Daca ne-ati vizitat „casuta ” noastra si anul trecut, ati  vazut cat de mult ne-a placut sa ne jucam imitand diferite meserii. Am fost politisti, pompieri, arhitecti…veti gasi aici toate deghizarile noastre.

Si daca astazi nu v-ati primit corespondenta la timp, sa nu credeti ca noi am fost de vina… :), da D. a fost astazi postasul de serviciu, dar a fost unul tare constiincios.

I-am dat un tricou foarte serios, cu guler, ca doar era un postas adevarat si o geanta.

Dar sa o luam de la inceput.

Inainte de a pleca pe traseu, si-a pregatit toate scrisorile si a asistat la un mic curs despre ce inseamna sa fi postas.

Am luat cartea noastra, Bratara de aur- 100 de profesii explicate pentru copii si si am citit despre meseria de postas.

Postasul merge pe jos mai mult decat noi toti 🙂 , in fiecare zi, batand din poarta in poarta . Daca primim colete, ne aduce un aviz de instintare, ne mai poate aduce scrisori, telegrame, facturi.

D. imi spunea ca el ar merge cu o masina, dar i-am explicat ca nu are rost sa foloseasca o masina; postasilor li se repartizeaza o anumita zona, ce are mai multe strazi cu case apropiate unele de celelalte. Si o masina mai mult l-ar incurca.

El trebuie sa fie foarte atent atunci cand inmaneaza corespodenta oamenilor ca sa nu greseasca cumva si sa incurce numele acestora.

I-am facut lui D. mai multe plicuri. I-am explicat ce inseamna expeditor (cel care trimite scrisorile ) si ce inseamna destinatar( cel care le primeste). .

Ca sa fie mai amuzant, , numele de  pe plicuri au fost ale animalutelor noastre din plus.

L-am rugat pe D. sa lipeasca timbre pe plicuri inainte de a pleca pe traseu. 🙂 Bine, i-am spus ca, de obicei, oamenii cumpara un timbru care are o anumita valoare si il lipesc ei pe plic; alteori platesc si doamnele de la posta lipesc timbrele.

Ne-am folosit de niste abtibilduri patrate, primite de la Nicoleta ( multumim frumos inca o data ) .

Si-a pus apoi plicurile in geanta si a plecat. Scotea cate un plic, citea ce scrie pe el. Stia deja sa se uite cu atentie doar la destinatar.

Cat de amuzat a fost cand a citit cui ii erau adresate scrisorile! 🙂 Si numele strazilor erau amuzante: str. Bebe ( acolo locuia o barza), str. Osului ( strada unui caine) , str. Marului si tot asa.

Si uitati un destinatar fericit pentru ca a primit o scrisoare de la prietenul lui . 🙂

Chiar si Azorica a primit o scrisoare! ” Cum se poate asa ceva??? Azorica noastra, cea reala?? „, intreba D. :D. A cautat-o si i-a inmanat plicul…sigur, catelusa era mult mai interesata sa-i linga picioarele decat sa-i primeasca scrisoarea :))).

Unele scrisori se inmaneaza personal, altele pot fi puse direct in cutia postala, lucrul acesta economisind din timpul postasului.

I-a placut enorm sa fie postas (era dezamagit ca s-au terminat scrisorile) , cu siguranta maine va vrea sa plece iar pe traseu 🙂

Am pregatit doua felicitari pentru buncii nostri de departe. Nu le-am fotografiat, pentru ca nu erau gata. Tot el va scrie pe plic cu masjuscule , le va lipi timbrul si le va introduce in cutia aceea frumoasa, mare si rosie din fata oficiului postal.

Ai fost un postas pe cinste, ursuletule D. !! 🙂 Baietei si fetite , nu vreti si voi sa fiti postasi pentru o zi? 🙂