ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Arhivele autorului: ursuletinazdravani


de 16 comentarii

Sweet remember ( Amintiri dragi )

„Trupul meu nu era ascuns de Tine [ Dumnezeul meu], cand am fost facut intr-un chip tainic, tesut in chip ciudat, ca in adancimile pamantului. Cand nu eram decat un plod fara chip, ochii Tai ma vedeau; si in cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau randuite, mai inainte de a fi fost vreuna din ele „.

(Psalmul 139, Sfanta Scriptura, trad. D. Cornilescu)

Stiu sigur ca, dinainte de a aparea eu in aceasta lume, am fost creata ca sa devin : MAMA.

Inca de cand eram o fetita cu doua codite si gropite……(micuta din partea stanga cu codite 🙂 )

ii spuneam mamei mele, ca aceasta mi se pare mie meseria cea mai frumoasa: cea de „mamica”. Imi aduc aminte cu drag cum, inainte de a ma duce seara la culcare, imi luam „copiii” -papusile mele (vreo 6-7 la numar):)si le asezam frumos pe perna mea. Eu ma ghemuiam si dormeam pe un colt mic de perna ramas liber. Necajita, surioara mea mai mare, riposta: ” iar nu avem loc in pat”…eu…rugatoare, incercam sa o imbunez:” uite, doar in seara asta…sunt atat de mici…nu le pot lasa singure noaptea; sigur le va fi dor de mine”. .. 🙂

Anii au trecut si fetita cu gropite si doua codite a crescut…… si a tot crescut…..si a intalnit un om minunat, s-au casatorit si dupa 3 ani fericiti, visul din copilarie s-a implinit: ” a aflat ca va deveni MAMA! 🙂 ”

Luni intregi l-am asteptat cu mare nerabdare pe Danut, primul nostru ursulet. Citeam zeci de reviste, carti despre cresterea copiilor….si cu toate acestea, aveam atatea emotii….de multe ori imi spuneam :” cat de mult mi-am dorit sa fiu mama si acum….ma simt atat de nepregatita…”.

De-a lungul vietii mele, am cunoscut si am avut grija de multi copilasi: nepoti, copii ai prietenilor, copii cu nevoi speciale, copiii strazii, copilasi orfani….si acum, cand urma sa am propriul meu copil….aveam zeci de intrebari, temeri….ma gandeam ca acest copilas va fi cu mine, cu noi 24 de ore din 24….oare voi face fata?

Scumpul meu sot a stiut dintotdeauna cum sa ma incurajeze….si de multe  ori, fara ca sa-i spun ceva…imi zicea :”vei fi cea mai minunata si cea mai descurcareata mamica din lume….sunt sigur de asta! 🙂 ”

Si iata, ca, pe 1 martie 2007, cand alte femei primeau martisoare colorate si delicate, eu am primit un martisor unic, nepretuit: pe bebelusul Danut.

Dupa niste dureri incredibile (nu mi-am imaginat niciodata ca o femeie poate trece prin astfel de dureri si ca le poate face fata)…la ora 9.20, dimineata….a aparut mogaldeata noastra mica….era calm, ca un ghem grasunel…si semana teribil cu tati :)…L-au pus pe o masuta speciala….dar, nu plangea…M-am speriat cumplit, desi eram terminata de dureri, cu frisoane, intrebam intruna: „de ce nu plange? de ce nu plange? spuneti-mi ce are?” Neonatologul, l-a lovit usurel, l-a intors cu capusorul in jos si mogaldeata a scos un sunet subtirel de pisicuta….Doctorul a zambit si mi-a spus:”asa e el, un bebelus cuminte 🙂 „…Si vreau sa va spun ca si astazi…cand Danut are 5 anisori, tot asa plange…incet, cu lacrimi mari, parca temandu-se sa nu deranjeze pe cineva….e un copilas foarte sensibil.

Inima mi-a venit la loc…..dupa cateva ore petrecute in incubator, la oxigen, Danut era gata sa infrunte lumea.

