ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață


Un comentariu

Idei pentru mămici și copii

Greu de cuprins într-un singur articol idei creative care să coloreze viața copiilor și a mamelor.

Dar , uite că o prietenă dragă, o bloggeriță foarte cunoscută în lumea virtuală și nu numai, a adus o lume întreagă de idei pe blogul ei. Și face asta de 7 ani de zile. Recomandările, creațiile, rețetele ei ne-au inspirat pe fiecare dintre noi  de-a lungul acestor ani.

Eu o cunosc pe Laura Frunză , autoarea acestui blog minunat- Idei pentru mămici și copii – de doar 4 ani , altele dintre voi poate că o citiți încă de când și-a făcut apariția în online.

Și pentru că și-a deschis și o pagină de FB  în urmă cu o lună ( o veți găsi aici, unde vă puteți abona) , m-a rugat să creez un banner care să o reprezinte pe ea și munca ei.

Și ce-ar fi putut să o reprezinte mai bine pe Laura , traducătoarea atâtor cărți pentru copii și oameni mari, cea care ne-a făcut recomandări din atâtea domenii, care ne-a încântat cu poveștile din călătoriile ei, ne-a făcut să tânjim uitându-ne la pozele cu prăjiturile gătite de ea?  :)

Idei…dorințe…frumos…inspirație…flori…parfum…o lume deschisă printre paginile cărților – așa e blogul tău pentru cititorii care te îndrăgim mult, Laura!

Îți dorim multă inspirație în continuare și un drum plin de vise împlinite! :)

 

PS. Dacă aveți un blog și vă doriți și voi un astfel de banner, mă găsiți aici

 


3 comentarii

Pachetul de biscuiți

O tânără stătea și aștepta avionul în sala de așteptare a unui aeroport mare. Pentru că trebuia să aștepte mai mult timp, și-a cumpărat o carte și un pachet de biscuiți.

Ca să treacă timpul mai repede a început să citească. Lângă ea, pe scaunul alăturat, erau biscuiții  și pe următorul scaun era un domn care citea ziarul.

Când a început pachetul și implicit primul biscuit, domnul de alături a luat și el unul. E s-a simțit indignată, dar n-a zis nimic și a continuat să citească. În sinea ei își spunea: ”Uite ce fel de persoană e acest bărbat” Dacă aș avea numai puțin curaj, așa i-aș spune vreo două!”

Și așa de fiecare dată când ea lua un biscuit, lua și el unul. Acest lucru o înfuria, dar nu dorea să declanșeze o scenă neplăcută. Când a mai rămas în pachet ultimul biscuit, ea gândea : ”ah, acum vreau să văd ce îmi zice când se vor termina toți!”

Bărbatul a luat ultimul biscuit, l-a rupt în două și i-a dat jumătate. ”Ah! Asta e culmea!” gândi ea și își luă lucrurile , cartea și geanta și se ridică de pe scaun.

În avion, simțindu-se un pic mai liniștită, deschise geanta pentru a pune acolo jumătatea de biscuit rămasă …când surpriză… pachetul ei de biscuiți era acolo…întreg, neatins!

(autor anonim)

 

Morala…. ne-o spunem fiecare dintre noi :)


20 comentarii

10 sfaturi pentru cititorii de bloguri

sursă foto

Vreau să scriu acest articol punându-ma atât în pielea celui care citește, cât și a celui care scrie.

Acum, este foarte posibil să vă gândiți că acestea sunt frustrările mele. Eu nu gândesc așa, sunt pur si simplu constatările mele, ceea ce mi-ar fi plăcut să citesc și eu în altă parte și aș fi putut numi acest articol chiar și ”ghid de bune maniere pentru cititorii de bloguri”. Dacă ar trebui să existe și unul pentru cei care scriu articole?  Da, dar aici lucrurile stau altfel : nu-mi place un blog, nu-l citesc, îl ocolesc, nu mă interesează. Cu siguranță, un blogger trebuie să scrie cu respect față de cititori, dacă vrea să și-i păstreze, cu responsabilitate, fiind sincer mai ales când prezintă anumite produse, în stilul propriu, fără să-i imite pe alții, cu grijă și considerație față de cei din jurul lui. Dacă nu regăsesc acestea pe paginile unui blog, nu-l voi mai citi.

Și acum ne întoarcem la noi, cititorii de bloguri ( pentru că și eu sunt un cititor, chiar dacă am un blog- am câteva bloguri preferate pe care le citesc zilnic) . Și vreau să vă spun că sfaturile enumerate mai jos sunt în primul rând pentru mine( și eu am greșit) și apoi pentru cei ce doresc să primească un gând bun, un sfat.

