de mare ajutor pentru mine)

Sarituri in balti ( cele mai indragite ) 😀

Si ca sa se linisteasca un pic cangurii mei, le-am facut , din perne, cate un maruspiu foarte comod. 🙂

De asemeni, am invatat ce inseamna sa porti un marsupiu, obicei imprumutat si de mamicile oameni de la aceste animalute simpatice 🙂

Le-am facut cate un marsupiu in care si-au purtat catelusii lor din plus.

Joc: Citire si matematica alaturi de canguri

Am facut cativa canguri din hartie cartonata. IN marsupiu am pus biletele cu diverse sarcini: ceva de citit si ceva de socotit :).

D. se descurca din ce in ce mai bine cu adunarile si scaderile, pe care a inceput sa le faca „in minte” si ne spune raspunsul repede :)).

Rezervatia cangurilor

Am pastrat mica mea surpriza si am ascuns-o in rezervatie: da, era un cangur din cauciuc cu un puiut in marsupiu. L-am analizat , am tot discutat : la ce ii folosesc picioarele lungi, coada, ce mananca si multe altele.

Pentru ca indragim desenele cu Winnie,am urmarit un film special ” Pooh’ s Hefalump MOvie” , in care personajele principale sunt Roo si un micut elefant.

Toti incearca sa ii captureze pe elefantii ce aparusera in padurea de 100 de acri…dar nu vor sa il ia si pe Roo in expeditia lor . Acesta, necajit ca nu poate fi mare dintr-o data, a pornit singur in cautarea elefampilor :). Asa, isi gaseste un prieten bun si foarte simpatic – un mic elefant ce devine prietenul tuturor din padure.

Nu ati auzit de fursecurile Kangai, vreti sa spuneti??? 🙂 Nu stiti ca Winnie este innebunit dupa ele?

BIneinteles ca nu puteau lipsi din aceasta zi speciala.

Si au fost ataaaaat de bune (fursecuri cu fulgi de ovaz) Aici gasiti reteta, doar ca eu le-am facut cu zahar brun si am adaugat si nuca de cocos.

Daca as fi reusit sa postez despre ziua noastra mai din timp, cred ca ati fi prins si voi macar un fursec :)….dar , sigur le veti face si voi, daca sunteti iubitori de biscuiti asa cum sunt Roo si ursuletii mei.

O zi minunata va dorim!!:)

mai 26, 2013
de ursuletinazdravani Scrie un comentariu

Lectie biblica : Pilda semnatorului

Text biblic : Luca 15

Pentru ca Domnul Isus era cel mai bun invatator, le spunea oamenilor povesti minunate, povesti cu morala .

Astazi am ajuns la Pilda semanatorului.

Si pentru ca actiunea se petrecea afara , in camp…am iesit si noi sa semanam…in parc. 🙂

Am avut o lectie impletita cu activitati practice, imagini si joaca.

Semanatorul a iesit sa semene.

Am avut si noi un saculet cu boabe de grau. Fiecare copilas a primit un paharel pe care l-am umplut cu grau. Le-am spus ca vom merge sa semanam si noi, dar sa nu uite, ca la final, fiecare trebuie sa-si mai pastreze cateva graunte in pahar.

Sa ne intoarcem la semanator….o parte din seminte au cazut la marginea drumului si au fost mancate de pasari.

Tot asa le-am semanat si noi…si chiar dupa vreun sfert de ora au aparut niste gugustiuci si le-au mancat :).

Am plecat mai departe….

O alta parte din semintele semanatorului au cazut pe un pamant tare, stancos….nu au putut prinde radacini acolo.

Noi le-am semanat pe asfalt….care era foarte tare. TOti au fost de acord ca acolo nu va creste niciodata grau.

Alte seminte au cazut printre buruieni. Graul a crescut,dar in timp a fost inabusit de buruienile daunatoare si nu a mai putut aduce rod.

Am gasit si noi un loc plin de buruieni si am semant si acolo.

Dar alte seminte au cazut pe un pamnt bun si au adus o multime de roade.

Am semanat si noi intr-un loc unde era pamant negru si umed.

Dar , cu boabele lasate in pahar, ne-am creat pamantul roditor.

Am pus vata, am asezat boabele, am udat si i-am rugat sa aiba grija de recolta lor si asa vor avea si ei roade.

Ei, dar povestirea noastra nu a fost spusa la intamplare. Ucenicii Domnului Isus nu i-au inteles talcul.

