V-ati dorit vreodata sa atingeti un nor? Eu daaa…de-atatea ori mi-am dorit sa pot simti pufosenia acelui abur…chiar eram curioasa, cand eram mai mica…daca as putea duce de una singura unul in brate 🙂 .

E atat de fascinant sa privesti norii, mai ales norisorii cumulus, cei prietenosi.

Si pentru ca nu-i putem atinge, ne-am gandit ca ii putem aduce, asa in felul nostru, la noi in casa prin joaca 🙂  si ne putem imagina cum ar fi sa te joci cu ei :).

Am umplut cerul camerei noastre ( tavanul ) cu norisori. Nu va spun ce umbre frumoase lasa seara , cand aprindem luminita de veghe . Stam in pat si ne uitam in sus si parca avem oite pe tavan 🙂

D. a fost atat de incantat , cand a venit de la scoala si a zarit tavanul plin de norisori. Mi-a spus ca el crede ca sunt adevarati…ca stie ca nu sunt reali, dar asa vrea sa creada 🙂 . MIcutul A, foarte suparat ii spunea ca sunt falsi si ca i-am facut eu . 🙂 Ei, si norii se mai cearta si se mai ciocnesc intre ei, nu?

Nu este prima data cand aducem norii in casa. Anul trecut, am avut o lectioara foarte frumoasa despre nori, am explicat intr-un mod practic si frumos, pe intelesul lor, cum apar norii, cum se numesc, ce forme au. Puteti citi articolul AICI.

Am luat din nou micuta noastra enciclopedie Larousse , de la ed. Rao : ” Cum este vremea? ” si am citit despre formarea norilor. Pe an ce trece, intelegem tot mai mult anumite notiuni, asa ca acestea pareau ca noi pentru D.

Deasupra marilor se aduna foarte , foarte multe particule de apa invizibile. Acestea, sunt purtate de vand deasupra uscatului si acolo particulele se vor uni si vor forma norii. Cand sunt prea incarcati de apa, ca un burete, atunci apare fenomenul de ploaie.

Am facut acel experiment foarte cunoscut , pentru a intelege cum ploua dinnorisori. Am pus in doua pahare  vata si spuma de ras. D. a picurat apa cu pipeta peste acei ” norisori”. In

cele din urma, imbibat de prea mult apa, a inceput sa „ploua”.

„Vanatoarea de nori” 🙂

Am facut o „fereastra a recunoasterii norilor „, mai bine zis o lupa de cercetat norii. Acolo este imaginea mai multor tipuri de nori si denumirea lor. Copilul se uita prin fereastra si cum gaseste un nor, il cauta in imagini si vede cum se numeste. FFF interesant!!!  Ideea am preluat-o de AICI.

Am imprimat imaginea, am decupat patratul alb din mijloc si apoi am laminat foaia.

A avut un mare succes. Marea problema a fost ca cerul era fara nori, atat de senin , de un albastru stralucitor….de parca ne facea in ciuda…nici urma de abur pufos.

Cu toate acestea, am iesit cu „lupele ” noastre si i-am cautat. Ne-am propus sa-i cautam si in zielel urmatoare si sa-i recunoastem.

Poate norii s-au ascuns in pamant, isi spuse ursuletul cel mic 🙂 .

Norisorii buclucasi 🙂

De multe ori, ne uitam pe ce si spunem: ” ia uite, un ursulet, un elefant! ”

Am printat o imagine cu nori  si am laminat-o. Si eu si D. am avut foaia noastra si cu marker „scrie si sterge”,am incercat sa desenam , in timp ce ne imaginam ce forma au acei norisori. Tare distractiv a fost. Am gasit o multime de minunatii 🙂

Desenul meu 🙂

Desenul lui D.

Cat de dulce e acest catelus facut de el! L-ati gasit si voi ? 🙂 Si tot pe acolo e si Dragonel 🙂

” Cloud dough”

Sigur, am vrut si noi acest nisip al norilor…il gasiti in cautarile voastre pe net . Se face atat de usor : 8 pahare de faina si un pahar de ulei. Framanati bine si veti obtine, un fel de nisip foarte fin, ce se poate modela (seamana foarte mult cu moon sand, doar ca este o varianta mult mai ieftina  🙂 .

A. a fost atat de incantat sa-l modeleze, sa il simta printre degetele… o ora intreaga s-a jucat cu el.

Si dupa joaca, pur si simplu l-am schimbat din cap pana in picioare….era plin de praful magic al norilor ! :D.

Ursuletii au ascultat si o frumoasa poveste a unui norisor special….

Spre seara, inainte de culcare, veniti in casuta ursuletilor sa o ascultati si voi :).

Cat de frumos este sa poti sa te joci macar pentru cateva ore printre nori! Asa-i ca ne temem sa ajungem acolo ? 🙂 Lumea lor e mult mai frumoasa ca a  noastra…. pentru ca e lumea Creatorului lor  :).