  1. Când intri pe un blog nou și ți-a plăcut , fă-ți timp și lasă un cuvânt de încurajare, un salut pe pagina ”despre mine” , ” about”  de pe acel blog. Vă însemna foarte mult pentru autorul blogului.
  2. Citește cu atenție articolul , înainte de a pune întrebări. Este foarte posibil ca toate răspunsurile tale să fie chiar acolo, dar pentru că ai citit superficial nu le-ai zărit. Astfel, vei prețui și timpul tău, și timpul celui ce trebuie să-ți răspundă.
  3. Dacă nu găsești ce te interesează și vrei să pui o întrebare, salută și apoi mulțumește anticipat.
  4. Ai grijă la întrebările foarte generale, de genul : ”Ce cărți îmi recomanzi pentru copii? ”  Este greu de răspuns. Sunt mii de cărți pentru copii și despre unele dintre ele s-a scris si pe acel blog. Nimeni nu va avea timp, să pună linkuri întregi cu cărți. Vezi că există , în partea dreaptă a blogului anumite categorii și acolo este foarte posibil să găsești o secțiune despre cărți sau despre orice altceva te-ar interesa.
  5. Nu te supăra atunci când nu primești un răspuns imediat. Este posibil să fi intrat la spam, să nu fi fost văzut sau pur și simplu să nu fi avut timp să-ți răspundă . Un blogger are copii ca și tine, de obicei scrie fără că să fie plătit , deci nu e un job ceea ce face el.Dacă nu primești răspuns deși a trecut foarte mult timp, da , cu siguranță, poți trage pe bună dreptate anumite concluzii sau poți să-ți mai scrii încă o dată întrebarea. Este foarte posibil să constați că nu fusese  văzut comentariul tău și era pierdut printre alte zeci de mesaje.
  6. Dacă ai totuși de lăsat o observație negativă, fii bun și începe cu ceva pozitiv. Ceva ce ti-a plăcut  dacă nu în articol, legat de orice altceva de pe acel blog și abia apoi spune cu respect și ce ai dori să critici.Nu critica doar ce te deranjează pe tine, de exemplu – anumite reclame de pe un blog. Gândește-te ca blogger-ul e om ca și tine, te folosesti de informația scrisă pe blog în mod gratuit , dar el dacă poate fi răsplătit pentru munca lui, de ce sa nu o facă ? Nimeni nu te obligă să cumperi produsul prezentat pe blog! Blogger-ul nu-ți va băga niciodată mâna în buzunar. Dacă tu consideri că scrie doar pentru bani, nu mai citi acel blog. Dacă ți se pare ca o recenzie nu a fost sinceră, scrie-i , dar nu-l învinovăți doar pe el. Dacă ai cumpărat o carte prezentată pe acel blog și ție nu ți-a plăcut , gândește-te că noi, oamenii suntem foarte diferiți și avem gusturi și plăceri diferite.
  7. Dacă ți se răspunde, mulțumește , oferă un feedback celui ce și-a făcut timp să-ți răspundă. Astfel, bloggerul va ști că tu ai citit mesajul lui și totodată va avea o bucurie că a fost de folos.
  8. Nu copia poze de pe blog ca să le pui pe grupuri, pagini de FB, etc. Nu mă refer la pozele care deja sunt preluate de pe alte site-uri ( acelea sunt publice). Mă refer la pozele ce aparțin doar acelui blog ( mai ales cele în care apar copiii blogger-ului. nu sunt publice, sunt protejate de drepturile de autor). Știu că a atunci când noi ne-am hotărât să scriem pe un blog , am fost conștienți că ne vom expune, dar avem si anumite drepturi ce trebuie respectate!
  9. Nu copia fragmente întregi dintr-un articol și apoi să le postezi pe pagina ta de FB ca și cum ar fi ale tale. Da, ne simțim tare bine când primim laude , dar nu ne ajuta cu nimic, atunci când nu sunt creația noastră. Gândește-te cât de mult a muncit acel om ca să scrie un articol și că nici ție nu ți-ar plăcea să  o pățești. Așa că specifică de unde ai copiat sau pune direct sursa articolului.
  10. Apreciază! Nu vă spun cât de mult face un ”mulțumesc” . Acum, virtual acesta este reprezentat de un ” like”, un comentariu. Dacă mi-a plăcut un articol și mi-a folosit, cât de greu îmi este să spun un mulțumesc? Să îi ofer acel controversat ”like”? Chiar nu merită măcar atât cel care s-a străduit să îmi ofere mie o informație, să îmi prezinte o carte sau o activitate? Deci haideți să fim darnici :) și în această privință.