Asa ca i-am adunat si eu in jurul meu si le-am zis ca trebuie sa le spun un secret…le-am povestit despre ucenicii care nu au inteles despre ce a fost vorba in acea pilda…dar ei au inteles?

Semintele sunt de fapt cuvantul lui Dumnezeu pe care il aud oamenii. PAmntul este inima omului.

Semintele ce cad la marginea drumului si sunt mancate de pasari, arata un om ce aude Cuvantul lui Dumnezeu , dar acesta nu ramane in inima lui.

Semintele ce cad pe un pamant stancos arata un om ce aude Cuvantul, dar inima lui este impietrita si el ramane tot necredincios.

Semintele ce cad intre buruieni, ne arata omul ce aude Cuvantul lui Dumnezeu, dar grijurile, problemele il fac ca sa uite de el si sa nu mai creada.

Si, in sfarsit….semintele ce cad pe un sol bun si aduc roada sunt omul ce aude Cuvantul, crede , viata lui se schimba si le spune si altora despre ce a auzit el.

Tot asa sa fim si noi …ca semintele cazute pe un pamant bun si sa aducem roada.

Imaginile ce le-am folosit pentru lectie le-am preluat de AICI.

JOc : Fereste-ti graul de pasari

Un joc inventat…care a starnit mult amuzament. IN povestea noastra, stim ca niste seminte au fost mancate de pasari.

Eu eram o pasare mare si rea (aveam in mana o papusa cioara mare si neagra) si ii alergam pe copii care aveau in mana paharele cu graunte. Cel caruia ii atingeam paharul, iesea din joc si se aseza pe banca.

Sigur, si ei au vrut sa fie pasarea cea mare …asa ca au facut cu randul.

Si pentru ca semanatorii nostri erau obositi, s-au asezat sa manace si sa bea apa. Pentru ca din grau facem paine, asta am mancat si noi: painici proaspete. 🙂 Tare bune au mai fost!

Am fi dorit sa stam mult mai mult, dar cum trebuia sa ne intoarcem si acasa, activitatea noastra s-a terminat mai repede…

Fiecare a plecat acasa cu pamantul roditor…. ne vor povesti data viitoare daca au aparut firicelele de grau . 🙂

Daca faceti aceasta lectie in clasa, am gasit aici si aici moduri incare puteti crea scenele diferite din lectie intr-un mod foarte interesant.

Totodata, aici, veti gasi multe alte idei ( craft-uri, planse de colorat, etc).

mai 24, 2013
de ursuletinazdravani 51 comentarii

Noutati pentru copii la editura All si un frumos concurs :)

V-am promis eu ca voi reveni cat de curand cu un nou concurs, dar nu ma gandeam chiar asa de repede sa postez inca unul :D.

Editura All a avut generozitatea sa ofere minunate premii pentru voi, cititorii nostri.

Au fost scoase la tipar cateva carti pentru copii si adolescenti…pe unele le asteptam si noi cu maaare nerabdare sa le citim.

Haideti sa trecem mai intai prin noutati 🙂 !

In seria educativa Pixi, destinata copilasilor intre 3 si 7 ani, au aparut alte 7 noi carticele.

Le puteti vedea aici.

Si copiii mai mari nu au fost uitati. Au aparut carti si pentru ei.

Dinozaurii pitici

Cu siguranta, vor fi incantati de acesti dinozauri speciali: acestia sunt prieteni cu melcii, inventeaza o multime de jocuri interesante: datul pe coama, plimbarea cu tiribomba si multe altele.

Dorinta lui Oaki

Oaki este o broscuta care s-a saturat sa fie o simpla broscuta verde…isi dorea sa devina o testoasa. Este convins ca o carapace i-ar da mai multă înțelepciune și l-ar face mai respectat printre locuitorii lacului.

Dar, va trece prin multe peripetii si cu siguranta va invata multe.

Soboratii

O noua serie aparuta pentru adolescenti.

Marty Flynn, un şoricel dornic să străbată mările și să trăiască cele mai grozave aventuri. Șoricel orfan, crescut de o focă bătrână pe o insulă izolată, află într-o zi că este fiul celebrului căpitan Flynn, cel mai curajos șoarece din lume.

Decide să-i înfrunte pe șoborați, răufăcătorii din Caraibe, pentru a o salva pe Becky Nelson, nepoata guvernatorului din Portorat.

