Cand cineva scump  si drag din viata noastra…dispare…pierderea este resimtita ca un gol imens, ca o durere ce te macina in interior ce parca nu poate fi vindecata de nimeni si de nimic.

Moartea…un subiect de multe ori evitat  in fata celor mici – ne este teama sa nu le incarcam sufletelul cu lucruri atat de grele.  Si totusi, poate ca uneori e bine ca sa fie pregatiti atunci cand pierderea unei persoane dragi, a animalutului preferat ii ia pe neasteptate.

Baieteii mei mi-au pus intrebari legate de moarte inca de cand aveau 2 ani si jumatate, o varsta la care nu poti intelege prea multe. Anii au trecut si deja ei vad lucrurile altfel, dar aceasta nu inseamna ca teama de ne pierde pe noi, pe bunici s-a diminuat, ci dimpotriva. Se tem sa nu imbatranim, sa nu ne imbolnavim…cand lipsim mai mult de acasa si raman cu unul dintre bunici, deja se sperie.

Si pentru ca teama aceasta sa nu le consume bucuria din suflet si sa nu devina anxiosi, am incercat sa discutam, sa gasim tot felul de carti, raspunsuri  pentru intrebarile lor.

De curand, am cumparat o carte superba ce explica moartea pe intelesul celor mici.  Moartea este privita din perspectiva religioasa; noi credem in Dumnezeu, credinta ce o insuflam prin ceea ce facem si in viata copiilor nostri.  Dar nu-i poti spune unui copil pur si simplu : ” omul moare si se duce in cer si acolo e fericit! ” Nu, am trata superficial durerea din inima lui. In plus, daca un catelus drag ii moare acela nu se duce in cer si nu-l priveste de acolo – l-am minti. Animalutele sunt facute pentru acest pamant… tot ce se intampla in lume are un rost… o ciclicitate…ne nastem, traim si apoi murim…

Micuta Harriet de doar 5 anisori, se afla in casa bunicului sau impreuna cu alti verisori . Era o sarbatoare frumoasa: ziua de nastere a bunicului.

Micuta se duce in gradina cu bunelul sau si observa cu tristete ca ciresul pe care adora sa-l vada inflorit in fiecare primavara nu mai era! In locul lui se afla un butuc  si doar atat..

De ce era taiat? Era atat de frumos.. Bunicul ii explica ca imbatranise…sosise vremea sa moara…asa se intampla cu orice copac.

Si noi avem in curte un butuc mare de la un cais. Ani la rand ne-a daruit fructe, dar in cele din urma imbatranise mult si a trebuit sa-l taiem.

Fetita speriata il intreaba pe bunic : ” si tu esti batran…vei muri ca acest cires? ”

Dar Harriet se inveseleste pentru ca gaseste in pamant, in timp ce bunicul sapa un sambure de cires din care isise un mic lastar- o noua viata.

Cum asa?  Dintr-un sambure asa mic  si maroniu sa iasa peste ani un cires frumos?

Bunicul ii spune ca tot ce se naste trebuie sa si moara. Acest lucru ne intristeaza, dar moartea e un nou inceput. E ca si cum te-ai trezi dupa un somn lung. Dumnezeu ne iubeste mult si doreste sa fim cu  El pentru totdeauna, chiar si dupa ce trupurile noastre se trec. Acolo, in Cer nimeni nu va mai suferi, nu va mai fi durere, nici lacrimi… nici razboi…

Trupul acesta e doar un invelis ce ne-a fost dat pamant , dar este trecator …ce e important si frumos inlauntrul sau este sufletul/ duhul nostru.

Si in natura sunt atat de multe exemple ce ne arata acest lucru: din semnintele de mac gri ies minunatele flori rosii ce inveselesc campurile. Din omizile negre ies fluturi colorati.

Si noi ne bucuram intotdeauna de sosirea primaverii…e un bun exemplu pentru a arata copiilor cum reinvie natura la viata, cum totul are un nou inceput.

Copaceii infloriti

Avem si un mic sufletel ce l-am adus in curtea noastra la inceput de primavara. Ne-a inveselit atat de mult curtea 🙂 Si a inveselit-o si pe catelusa noastra Azorica .

Nu v-am descoperit toate explicatiile din carte, va las pe voi sa o faceti pentru a nu va fura bucuria de a o citi. Cartea a aparut la editura  Casa Cartii si o puteti achizitiona de aici  sau aici.

Nu putem pretinde ca toate aceste explicatii il vor ajuta pe cel mic sa treaca foarte repede peste pierderea unei persoane dragi. Trebuie lasat sa traiasca sentimentul de tristete, dar sa fim acolo sa-l sustinem, sa stie ca il iubim, ca-i intelegem durerea  si totodata sa-i oferim si un ajutor pentru a avea putere sa mearga mai departe.