În speranța că nu am supărat pe nimeni cu sfaturile mele ( nu uitați că îmi sunt adresate în primul rând mie :) ) , vă doresc  o zi minunată și vreau să le spun celorlalte mămici bloggerițe ( știu că sunt și tătici, dar eu citesc doar bloguri de mame :) )  că le apreciez mult munca și timpul dăruit celor din jurul lor. <3


4 comentarii

Un frățior special pentru Filip

Am lucrat câțiva ani de zile într-un centru cu copilași cu dizabilități severe fizice și psihice. În prima zi când i-am văzut , mi s-a strâns sufletul , mi-a fost teamă că nu mă voi descurca și recunosc că am vrut să dau bir cu fugiții. Dar n-am făcut-o, am rămas acolo ani de zile. Mă obișnuisem atât de mult cu acei copilași, pentru mine chiar erau frumoși , speciali.

Când ieșeam cu ei la plimbare, întâlneam fel și fel de reacții : de milă , indiferență, respingere, înțelegere. Reacții amestecate…Când ajungeam într-un parc, unii părinți își luau copiii repede din preajma noastră și plecau în altă parte. Alți părinți erau mai mult decât înțelegători, arătând astfel că nu-i deranjează prezența noastră acolo.

Și mă gândeam că prin atitudinea lor ei transmiteau un mesaj copiilor – cum să te porți cu copiii ce au un handicap.

Eu mi-am dorit ca ai mei copii să îi cunoască pe copilașii de la centru, să vadă că sunt copii ca și ei, desi diferiți într-un fel. Să vadă ca au nevoie de o atenție specială și uneori de o îngrijire deosebită.

Și articolul meu nu va fi despre cum trebuie să se comporte un părinte ce are un copil cu nevoi speciale, ci cum ar trebui să ne purtăm noi, cei care nu suntem în această situație.

Nu știu ce cărți sunt apărute în limba română pe acest subiect. Mă refer strict la cărți pentru copii. Dacă știți vreuna, chiar vă rog să îmi spuneți, să lasați aici un comentariu cu titlul acelei cărți.

Eu am descoperit într-o librărie o cărticică intitulată ” Un frățior special pentru Filip”.

Este o poveste simplă, cu imagini alb-negru,  dar care parcurge anumite etape prin care trece o familie ce află că va avea un copilas cu o anume dizabilitate.

Filip își așteaptă cu mare nerăbdare să-și vadă frățiorul ce s-a născut.

Când il vede prima dată, nu bănuiește nimic. Părinții i-l pun in brațe și lui i se pare cel mai minunat bebeluș din lume. Când vede că părinții lui plâng , își dă seama că ceva nu este in regulă. Mama îi explică că au primit un dar special de la Dumnezeu – pe micuțul Natanael, doar că acesta are o boală , are Sindromul Down.

Filip trece printr-o stare de răzvrătire și de mare supărare. Dorea să îl  îndepărteze pe acest bebeluș care le va aduce de acum , poate, numai probleme. Credea că  nu va putea niciodată să se joace cu frățiorul lui, că nu se va putea bucura de el.

Înconjurat de înțelegerea părinților, de explicațiile pline de dragoste ale acestora, Filip își acceptă frățiorul , ba ajunge să -l iubească așa de mult că spre finalul cărții , spune : Poate că sindromul Down ar trebui să se numească sindromul Up, care te ridică în sus  ( și asta pentru că micuțul Natanael adusese multă bucurie în casa lor ce le ridicase sufletul  )

Cartea o puteți achiziționa de aici, o librărie din care cumpăr mai des și pentru că o parte din bănuții dați pe cărți sunt folosiți pentru cauze umanitare.

O astfel de carte este potrivită atât pentru cei ce se află în această situație, cât si ca să fie povestită copiilor  ce s-au născut sănătoși. Poate fi un început simplu și apoi puteți adăuga și informații mai complexe.

Uneori, copiii nu au nevoie de foarte multe explicații, ei ne vor copia comportamentul. Dacă văd ca noi suntem empatici, că îi acceptăm pe cei din jurul nostru așa cum sunt, așa vor face și ei.

