Pentru mine fiecare an nou este o mare provocare – imi bate inima sufletului tare, cu emotie si uneori, parca as vrea sa stiu ce ne asteapta…si totodata nu as vrea, caci stiu ca…daca am cunoaste dinainte viitorul ori ne-am bucura, ori am privi cu teama la ceea ce ne sta in fata.

La sfarsitul fiecarui an…privesti cu ochii sufletului in urma spre ceea ce ai lasat facut sau nefacut…spre ceea ce ai fi dorit sa se intample si nu s-a intamplat. Privesti inainte… cu speranta, cu incredere, dar si cu teama…

Dar, daca am pasi in noul an privind in fiecare zi mai mult si tot mai mult Cerul? Toate ingrijorarile, temerile, incercarile, suferintele ar deveni dintr-o data mai mici. Cu privirea atintita spre Cer, am sti ca nu mai e mult si vom ajunge in curand in bratele iubitoare a Celui ce ne-a creat.

Da, stiu…e greu uneori sa privesti Cerul…caci „gravitatia ” te atrage inevitabil in jos…si tot greuli se lipeste de tine ca un plumb  si te simti sufocat.

Dar am putea face un exercitiu in anul acesta nou : azi, in prima zi imi propun sa privesc Cerul timp de un minut si sa ma gandesc la cele vesnice, la Dumnezeu… maine, mai adaug un minut, poimaine inca un minut….si spre finele anului , voi realiza ca sunt mai aproape de Cer, ca am trecut mai usor peste toate, ca inima si sulfetul mi-au devenit mai mari si mai frumoase.

Nu, a privi Cerul nu inseamna a uita de ceea ce este in jurul tau, de cei dragi, de cei ce au nevoie de tine. Dimpotriva, vei realiza ca nu esti tu cel mai important, ca nu totul se invarte in jurul tau, ca tu ai fost creat pentru El, ca tot ceea ce esti si ce insemni tu va fi de folos celor din jurul tau.

Eu am dorinte pentru fiecare an, nu multe, atatea cate stiu ca s-ar putea implini :). Recunosc ca imi place sa imi fac planuri, dar totodata incerc sa nu ma stresez prea tare atunci cand nu merge totul conform celor planuite.

Un verset din cartea Proverbe ( Sfanta Scriptura), ne indeamna sa ne facem planuri, dar sa le incredintam in mana lui DUmnezeu, doar asa vom izbuti.

Aseara, cand nu mai erau decat cateva ore pana la sfarsitul anului, am stat de vorba cu cei mici … ne-am adus borcanul nostru cu dorinte… acesta, daca nu il mai stiti   🙂 ( Pentru ca te iubesc ti-as da si luna de pe cer )

si fiecare dintre noi am spus ce ne-am dori sa se intample in noul an. Am scris dorintele pe o biletele si le-am inchis bine in borcanul magic :). Si, macar o data pe saptamana, il vom lua in manutele noastre si ne vom pune planurile / dorintele in mana Lui , ne vom ruga pentru ele.

Cum intelege un copilas ca un an se sfarseste si incepe altul… e greu de crezut, nu-i asa? Caci timpul nu are inceput si nici sfarsit…

Pentru mine, ca adult, un AN inseamna 365 de zile, 12 luni si 48 de saptamani….inseamna trecut, prezent si viitor.

Pentru un micut de 3.. de 4… de 6 ani…un AN… poate insemna…ziua de ieri, care va fi maine :)…o vacanta preferata pentru ca a fost la mare si s-a distrat asa de bine…un milion de zile sau 3 ore :).

Le-am spus ca pamantul si-a mai sfarsit o calatorie in jurul Soarelui 🙂  si ne-am adus aminte de ziua in care noi ne-am jucat de-a soarele si Terra (

Ce poate insemna un an pentru un copil ).

An de an sfarsim si noi, ca si Pamantul pe care traim,  o calatorie si incepem alta… an de an trecem peste unele provocari si apoi, respiram adanc si incercam sa facem fata celor noi .

Va doresc si imi doresc ca in noul  an… sa nu uitam sa privim Cerul… sa nu uitam sa ne „largim inimile si sufletele ” pentru cei din jurul nostru…sa nu uitam sa iubim  mai mult…sa nu uitam sa cantam,  sa nu uitam sa zambim mai mult… sa nu uitam sa ne traim din plin ziua de azi, ca si cum ar fi ultima.

Cu toata dragostea, Ursuleti nazdravani 🙂

LA MULTI ANI!