”
Duminica, la ora 15.30, este o emisiune frumoasa pentru copilasi pe Speranta tv . Echipa Stie Tot ii va invita intr-o calatorie in lumea curiozitatilor si a mega-surprizelor. Alaturi de Georgica si Alinuta, cei mai buni prieteni ai copiilor, vor invata sa fie politicosi, vor descoperi lucruri minunate despre natura, fructe, animale si vor avea parte de nenumarate surprize special pregatite pentru ei.
Mai multe detalii si un filmulet aici.
Spor la vizionat si asteptam impresiile voastre 🙂 .
Ce faceti voi cand ploua? 🙂
Noi citim, ne jucam si daaaa, facem si experimente. Chiar ne-am luat o carte maaare de la editura Litera, plina cu experimente interesante ( poate reusesc sa vi-o prezint vara aceasta).
Am zarit acum cateva zile pe un blog un experiment tare dragut ( aici) .
De ce aveti nevoie?
– un borcan curat mare
– 2 linguri bicarbonat
– apa
-6 linguri otet
– boabe de porumb
I-am lasat pe baieti sa faca singurei experimentul, eu doar le-am dat indicatiile. Cu ocazia asta, au trebuit sa numere corect ( mai ales cel mic) si sa fie foarte grijulii :).
Am umplut borcanul cu apa. Se pun apoi cele doua linguri cu bicarbonat si se amesteca bine. ( Nu va speriati 🙂 – nu avem varicela, rujeola sau alta minune de boala a copilariei- dusmanii nostri tantarii iar l-au asaltat pe micutul ursulet, care este alergic la intepaturile lor 😦 ) .
Dupa aceea, ursuletii au pus boabele de porumb. Si…a urmat supriza…pentru ca ei erau nerabdatori -inca nu se intampla nimic! Am turnat, rand pe rand si cele 6 linguri de otet. Este bine sa le puneti pe rand si sa asteptati un pic- bicarbonatul va reactiona cu otetul si este posibil sa se reverse din borcan spuma creata.
Daca vi se pare ca nu sar boabele, desi trebuie sa asteptati putin, mai adaugati putin otet sau putin bicarbonat. Noi am mai adaugat o lingura de otet in plus si inca un strop de bicarbonat.
Si boabele au inceput sa sara prin borcan in sus si in jos 🙂 .
Au observat ca la inceput, erau toate ingramadite la fundul borcanului.
Inainte de a face un experiment, nu va ganditi ca va distrati si doar atat :). Cei mici vor pune multe intrebari, asa ca e bine sa fim pregatiti dinainte ( sa ne documentam) ca sa stim sa le raspundem :).
Cuma au inceput sa sara boabele noastre 🙂
Si tot sareau …
Au dorit sa aiba fiecare borcanelul lui cu boabe saritoare. Asa ca am facut acelasi experiment si in doua borcanele mai mici 🙂
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Z8izpjvxtN4&feature=youtu.be
Si restul boabelor din punguta desfacuta nu le vom lasa nefolosite 🙂 – vom face pop corn ” adevarat” si le vom rontai cu mare placere 🙂
Asteptam sa ne spuneti cat de incantati ati fost si voi de boabele voastre saritoare! 🙂
Poate ca azi te simti asa de obosita….poate ca te deranjeaza fiecare strigat al copilului…poate ca ai obosit sa tot strangi la fiecare 5 minute jucariile celor mici raspandite peste tot… si eu sunt la fel…
Dar… vreau sa va daruiesc o meditatie nu doar pentru ziua de azi, ci pentru multe zile de acum incolo…
O lectie invatata de la fiul meu cel mic, ce avea pe atunci 3 ani si jumatate.
Era in luna februarie, anul acesta. ..
Eu modelez si modelez miniaturi marunte, marunte pe milimetru…si , cand nu ma astept, Alex, ursulica al meu , imi sare in spate si ma zgaltie zdravan…si uneori, s-a dus munca mea :)).
Impachetam ceva, era foarte urgent si eram foarte zorita…imi sare in spate si imi trimite multi pupici pe cap. Imi prinde fata cu manutele si imi spune : ” Iti vei aduce tu aminte mami de pupicii mei? ”
Am lasat capul in jos si am inceput sa plang…nimic nu e mai valoros in viata asta decat ei, micile noastre comori.