În urmă cu ceva timp, am scris un articol oarecum asemănător în care vă propuneam și un joc ce i-ar putea ajuta pe copiii noștri să -i înțeleagă pe cei ce sunt altfel decât ei: Să înțelegem copilașii cu dizabilități

Și dacă nu știți cum să vă purtați cu o familie ce are un copil special,vă simțiți neputincioși numai când vă gândiți că trebuie să mergeți în vizită,  vă rog tare mult să citiți articolul Ralucăi, mama unui copilaș dulce  și special. Este un articol ce o să vă stârnească emoții puternice, emoții pozitive și o dorință mai mare de a le fi alături acestor părinți : Prietenii mei au un copil cu hanidcap

O zi frumoasă vă doresc!

 

 

 

 


5 comentarii

Rețete împotriva îngrijorării- o abordare prin joc a anxietății și fricii copiilor

Dacă trăiesc în teamă, copiii vor învăța să fie anxioși. 

Da, este atât de adevărat… și o știu din propria mea experiență.

Înainte de a avea copii, aveam temerile mele, dar nu erau multe. Ei, după ce au apărut ursuleții, pot spune, și nu cu mare bucurie, că am devenit o persoană anxioasă, temătoare. Sunt genul de părinte hiperprotector (în unele cazuri nu mi-a părut rău, pentru că am evitat multe accidente) care sta ca o cloșcă în jurul copiilor.

De vreo doi ani, am început ușor , ușor să le mai dau drumul- am început școala, am observat la ei dorința de a deveni independenți. Dar foarte des aud din partea mea : ai grijă, nu te duce acolo, fii atent, așteaptă-mă să vin eu să te ajut. 

Dar de când au crescut, băieții au început să-mi spună : te temi degeaba, lasă că mă descurc și singur; sunt cu tine, nu ar trebui să-ți fie frică; uite, tati, nu se teme; mami, cum poti fi asa de fricoasă?  . Ei, dar aud si asa ceva :  nu , de aici nu mai pot, nu ma descurc! Mi-e teamă ,dacă pățesc ceva?! Oare dacă mergem acolo, nu s-ar putea întâmpla cine știe ce?  De ce credeți că au apărut aceste temeri, aceste cuvinte rostite de ei? Da, din cauza mea!

La noi este oarecum o situație echilibrată, pentru că soțul, deși foarte grijuliu, îi observă de la distanță și îi lasă de multe ori să se descurce și singuri.

Dar faptul că eu le-am spus de prea multe ori să fie atenți, să nu facă anumite lucruri fără ajutorul meu de teama de a nu păți ceva rău, i-a făcut ca în anumite situații să fie mai temători decât ar trebui.

Ambii băieți au o inteligență emoțională foarte dezvoltată. Analizează oamenii, observă lucrurile ascunse din spatele unor situații, prevăd ce s-ar putea întâmpla. Un exemplu: am văzut copii mici care efectiv o zbugheau în mijlocul șoselei. Ei, băieții mei, deși aveau până într-un an și jumătate , când ieșeam pe poartă, se uitau la șosea și îmi spuneau , uitându-se cu grijă : ” nu tece, poate vine mașina! ”

De ce v-am povestit toate acestea? Pentru că m-am gândit că sunt și alți părinți ca și mine și care își dau seama că, dacă mai continuă să se lase cuprinși de temeri și de îngrijorări excesive, vor crește copii anxioși, ce nu vor avea încredere in forțele lor, care vor fi adulți dependenți de cei din jurul lor.

Am avut de curând o experiență în care efectiv a trebuit sa-mi înving temerile, grijile absurde că ceva rău s-ar putea întâmpla. Am fost la Acvamania. Aflasem dinainte ca apa lacului are 2,70 m. Acolo, nimeni nu intra fără vesta de protecție.  L-am lăsat pe D., cel mare, să intre în apă cu tati. Știam că el îi va inspira încredere. Încă de acasă. D. mi-a mărturisit că ii este teamă, că știe sigur că apa este foarte mare ( deși eu nu i-am spus dinainte) și că poate s-ar putea îneca.   I-am spus că vom avea veste, că tati va fi tot timpul lângă el, că nimeni nu te aruncă în apă dacă tu nu vrei să intri.

Atunci când ai un copil anxios, bineînțeles că nu-l vei arunca pur și simplu în apă ca să-l vindeci de teamă. Nu, în nici un caz! Am luat-o încetul, cu încetul. Prima dată am cercetat lacul și ne-am plimbat cu  o hidrobicicleta.