Am simtit cu adevarat ca am devenit mama, cand l-am tinut pentru prima oara in brate…pana atunci sentimentele materne erau vagi, doar o inchipuire a ceea ce ar trebui ele sa fie….. In noaptea aceea, la spital, nu am dormit….l-am pus langa mine, si am stat ore in sir privindu-l si urmarindu-i orice gest….nu-mi venea sa cred ca este puisorul meu: era atat de perfect…asa cum este orice dar de la Dumnezeu. 🙂

Dupa vreo 2 zile , inainte de a pleca din spital, am fost chemata la un consult. Cand ma intorc, bebelusul Danut nu mai era in patutul sau….tocmai atunci a aparut si sotul…il intreb speriata daca nu a vazut cine l-a luat… a intrat si el in panica….si dupa alte cateva minute, apare o tanara, era in camera cea mare unde mai stateau si alte 4 mamici cu bebelusii lor si mi-l aduce pe Danut . Mi-a spus: „plangea…mi-a fost mila de el si l-am luat in brate sa-l plimb prin camera 🙂 ” .  Si atunci am inteles ca nu poti descrie durerea unei mame ce-si pierde copilul…..

Am ajuns acasa….tati facuse curat 🙂 ne facuse o micuta pancarta cu „bine ati venit” :)….eu m-am simtit dintr-o data tare neajutorata ….l-am pus pe Danut in patut…si ii spun sotului:” acum, ce facem cu el? :D”…Desi, puteam primi mult ajutor si sfaturi din partea bunicilor (de care am profitat cand era mare nevoie), am incercat sa ne crestem singuri copilasii. Asa ca….dupa cateva zile, parca eram mamica de cand lumea…desi mi-a fost foarte rau dupa nastere, am incercat sa depasesc starea aceea si sa imi ingrijesc puiutul….avea mare nevoie de mine.  Tati, doua nopti a dormit pe un fotoliu, langa patutul lui….il asculta cum respira….si mi-l aducea cand plangea sa-l alaptez….

Sentimentele ce le traiesti cand devii mamica pentru prima oara in viata sunt speciale, unice….si desi descrise in cuvinte….parca de nedescris in toata amploarea lor….

Dar iubirea unei mame este infinita, interminabila…..am stiut si am simtit aceasta cand am devenit mamica a doua oara…pe 12 iunie 2010. Atunci, a aparut cel de-al doilea ursulet: Alex.

Inca de cand s-a nascut, a stiut sa se faca auzit :)….si doctorul ne-a spus zambind : ” ehei, ce flacau puternic! Uite, taticule, ce baiat ai! ” De data aceasta, temerile mele au fost mai mici…..deja stiam cum sa am grija de un copilas.

Acum, ursuletii nostri ne -au umplut din plin viata….nu pot si nici nu vreau sa-mi imaginez cum ar fi fara ei….

Atata timp cat ei se simt iubiti, fericiti, acceptati….stiu ca mi-am implinit menirea de mama.

Intr-o zi, il aud pe Danut (avea 4 anisori pe atunci) purtand o discutie serioasa cu una dintre bunici…ii spunea: ” nu, nu ma poti iubi  cum trebuie….doar mama ma iubeste…si ma iubeste din tot sufletul, pana la cer si dincolo de el….asa imi spune tot timpul 🙂 „….si mititelul meu era ferm convins de ceea ce spune.

Si cand cel mic vine si cu manutele lui pufoase vine si imi cuprinde obrajiii si repeta intruna : „mamaaa, mamaaa”….sau cand plange tare si e nelinistit ,  il iau la pieptul meu si el se cuibareste acolo si suge linisitit si potolit ca prin farmec…..uit si eu de toate grijurile : sunt cea mai fericita mamica din lume.

