ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Pietrele lui Aston

4 comentarii

Pietrele – mici, mari, netede, aspre, rotunde, diforme….toate sunt fascinante pentru copii! „Cum de sunt asa de tari? Oare au viata, oare pot vorbi? Din ce tara vin? ”

Ne-am intalnit, inca de dimineata cu un maare colectionar de pietre. Era dragut imbracat : cu o salopeta verde, o caciulita impletita pestrita si ghetute rosii din cauciuc. S-a prezentat ca fiind ” Aston”. Le-a spus ursuletilor ca el adora pietrele de orice fel.

” Daa?? Iti plac mult? , il intrebara ei. stai sa vezi cate pietre am strans noi aseara! Le-am si spalat!

Lui Aston ii licareau ochii de bucurie! Ooo, nu v-am spus cine este micutul Aston! Este un catelus mic si dulce.

” Aston, vrei sa stii ce poti face cu pietrele? ”

Hai sa numaram cate chestii se pot face cu pietricele!”, i-au propus ursuletii .

1. Poti desena!

O casa, un tren, o masina, ce vrei tu!

2. Poti face o colectie si le poti tine intr-o cutie speciala.

3. Le poti studia: ce nuante au, ce forme, etc…

4. Poti sa scrii nume si alte cuvinte

5. Poti sa le arunci intr-o balta si sa faci un concurs : care arunca mai departe ?

 

6. Le poti picta

Si l-am invitat sa picteze alaturi de noi.

7. Poti face chestii amuzante- de exemplu sa pui pietrele intr-o cutie cu piciorul 😀

 

8. Daca esti intr-o tabara si vrei sa aprinzi un foc, poti face scantei cu pietrele :). Inainte, asa obtineau oamenii focul. Ia uite cum miroase daca freci tare doua pietre una de cealalta! Incercati si voi!

” Ei”, le-a spus Aston- „vreau sa va conduc spre o surpriza. Din pietrele voastre faceti un drumusor luuung pana va spun eu sa va opriti. De fapt, va veti opri, pana cand drumul vostru din pietre va ajunge la surpriza!”

Si cand au ajuns…ce sa vezi- drumul ii ducea la o carte frumooooasa si  mare  . Si cine era pe coperta ei? Micutul si dragutul Aston!

Era o surpriza de la o editura de carti ce iubeste muuult copiii: editura Cartea Copiilor. Ursuletii mei cunosc aceasta editura dupa un micut simbol : o carte sub care se adapostesc cativa copilasi :). Multumim din toata inima, pentru surpriza minunata! 🙂

Cu mare nerabdare am citit cartea- abia asteptam sa vedem cine este Aston si sa intram in lumea lui.

Aston era un micut catelus maroniu. Traia intr-o  familie simpatica- parintii lui aveau hobby-uri tare dragute: mama canta la chitara si tata impletea.

Intr-o zi, mergand cu mama la cumparaturi, Aston a gasit o piatra- era asa de rece si de singura. Si a luat-o acasa. Din ziua aceea, pe unde mergea, gasea tot felul de pietre- si toate erau singure  reci si triste si aveau nevoie de protectia lui.

Tatal le impletise caciulite care as le tina de cald. 🙂

Dar, in curand, colectia lui devenise oarecum suparatoare pentru parinti- nu mai aveau loc in casa. Dar cum puteau sa-i spuna lui Aston? Stiau ca sufletelul lui s-ar intrista…

Si ca niste parinti intelepti, i-au propus o calatorie pe malul unei ape insorite….Micutul Aston si-a luat intr-o cutie mare de chitara toate pietrele lui. Dar, pe malul apei erau si alte pietre. si acestea nu erau nici singure, nici reci…ci calde si foarte multe.

Tatal i-a propus sa le lase acolo, pentru ca  sigur ar fi incantate sa stea intre atatea prietene.

Cu greu… Aston… a acceptat…fetisoara lui imi aduce aminte de fetisoarele copiilor mei atunci cand ii rog sa renunte la ceva  🙂 Aston nu era pe deplin convins ca pietrele lui vor fi bine acolo.