Si desi uneori suntem asa de obosite, terminate si am dori sa facem cu totul altceva decat pur si simplu sa stam in casa cu ei sau ne invaluie treburile casnice, serviciul …ne vom aduce aminte peste ani : de primul supt, de fiecare pupic lipicios si mic , de primul ” te iubec, mami”…de ” prima imbratisare firava”…de zambetul lui dulce si stirb ?
” Iti vei aduce aminte , tu mami, de pupicii mei? ” … azi, maine….peste douazeci de ani?
Multi baietei il indragesc pe trenuletul Thomas. Micutul meu A. este si el un mare fan :).
Cum ieri a fost o zi speciala pentru el ( a implinit 4 anisori), i-am pregatit o surpriza mare in curte – de fapt, am pregatit-o impreuna :). Micuta lui petrecere va avea loc maine, si atunci ne vom distra pentru ca va fi ” O zi cu Thomas” .
Fericitul sarbatorit 🙂 A primit un set cu Thomas ( marca Tomy) ce se poate desface in alte 10 piese cu o surubelinta. L-am achiztionat , ca nou,in ambalajul original, de pe Picasa cu doar 20 ron (in magazin costa foarte mult) .
Ne-am facut propria insula Sodor. Am facut rost de cutii uriaaase 🙂 ( va sugerez sa cautati / sa intrebati in magazinele ce vand piese auto pentru vehicule mari-poate va vor da si voua o cutie; noi avem sursa noastra speciala 🙂 , ne-am luat toate seturile cu sine din lemn si ne-am apucat de treaba.
Am colorat , iarba, un lac, norisori, un curcubeu :).
Si acum las imaginile sa vorbeasca 🙂
Daca s-au distrat? Pai au stat acolo, pe Insula Sodor toata ziua :)…asta inseamna ca proiectul nostru a avut mare succes! 🙂 Azi, tot acolo ne gasiti :D.
asa am inceput 🙂 …
si am continuat…
Un zgarie nori 🙂 – opera lui D.
si putina relaxare 🙂
Va voi prezenta astazi un material foarte interesant si practic, extrem de util atat pentru corectarea pronuntiei copiilor, cat si pentru consilierea psihologica a acestora. 
Cartea am achizitionat-o in urma cu ceva timp din magazinul nostru indragit Jucarii vorbarete ( si link catre carte aici ). Se adreseaza logopezilor, psihologilor, dar si educatorilor si parintilor care doresc sa se implice activ in corectarea pronuntiei copiilor si sa contribuie la dezvoltarea personala a acestora. Materialul contine :
-50 de poezii terapeutice insotite de imagini reprezentative
– 50 de activitati logopedice
– 50 de activitati de consiliere psihologica
Poeziile au fost concepute pentru corectarea sunetelor mai dificil de pronuntat : ” l”, ” f”, ” v”, ” s”, „z”, „ț, ș.
Pentru fiecare litera in parte, sunt 4 sau 5 poezioare hazlii, in care aceasta litera se intalneste foarte des. Totodata, se doreste consolidarea acestui sunet, dezvoltarea auzului fonematic, diferentierea fonematica a sunetului respectiv.
Pentru ca poezioarele sunt si terapeutice, in functie de tematica acestora, se urmareste dezvoltarea comportamentului prosocial, dezvoltarea abilitatii de rezolvarea a problemelor, constientizarea importantei de a gandi inainte de a actiona, constientizarea existentei consecintelor negative sau pozitive in functie de comportament, asumarea responsabilitatii pentru indeplinirea propriilor sarcini, dezvoltarea abilitatii de relationare pozitive cu ceilalti si multe altele. Puteti urmari o parte din cuprinsul acesteia.
La sfarsitul cartii sunt fise de lucru pentru fiecare poezie in parte.
Haideti sa vedeti cum am folosit noi cartea pentru consolidarea sunetului s, pe care baietii mei il pronunta de multe ori ș.
Am citit pe rand doua poezii : una despre doua muste Sora si Sara si alta, despre lacusta Săndel.
