O rubrica noua pe blogul nostru ” Musafirul de serviciu” 🙂 . Voi incerca sa invit si sper sa si reusesc o data pe luna o persoana care sa ne impartaseasca lucruri interesante, folositoare pentru noi toti. Eu recunosc ca citesc cu mare drag interviurile despre alti oameni si nu o fac doar din curiozitate, ci ca sa imi imbogatesc sufletul .
Astazi avem un musafir special, cunoscut de multi dintre voi . Veti vedea imediat pe cine am invitat in casuta noastra.
Cand s-a nascut ursuletul cel mare D. , camera noastra era simpla , simpla – nimic pe pereti, nimic pe mobila. Aveam doar o aplica sus pe tavan pe care era desenat Pinocchio. Pe la 3 luni, atunci cand il plimbam pe D. prin camera. il vedeam ca se amuza copios atunci cand privea in sus. Isi facuse un prieten! Pe Pinocchio 🙂 – era o imagine pe care o observase si care il incanta peste masura de mult. Si mi-am spus: a venit vremea sa-i iau jucarii! 🙂 Treptat, s-au strans: carti, jucarii electronice ( nu foarte multe), masinute, jucarii din lemn, jocuri. Am realizat ca unele au fost cumparate fara ca sa ma gandesc prea mult inainte si stau aruncate prin saci sau cutii, altele au avut un succes mare si se joaca cu ele si acum. Dar mi-ar fi placut sa fi avut un fel de ghid inainte: ce sa cumpar sau nu?
sursa foto
Pentru mine un bun sfatuitor in materie de jocuri si jucarii a fost Julia. Pe blogul nostru ati mai intalnit-o pe Julia si lumea ei colorata in acest articol : In lumea jucariilor la Julia Toys. Faptul ca isi descria atat de frumos si de practic fiecare jucarie/joc in parte, m-a ajutat de multe ori sa iau decizii bune. M-au ajutat si recenziile de pe anumite bloguri. De asemenea, am realizat in timp ca nu tot ceea ce ii incanta pe altii, ni s-ar potrivi si noua.
Asa ca am rugat-o pe Julia sa ne impartaseasca din experienta ei de atatia ani legata de jucarii, jocuri, chiar si diferite tipuri de educatie atat de mult discutate in vremea noastra. M-as bucura sa va faceti timp sa cititi acest interviu (intrebarile sunt de fapt framantarile mele de ceva vreme) – va asigur ca vom avea cu toti ce invata .
1. De-a lungul timpului, ti-au trecut prin maini mii de jucării/jocuri extrem de diferite. Ai putea face un clasament al acelor mai indragite?
As vrea sa incep prin a recunoaste ca mi-a stat pe masa de lucru luni de zile acest material, pana sa am curaj sa ma apuc efectiv de el. Pentru ca o simt ca pe o dezvaluire, o dezgolire a ceea ce sunt ca om, ca mama, dincolo de imaginea de vanzator de jucarii pe care am lasat-o celor cu care am colaborat mai mult sau mai putin. Sunt opt ani de zile decat avem copii, iar cu venirea lor in viata noastra s-au strecurat si jucariile, inevitabil. De cinci ani si mai bine avem site-ul Julia Toys, care e proiectul nostru de suflet si munca de zi cu zi, noapte de noapte :), asa ca nu as putea vorbi de jucarii, fara sa vorbesc printre randuri si despre noi.
Intorcandu-ma la intrebarea ta, multe jocuri si jucarii frumoase am intalnit, insa am o retinere in a face un clasament, deocamdata, sper sa reusesc sa imi explic pe parcurs punctul de vedere. Jucariile sunt materiale educative, vii, care interactioneaza cu copiii nostri…si cu copilul din noi, schimband, ajustand, facand sa infloreasca si sa creasca ceva in noi, in suflet.. Sigur voi mai reveni la aspectul acesta.
- Crezi ca trebuie sa tinem neapărat cont de varsta copilului atunci cand achizitionam o jucarie?
Cred ca e necesar sa luam aminte la recomandarile producatorilor vizavi de varsta copiilor, mai ales in ceea ce priveste masurile de siguranta. Unele jucarii nu sunt potrivite pentru bebelusi, din cauza partilor marunte care ar putea fi ingerate accidental, vopseaua de pe jucarii nu e potrivita intotdeauna pentru ros, bagat in gurita si asa mai departe.
In ceea ce priveste partea de intelect, cred ca o jucarie sau un joc bine gandit poate fi plimbat cu incredere intr-o gama de varste, copiii ne pot oferi surprize in ceea ce priveste adaptarea la situatii!