Am revenit pe ponton . D. se uita la locul gonflabil amenajat pe lac. Deja erau acolo câțiva copii care se aruncau în apă fericiți. A observat ca nimeni nu s-a inecat. :). Și-a facut curaj și a plecat cu tati in apă.

La început, l-a ținut de maini, apoi l-a lăsat singur ca să observe că vesta îl ține și nu se va scufunda. Nu vă imaginați că dupa 10 minute plonja de pe toboganul gonflabil și se arunca cu forță în apă. Nu :). Dar a înotat singur, s-a cățărat.

Recunosc ca eu, de pe mal, pe ascuns îi mai făceam semne disperate soțului să stea mai aproape de el. Tati se făcea ca nu mă bagă în seamă . Știam că vrea să-l ajute să aibă încredere în el. Nu m-am gândit eu niciodată ca îl voi putea lăsa într-o apă așa de adânca.  Pentru mine, a fost pur si simplu o experiență primită în dar  care efectiv m-a ajutat sa spun la final : am făcut-o si pe asta! Deși mi-e groază  și simt că ma sufoc când nu-mi simt în apă pământul sub picioare, am inotat si eu  cu copilul prin apă și mi-am înfruntat temerile. Cel mic nu a vrut sub nici o formă să îl băgăm în apă, dar s-a plimbat cu caiacul și cu hidrobicicleta.

Cel cuprins de o mare anxietate, vrea să țină toate lucrurile în control, de teama că ceva grav s-ar putea întâmpla. Și asta de multe ori , chiar îi rănește pe cei din jur, care se simt prinși ca într-un laț.

Mi-am cumpărat de anul trecut o carte : Rețete împotriva îngrijorării – o abordare prin joc a anxietății și fricii copiilor De Lawrence Cohen.

Lawrence J. Cohen. este psiholog specializat în jocul copiilor, terapia prin joc şi parentaj. El susţine ateliere de parentaj prin joc pentru părinţi, profesori şi profesionişti din domeniul îngrijirii copiilor. Dr. Cohen a scris împreună cu Michael Thompson şi Catherine O’Neill Grace mai multe cărţi. La Editura Trei a apărut  și cartea  Reţete de jocuri.

sursă foto

Vă spun cu cea mai mare sinceritate, că în primul rând am cumpărat-o pentru mine.

Cartea este scrisă din perspectiva unui om care a fost foarte anxios- o anxietate severă încă din copilărie. Și tot el a spus că și-ar fi dorit ca părinții lui să fi avut această carte atunci când el era copil.

Cartea abordează teama, anxietatea dintr-o perspectivă noua, interesantă care îi ajută pe cei cuprinși de ingrijorare să privească altfel lucrurile din jurul lor.

Ni se explică diferența dintre anxietate, teamă , panică.

Copiii foarte anxioși nu au probleme legate de dezvoltarea intelectuală. Dimpotrivă,s -a dovedit ca aceștia au o inteligență peste medie, pentru că se gândesc la ceea ce altora nici că le-ar fi trecut prin minte, prevăd dinainte pericolul. Doar că este extrem de stresant să trăiești tot timpul în alertă . Ajungi să nu te mai bucuri de viață, de prezent, trăind constant cu îngrijorarea zilei de mâine.

Teama în sine nu este rea, este o reacție fizică normală.

Și este dat un exemplu frumos și clar.

Frica de un tigru care te urmărește e crucială pentru supraviețuire. Frica de un tigru la grădina zoologică este o exagerare. Frica de o poveste cu un tigru este cu adevărat o exagerare. 

Deci, trebuie să învățăm să facem diferența între temerile reale și ireale.

Dar ce te faci cu temerile pe care pur si simplu nu le poti stăpâni? Știi ca nu e bine,d ar efectiv te simți cuprins de panică. Realizezi oarecum că sunt nefondate, dar pur si simplu  nu-ți poți reveni.

Sunt oferite o mulțime de tehnici de relaxare ( eu nu am fost de acord cu tehnicile de relaxare prin yoga- sunt descrise doar câtev- in rest celelalte mi s-au părut ok ) , de metode prin care îi putem ajuta pe copii, dar ne putem ajuta și pe noi.