Li se sugereaza celor care lucreaza cu cei mici ce materiale sa foloseasca in timpul lectiei. Acestea sunt simple, la indemna oricui.
Pentru poezia Sara, Sora si Slanina, noi am desenat cele doua muste si am gasit o felie de sunca ( de jucarie, bineinteles) printre jucariile noastre.
Sara, musca cea sfioasa
A intrat la noi in casa.
Sta ascunsa dupa masa,
Nu cuteaza ca sa vina
Sa se suie pe slanina.
Vine Sora, musca slaba,
Pe Sara nu sta s-o vada….
Dupa citirea poezioarei , s-a incins o discutie intre cele doua muste.
Am mai citit inca o data poezia, foarte rar si i-am rugat ca oride cate ori aud sunetul s sa spuna Ț bazz . 🙂
L-am rugat apoi pe D. sa sublinieze toate cuvintele care contineau sunetul s din poezie.
Au urmat apoi diferite intrebari :
-Cum le cheama pe cele doua muste?
Cum este musca Sara?
Cum este musca Sora
Stapanii sunt acasa?
Unde sta ascunsa musca Sara?
Pentru partea psihologica, se va discuta cu cei mici despre timiditate. Ni se ofereau si multe intrebari ajutatoare:
Cu cine crezi ca te asemeni, cu Sara sau cu Sora? De ce?
Care musca ti-ar fi placut mai mult sa fii: musca timida sau musca curajoasa?
Poezioara Sandalele lui Sandel
Fragment
Pe o frunza de spanac
Stă Săndel cam supărat.
Și-a pierdut a lui sandale
Intr-o oala cu sarmale.
Cine m-o fi pus pe mine,
O lăcustă mititică,
De pisică să n-am frică
Și s-ascult de-a mea burtică?
Ca materiale , ni s-a sugerat sa folosim ori hartie colorata ( galbena si rosie) sau plastilina.
Noi am facut oala cu sarmale si baietii au pregatit din plastilina galbena sarmalutele. Am facut si papuceii rosii ai lacustei Sandel.
Ne-am jucat un joculet haios.
Pe palma mea am desenat o pisica si pe palmele lor, fetisoara lacustei Sandel. Nu va asteptati la cine stie ce desene artistice 🙂 – ideea in sine conteaza :).
Sandel trebuia sa isi recupereze papuceii din oala cu sarmale. Dar, ca sa faca asta, trebuiau sa spuna un cuvant cu litera s inainte d e a-i prinde pisica. Aveau manuta deasupra castronasului cu bilutele din plastilina. Cand spuneau repede un cuvant cu litera s , puteau scoate o sarmaluta de acolo. Cand le terminau pe toate, aveau voie sa ia papuceii :). L-am jucat pe rand, cu fiecare dintre ei si tare s-au mai distrat.
Micutul A. tare fericit ca a reusit sa recupereze papuceii 🙂
Poeziile au fost concepute pentru copilasii cu varste cuprinse intre 3-7 ani, deci puteti adapta indicatiile de lucru dupa cum doriti.
Eu l-am mai rugat pe D. sa-mi scrie pe o tablita , dupa dictare, cuvinte care incep cu litera s si ș.
Am impartit tablita in doua coloane. El trebuia sa le treaca pe cele care incep cu s intr-o parte si pe cele care contineau sunetul ș in cealalta coloana. Ei, si am dedus unde va gresi :). Pentru ca el pronunta de multe ori ș in loc de s , unele cuvinte care incep cu s , le-a scris gresit, cu ș. Dar, in urma multelor noastre exercitii, in timp se va corecta :).
Va recomand cu mare drag acest manual ( asa ii spun eu, pentru ca este complex si o adevarata comoara pentru cei ce vor sa lucreze cu cei mici pe mai multe planuri). Pretul acestuia este pe deplin justificat : pentru fiecare sunet in parte aveti zeci de idei , ce se vor regasi in zeci de ore de lucru/ de joaca.
Spor la invatat ! 🙂
Acum cateva seri, ursuletul cel mare D. si-a pus cu grija dintisorul (cazut cu cateva ore inainte) sub perna.