- In prezent, vedem din ce in ce mai mult parinti care adopta un tip de educatie, cea mai renumita fiind educatia montessoriana. Acestia isi doresc astfel sa cumpere jucariile cele mai potrivite , care sa fie in concordanta cu un anume tip de educatie. Pentru ca in mintea unora dintre noi, parintii, exista o confuzie, ai putea sa ne spui care este diferenta dintre jucariile Waldorf si cele Montessori, de exemplu ?
Pana sa ajung sa specific diferenta intre jucarii de tip Waldorf si Montessori, trebuie sa spun multe altele!
In primul rand, sunt absolut convinsa ca exista confuzia despre care vorbesti, si nu doar cu privire la aceste doua tipuri de jucarii mentionate de tine, ci cu privire la jucarii la modul general. Pentru ca nu ne nastem invatati, cu atat mai putin nu ne transformam peste noapte in parinti, atotcunoscatori in tot ceea ce inseamna cresterea copilului. In jurul nostru o avalansa de informatii, de produse, de strategii de marketing, de stiluri de parenting, de consiliere, incat e o adevarata aventura sa stilizezi informatia si sa iti alegi un bagaj din toate aceste cunostinte si sa spui ca iti sunt suficiente ca sa-ti cresti copilul. Si cand incepi cu basic-ul, adica de la nivelul zero – care e cea mai buna varianta pentru nasterea copilului, naturala sau cezariana, la privat sau la stat, recoltez stem sau nu, co-sleeping sau camera separata, alaptat exclusiv sau formula, cand-cum incepem diversificarea, sterilizator , suzeta sau nu, umidificator de camera, scutece de unica folosinta sau refolosibile, carucior sau baby wearing, cand ajungi la capitolul ‘jucarii’, esti deja foooarte obosit de atatea alegeri si ajungi sa iti spui ca toate’s ok, sunt DOAR JUCARII! Jucariile sunt menite, nu?, sa il faca pe bebelus sa se opreasca din plans, sa il tina ocupat cat eu fac altceva, sa il distraga si sa ii dea ceva de facut, pentru vreo cativa ani, cand va merge la gradinita si avem si noi timp, in sfarsit, sa mai respiram. Daca zornaie, canta, lumineaza, merg singure, ar trebui sa fie ok, gandim noi.
Ei bine, jucariile nu-s doar niste distrageri de la atentia noastra. Din contra, sunt primele ferestre spre lume ale copilului! Sunt materiale de descoperire, sunt mici mesageri ai naturii, ai lumii uriase in care s-a nascut. Imi permit sa il citez pe Lucian Blaga:
Copilul râde:
„Intelepciunea si iubirea mea e jocul!”
Tanarul canta:
„Jocul si-ntelepciunea mea-i iubirea!”
Batranul tace:
„Iubirea si jocul meu e-ntelepciunea!”
Asadar, joaca este metoda de invatare pentru copil, prin joc intelege, percepe, afla enorm de multe informatii, despre forma, marime, culoare, textura, pe care le va aplica deja imediat.
In educatia Waldorf se lasa la indemana copiilor materiale naturale brute, lemn, bumbac, lana, matase, piatra, scoici, frunze, apa, pamant, iar copiii isi vor gandi, vor crea, isi vor imagina singuri jucariile, pornind de la aceste elemente. Daca ma gandesc bine, in copilaria mea am avut parte de experiente Waldorf, cand ma jucam la bunici cu noroi, faceam prajituri si le decoram cu floricele de camp si flori de buruiana. E Waldorf, nu? 🙂 Vocea naturii din fiecare din noi…
Papusile Waldorf au trasaturi faciale minimaliste, nu sunt imbogatite cu prea multe accesorii sau trasaturi, tocmai pentru a lasa loc copilului sa personalizeze jocul cu papusa respectiva, asa cum o gandeste el.
sursa foto
In educatia Montessori, se cauta, de asemenea, materiale naturale :lemn, textile, iar materialele sunt gandite sa reprezinte fiecare cate un concept. Sunt incastre care urmaresc culoarea, altele marimea, altele forma. Sunt jucarii sonore, care pun accentul doar pe sunet. Sunt placute tactile, cu diverse texturi. Sau placute colorate, cu tonuri si nuante de culori. Totul e divizat, izolat pe concepte, copilul invata, descopera si lucreaza, pe rand, cu cate un concept.
sursa foto
- Ce face ca un joc sa fie foarte scump ( nu ma refer la cele Montessori) ? Firma producatoare? De multe ori, vedem o simpla plansa de joc, cateva piese….si un pret mare!