Va reuși el să-i țină piept lui Rattbone, căpetenia șobolanilor pirați? Va reuși s-o salveze pe șoricica Becky și pe prietenii ei?

Trăiește aventura și urmărește-l pas cu pas pe micul Marty pentru a găsi răspuns la aceste întrebări.

Si alte doua carti, dedicate tot adolescentilor.

Golful dinozaurilor

In aceste doua carti, veti trai o mare aventura alaturi de doi baieti, Jamie si Tom, ce descopera ceva senzational: un golf al dinozaurilor.

Daca va plac aceste carti enumerate mai sus, am o veste buna pentru voi , le puteti castiga!

Voi imparti premiile astfel:

Premiul 1 : Cele 7 carticele din seria Pixi

Premiul 2 : Dinozaurii pitici si Dorinta lui Oaki

Premiul 3 : Soboratii si Golful dinozaurilor

Ce trebuie sa faceti ca sa participati la concursul nostru ?

Lasati un comentariu la acest articol , in care sa ne spuneti ce premiu ati dori si sa va motivati alegerea. Vom avea 3 castigatori 🙂

Concursul incepe azi, 24 mai si se va termina miercuri, in data de 29 mai.

Joi, 30 mai, voi anunta fericitii castigatori. 🙂

Sa nu uit: ca sa aveti mai multe sanse de a castiga aceste carti, Antoaneta si Cristina au un concurs asemanator pe blogul lor.

Va doresc mult succes!

mai 21, 2013
de ursuletinazdravani 18 comentarii

Poti sa ghicesti cat de mult te iubesc?

„Nu stiu daca pot…dar, mi-as putea imagina… „

E asa de complicat sa explicam ce inseamna iubirea….mie ca om mare, mi-e greu sa spun concret ce inseamna…

Dar, pentru un copilas, iubirea nu trebuie povestita, ci aratata prin fapte…gesturi, imbratisari si milioane de pupici.

„Ghici cat de mult te iubesc? ” este o carte cu un mesaj atat de simplu, dar plin de frumusete si de profunzime.

Noi avem pretioasa carticica de anul trecut. Este in limba engleza…si, la inceput…nu am stiut daca iepurele cel mare este mama sau tata :).

Dar, ulterior, cand am zarit cartea in limba romana la editura Cartea Copiilor, am descoperit ca pe iepurasi ii cheama :Castanuta cel mare si Castanuta cel mic :).

L-am intrebat pe D. : ” ce crezi : iepurasii sunt mama si fiica sau tata si fiu?”

” Oooo e foarte simplu: sunt tata si fiu, daca ar fi fost fete , s-ar fi numit Castanuta cea mare si Castanuta cea mica ” :D.

Prins de urechile tatalui, iepurasul cel mic se pregatea de culcare. Dar inainte de a adormi, a vrut sa-i arata taticului cat de mult il iubeste.

Si-a ridicat bratele sus, a topait, a sarit incoace si incolo…dar sariturile , bratele si tot ce facea tatal erau muuuult mai mari…deci, iubirea lui era uriasa si a lui parea ataaaat de mica.

In cele din urma, cuibarit in frunzis, zareste luna….” daaa, te iubesc pana la luna! Stii tu ceva mai departe decat luna?” intreba satisfacut Castanuta cel mic.

” Oooo, luna e ataaat de departe…. ” si iepurele cel mare l-a sarutat si nu a mai spus nimic. Puiutul a adormit fericit ca a putut sa-i demonstreze tatalui cat de mult il iubeste.

Acesta, zambind, sopteste….” eu te iubesc pana la luna si inapoi” 🙂 . Intodeauna cand citesc finalul, imi tremura vocea si am ochii plini de lacrimi….ar putea vreodata cei mici sa inteleaga cat de mult ii iubim?

As vrea ca puisorii mei sa stie intotdeauna ca iubirea mea este infinita pentru ei, ca dragostea mea este neconditionata si ca nu trebuie sa faca nimic ca sa mi-o castige.

Si pentru ca ziua aceasta a numit-o D. ziua iubirii, am facut un micut teatru cu personajele create de mami. Au fost tare iubite….D. a spus: ” mami, iepurele mare este la fel de ciudat ca si cel din carte….seamana foarte mult”. Era impresionat de cat de colorat este….si ca nu seamana perfect cu un iepure adevarat. Le-a placut mult ca statea cu bratele intinse si parea ataaat de mare!

