Este joi- discuțiile noastre continuă cu o altă întrebare . Vă aștept cu drag!
Dacă am stricat un lucru ce aparține altcuiva, dar îl repar, trebuie să îi mai spun?
ursuleți năzdrăvani
frânturi din viață
- Comentariu
- Republicare
-
Abonează-te
Abonat
Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
ursuleți năzdrăvani %d
octombrie 15, 2015 la 04:19
Bineinteles ca trebuie sa-i spunem….este foarte important sa fim corecti si cinstiti pentru ca doad asa crestem oameni buni si cu asevarat drepti.
octombrie 15, 2015 la 06:23
Parerea mea este ca trebuie sa spunem pentru ca acest lucru este unul din modurile de asumare a responsabilitatii pentru ceea ce facem/gresim.
octombrie 15, 2015 la 07:48
Si noua ni se intampla sa avem astfel de experiente. Primul lucru care le vine pe gurita sa spuna:”dar nu-i nimic! Cumpara tati alta!”
Chiar daca avem posibilitatea sa cumparam acel lucru, TREBUIE spus cine a fost de vina, sa-si ceara IERTARE, si sa GASIM O SOLUTIE sa rezolvam problema (fie o reparam – dar nu va arata niciodata ca cea noua; fie cumparam alta – dar dureaza o vreme pana sa o aiba, si nu o va inlocui niciodata pe prima!)
Daca constientizam noi, ca si parinti , aceste lucruri si ii educam pe copiii nostri in acest fel, cred cu tarie ca supararile ar fi mult mai putine.
octombrie 15, 2015 la 07:48
Este foarte important sa avem coloana vertebrala , acest lucru se invata inca din copilarie, Ii spunem celuilalt copil si totul se rezolva mult mai simplu
octombrie 15, 2015 la 09:32
Sigur că da 🙂 Și îl întrebăm dacă îl vrea așa reparat sau vrea să-l înlocuim cu altul nou, iar cel reparat îl păstrăm noi.
octombrie 15, 2015 la 09:57
hmmm, grea intrebare si mai greu raspuns. din prisma adultului poti evalua gravitatea faptei si aprecia daca e mai bine sa taci sau sa spui. din prisma copilului cred ca e bine sa i invatam sa marturiseasca :). desi ei o cam fac spontan pentru ca pur si simplu sunt sinceri.
octombrie 15, 2015 la 11:16
Da, ii spun ca l-am stricat..si ca l-am reparat!!
octombrie 15, 2015 la 16:21
Trebuie sa-i invatam pe cei mici ce inseamna adevaratele valori morale, printre care se numara si sinceritatea. Din pacate chiar noi adultii nu trecem astfel de teste… si e greu sa-i inveti pe copiii doar teoria fara exemplul personal. Insa raman la ideea ca trebuie sa-i invatam pe copii sa recunoasca mereu ce au gresit indiferent de consecinte. Eu imi amintesc mereu de tatal meu care ne spunea cand eram mici: greseala recunoscuta e pe jumatate iertata!
octombrie 22, 2015 la 19:11
Sigur! Obligatoriu!
octombrie 29, 2015 la 05:17
Este o provocare pentru copil . I-am povestit două experiențe din viața noastră de adulți când s-a stricat la noi un lucru împrumutat și cum am procedat noi. Sinceritatea este de preferat inainte de orice. Este foarte posibil ca prietenul tau sa nu-ti mai imprumute jucarii cand va afla, dar tu stii ca ai fost sincer și inimioara ta este impăcata si linistită ca i-ai spus.