Si….seara, inainte de culcare, cand ne asezam in patul cel urias (cum spun copiii), dar ce devine dintr-o data mic si neincapator, caci ursuletii se rostogolesc prin el….si noi, cei mari…avem putin loc… nici ca ne pasa….si stiti de ce? :)….si acum fetita din mine cu gropite si doua codite spune aceleasi cuvinte : ” doar in seara asta…..nu ii pot lasa singuri noaptea…..le va fi dor de mine :)…”

Si aceste momente sunt unice si de neinlocuit si vrem sa le traim si sa profitam de ele la maxim :)….caci, va veni o vreme, cand, vom depana cu drag si nostalgie aceste amintiri scumpe…..si atunci ursuletii nazdravani nu vor mai fi langa noi ….pentru ca, vor avea si ei, la randul lor alti ursuleti. 🙂

 

Am scris cu drag acest articol ca o dedicatie pentru parintii mei, pentru orice mamica ce ne citeste blogul si nu in ultimul rand pentru concursul JULIEI , ce ne-a oferit o frumoasa provocare: aceea de a povesti sentimentele ce le-am trait cand am devenit pentru prima oara mame. Cu aceasta ocazie, o felicit din toata inima pentru micutul nou nascut ce a aparut in aceasta primavara in familia lor, deja bogata cu alti 3 copilasi minunati. II apreciem din tot sufletul si ne sunt tare dragi. 🙂


de 4 comentarii

Meseria de politist

D. a fost astazi iar in slujba comunitatii :), de data aceasta avand functia de politist.

Sigur ca ii place si aceasta meserie, mai ales ca oricarui baietel ii place sa salveze lumea, sa faca acte pline de curaj.

Costumatia am „incropit-o” repejor: o bluzita bleu cu guler alb, o cravata neagra de la tati si o casca din carton facuta de mami.

Si uite-l pe neinfricatul politist, gata sa o ia pe urma infractorilor. Dupa cum vedeti, este accesorizat 🙂 cu tot ce-i trebuie.  Aici, urmarea un hot de telefoane.:))

I-am spus ca politistii au diferite functii: sunt cei de la criminalistica, altii de la infractiuni si cei de la circulatie.

Asa ca, el a incercat sa fie un politist care se descurca in orice situatie>

A dirijat circulatia (eu eram o masina care circula neregulamentar, cand un baietel care se juca cu mingea in strada sau un sofer care nu vroia sa opreasca la bariera). Cu ocazia aceasta, am repetat si cateva reguli elementare de circulatie.

Si….am primit si o amenda usturatoare :(…

 

A urmarit un hot de pisici cu ajutorul unui caine politist. Mi-a spus:” orice politist are un ajutor. Eu il am pe Doc! ” (este un caine care latra, merge , da din coada).

Am vorbit si despre amprente: i-am spus ca fiecare om are amprente diferite, unice. Am folosit o tusiera si ne-am comparat amprentele….sigur, cu ochiul liber, nu se vad diferentele.

Am facut si un joc al amprentelor (cu ocazia aceasta am exersat inca o data scrisul numerelor). Din amprente, la final rezultau cateva obiecte folosite de politisti.El trebuia sa puna cate amprente arata numarul de pe foita.

Am folosit cateva fise preluate de pe un site interesant unde veti gasti si alte pachete cu fise interactive, pe diferite categorii de varsta. http://homeschoolcreations.com/files/Police_Printables_Kindergarten.pdf

 

NU uitati, daca aveti probleme, politistul D. va sari imediat in ajutor la primul apel 😀 :” alo, aici serviciul de politie! Aveti vreo problema?….sigur , il iau pe Doc si vin imediat!” 🙂


de 3 comentarii

Concurs pentru mamici- castigatoarea este………..

A sosit ziua tragerii la sorti a mamicii castigatoare :)….Concursul a fost acesta , daca va aduceti aminte :D.

D. mi-a spus amuzat :” mami, iar am facut oooo la sfarsit”….si bine ca i-am scos cu clestele :))) un „felicitari”…era cam adormit :))

Deci, castigatoare este:

Flori de MAndarin (videoclipul l-am sters ulterior)

Felicitari!!!!! Discutam pe mail despre detaliile expedierii premiului :).


de Un comentariu

Cum ti-o inchipui pe mama -dedicatie de 8 martie

Ce gandesc despre tata sau mama copilasii orfani, abandonati, care traiesc in case de copii?

“– Tu poti sa-mi dai o mama? Copilul are privirea atenta, serioasa, isi framanta mainile in timp ce continua sa intrebe cu ochii. Mi-ar ajunge si pentru cateva luni… adauga cu infrigurare.

