PArticipam cu aceasta activitate la provocarea de vineri a LAurei
Cum baietilor mei le place tare mult sa se „oglindeasca”, de zici ca sunt fete :)(oricum , atractia aceasta cred ca are orice copilas mic)…m-am gandit ca le-ar prinde bine sa le fac un joculet. Ideea am luat -o din cartea „Idei de jocuri pentru copii de la 0 la 6 ani”, ed. Teora.
I-am desenat pe ei in marime naturala .
Am luat coli mari, albe de impachetat …le-am pus pe jos, baietii s-au intins pe ele si eu le-am desenat conturul corpurilor lor: unul mai mare si mai slabut, altul mai mic si mai dolofan 🙂
Eu le-am desenat fetele si ei au colorat restul desenului urias asa cum au dorit. Bineinteles ca Alex a exstins coloratul si pe covor, dar vad ca de data aceasta cariocile au iesti repede cu un servetel umed imbibat bine in spirt(altadata, cand a facut D. niste punctulete tare dragute s-au incapatanat sa iasa…asa ca al nostru covor are si acest mic design nou 🙂 )
ALEX
DANUT
Bineinteles ca jocul poate avea si alta latura educativa, mai ales pentru piticutii de un an sau doi anisori: in timp ce coloreaza, li se pot arata partile corpului….desenam treptat si explicam fiecare parte a corpului.
MI-a placut tare mult ideea , asa ca am pus-o in practica, chiar daca nu este Craciun. 🙂
Tati ne-a adus o cutie uriasa (de foarte multe ori ne aduce cutii, pentru ca lor le place sa se ascunda in ele, lui D. sa deseneze usi , ferestre, etc) . NOi, eu si D. am facut zeci de gaurele in ea cu o surubelnita. L-am lasat si pe D. si a fost tare, tare priceput, mai ales ca se gaurea foarte usor cartonul.
Am adus instalatia si am strecurat beculetele prin gaurele. Totul a fost foarte usor :).
NAzdravanii mei s-au jucat vreo ora in ea si s-ar mai fi jucat, dar se apropia ora de culcare.
De mult mi-am dorit aceasta „paturica” pe care poti scrie cu pix cu apa. Dar, cele de la noi din tara mi se pareau tare scumpe ( si nu stiu nici cat sunt de calitative).
Am gasit de Craciun, o oferta in magazinul Julia Toys: o paturica XXL(e foarte mare, mai mare decat ce am vazut la noi pe piata) de la Ravensburger cu stampile si pix cu apa la 50 ron. Si cum tot trebuia sa-i facem un cadou lui Alex, m-am gandit ca acesta ar fi foarte nimerit si sigur il vor folosi amandoi copiii.
Aceasta plansa mare are 2 straturi…atunci cand copilasul deseneaza cu pixul cu apa si cele 2 straturi se lipesc intre ele si pe loc apare magicul desen ce va disparea peste 5 minute(pentru ca cele 2 „straturi ” se deprind), asta in caz ca nu s-a udat plansa prea tare :).
Pentru ca A. are tendinta de a mazgali peretii , pixul cu apa a fost chiar nimerit pentru el :)…ii poate mazgali acum dupa placerea lui cum doreste.Uneori, se deseneaza si pe fata 🙂
Si, pentru ca imi era teama ca cei doi se vor certa pe acel pix(era unul singur), lui D. i-am luat de Craciun de le Teora (cu reducere de 40%) o carte cu tablita de scris cu apa(avea si pix) :” Scrie si deseneaza! Aventuri pe sosea!”
Cartea are niste povestiri tare dragute cu tot felul de vehicule (paginile sunt cartonate). Dar, tablita nu rezista prea mult :(…dupa vreo cateva desene s-a cojit 😦 desi noi am desenat cu grija.
Oricum desenatul cu apa, este „revolutionar” 🙂 :)…mai ales pentru noi, parintii…care nu aveam atatea cand eram mici…
Bineinteles ca blogul meu nu este nici pe departe unul culinar ;), dar din cand in cand voi posta cate o reteta care ne place foarte mult si este apreciata de nazdravanii mei.
Pe lista preferintelor noastre sunt saratelele cu telemea. Am gasit o reteta foarte buna cand eram insarcinata cu Alex 🙂 si de atunci, cand avem chef de rontatit cate ceva, facem aceste betigase sarate. Va garantez ca ies foarte bune.