Știați că hârjoana este extraordinară pentru vindecarea copiilor anxioși? Da, bataia aceea cu pernele, tăvăleala cu copiii de pe covor, luptele între tată și fii :) . Poate că nu agreați astfel de momente, dar ele le fac bine tuturor. Joaca dezlanțuită, cum este numită în carte, creează o legătură între copil și părinte, le dezvoltă încrederea în ei, le pun în mișcare corpul, le face foarte bine copiilor anxioși. Evitați gâdilatul, acesta poate crește anxietatea, făcându-i să-și simtă corpul scăpat de sub control.

Cei trei bărbați din casa mea :) ( tati și ursuleții) au astfel de lupte în joacă aproape în fiecare seară. Eu mai intervin din când în când cu un :  aveți grijă, mai încet, vezi să nu te lovești… dar cine mă bagă în seamă ? Nu, nu mă gândesc că o astfel de joacă îi va face violenți pe copii. Dimpotrivă,e i au nevoie să-i reverse din energia acumulată. știu că este doar o joacă, știu că trebuie să aibă și limite. Se stabilește o legătură grozavă între copil și părinte.  Eu chiar nu stiam că joaca lor este de fapt chiar o metodă terapeutică!

Despre toate aceste citiți mai multe în carte.

Dacă ați observat aceste simptome la voi sau la copiii voștri, înseamnă că vă confruntați cu această problemă.

-senzații fizice, cum ar fi bătăi puternice de inimă, respirație superficială, muschi încordați, senzația de fluturi în stomac, tremurături și transpirație, pielea fierbinte sau rece;

-urinare frecventă, tulburări gastro intestinale sau incontinență;

-gânduri anxioase, convingeri pesimiste, îngrijorări : Și dacă se întâmplă ceva rău? 

-ruminații, în care aceleași gânduri sau imagini sunt repetate la nesfârșit;

-inflexibilitate cognitivă, care implică o frică de riscuri, evitarea a tot ce e nou sau o reacție intensă la schimbarea rutinei;

-ticuri nervoase, cum ar fi roaderea unghiilor, tragerea de păr, suptul hainelor;

-o stare emoțională de alarmă, teamă , panică, groază sau de a fi permanent în gardă;

-spaime de anumite lucruri- reale sau imaginare- cum ar fi câinii, gândacii sau monștrii de sub pat;

-o tendință de a percepe lumea în general ca amenințătoare sau periculoasă;

-evitarea a orice ar putea stârni frica sau anxietatea;

-tipare comportamentale precum timiditatea,agățarea de lucruri sigure, indecizia, perfecționismul, compulsivitatea sau încercarea de a controla complet mediul în care se află;

-întețirea cererilor de liniștire, o data cu adâncirea sentimentului de disperare. Când liniștirea este oferită totuși, adesea este respinsă.

După cum vedeți anxietatea, poate afecta atât corpurile copiilor, cât și gândurile, comportamentele și relațiile.

Mie mi-au fost de ajutor tehnicile propuse de psihologul Lawrence Cohen in carte. Am realizat ca unele temerile mele sunt pur si simplu aberante. Sunt date multe metode foarte practice ce ne vor ajuta  să ne învingem încetul cu încetul temerile.

Sigur,există copii sau adulți care au suferit traume cumplite ( abuz fizic, sexual), toate trebuie tratate ca atare, au timpul lor de vindecare, dar nu trebuie lăsate să ne întunece viața.

Sunt și cărți scrise pe înțelesul copilașilor, cum ar fi Abc-ul curajului .

sursă foto

Am scris despre această carte aici . Sunt prezentate prin povestioare  lucruri de care se tem mulți copilași ( aspiratorul, păienjenii, zgomotele ciudate, umbrele din cameră,e tc)  și care invață treptat chiar să se împrietenească cu ceea ce înainte îi speria așa de tare.

În final, vreau să vă spun ca toate acestea sunt metode practice,omenești,  care pot ajuta în foarte multe cazuri.trebuie să realizăm ca anumite temeri sunt ireale, nejustificate, absurde și să le învingem.  Sunt om  și de aceea am temeri, poate mai multe decât alții. Dar ceea ce mă ajută de cele mai multe ori  este încrederea că Dumnezeu este Cel ce ține toate în control.  Recunosc că eu nu am temeri legate de ziua de mâine ( ce vom mânca, cu ce ne vom îmbrăca, banii se termina… ). Nu , la mine,  sunt mai mult temeri legate de siguranța copiilor. De nenumărate ori ni se spune in Sfânta Scriptură să nu ne temem și să nu ne îngrijorăm. Oricum, nu vom rezolva absolut nimic îngrijorându-ne, ba mai mult ne vom îmbolnăvi trupul. . Protecția oferită de Dumnezeu este reală. Știu că se întâmplă atâtea tragedii în lumea asta mare, dar eu nu le pun pe seama divinității.  Aici insă  este cu totul o altă discuție.  :)

Să rămânem în minte cu aceste cuvinte liniștitoare și să ne gândim adesea la ele:

sursă foto


59 comentarii

Concurs cu haine de școală

Nu știu când au zburat așa de repede zilele din vacanța de vară. Și recunosc ca deja suntem cuprinși de emoții și de nostalgie.