 

Dar in cele din urma, se intoarce fara pietre si ducand singurel cutia de la chitara….

Parintii rasufla usurati : era goala! si totusi…nu! ceva zanganea acolo….. 🙂

Si….povestea continua…si continua….si continua 🙂

Pare o povestioara simpla, dar, dupa parerea mea, cu profunde implicatii psihologice.

Aston este de fapt copilasul de 4-6 anisori, ce adora sa stranga diferite nimicuturi pentru ca toate i se pare sclipitoare, speciale, unice. Copiii se ataseaza enorm de comorile lor , chiar daca acestea sunt doar niste biete pietre. Si micutul A. , ia pietrele ce le gaseste in drum. Le strange in cosuletul de la tricicleta lui. Si uneori, ne tot oprim. Nu pot spune ca nu i-am zis si eu : mami, gata! ai destule pietre! Lor li se pare ca fiecare piatra trebuie luata, ca fiecare e speciala  :).  Si sigur, daca va renunta la ceva, mai tarziu , cu siguranta vor fi alte minuni de descoperit… tot asa cum a fost si cu micutul Aston. 🙂

D. are borcanelul lui cu minuni. I l-a aratat si lui Aston… a mai renuntat el la unele pentru ca deja nu mai aveau loc in borcans si le lasa peste tot prin casa si le pierdea.

E un lucru bun sa  ii lasam, sa-i incurajam pe cei mici sa aiba prorpiile lor colectii : de monede, pietre, nasturi – isi vor ocupa timpul cu ceva mult mai placut.  Daca ne deranjeaza sa tot calcam pe pietre sau cien stie ce alte minunatii strang ei, le putem oferi cutii speciale in care sa le stranga. Eu reciclez cutiile de la inghetata , special pentru asa ceva.

L-am intrebat pe D. ” Cum crezi ca au procedat parintii lui Aston? Stii ca erau destul de necajiti ca li se umpluse casa de pietre.. ”

Am concluzionat ca ei au fost niste parinti tare intelepti. L-au condus, cu pasi inceti pe Aston spre decizia corecta. Sunt lucruri la care trebuie sa renunti in viata. Puteau pur si simplu sa-i spuna: ” ia pietroaiele astea din casa! sau am sa ti le arunc daca le tot lasi peste tot!

Cu multa dragoste, copiii pot fi ajutati sa ia cele mai intelepte decizii :). Fara sa-i amenintam…fara sa-i fortam… doar sa avem destul intelepciune sa ne distram alaturi de ei, sa nu luam totul in serios… si noi am fost copii :).

Daca aveti de facut micutului vostru un dar special, va asigur ca aceasta carte este un cadou deosebit- mergeti intr-o zi impreuna la strans pietricele, faceti concurs: care le gaseste pe cele mai frumoase si apoi, oferiti-i in dar cartea „Pietrele lui Aston”  , cititi-o si bucurati-va impreuna! Va asigur ca veti petrece clipe de neuitat! 🙂

 

 

Anunțuri

4 gânduri despre „Pietrele lui Aston

  1. Avem si noi cartea, cred ca o scot s-o citim in seara asta!

  2. Da, ca mămică de băiețel pot spune că știu ce înseamnă să ai prin casă tot felul de nimicuri 😀 Păi și tata are o ladă întreagă. Ce să-i mai spun lui bebe? Așa că fiecare are lădița lui cu nimicuri. Din când în când mai dau eu iama prin ele și le mai sortez, dar e de înțeles…Fiecare cu jucăriile lui, nu? Că la urma urmei și eu am un sertar întreg cu tot felul…deci ne acceptăm reciproc atâta timp cât nu stau aruncate peste tot prin casă!

  3. Pingback: Recomandare de cărți pentru copii: Editura Cartea Copiilor, spiridușul Pixi și ursulețul Paddington | Ari&Ame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s