Suntem în febra căutărilor: cele mai frumoase jucării, cărți minunate, daruri fel de fel…dar hai să ne oprim un pic, să ne tragem sufletul și să citim un interviu superb luat unei mămici cu 4 copii, ce deține de vreo 8 ani de zile un magazin de jucării ( este un fel de ghid pe care eu l-aș printa și mi l-aș pune pe perete)
”Mi-ar placea ca cei care cumpara jucarii sa nu o faca cu gandul de a scapa de copil, dandu-i ocupatie prin muntele de jucarii cu care il inconjoara. Mi-ar placea sa fim mai constienti in parenting, mai prezenti alaturi de copiii nostri si, atunci cand recurgem la jucarii, sa le studiem potentialul educativ, sa cerem mult de la o jucarie, sa fim pretentiosi, pentru ca jucaria aceea este un profesor tacut, dar activ, pentru copilul nostru!
Stiu ca tu cu siguranta ai asteptat alte raspunsuri la aceste intrebari, sa vorbesc despre cat de frumoase sunt jocurile Haba sau Selecta, sa spun ce minunatii de jucarii am vazut eu, care inca nu sunt importate in Romania, sa scriu despre curcubeie si jocuri de la Grimms :), sa fac lista cu ce raritati avem noi in ludoteca… Imi pare rau daca te-am dezamagit, nu avem comori, afara de copiii nostri si de franturile pe care le-am strans in noi… Cu asta ramanem, cu umbra a ceea ce am fost si cum am reactionat in anumite momente. Cum ne-am jucat, cum am ras, cum ne-am imbratisat copiii, cum ne-au soptit ei noua ca ne iubesc, cum am pierdut, cum am castigat… La ce jocuri?? Cine mai stie? Stiu doar ca eram impreuna, mami, tati si patru copii.”