Dimineata, a descoperit o frumoasa surpriza…si chiar a fost frumoasa; nu ma asteptam la o asa mare bucurie din partea lui. Primise o carte noua 🙂 : ” Intrebati-l pe Dr. A. Pescarus despre animale”.
Cartea are o coperta foarte interesanta, atractiva. Faptul ca erau atat pe coperta, cat si in interior o multime de plicuri, l-a facut tare , tare curios. I-am promis ca vom acorda cat de curand o atentie deosebita acestei carti si personajului principal doctorului Pescarus.
Si pentru ca i s-a parut atat de haios si totodata interesant doctorul Pescarus, m-a tot rugat sa i-l modelez ca sa se poata juca cu el. Sigur, eu oricum il modelam, pentru ca stiam ca activitatile noastre vor deveni interactive si mai pline de viata daca il vom putea tine in mana pe coloratul pescarus.
Acest pescarus este un doctor renumit ce primeste tot felul de scrisori de la animale. Si , plin de intelepciune si umor, le raspunde fiecareia.
Bineinteles, ca i-am amenajat un birou confortabil :).
Pentru ca cititul scrisorilor din carte sa fie mai atractiv, am imprimat cateva dintre ele, le-am facut plicuri colorate si le-am bagat in cutia noastra postala. Ideea plicurilor am preluat-o de la Ioana , care ne-a recomandat cu multa caldura aceasta carte. Puteti citi aici, pe blogul ei, minunata lor activitate pe marginea acestei carti.
D. a jucat si rolul de postas. El mergea si aducea pe rand cate o scrisoare din cutia postala. Dr. Pescarus il ruga sa i-o citeasca si intre timp se gandea la un raspuns 🙂
Cat timp D. citea scrisoarea, eu si micutul A. urmaream acelasi text din carte. Apoi, citeam si raspunsul pescarusului.
Dr. Pescarus ne-a rugat sa mergem in natura , sa calatorim si sa le gasim pe animalele ce i-au scris. Sa le studiem si sa le facem fotografii. Eu ascunsesem dinainte diverse animale si le-am pus intr-un decor care sa semene cat de cat cu cel in care traiau.
Astfel, am fotografiat broaste, crocodili, paianjeni, girafe si multe alte animale. Pozele au fost facute de D. 🙂
Am aflat lucruri extrem de interesante despre unele animale.
Stiati ca pasarile se feresc sa manance buburuze? Au un gust ingrozitor . Si cum ii zaresc culoarea rosie stiu ca nu e bine sa se atinga de ea. Mai multe animale au culori de avertizare- astfel pot deveni cu greu prada cuiva.
Stitati ca dintre toate reptilele, crocodilul femela este tare grijuliu?
Si un raspuns al doctorului pentru doamna Crocodil care era tare ingrijorata de soarta puisorilor ei.
Am aflat de ce girafele au gatul lung, de ce nu toate animalele pot fi ierbivore si multe, multe alte lucruri interesante.
Cu mare drag va recomand sa achizitionati aceasta carte. Noi am luat-o la un pret tare bun ( doar 8 ron) de aici (libris) am zarit-o in alte librarii si la 31 ron! Din pacate, vad ca nu mai este disponibila in acea librarie :(, dar daca o prindeti la reducere sau pret intreg ( fiecare cum are bugetul 🙂 , va incurajez sa o luati. Le veti darui micutilor vostri ore frumoase de joaca cu si despre animale.
Cum doctorul nostru era cam obosit, baietii l-au servit cu niste zmeura proaspat culeasa din curte :).
I-am rugat pe baieti sa ii puna si ei doctorului Pescarus intrebari despre animale. Eu raspundeam in locul doctorului :)). Si pe alocuri, m-au cam blocat…Dr. Pescarus le-a promis ca va cerceta,s e va documenta si in cel mai scurt timp le va raspunde :). Nu am stiut cat traieste un melc!! Si D. i-a spus doctorului : ” se vede ca nu ai invatat chiar tot la facultatea ta! 😀
Dar, i-au pus multe intrebari care mai de care mai interesante si a fost un prilej bun sa-si scormoneasca prin mintiuca ca sa le gaseasca :).
Taticul ursuletilor ne-a facut o surpriza si ne-a desenat o plansa cu indragitul doctor. Daca va place, o puteti printa de aici .