Încet, încet începem să ne pregătim din toate punctele de vedere pentru noul an școlar.

Pentru că noi nu avem un ritm de creștere accelerat, nu cumpărăm prea multe hăinuțe de la an la an, pentru că nu este nevoie. Dar o știu de exemplu pe sora mea mai mare, care uneori trebuie să le schimbe garderoba băieților și la jumătate de an!

Nu știu câți dintre voi vă aduceți aminte, anul trecut noi am avut un concurs frumos cu magazinul online Haine deșcoalăPentru ca ursulețul cel mare D. nu a purtat la școală până acum pantaloni de costum și cămașă ( i-am dat jeanși de culoare închisă și tricouri polo albe) , nu am avut posibilitatea să vă spun eu atunci despre calitatea hainelor din acest magazin. Dar sora mea și alte rude au cumpărat de acolo  și anul trecut și anul acesta,  la recomandarea noastră,  și au fost tare tare mulțumite.

Dacă începeți deja să cumpărați haine, veți găsi acolo : sarafane, cămăși cu mânecă lungă sau scurtă, pantaloni pentru fete și băieți, ghiozdane și multe altele. Majoritatea articolelor sunt aduse din Anglia și prețul mi se pare foarte accesibil.

Vedetele au fost cămășile ce nu necesită călcare. Sora mea mi-a confirmat acest lucru. Mi-a spus că, într-adevăr, după ce sunt spălate, trebuie să le calci, dar nu trebuie călcate zilnic, nu se sifonează și materialul este bun și calitativ.

Așa că anul acesta , magazinul revine cu o surpriză pentru părinți. Ni s-au oferit 3 premii frumoase și folositoare : 3 seturi de cămăși albe.

Veți putea alege seturi ce conțin câte două cămăși   albe ( pentru fete sau băieți) pentru copii cu vârsta până la 14 ani ( cămășile sunt pe anumite categorii de vârstă).

Aici puteți vedea premiile oferite

Set cămăși băieți

Set cămăși fete

Dacă doriți să vă înscrieți la acest concurs, vă rugăm să îndepliniți următoarele cerințe :

  1. Înscrieți-vă cu numele real.
  2. Dați share public acestui articol.
  3. Vizitați magazinul  Haine de școală ( categoriile hainelor sunt în partea stângă pe pagina lor principală : catalog fete și catalog băieți)  și spuneți-ne ce articole ați cumpăra de acolo pentru copilașii voștri ( lăsați linkul articolului dorit în comentariu).

Concursul începe azi, 21 august și se va încheia în data de 4 septembrie, seara.

Dacă ați cumpărat de acolo și doriți să lăsați o recomandare, vă mulțumim anticipat :).

Vă dorim tuturor mult succes și spor la cumpărături!


2 comentarii

Culegere de jocuri logopedice

Atunci când copiii sunt mititei, greșelile lor de pronunție ni se par haioase și parcă nici nu i-am corecta , atât de drag ne e sa-i auzim cum vorbesc. Dar, pe măsură ce cresc și aceste greșeli persistă , începem să ne îngrijorăm.

Cu siguranță, ați tot auzit că nu este bine să-i vorbești copilașului stâlcit sau repetând greșelile pe care le face. Dacă îi vei repeta greșit, el oricum nu va înțelege ce-i spui, pentru că în mintea lui el aude cuvântul cum ar trebui spus, doar că există neputința de a-l pronunța corect.

Ambii ursuleți nu pronunță corect litera ”s” și spun ”ș”. D. a început de mai mult timp să se corecteze, deși mi-a tot spus că-i este greu. Mulți spun că sunt așa de drăgălași când îi aud cum vorbesc și alții repetau după ei. Vreau să vă spun ca pe ei îi deranja și îi făcea să se simtă prost faptul că unii adulți  ( și știu că nu erau rău intenționați) îi imitau. Noi ca părinți, am intervenit de fiecare dată, mai discret și le-am explicat că pe copii îi deranjează ca cineva să-i imite. Poate că o fac de drag, dar copiii se simt foarte prost și nu consideră că este o glumă.

