Mi-o prezentase o prietena, in drum spre biserica. Altfel, probabil, nu as fi bagat-o de seama. In haina ei barbateasca, cenusie, prea mare, cu broboada cenusie pe ochi, lipita de gardul cenusiu, nu atragea prea mult atentia.

Dar prietena mea s-a aplecat langa ea, a luat-o de manuta si a intrebat-o:

-Ce mai faci tu, Izaura?

Si a intrebat-o daca ii e frig, ce mai fac surioarele, cum merge treaba.

-Auzi, dar tu mergi la scoala?

Avea vreo 9 ani, dar parea  mai firava. S-a uitat in asfalt.

Cum sa mearga, daca trebuia sa cerseasca?

De vreme ce faceam de cateva ori pe saptamana drumul spre biserica, am inceput sa ne cunoastem. La inceput era suspicioasa. Apoi, cand ma opream in fata ei si vedea ca peste ea a poposit umbra mea, ridica ochii cu cel mai frumos zambet de Esmeralda. Se lumina. Era foarte frumoasa si blanda Izaura, cu…