Si cum a colorat-o D. Micutul A. a desenat in schimb un tren :).
Inchei, dorindu-va si voua spor la joaca si multa veselie! 🙂
Pietrele – mici, mari, netede, aspre, rotunde, diforme….toate sunt fascinante pentru copii! „Cum de sunt asa de tari? Oare au viata, oare pot vorbi? Din ce tara vin? ”
Ne-am intalnit, inca de dimineata cu un maare colectionar de pietre. Era dragut imbracat : cu o salopeta verde, o caciulita impletita pestrita si ghetute rosii din cauciuc. S-a prezentat ca fiind ” Aston”. Le-a spus ursuletilor ca el adora pietrele de orice fel.
” Daa?? Iti plac mult? , il intrebara ei. stai sa vezi cate pietre am strans noi aseara! Le-am si spalat!
Lui Aston ii licareau ochii de bucurie! Ooo, nu v-am spus cine este micutul Aston! Este un catelus mic si dulce.
” Aston, vrei sa stii ce poti face cu pietrele? ”
Hai sa numaram cate chestii se pot face cu pietricele!”, i-au propus ursuletii .
1. Poti desena!
O casa, un tren, o masina, ce vrei tu!
2. Poti face o colectie si le poti tine intr-o cutie speciala.
3. Le poti studia: ce nuante au, ce forme, etc…
4. Poti sa scrii nume si alte cuvinte
5. Poti sa le arunci intr-o balta si sa faci un concurs : care arunca mai departe ?
6. Le poti picta
Si l-am invitat sa picteze alaturi de noi.
7. Poti face chestii amuzante- de exemplu sa pui pietrele intr-o cutie cu piciorul 😀
8. Daca esti intr-o tabara si vrei sa aprinzi un foc, poti face scantei cu pietrele :). Inainte, asa obtineau oamenii focul. Ia uite cum miroase daca freci tare doua pietre una de cealalta! Incercati si voi!
” Ei”, le-a spus Aston- „vreau sa va conduc spre o surpriza. Din pietrele voastre faceti un drumusor luuung pana va spun eu sa va opriti. De fapt, va veti opri, pana cand drumul vostru din pietre va ajunge la surpriza!”
Si cand au ajuns…ce sa vezi- drumul ii ducea la o carte frumooooasa si mare . Si cine era pe coperta ei? Micutul si dragutul Aston!
Era o surpriza de la o editura de carti ce iubeste muuult copiii: editura Cartea Copiilor. Ursuletii mei cunosc aceasta editura dupa un micut simbol : o carte sub care se adapostesc cativa copilasi :). Multumim din toata inima, pentru surpriza minunata! 🙂
Cu mare nerabdare am citit cartea- abia asteptam sa vedem cine este Aston si sa intram in lumea lui.
Aston era un micut catelus maroniu. Traia intr-o familie simpatica- parintii lui aveau hobby-uri tare dragute: mama canta la chitara si tata impletea.
Intr-o zi, mergand cu mama la cumparaturi, Aston a gasit o piatra- era asa de rece si de singura. Si a luat-o acasa. Din ziua aceea, pe unde mergea, gasea tot felul de pietre- si toate erau singure reci si triste si aveau nevoie de protectia lui.
Tatal le impletise caciulite care as le tina de cald. 🙂
Dar, in curand, colectia lui devenise oarecum suparatoare pentru parinti- nu mai aveau loc in casa. Dar cum puteau sa-i spuna lui Aston? Stiau ca sufletelul lui s-ar intrista…
Si ca niste parinti intelepti, i-au propus o calatorie pe malul unei ape insorite….Micutul Aston si-a luat intr-o cutie mare de chitara toate pietrele lui. Dar, pe malul apei erau si alte pietre. si acestea nu erau nici singure, nici reci…ci calde si foarte multe.
Tatal i-a propus sa le lase acolo, pentru ca sigur ar fi incantate sa stea intre atatea prietene.
Cu greu… Aston… a acceptat…fetisoara lui imi aduce aminte de fetisoarele copiilor mei atunci cand ii rog sa renunte la ceva 🙂 Aston nu era pe deplin convins ca pietrele lui vor fi bine acolo.