–Dar cum iti imaginezi tu mama?  il intreb.

Fixeaza un punct in podea.

–Stii, zice incet, eu am trait mereu aici, in mine. Chiar daca am de-acum sapte ani, n-as mai putea sa-ti explic cum este o mama. Nu am avut niciodata. Totusi, am eu o idee a mea…

Face o mica pauza, ca pentru a-si recapata respiratia.

–Vezi, o mama este imbracata in albastru, ca cerul, are par de matase si maini moi, care stiu sa mangaie. Poate sa fie chiar diferita de cum mi-o  inchipui eu, dar n-are importanta, eu tot asa as vedea-o. Important e sa fie mama mea…

–Dupa tine, cum este viata impreuna cu mama?

–Seara, cand se aprind luminile in case, ma asez in fata unei ferestre si ma gandesc: acolo, inauntru, e cald, e liniste, mama sta pe fotoliu si are copilul in brate. Il tine strans, strans, ore intregi..Uite, nu reusesc sa imi inchipui o mama care sa faca alte lucruri sau un copil care sa nu stea cuminte si linistit in bratele ei. Eu cred ca aceasta este cea mare fericire din  lume.

(Carla Stampa)


de Scrie un comentariu

Pantomima cu meserii

Dupa cum vedeti, cardurile cu meserii despre care tot vorbesc ne-au fost tare folositoare pentru  tot felul de jocuri.

Le-am folosit si pentru un joc de mimat….D. a fost nespus de incantat….aici, se simte in largul lui :)).

Le-am asezat in teanc si luam pe rand cate o carte, fara ca celalat sa o vada. Si trebuia sa imitam meseria respectiva , iar celalalt sa ghiceasca.

Bineinteles, pentru a fi mai usor, ne foloseam de tot felul de obiecte din camera, dar nu aveam voie sa vorbim.

Este un joc ce stimuleaza foarte mult creativitatea/imaginatia copiilor.

 


de 11 comentarii

Meseria de pompier

Meseria preferata a lui D…..pot sa-l pun sa fac orice, daca ii zic ca si pompierii fac asa :)…nu stiu totusi daca ar merge si la faza cu mancatul portocalelor :D.

De cand a implinit 3 anisori, a fost nelipsit cand s-a organizat la noi in oras Ziua Pompierilor ( a fost in vizita la unitatea de pompieri, s-a urcat pe tot felul de masini „pompieresti”, a purtat si casca :)…)

Am folosit cartea noastra preferata: Pompierii de la editura Girasol.

D. s-a imbracat intr-o hainuta de pompier de la ELC si i-am confectionat o casca…asa de mandru era (chiar daca acea casca nu arata prea bine…)

Si…inarmat cu un furtun, este gata sa porneasca sa stinga orice incendiu :).

Ne-am folosit de imaginile din carte pentru a crea scene de joc.

Am stins un incendiu dintr-un bloc zgarie nori :))

Blocul nostru zgarie nori a fost soba imbracata in hartie creponata rosie….:)… e buna si soba asta ( a fost si vulcan si munte urias….si-asa sta nefolosita :))…

Am catarat  o pisica la inaltime, am sunat la 112 , si pompierul D. raspundea foarte prompt si serios: „Aici unitatea de pompieri . Ce problema aveti? :)…o pisica ziceti….sigur, venim imediat cu masina cu scara mare :)”  Si dupa aceea mi-a dat un sfat ” aveti grija pe viitor: puneti ceva lunecos pe acest copac daca e sa se mai catere pisica…sa poata aluneca si nu mai lasati gemul deschis :)))”

D. m-a acoperit cu perne….cica eram un om ingropat in zapada…..si echipajul special de pompieri a venit sa ma salveze….a scos zapada din jurul meu cu o masinarie speciala….si cand sa ma ridice….:a dat de greu:)))….”hai, prefa-te si tu ca esti ridicata”..mi-a sugerat el :).