D. a fost Castanuta cel mic si A. , Castanuta cel mare, iar mami povestitorul.

D. mi-a facut si o supriza….in timp ce eu il adormeam pe A., a facut repede o felicitare, s-a furisat afara si a ascuns-o in cutia postala.

„UIte, asa ne iubesti si tu, mami!”

SIgur, ne-am tot spus unul altuia cat de mult ne iubim, inventand tot felul de distante… :))

” Eu te iubeeeesc pana a achete si pana a naveeee spatiae…..” 🙂 a spus cel mic.

” Eu te iubesc pana la capatul tuturor numerelor infinite”, a spus cel mare….” zi tu daca exista o iubire mai mare decat ce am zis eu ?? ” 🙂

Am si sarit si tot sarit…..ca si Castanuta cel mic…” uite, uite mami, asa te iubim si noi pe tine!! ” 🙂

SI nu se putea ca tati sa scape de iubirea noastra, asa ca ursuletii i-au pregatit si lui o surpriza. Am gasit niste planse de colorat tare frumoase cu cei doi iepurasi. D. a ales una ce i-a placut mult , a colorat-o si a ascuns-o tot in cutia postala ca sa o gaseasca tati cand va ajunge acasa. Si micutul A. a mazgalit una si era tare necajit ca nu a reusit si el sa o ascunda undeva. 🙂

Daca le doriti si voi, le gasiti AICI.

Mai multe detalii despre carte, veti gasi pe site-ul editurii Cartea Copiilor.

Si in loc de incheiere….parerea ursuletului cel mare despre iubire…

Il intreb: ” de ce crezi tu ca il iubea Castanuta cel mic pe Castanuta cel mare? „

” Mami, asta nu se poate intreba…cum adica : de ce? nu poti intreba de ce te iubesc sau de ce il iubeste….iubirea vine din inima, ea e acolo tot timpul…si nu pot sa iti explic mai mult de atat… ” 🙂

Si eu va iubesc, ursuletii mei, si mi-as intinde bratele pana la luna si inapoi ca sa stiti cat este de mare iubirea mea pentru voi …..

Si stiu ca si voi va iubiti la fel de mult comorile ce vi le-a daruit Dumnezeu…. 🙂

mai 20, 2013
de ursuletinazdravani 10 comentarii

Meseria de postas

Daca ne-ati vizitat „casuta ” noastra si anul trecut, ati vazut cat de mult ne-a placut sa ne jucam imitand diferite meserii. Am fost politisti, pompieri, arhitecti…veti gasi aici toate deghizarile noastre.

Si daca astazi nu v-ati primit corespondenta la timp, sa nu credeti ca noi am fost de vina… :), da D. a fost astazi postasul de serviciu, dar a fost unul tare constiincios.

I-am dat un tricou foarte serios, cu guler, ca doar era un postas adevarat si o geanta.

Dar sa o luam de la inceput.

Inainte de a pleca pe traseu, si-a pregatit toate scrisorile si a asistat la un mic curs despre ce inseamna sa fi postas.

Am luat cartea noastra, Bratara de aur- 100 de profesii explicate pentru copii si si am citit despre meseria de postas.

Postasul merge pe jos mai mult decat noi toti 🙂 , in fiecare zi, batand din poarta in poarta . Daca primim colete, ne aduce un aviz de instintare, ne mai poate aduce scrisori, telegrame, facturi.

D. imi spunea ca el ar merge cu o masina, dar i-am explicat ca nu are rost sa foloseasca o masina; postasilor li se repartizeaza o anumita zona, ce are mai multe strazi cu case apropiate unele de celelalte. Si o masina mai mult l-ar incurca.

El trebuie sa fie foarte atent atunci cand inmaneaza corespodenta oamenilor ca sa nu greseasca cumva si sa incurce numele acestora.

I-am facut lui D. mai multe plicuri. I-am explicat ce inseamna expeditor (cel care trimite scrisorile ) si ce inseamna destinatar( cel care le primeste). .

Ca sa fie mai amuzant, , numele de pe plicuri au fost ale animalutelor noastre din plus.

L-am rugat pe D. sa lipeasca timbre pe plicuri inainte de a pleca pe traseu. 🙂 Bine, i-am spus ca, de obicei, oamenii cumpara un timbru care are o anumita valoare si il lipesc ei pe plic; alteori platesc si doamnele de la posta lipesc timbrele.