Dar in cele din urma, se intoarce fara pietre si ducand singurel cutia de la chitara….
Parintii rasufla usurati : era goala! si totusi…nu! ceva zanganea acolo….. 🙂
Si….povestea continua…si continua….si continua 🙂
Pare o povestioara simpla, dar, dupa parerea mea, cu profunde implicatii psihologice.
Aston este de fapt copilasul de 4-6 anisori, ce adora sa stranga diferite nimicuturi pentru ca toate i se pare sclipitoare, speciale, unice. Copiii se ataseaza enorm de comorile lor , chiar daca acestea sunt doar niste biete pietre. Si micutul A. , ia pietrele ce le gaseste in drum. Le strange in cosuletul de la tricicleta lui. Si uneori, ne tot oprim. Nu pot spune ca nu i-am zis si eu : mami, gata! ai destule pietre! Lor li se pare ca fiecare piatra trebuie luata, ca fiecare e speciala :). Si sigur, daca va renunta la ceva, mai tarziu , cu siguranta vor fi alte minuni de descoperit… tot asa cum a fost si cu micutul Aston. 🙂
D. are borcanelul lui cu minuni. I l-a aratat si lui Aston… a mai renuntat el la unele pentru ca deja nu mai aveau loc in borcans si le lasa peste tot prin casa si le pierdea.
E un lucru bun sa ii lasam, sa-i incurajam pe cei mici sa aiba prorpiile lor colectii : de monede, pietre, nasturi – isi vor ocupa timpul cu ceva mult mai placut. Daca ne deranjeaza sa tot calcam pe pietre sau cien stie ce alte minunatii strang ei, le putem oferi cutii speciale in care sa le stranga. Eu reciclez cutiile de la inghetata , special pentru asa ceva.
L-am intrebat pe D. ” Cum crezi ca au procedat parintii lui Aston? Stii ca erau destul de necajiti ca li se umpluse casa de pietre.. ”
Am concluzionat ca ei au fost niste parinti tare intelepti. L-au condus, cu pasi inceti pe Aston spre decizia corecta. Sunt lucruri la care trebuie sa renunti in viata. Puteau pur si simplu sa-i spuna: ” ia pietroaiele astea din casa! sau am sa ti le arunc daca le tot lasi peste tot!
Cu multa dragoste, copiii pot fi ajutati sa ia cele mai intelepte decizii :). Fara sa-i amenintam…fara sa-i fortam… doar sa avem destul intelepciune sa ne distram alaturi de ei, sa nu luam totul in serios… si noi am fost copii :).
Daca aveti de facut micutului vostru un dar special, va asigur ca aceasta carte este un cadou deosebit- mergeti intr-o zi impreuna la strans pietricele, faceti concurs: care le gaseste pe cele mai frumoase si apoi, oferiti-i in dar cartea „Pietrele lui Aston” , cititi-o si bucurati-va impreuna! Va asigur ca veti petrece clipe de neuitat! 🙂
Bine, la prima privire, nu prea vedeti legatura dintre gandac si baietii din casa mea :D.
Am o prietena buna si scumpa, care, din cand in cand imi trimite ceva roz si finut, spunandu-mi : ” sa ai si tu ceva roz intr-o casa plina de baieti! ” 🙂 . Dar, uneori, cei trei baieti ai mei ( il includ si pe tatal lor) ma fac sa ma simt cea mai minunata persoana din casa si ma bucur ca sunt unica :).
Ei, eu vreau sa va spun, ca, datorita baietilor mei am reusit sa-mi depasesc ( nu total, dar asa , macar in parte) cateva dintre micile mele fobii feminine , daca le pot numi asa :).
Dar haideti sa va povestesc o experienta amuzanta traita in ultimele zile.
D. seamana mai mult cu mine : ii place sa urmareasca diferite insecte, dar nu le atinge pe toate, e finut , nu-i place sa se murdareasca… A., e foarte curajos: el muta ramele dintr-o parte intr-alta a gradinii, zdrobeste gandacii daunatori :), daca avem un borcan cu pesti de lac, fara teama ii muta cu manuta . Dar amandurora le plac aventurile si lucrurile baietesti.