Intotdeauna, ii chem si pe ursuleti sa ma ajute la modelarea aluatului. Le spal cateva dintre accesoriile pentru plastilina si ii transform in ajutoarele mele. D. este foarte incantat, el nu se multumeste cu accesoriile lor, bineinteles ca lui ii trebuie ustensilele mele de bucatarie. 🙂
Am tot vazut in diferite magazine online aceste cuburi din carton foarte gros, ce se suprapun. Au diferite marimi si mi se pare chiar o provocare ca cel mic sa le aranjeze corect.
Am incercat sa le fac si eu un astfel de turnulet. Vazusem ideea pe un forum despre origami(dar nu mai stiu forumul). Modelul pentru cutie l-am luat de activityvillage.com. Am folosit pentru confectionarea lor coala de ambalat colorata(sunt mai groase decat cele obisnuite). Va trebuie cam 3 coli mari.
Patratele dincare am confectionat cutiile le-am facut in felul urmator: am inceput de la 12 cm si am crescut de fiecare data cu 4 cm.
Si rezultatele 🙂 : LAturile cuburilor le-am decorat: unele cu cifre, altele cu imagini cu Thomas, altele cu George…copiii(de fapt, D. 🙂 ) trebuiau sa le aseze corect ori dupa imagini, ori dupa numere sau dupa marime.
De la 8 luni, Danut a capatat un tic :)…tare simpatic, de altfel…se tinea de nastureii de la bluzita, cei de pe partea stanga , mai ales in timp ce-si bea laptele si seara inainte de culcare….
Si ticul ” a avansat” :)…a inceput sa se tina de nasturel si cand se juca, cand avea emotii sau cand a invatat sa mearga. I-am cusut aproape la toate bluzitele cate un nasturel mare.
Cand am zarit in magazinul Julia Toys, o carte cu niste nasturi uriasi, nu am mai stat pe ganduri si i-am luat-o nazdravanului meu(pe atunci avea 2 anisori).
E o carte superba, foarte buna mai ales pentru invatarea culorilor, dar si a numerelor.
Sunt tot felul de imagini unde trebuie potriviti nasturii, in functie de culoarea indicata pe pagina alturata.
Eu am mai zarit-o de atunci, in magazin o data sau chiar de vreo doua ori….deci este posibil sa mai aveti o sansa sa o luati, bineinteles daca va place. 🙂
Am uitat sa va spun ca, acum, D. nu mai are treaba cu nastureii…doar cu cei din cutia cu secrete a bunicilor…:)
„Acum cateva zile, fiul meu, care este in clasa a III-a, s-a intors de la scoala si mi-a spus:
– Stii, mama, in dimineata asta am discutat despre meseriile parintilor nostri si invatatoarea ne-a intrebat ce sunt si unde muncesc ei.. Eu am zis ca tata este functionar si ca mama nu face nimic…
M-am trezit ca sar de pe scaun.
-Nimic? Cum nimic? l-am intrerupt. Si cum tocmai radeam branza,mi-am ranit si un deget la razatoare.
-Da, zise el linistit, am fost sase cei care am raspuns ca mamele noastre nu fac nimic.
-Va sa zica, nimic? am strigat. Dar cine iti pregateste tie dimineata micul dejun? Cine face paturile? Cine matura? Cine lustruieste podelele?
-Dar, mama….
Fiul meu a vrut sa ma intrerupa, dar eu eram prea prinsa cu enumerarea.
-Cine gateste pentru tine? Cine face curat la bucatarie? Cine te ajuta sa-ti faci temele? Cine-ti coase ciorapii si iti coase hainele? Cine-ti lungeste pantalonii care ti-au ramas scurti?
Fiul meu ramasese fara raspuns si eu am continuat:
– Cine merge la piata? Cine plateste abonamentele la presa si telefon? Cine merge la cumparaturi? Cine merge cu tine la doctor cand te imbolnavesti?
In acest moment, aproape ca imi pierdusem rasuflarea.
-Dar, mama , aceasta munca nu are nici un nume si nimeni nu te plateste.
– Ei, tocmai asta-i frumos sau mai degraba urat, am replicat eu. Dar un nume, munca mea are. EU SUNT CASNICA!”