Ne-am folosit de niste abtibilduri patrate, primite de la Nicoleta ( multumim frumos inca o data ) .

Si-a pus apoi plicurile in geanta si a plecat. Scotea cate un plic, citea ce scrie pe el. Stia deja sa se uite cu atentie doar la destinatar.

Cat de amuzat a fost cand a citit cui ii erau adresate scrisorile! 🙂 Si numele strazilor erau amuzante: str. Bebe ( acolo locuia o barza), str. Osului ( strada unui caine) , str. Marului si tot asa.

Si uitati un destinatar fericit pentru ca a primit o scrisoare de la prietenul lui . 🙂

Chiar si Azorica a primit o scrisoare! ” Cum se poate asa ceva??? Azorica noastra, cea reala?? „, intreba D. :D. A cautat-o si i-a inmanat plicul…sigur, catelusa era mult mai interesata sa-i linga picioarele decat sa-i primeasca scrisoarea :))).

Unele scrisori se inmaneaza personal, altele pot fi puse direct in cutia postala, lucrul acesta economisind din timpul postasului.

I-a placut enorm sa fie postas (era dezamagit ca s-au terminat scrisorile) , cu siguranta maine va vrea sa plece iar pe traseu 🙂

Am pregatit doua felicitari pentru buncii nostri de departe. Nu le-am fotografiat, pentru ca nu erau gata. Tot el va scrie pe plic cu masjuscule , le va lipi timbrul si le va introduce in cutia aceea frumoasa, mare si rosie din fata oficiului postal.

Ai fost un postas pe cinste, ursuletule D. !! 🙂 Baietei si fetite , nu vreti si voi sa fiti postasi pentru o zi? 🙂

mai 20, 2013
de ursuletinazdravani 21 comentarii

Copacul cu fructe de argint

Un pom se cunoaste dupa roadele lui : un pom bun , va da roade bune si gustoase, unul uscat, sigur, nu va da roade sau vor fi stricate si nu vor fi bune de mancat.

La fel e si cu omul…in Biblie, ni se spune ca ii vom cunoaste pe oameni dupa „roadele ” lor. Cand vezi un copil, un om care ajuta o batranica sa treaca strada, care vorbeste politicos…iti spui, cu adevarat e un copil/om bun- il cunosti dupa „roadele”/faptele sale.

Un copac intelept ne-a vizitat astazi si ne-a spus aceste lucruri.

Si pentru ca ursuletul cel mare dorea ca acesta sa fie si mai real, l-a personalizat :).

„Dragii mei, vedeti , eu acum nu am roade…dar voi ma puteti ajuta….daca veti raspunde la niste intrebari, niste fructe speciale , de argint vor aparea in copacelul meu. Ce spuneti, vreti sa ma ajutati? ”

” Daaaa, daaaa”, au spus ursuletii :).

Si fiecare a ajutat in felul sau- raspundeau amandoi la intrebari (puse pe intelesul fiecaruia) si puneau fructele argintii ( monedele) in copacel.

Ca de obicei, ursuletul cel mic avea si alte ocupatiuni :)).

Intrebari ce au avut ca si tematica chestiuni legate de caracterul unui copilas, de bunele maniere.

” Ai voie sa-i spui fratiorului tau ” prostule”? ( va asigur ca la noi in casa nimeni nu rosteste acest cuvant, deci nici cei mici nu l-au folosit niciodata…dar sigur il vor auzi la altii, asa ca ii pun in tema).

” Ce faci cand mama te roaga sa o ajuti la treaba?”

” Ai voie sa-i strangi tare manuta fratiorului tau cand te supara?”

” Ce spui cand termini de mancat? ”

‘Ce faci atunci cand un coleg de gradinita iti spune: hai sa mergem sa radem de alt copil? ”

” Ai voie sa distrugi constructia fratiorului tau mai mare chiar daca ti se pare tare interesant sa faci asta? De ce nu sau de ce da? ”

” E frumos sa vorbesti taaaare intr-un magazin? ”

si muuuuuulte altele….va veti da sema dupa fructele ce au aparut in copac.

Vedeti saculetii de jos?

Copacelul si saculetul stau intr-un fel de cutie taiata pe jumatate.