Acum vreo doua -trei saptamani, au facut o descoperire in gradina: o mica groapa in care lucea ceva. Ce sa vezi?? Era acolo un gandac maroniu spre negru, dar nu orice fel de gandac ci unul urias, cu un corn mare.
Mi-am adus aminte ca l-am zarit intr-o carte despre insecte si ca se numea gandacul rinocer.
Baietii l-au analizat cu mare interes.
Parea mort pentru ca nu se misca deloc. L-au pus pe o bucata de hartie si lenesul gandac a plecat la plimbare. Atunci, A. s-a speriat un pic – pana atunci chiar il atinsese pentru ca i se parea ca e un gandacel din ceara 🙂 . Auziti-l cat de simpatic este A, cand a vazut ca uriasul gandac se misca :))
Dupa un timp, l-au dus inapoi la groapa lui…in cateva secunde a sapat si s-a acoperit cu pamant.
Ieri, baietii, zaresc din nou groapa cea mica care era descoperita. Si acolo -prietenul nostru! Dar cine sa-l scoata din pamant?Ei vroiau sa il salute :). Cand a venit tati de la serviciu, a scos gandacul rinocer. L-am pus intr-o cutie cu mult pamant si el s-a cuibarit imediat si s-a ascuns.
Dupa multe insistente, am acceptat sa-l lase peste noapte in camera :). Ca doar ce va face? Va sta si el cuminte acolo si va dormi in pamant. Lui D. i-a fost asa de drag, ca a avut curaj sa il ia in mana! Eu, l-am atins doar de dragul lor, pe carapace :D.
Micutul A. l-a plimbat prin gradina si a avut mare grija ca nu cumva sa rastoarne cutiuta.
Dimineata, din curiozitate, incerc pamantul cu un creion sa vad daca mai e acolo insecta…. nu se vedea. Un pic cam ingrijorata, duc cutia cu pamant afara si o rastorn…nici urma de gandac!! Unde putea fi?? Bineinteles ca prin camera noastra!
Baietii erau si ei ingrijorati ca s-ar putea sa-l calce cineva pe „gandacel”…eu eram stresata ca cine stie pe unde se ascunde si nu vom putea sa il gasim.
N-a durat mult si l-am descoperit :)..in timpul noptii, .nazdravanul a asteptat sa se faca intuneric si a iesit din cutie…nu a plecat el prea departe, dar suficient cat sa-mi dea mie mari emotii :)).
Deci, nu stiu cum ar fi sa avem animalute de companie ciudate…avem un catelus tare simpatic, care sta in curte si-si vede de treaba lui :). Dar , in casa, prefer sa stam doar noi :). Ma bucur iar ca nu le plac hamsterii :)) – nu stiu ce m-as fi facut cu un soricel in casa!
Bineinteles, ca uriasul gandac ne-a oferit o lectie grozava de zoologie. Ne-am apucat sa cautam informatii despre el pe internet.
Am aflat ca noi am gasit un mascul- femela nu are corn. Nu este foarte activ, ziua de obicei sta ascuns si noaptea iese din ascunzis ( asta am observat si noi :)))
Si – extraordinar- ca ocupa locul întâi pentru cel mai puternic halterofil din lumea animalelor (raportat la mărime) Această creatură puternică poate duce greutăţi de 850 de ori mai mari decât greutatea ei!
In timpul vietii sale ca adult , ce poate dura intre 3-4 saptamani si 1 an, nu se hraneste ( isi consuma rezervele acumulate de cand era larva). Este un gandac pasnic si din pacate o specie pe cale de disparitie. Noi am mai gasit in curtea noastra larve de gandaci rinoceri. Lor le plac zonele cu multi copaci, indeosebi cei vechi…si la noi au sunt si au fost copaci cu varste venerabile.
Sunt tari in care acesti gandaci sunt animale de companie sau chiar sunt pusi sa lupte intre ei pentru pariuri :(.
Informatiile noastre au fost preluate de aici.
Sunt sigura ca si alte mamici de baieti au avut experiente similare si cred ca au devenit mai curajoase stand in preajma baietilor lor 🙂
Daa, sa nu credeti ca rinocerul gandac mai sta cu noi in camera. Oricum, intotdeauna le zic ca fiecare vietate trebuie dusa inapoi in habitatul ei, pentru ca nici noua nu ne-ar placea sa traim in captivitate.
