Ce gandesc despre tata sau mama copilasii orfani, abandonati, care traiesc in case de copii?

“– Tu poti sa-mi dai o mama? Copilul are privirea atenta, serioasa, isi framanta mainile in timp ce continua sa intrebe cu ochii. Mi-ar ajunge si pentru cateva luni… adauga cu infrigurare.

–Dar cum iti imaginezi tu mama?  il intreb.

Fixeaza un punct in podea.

–Stii, zice incet, eu am trait mereu aici, in mine. Chiar daca am de-acum sapte ani, n-as mai putea sa-ti explic cum este o mama. Nu am avut niciodata. Totusi, am eu o idee a mea…

Face o mica pauza, ca pentru a-si recapata respiratia.

–Vezi, o mama este imbracata in albastru, ca cerul, are par de matase si maini moi, care stiu sa mangaie. Poate sa fie chiar diferita de cum mi-o  inchipui eu, dar n-are importanta, eu tot asa as vedea-o. Important e sa fie mama mea…

–Dupa tine, cum este viata impreuna cu mama?

–Seara, cand se aprind luminile in case, ma asez in fata unei ferestre si ma gandesc: acolo, inauntru, e cald, e liniste, mama sta pe fotoliu si are copilul in brate. Il tine strans, strans, ore intregi..Uite, nu reusesc sa imi inchipui o mama care sa faca alte lucruri sau un copil care sa nu stea cuminte si linistit in bratele ei. Eu cred ca aceasta este cea mare fericire din  lume.

(Carla Stampa)