Dupa o absență atât de mare de pe blog , timp in care s-au intamplat multe , multe, mă simt cumva de parcă aș ieși dintr-un bârlog. Adevărul e că urșii hibernează și aceeași nevoie am avut-o și eu 🙂 , că doar sunt mama ursuleților năzdrăvani.

Îmi place să scriu într-un jurnal deși după ce au apărut copiii , greu am ținut pasul cu tot ceea ce îmi plăcea înainte. Dar, am descoperit alte pasiuni, alte lucruri frumoase.

Asa ca voi împărtăși cu voi, cititorii mei dragi o fărâmă din zilele noastre de primăvară.

Jurnalul a fost adus in blogosfera românească de Corcodusa și voi păstra și eu același format.

Eu nu voi putea fi consecventa în a ține pe blog un astfel de jurnal, dar îmi place mult ideea – îmi place să citesc ce fac alte mămici, cum își petrec timpul lor, mă inspiră și mă ajută.

Afara

Zilele au fost până astăzi mai mult înnorate, cu nori încărcați de ploaie, temperaturi scăzute. Astază cerul e asa luminos- a ieșit soarele! Poate ne facem curaj să iesim afară asa răciți cum suntem ( ursuleții au trecut printr-o gripă) să ne încălzim un pic.

În casă

Toti dorm, e liniște… e ora 6.

Mă gândesc

… că vine vara, vai și cât o aștept !

…că timpul se scurge mult, mult prea repede și parcă nu mă mai pot bucura atât de mult  de tot ceea ce mă inconjoară .

Sunt recunoscătoare

Pentru că băieții si-au revenit după boală și pentru că astăzi e un soare așa de frumos.

Din bucătărie

Aseară am făcut clătite cu banane și gem de căpșuni. Mare bucurie în bârlogul ursuleților! 🙂 Ori de câte ori fac clătite, mă uimeste capacitatea celor 3 urși ai mei de a goli atat de repede farfuria !

Ce mai lucrez

Am modelat multe, multe, multe mărțisoare inspirate din natura, din portul popular românesc, din poveștile copiilor care au fost apreciate, iubite, dăruite cu drag mai departe.

Cam așa arătau tăvile cu mărțișoare înainte de a fi băgate în cuptor .

Am în plan câteva creații frumoase, personaje noi din povești, experimentarea unor tehnici noi.

Citesc

Cu ursuleții citim acum Călătorie în Țara Prăjiturilor, editura Doxologia.

Dimineața citesc din Biblie și am început o nouă carte a lui Max Lucado ”Veniți cei însetați”.

Seara de obicei citesc cărți de parenting. Am început  ”Creierul copilului meu ” de Daniel Siegel.

 

Îmi doresc

Să petrec cât mai mult timp cu urșii mei ( și mici și mari 🙂 ) și să facem mici excursii în fiecare week-end.

Am învățat 

Și învăț zilnic… că a trăi simplu desi e usor, e greu de pus în practică :), ne complicăm viața cu multe nimicuri, supărări inutile, lucruri fără rost.

Prin casă 

Ar trebui să începem curățenia de primăvară. Vom face si un mic bazar de primăvară cu jocuri, jucării, cărți ce ne-au rămas mici. Vă anunțăm și pe voi  :).

Din viața ursuleților

Pe 1 martie, ursulețul cel mare a împlinit 9 ani.  A avut o petrecere cu multe experimente științifice și invitați dragi. Poate reușim să vă si povestim cum a fost.

Un citat preferat

Deși nu este un citat, mi-a plăcut mult ceea ce scrie Max Lucado soției sale in cartea mai sus menționata la rubrica mulțumirilor …  soției mele Denalyn- cine ar da un Renoir unui mocofan? Cine ar da diamantul Speranței unei case de amanet? Cine ar încredința un Lamborghini unui copil de 10 ani? Cred că Dumnezeu ar face aceste lucruri. Pentru că El mi te-a dat mie. Și încă sunt uimit… 

Exact asta simt și eu când mă gândesc la tatăl ursuleților 🙂 …

 

O zi însorită să aveți și sper să ne revedem mai des de acum !