Am folosit cateva fise educative preluate de pe Pinterest…pe care le-am completat. http://pinterest.com/search/?q=fireman+

Deci, daca veti avea vreodata probleme, nu ezitati sa il sunati pe pompierul D. Este intotdeauna la datorie! 🙂

 

 


de 6 comentarii

Fluturasi evantai superbi

Daca va plac mult fluturii si v-ar placea sa-i vedeti zburand prin camerele voastre, iata un model foarte usor de facut.  Sigur, la final , veti fi incantati de rezultat! 🙂

1. MAteriale necesare:

-coli de ambalat cu imprimeuri florale sau orice alte imprimeuri, vesele , colorate. Eu, de obicei, pastrez ce mai ramane dupa ce ambalez un cadou; ma gandesc ca imi va trebui o data. 🙂

-foarfeca

-sticky tack sau scotch dublu adeziv – am scris despre ” sticky tack” aici ;

-ata alba

-un carton gros pentru sablon

2. Sablonul

L-am facut pe un carton gros  si are o forma interesanta.

Are urmatoarele dimensiuni: inaltime : 18 cm, distanta dintre aripioare (partile ce formeaza un fel de romb ) 21 cm si corpul: 11 cm.

3. Se deseneaza conturul sablonului pe hartiile colorate  si se decupeaza.

4. Pliati modelul exact in acelasi mod cum pliati un evantai. Pliul trebuie sa fie micut, finut cam de 0,5 cm.

5. Am terminat de pliat modelul, asa ar trebui sa arate:

6. Il strangeti cu degetele si la mijloc il legati cu ata alba.

7. Prindeti ata cu sticky tack foarte finut in fata si pastrati o bucatica mai mare in spate (portiunea aceea se va lipi de ceea ce vreti voi: perete, oglinda, fereastra, etc.). Eu cumpar acest material de lipit de la editura AMEC  (nu este trecut in catalog, de obicei il comand telefonic). Arata ca o folie lunga alba sau albastra: se desprind bucatele mici care se comporta ca si guma de mestecat :). Dar, am inteles ca puteti gasi acest material si la Carrefour sau Sellgros.

Daca nu aveti sticky tack, ati putea folosi si scotch dublu adeziv, dar nu garantez ca vor sta tot atat de bine. I-ati putea prinde pe deasupra cu scotch subtire transparent, dar nu arata chiar asa de estetic.

8. Aranjati-le aripioarele si sunt gata sa  va decoreze camera :).


de 9 comentarii

Felicitari cu …nepotei :) pentru bunici

Cu siguranta, ca bunicile ar fi tare incantate sa primeasca un martisor care sa le aduca aminte de nepoteii  scumpi.

Asa ca, am lucrat cu drag pentru bunici si pentru un super mega concurs 🙂 nite felicitari miniaturale personalizate.

Sunt extrem de simplu de facut.

1. Materiale necesare:

-foarfeca, lipici, coli colorate, cutter, fotografii in care apar  copilasii dvs.

2. Taiati  un patrat  si indoiti-l pentru a forma o felicitare. Taiati o fereastra micuta cu un cutter (noi am facut-o de 4×4 cm).

3. Pe fereastra am lipit un abtibild sub  care vom prinde si ata martisorului.

4. Am decupat din hartia cartonata colorata o floricica pe care am lipit chipul copilasului.

5. Floricica se lipeste in interiorul felicitarii.

6. Le punem intr-un plic si le trimitem bunicilor 🙂


de Un comentariu

JOc „Guess who ” cu meserii:)

Pentru ca tot suntem in luna destinata invatarii meseriilor, am transforma si jocul nostru primit cadou intr-un joc cu meserii.

Cardurile cu fete, le-am schimbat in cele cu meserii (acestea vi le-am prezentat intr-un alt articol Joc lotto cu meserii ).

Bineinteles ca jocul devine mai complex, cardul ales este mult mai greu de ghicit…dar asta nu ne face decat bine :): ne dezvolta gandirea si ne invata cum sa punem intrebari corecte ca sa aflam ceea ce dorim.

Spre final, vazand ca nu ghiceste, D. le lua la rand :D: „e fermier?”, ” e doctor”

Si a inventat si o meserie :calculatorist :)))….adica programator de calculatoare.