Hmmm…de buna seama veti crede ca va vom da cine stie ce reteta de paine, nu? 🙂 Sau ca vom vorbi despre grau si faina ? 🙂

M-am tot gandit cum sa-i explic lui D. modul in care literele formeaza cuvinte si acestea, la randul lor alcatuiesc propozitii.  El nu e genul de copil pe care sa-l pun in fata unei carti sau al unul caiet si sa citim de acolo. Nu-i place deocamdata…poate doar daca e cine stie ce carte despre inventii, masinarii…dar acelea sunt destul de complicate pentru a putea fi citite de el.

Asa ca ne-am tot jucat ” de-a cuvintele si propozitiile”.

Si astazi am fost la o moara magica: o moara care facea litere. Moara era a unui morar nazdravan, pus pe siretlicuri . ( Moara a fost desenata de D. ) .

D. era un brutar caruia ii placea sa faca povesti. Dar, ca sa faci povesti ai nevoie de litere, nu-i asa?

In fiecare zi, venea la morar si lua saci cu litere.

Morarul i-a spus ca, daca va dezlega trei ghicitori nascocite de el , ce sunt ascunse prin sacii cu litere, va avea voie sa ia cate litere ii va pofti inima, nu asa cu portia.

Asa ca pe rand, ii dadea saculeti cu litere.  Brutarul nostru ii incarca in masina. Si, ca nici ajutorul cel mic A . sa nu se plictiseasca, tinea un purcelus in mana care guita de fiecare data cand sacii intrau in masina :D.  Si nu oricum, intra un sac, guita o data, doi saci…de doua ori si tot asa :).

In fiecare sac, erau de fapt cuvinte, a caror litere erau amestecate. D. , brutarul, trebuia sa le dea de capat.

Din fiecare tura de saculeti, brutarul nostru plamadea o „paine propozitie.”

Ia sa vedem:  avem 4 saci, deci 4 cuvinte…aceasta propozitie va avea 4 cuvinte . Sa vedem ce cuvinte sunt : mama, la ,e, piata…Daaa, sigur : mama e la piata.

Ea, mere, cumparat, a..   Daaa : ” Ea a cumparat mere”.

Si uite asa, incet , incet brutarul nostru a dezlegat misterele morarului si a avut dreptul sa vina la moara literelor si sa isi ia cate litere dorea pentru povestile sale :).

Acum ai inteles, D. ?

Ca sa faci o poveste, o carte, ai nevoie de litere, nu-i asa? Sigur, si de foarte multa imaginatie!

Ei, dar literele…nu plutesc asa alandala prin carte… Ele…se aleg intre ele, cele mai potrivite si formeaza cuvinte. Un cuvant trebuie sa insemne ceva. 

Cuvintele sunt separate intre ele…. Uite, uneori tu scrii : ” povesticumasinutaCitroen” sau ” lamultianiAndrei” . Ai pus literele corecte, dar nu exista un astfel de cuvant! 

Asa ca , in propozitie, cuvintele vor avea o pauza intre ele. Cand termini propozitia , ai nevoie de un micut semn ca sa stii ca s-a terminat – un punctulet. 

Din mai multe propozitii…vei avea o poveste!

Vezi, plamaditul povestilor nu e ceva asa de greu !

Observatie : Pentru acest joc, am folosit litere magnetice de la doua jocuri : unul romanesc si unul cumparat second . Cel romanesc avea si diacritice. Veti observa ca noi nu le-am folosit, dar noi am facut mai multe propozitii,insa nu le-am fotografiat pe toate. De fiecare data, cand folosim literele magnetice , ii spun lui D. ca  ar fi trebuit sa folosim litera corecta, dar ca nu o avem.

VOm juca un joculet asemanator si vom face si litere pe cartonase ( cum era alfabetarul din copilaria noastra) :).

Sa plamadim povesti in grup! 🙂 

Daca doriti sa jucati acest joculet cu mai multi copii, le dati fiecaruia un saculet cu litere . Literele pot fi scrise pe bucatele mici de carton si saculetii confectionati din hartie sau un material ieftin. Fiecare va forma un cuvant si apoi, in echipa vor forma o propozitie. Daca sunt mai multe grupe de copii, ar fi grozav ca propozitiile sa aiba legatura intre ele si la sfarsit, impreuna sa plamadeasca toti o poveste (  punand propozitiile in ordinea corecta).

Spor la brutarit povesti si voua! 🙂