Timp de 3 zile, ori de cate ori ursuletii fac fapte bune, vor avea voie sa ia un fruct de argint in copac si sa-l puna in saculetul sau (cel albastru este a lui D. si cel galben al lui A. )

Noi nu am folosit decat foarte rar in educatia copiilor nostri acest sistem de recompense si pedepse, nu a fost nevoie, amandoi sunt niste copilasi ascultatori. Ne mai ciocnim uneori de incapatanarea celui mic , dar dupa un timp, singurel vine si isi cere iertare atunci cand se poarta urat.

Totusi, aceste jocuri motivationale, ii constientizeaza pe cei mici despre importanta faptelor bune, a dobandirii unui caracter frumos.

Si, pentru ca am vorbit despre roade, uitati cat de frumos ar fi ca sufletul nostru sa le aiba pe acestea 🙂 :

dragostea, bucuria, pacea,indelunga rabdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blandetea si infranarea poftelor (text biblic Galateni 5 : 22, 23)

Timp de vreo doua luni….sau poate mai mult, voi inventa o poveste pentru fiecare in parte : despre bunatate, rabdare….si vom incerca sa punem in practica ceea ce vom asculta.

mai 18, 2013
de ursuletinazdravani 4 comentarii

Topsy, Tim si ursuletii inventeaza instrumente nazdravane :)

Cu siguranta ca si voi ati auzit de fratiorii Topsy si Tim, o fetita si un baietel. Exista de fapt o serie de carti cu multe povestiri educative din viata acestor copilasi.

Am gasit si pe youtube cateva animatii ale acestor carti.

Topsy si Tim la doctor ( vizionand acest filmulet, le veti gasi si pe celelalte).

Si noi avem o carte pe care o indragim tare mult : ” Topsy and Tim can make music” . Este o editie foarte veche, din anul 1982.

La scoala celor doi copii sosesc niste musafiri foarte interesanti: erau cativa muzicieni/ instrumentisti. Acestia ii incanta pe cei mici cu muzica lor deosebita.

Ajunsi acasa, Topsy si Tim se hotarasc sa faca si ei un maaare concert; asa ca iau ce gasesc prin casa: capace, lemne si incep sa cante . Era atata galagie, fiecare canta cat putea de tare :). S-au alaturat acestei distractii si alti doi baietei.

Mama vine si le spune ca este foarte frumoasa ideea lor, dar, chiar daca nu au instrumente adevarate, pot inventa unele . Doar ca, trebuie sa tina cont ca muzica are un anumit ritm si trebuie sa se asculte unul pe celalalt in timp ce canta.

Astfel, niste borcane, pahare ,elastice , chiar si un pieptene au devenit instrumente muzicale ce scoteau sunete vesele.

In timp ce citeam, urmarind cu atentie imaginile si explicatiile, ne-am facut si noi alaturi de Topsy si Tim instrumentele noastre.

Un xilofon cristalin din borcane umplute cu apa

Borcanele se umplu cu apa, dar turnata in mod crescator, cu cat aveti mai multe , cu atat va suna mai frumos. A fost instrumentul preferat !! Drept betigase, am folosit doua linguri de lemn mai subtiri.

Un fel de mini chitara 🙂

Aveti nevoie de un recipient gol din tabla ( de la o conserva) , elastice si scotch. Si acesta suna interesant :).

Maracas din pahare si bilute

Veti vedea despre ce este vorba, urmarind imaginile de mai jos.

Mai erau inca doua instrumente in carte, dar cum nu aveam materialele necesare ca sa le facem, am ramas doar la acestea.

Topsy , Tim si prietenii lor s-au dus la scoala cu aceste instrumente si, incurajati de invatatoarea lor, au sustinut in fata colegilor un mini concert foarte reusit.

Am avut si noi un concert in toata regula. Am cantat o multime de cantecele, acompaniati de instrumentele noastre nazdravane.

Uitati cat de bine suna xilofonul din borcane! 🙂

Asteptam sa se auda pana la noi si instrumentele voastre!! 🙂

mai 16, 2013
de ursuletinazdravani 3 comentarii

Joc: gusturi diferite, un papitoi mofturos si o limonada fericita :)

POate ca va intrebati de ce nu mai scriu asa de des …pur si simplu pentru ca nu mai am timp suficient, activitati avem multe de povestit, dar chiar nu mai stiu cand sa le scriu…Si mai ales ca acum facem plimbari mult mai multe si dimineata si seara si toata vara asa va fi , cum este si la voi, cu siguranta :).