(adaptare dupa povestirea „Casnica” de A. Vaccari)
Am cumparat acum vreo 2 ani (era ziua de nastere a lui D.) un set de decorat baloane.
Doream sa le facem cadou invitatilor (care nu erau altii decat verisorii nostri). Dar cum , in perioada aceea au fost toti raciti, am petrecut ziua lui D. in 3 :). I-am facut atunci un balon si restul setului l-am pus bine pentru atunci cand va fi mai maricel, ca sa le decoreze singur.
Acum cateva zile, am fost plecata la cumparaturi si , cand ma intorc il vad pe D. jucandu-se cu cateva baloane cu ochisori, gurite , picioare…:) Le gasise in sertarul unde au fost ascunse, bunica i-a umflat baloanele si el le-a cosmeticizat. Asa ca m-am gandit sa vi le arat si voua.
Daca nu gasiti astfel de seturi, puteti confectiona ochisori, guri, etc din hartie mai subtire si le lipiti cu aracet. Sablonul pentru picioare il voi arata in poza urmatoare. La mijloc se face o gaurica unde se introduce capatul balonului.
Si o ultima poza facuta chiar de fotograful Danut :)(mai nou are o pasiune-fotografiatul fratiorului sau si a catorva obiecte mai interesante din casa 🙂
Ce e distractiv la baloanele astea, este ca ele vor cadea, atunci cand le arunci, doar in picioare! 🙂
2. A urmat povestioara cu imagini din cartea noastra foarte indragita cu ferestre „Bible Adventures”.
Bineinteles ca am repetat-o de vreo 3 ori in timpul activitatilor noastre, la cerinta publicului doritor. 🙂
” Dupa potop, oamenii au devenit la fel de rai…..si ce si-au spus ei: haideti sa ne construim un turn inaaalt, care sa ajunga pana la cer, la Dumnezeu….un turn care poate ne va feri daca vor mai veni urgii peste noi. Si , fiind constructori priceputi, s-au pus pe treaba, constructia crescand vazand cu ochii.
Dumnezeu a fost tare intristat de fapta lor si s-a hotarat sa-i pedepseasca…..a ales o pedeapsa foarte interesanta: le-a incurcat limbile…..Oamenii au ramas ff umiti: nu se mai intelegeau deloc intre ei….pana atunci, toti oamenii de pe pamant vorbeau aceeasi limba. Si acum….unul a cerut o caramida, altul i-a raspuns: „mah?” Altul: „cosa ha detto?, celalat: „je ne comprends pas!!” :)….Si-au dat seama ca nu vor mai putea face nimic…asa ca, au lasat constructia balta si s-au rispit……..o lectie usturatoare pentru mandria lor.
3. Am construit si noi propriul nostru turn din cutii de felurite dimensiuni: a fost un joc de maaare succes. Cutiile le iau de obicei din rastelurile de la KAufland(sigur veti gasi intotdeuna acolo ambalaje pliate).
Am aranjat caramizile si ne-am pus pe construit. In timpul jocului, nu trebuia sa folosim cuvinte romanesti, ci tot felul de cuvinte ciudate 🙂 -„uga- mabu, daba”, etc:)….si cum D. e mester mare la creat cuvinte, s-a descurcat de minune :).
D. a desenat tot felul de ferestre si usi si A. a impdobit caramizile cu tot felul de mazgaleli interesante.
In cele din urma, constructia a fost gata 🙂
scuze….nu am mai rotit poza 🙂
4. Am folosit impreuna si un alt joculet, timp in care am invatat cantecelul zilei.
D. a construit singur turnuletul si a fost tare mandru ca a reusit sa-l faca aproape pe tot…ar fi reusit sa-l si termine, daca nu ar fi aparut demolatorul A. 🙂
5. Cantecelul „Turnul Babel”
Pentru ca nu stiam nici un cantecel despre acest turn si nici altul potrivit, am inventat unul, destul de dragut si usor, dupa parerea noastra , bineinteles :).
„Am fost rastignit impreuna cu Hristos, dar acum nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine. Si viata pe care o traiesc acum in trup, o traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit si S-a dat pe Sine Insusi pentru mine”.
ursuleți năzdrăvani 