Am tot căutat de-a lungul timpului materiale care să ne ajute. Și v-am mai povestit că a fost o mare bucurie pentru mine atunci când am descoperit magazinul Jucării vorbărețe  V-am prezentat de vreo doi ani mai multe articole cumpărate sau primite spre testare de acolo : Învăț să vorbesc corect și să fiu mai înțeleptTrusă pentru corectarea dislexiei și disgrafieiGimnastica fonoarticulatorie în imagini și multe alte materiale pe care le -am prezentat aici.

Astăzi vă voi prezenta un material extrem de util tuturor ce lucrează cu copiii : Culegere de jocuri logopedice, pe care am achizitionat-o din magazinul menționat anterior .

Consider că acest material nu este destinat doar copiilor cu probleme de vorbire, ci poate fi folosit și la orele de comunicare cu mult succes.

Culegerea de 173 pagini, este de fapt o colecție jocuri menite să-i implice activ pe copii în corectarea pronunției.

Privind cuprinsul, vă veți da seama că este un material bogat in informații  și jocuri.

Pentru că ai mei copii nu agreează ideea de a merge la doctor, ne-am făcut propriul nostru cabinet de logopedie acasă :). Desigur, dacă am fi avut probleme serioase, cu siguranță că trebuia să mergem la un logoped. Dar și așa, joaca de-a doctorul îi pregătește pe cei mici sufletește, îi ajută să înfrunte  o vizită reală. Va afla cum este în acel cabinet, cum se comportă un doctor, cum îl va consulta, cum se vor aplica anumite proceduri. Teama copilului se va diminua, știind ce îl așteaptă.

În primul capitol, ni se propun jocuri logopedice pentru stimularea respirației generale, neverbale și jocuri pentru stimularea respirației verbale.

Două exemple de jocuri

Respirație neverbală

Trompeta din nasuc

Vom avea nevoie de o trompetă de jucărie sau de o imagine a unei trompete. Copilul va trebui să inspire și să expire prelungit , când pe o nară , când pe cealaltă.  Se vor imita sunetele produse de trompetă, acoperind alternativ, când o nară , când cealaltă.

Orașul

Respirație verbală

Obiectivul acestui joc este reglarea respirației verbale prin pronunția unor onomatopee pe o expirație.

Vom avea nevoie de o mulțime de jucării ce reprezintă mijloace de transport.

Copilașul va trebui , pe o expirație să scoată sunetele  unui tren ( uuuu), a unui avion ( vvvv), a unei mașini ( tit- tit), a unei mașini de poliție ( nino-nino) și tot așa.

În următoarele două capitole, întâlnim jocuri logopedice pentru corectarea ritmului și a fluenței vorbirii ( balbism) și pentru corectarea tulburărilor de voce. Nu sunt date explicații despre aceste tipuri de tulburări, dar se pot găsi o mulțime de informații pe internet sau cu siguranță există și cărți ce tratează aceste probleme.

Pentru jocurile propuse in acest capitol, la sfârșitul cărții sunt o mulțime de anexe cu fișe ce pot fi printate.

Exemplu de joc pentru corectarea tulburării de voce

Spune după mine!

Obiectivul este de a corecta vocea stridentă prin demonstrarea pronunției corecte cu ajutorul percepției vibrațiilor.

Se urmărește vorbirea copilului. Atunci când acesta va începe să vorbească strident, logopedul îi va poziționa mâinile : o mânuță va fi pe gâtul său și una pe cea a logopedului, care va folosi o caldă, blândă și copilul va repeta după el.

În ultimele două capitole, ne sunt propuse jocuri pentru stimularea pronunției corecte a sunetelor și pentru diferențierea acestora.

Diferențierea sunetelor S-Ș

Este foarte, foarte interesantă această comparație- eu nu mă gândeam la ea.

Atunci când copilul pronunță  sunetul ”s” va simți un jet de aer rece, iar atunci când pronunță sunetul ”ș” , un jet de aer cald. Încercați și voi! :)

Se vor folosi obiecte calde și reci și se va face asocierea cu acestea.

V-am prezentat  pe scurt acest material ( de fapt asa era și normal :) ), sunt   foarte , foarte multe idei de jocuri – este un manual extrem de complex.

În speranța că v-am oferit un articol util, vă dorim mult succes în activitățile ce le faceți cu năzdrăvanii vostri! :)

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 659 de alți urmăritori