De un singur lucru imi pare rau… :D… in euforia aceea de a gasi gandacul pierdut, D. a strigat: ” mami, am sa fac curat la toate jucariile pana il gasesc! ” Cum gandacul l-am gasit destul de repede…. jucariile au ramas la locul lor. 🙂
De-a lungul anilor, am citit mai multe Biblii pentru copii. Anul trecut, chiar am scris un articol in care recomandam Bibliile ce le avem noi. Il puteti reciti aici, daca doriti.
Acum cateva luni, am descoperit o Biblie extrem de complexa pentru cei mici. Este de fapt un set cu 6 volume ce contine peste 900 de pagini cu ilustraţii color şi sute de povestiri biblice.
M-am bucurat mult de aceasta descoperire, pentru ca imi doream sa citim Biblia asa, la rand, dar aveam carti pentru copii mai mari si cu imagini mult prea mici.
Povestirile seriei Descoperă Biblia au fost scrise de Maria Augusta Lopes şi Dália Mateus, iar ilustraţiile au fost realizate de João Luiz Cardozo.
Copiii vor avea ocazia să descopere lumea Bibliei, să descopere personajele Cărţii Cărţilor, să îşi formeze o bună cultură generală şi, mai important decât toate acestea, să înveţe că lumea în care trăiesc şi istoria din care fac parte nu sunt un produs al haosului sau al întâmplării, ci proiectul unei Fiinţe inteligente şi iubitoare.
La inceputul fiecarui capitol din carte apare o usa. Se stie dorinta copiilor de a afla ce se ascunde in spatele unor usi inchise. cand vor deschide usile aurii, vor afla de fiecare data o poveste ce ii va uimi. De foarte multe ori, dupa ce citeam cate o poveste din Biblie, cei mici ma intrebau : ” mami, dar a fost chiar adevarat? Cum au incaput atatea animale in arca? Chiar nu s-a temut Daniel cand a fost aruncat in groapa cu lei? ”
Am fotografiat cateva pagini din cele 6 volume. Veti vedea ca imaginile sunt mari, frumoase si clare. Pentru ca sunt destul de multe fotografii, in acest articol voi insera doar cateva, pe celelalte va invit sa le vedeti AICI
Prima zi- cum a inceput totul…
Creatia- ziua a 3-a
Dumnezeu a creat pasarile si vietuitoarele marii
Noe construieste o arca
Povestirile sunt interactive, invitandu-i pe cei mici sa isi imagineze, sa raspunda la intrebari, sa puna in practica invataturile citite.
Noi vom folosi aceasta colectie ” Descopera Biblia” si la Scoala Duminicala . Ne va fi de un real ajutor, pentru ca, de multe ori ,nu aveam imagini pentru anumite povestiri.
Eu am achizitionat intregul set, cu o reducere de 30% de aici. Poate ca pretul vi se va parea mare, dar tinand cont de faptul ca sunt aproape 1000 de pagini :), este pe deplin justificat.
Inchei cu un proverb biblic care sa ne dea mult de gandit 🙂 : ” Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea” .
Am revenit cu noutati in micutul nostru bazar de pe picasa.
Veti gasi articole ce ne-au fost tare dragi, dar ne-au ramas mici sau le avem in dublu exemplar.
Veti gasi acolo o trusa celebra din desenul animat ” MAnny Iscusitul” , dar si alte jocuri si jucarii dragute.
Carti
De asemenea, avem cateva hainute de vara.
Da, si tavite din silicon calitativ cu cifre- noi am facut cu ele cifre jeleuri, le-am umplut cu cicolata topita si am facut cifre pentru torturi…si se pot folosi la multe alte activitati educative.
De asemenea, avem 20% reducere la albumele cu jocuri, jucarii si haine postate mai demult.
NOutatile le veti gasi AICI.
Daca doriti sa vedeti si celelalte albume, dati click in partea dreapta pe ” fotografii” sub numele de utilizator.
Plata se face in avans in cont, taxa postala variaza intre 3-5 ron , in functie de greutatea coletului.
Va asteptam cu drag!
ursuleți năzdrăvani 