D. este mare, mare amator de jocuri…dar nu de jocuri cumparate (ii plac, dar se plictiseste repede de ele). Si cand ii spun: „ti-am pregatit un joc”…ma intreaba : „inventat de tine? ” . Daca raspunsul e pozitiv, e in culmea fericirii si a nerabdarii.

Asa ca astazi dupa ce ne-am jucat un joc matematic adaptat dupa un alt joc cumparat de la Julia Toys– cu un capitan , vapoare si un port (am avut ocazia sa facem o multime de scaderi si adunari si sa tot numaram), ne-am distrat toti trei jucandu-ne un joc 5 in 1 : adica am avut si distractie, un mic experiment, parte de degustare, un mic teatru si putina bucatareala :).

Baietii au fost vizitati de un papitoi imbufnat asa…fara motiv. Avea o tava mare si alba cu tot felul de chestii interesante in ea ( lingurite, recipiente cu prafuri, o cana mare cu apa…).

Le-a spus baietilor ca este foarte suparat si ca are nevoie de ajutor, dar ca nu stie daca ei sunt in stare sa il ajute.

Pai sa le spuna el asa ceva lor? Sigur ca au sarit imediat si i-au spus ca ei pot sa il ajute: sunt foarte isteti :).

” As vrea sa beau niste apa dulce, dar chiar nu stiu cum sa mi-o fac…si nici voi nu cred ca stiti”

” Ba stim”…si au turnat apa intr-un pahar si au turnat acolo o multime de lingurite de zahar brun. I l-au dat: ” da , e bun, dar ia uite ca nu ati amestecat bine….cat zahar a ramas pe fundul paharului! ”

” Uite, vezi acum bun…zacaul nu mai e!” , a spus cel mic 🙂

„Ei, dar eu tot sunt suparat…acum vreau sa beau apa sarata! Dar chiar nu stiu cum sa o fac asa! ”

Tot baietii l-au ajutat…si sigur, D. a si gustat :)))

” Vai, ce gust are….imi vine sa…nu stiu…sa tiiiiiip ! ” :D…

” haide, A. gusta si tu, ca e buna! ” Dar cel mic nu se lasa el pacalit cu una cu doua, nu a gustat nimic! 🙂

” Baieti, acum as vrea sa beau ceva…asa…nemaipomenit de bun…sa fie si acru si dulce…ca sarat nu imi place! Oare ce as putea sa beau?”

” Pai am putea sa iti facem o limonada!”

” Asa se numeste? Si cine stie sa o faca? Voi?”

Asa ca baietii au stors lamaia si apoi au adaugat zeama acesteia in apa deja indulcita.

IL vedeti si pe micutul ursulet acum…sa stiti ca nu are vreo boala a copilariei, e ciupit de tantari cu tot Autan-ul cu care il dam :(…orasul nostru e invadat de aceste insecte nesuferite.

” Ce limonada buna!”, s-a declarat multumit in sfarsit papitoiul cel mofturos.

” Hai sa facem o intrecere! Cine bea mai repede cu paiul si cat de repede putem sa golim cana uriasa???”

Pe locuri…fiti gata…start….!!! in cateva minute, limonada secase :)))

Haideti si voi la joaca !

mai 14, 2013
de ursuletinazdravani 17 comentarii

Mandala: Avioane printre norisori

Pe blogul Talente de nazdravani se desfasoara un alt concurs cei ii provoaca de data aceasta pe cei mici sa creeze o mandala. Puteti si voi sa va inscrieti pana in data de 8 iunie, am inteles eu.

D. nu stia ce inseamna…asa ca ne-am uitat impreuna pe net si am gasit mai multe imagini. I s-au parut prima data tare complicate, mai ales ca lui nu-i plac briz-brizurile si zorzoanele :)))

Dar, s-a gandit ca el ar putea crea una cu avioane, este in faza in care ii place orice este legat de aparatele de zbor :).

A luat o farfurie ce a folosit-o ca sablon pentru a face un cerc pe o coala A 4. In centru, a facut un fel de „tinta”. M-a suprins cum a facut marginea, ma asteptam sa lase acel cerc….dar bineinteles nu am intervenit, era lucrarea lui si mi-a placut tare mult cum i-a iesit. In acea margine, a facut o multime de semnalizatoare/bariere minuscule 🙂 -mare rabdare a avut :).