ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Scrie un comentariu

Caiet pentru casa mea

Mi-o prezentase o prietena, in drum spre biserica. Altfel, probabil, nu as fi bagat-o de seama. In haina ei barbateasca, cenusie, prea mare, cu broboada cenusie pe ochi, lipita de gardul cenusiu, nu atragea prea mult atentia.

Dar prietena mea s-a aplecat langa ea, a luat-o de manuta si a intrebat-o:

-Ce mai faci tu, Izaura?

Si a intrebat-o daca ii e frig, ce mai fac surioarele, cum merge treaba.

-Auzi, dar tu mergi la scoala?

Avea vreo 9 ani, dar parea  mai firava. S-a uitat in asfalt.

Cum sa mearga, daca trebuia sa cerseasca?

De vreme ce faceam de cateva ori pe saptamana drumul spre biserica, am inceput sa ne cunoastem. La inceput era suspicioasa. Apoi, cand ma opream in fata ei si vedea ca peste ea a poposit umbra mea, ridica ochii cu cel mai frumos zambet de Esmeralda. Se lumina. Era foarte frumoasa si blanda Izaura, cu…

Vezi articol original 441 de cuvinte mai mult

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s