E drept ca uneori pretul mare nu e garantia calitatii unui produs, insa de cele mai multe ori este. Gama materialelor prime, din care se pot fabrica jucarii, e extrem de variata. Doar daca vorbim despre lemn, este o diferenta mare de calitate, duritate, durabilitate, aspect intre fibra de brad si cea de fag, de exemplu, ca sa nu vorbesc de lemnele exotice, de arbore de cauciuc sau de bambus, care ridica mult stacheta produselor realizate din lemn. Vin apoi vopselurile si lacurile non-toxice, gradul de finisare, certificatele de calitate (pe care jucariile bune le au!).
Opinia mea, dupa atatia ani de lucru in domeniul jucariilor, este ca o jucarie de calitate rezista si arata bine chiar si second hand, pe cand una de calitate inferioara e frumoasa doar cat e noua, pentru ca apoi lemnul aschiaza, vopseaua incepe sa se cojeasca sau sa sara si asa mai departe.
E celebra zicala englezeasca, cum ca sunt prea sarac, ca sa-mi permit sa cumpar lucruri ieftine. O jucarie de calitate, desi e mai scumpa, tine mai mult si dupa ce copilul a crescut si jucaria a ramas ‘mica’, se poate vinde cu succes ca produs second hand, altor parinti, pe cand una ieftina e posibil sa nu dureze pana creste copilul mai mare decat ea!
- Am ajuns si la puzzle-uri … indispensabile pentru dezvoltarea simtului de observatie , a gandirii logice a unui copil.
Cate tipuri de puzzle exista pe piata? Cum alegem un puzzle calitativ, bun, inteligent chiar, care sa starneasca interesul copilului? Si da, cum îi putem ajuta sa indrageasca acest tip de joc?
sursa foto
Puzzle inseamna imagine fragmentata. O imagine taiata in doua sau mai multe bucati si oferita copilului este solutia la indemana oricui pentru un puzzle realizat ad-hoc. In comert exista o mare varietate de jocuri puzzle, de la piese incastre, puzzle cu putine piese, puzzle pe plansa suport, pana la puzzle-uri tridimensionale in forma de minge, inima, patrat.
Un puzzle bun respecta una din regulile Montessori aplicabile materialelor educative, si anume controlul erorii. O piesa de puzzle ar trebui sa aiba forma unica, sa nu se potriveasca decat intr-un singur loc in imaginea de ansamblu. Din pacate, am vazut deseori in comert, jocuri de puzzle, mai ales din lemn, la care forma e sablon, cele mai multe piese se potrivesc in locul celorlalte, un asemenea joc e de evitat, dupa parerea mea.
Cum il poti face pe un copil sa iubeasca acest stil de activitate? Nu cred ca e o regula generala, aplicabila tuturor copiilor. La noi a fost simplu : mereu am rezolvat puzzle-urile, inainte de a le fotografia pentru site, iar copiii nostri au preluat activitatea, prin imitatie.
Sunt convinsa ca un joc introdus copiilor de catre parinti sau impreuna cu parintii e mult mai usor acceptat decat unul pe care il plasezi in bratele lor, cu mesajul tacut ‘descurca-te de aici incolo, eu mi-am facut datoria, ti-am cumparat jucarii!’. In educatia Montessori, de exemplu, chiar se impune ca activitatea sa fie initial aratata, explicata copilului de catre adult, pentru o percepere corecta a materialului.
Din punctul meu de vedere, jocul de puzzle este foarte bun pentru dezvoltarea atentiei copilului pentru forma, culoare, este excelent pentru motricitatea fina a degetelor, lucreaza la rabdarea si tenacitatea copilului de a incepe si a duce la bun sfarsit un proiect si ajuta la vederea de ansamblu a imaginii, chiar daca aceasta nu e cu totul completata – lipsesc piese si totusi stiu unde vreau sa ajung! Pe termen lung, aceste mici achizitii din realizarea unui puzzle pot forma copilului o personalitate ordonata, cu mari atu-uri pentru rezolvarea unor probleme de fond.
- Jucariile electronice- folositoare sau nu?
Vocile multora spun ca nu. Insa si jucariile electronice au rolul lor in dezvoltarea copilului, mai ales a bebelusului. Atat timp cat un bebelus nu isi poate folosi simtul tactil, pana nu are control mai mare in manute, poate fi atras vizual si auditiv (cu masura, insa), atat cromatic , cat si sonor. Dar cum o jucarie buna inseamna 90% participarea si implicarea copilului si 10% activitatea jucariei, treptat jucariile electronice pot fi cu succes inlocuite cu altfel de activitati, care sa solicite mai mult participarea copilului in joc.
- Accesoriile pentru plastilina- ingradesc creativitatea copilului sau se pot inventa cu ajutorul acestora jocuri creative? Sunt educatori care nu permit folosirea acestora…de aici si intrebarea mea.
Depinde de joc si de accesorii. Eu am intalnit si forme pentru plastilina litere, cifre, forme geometrice, dar si animale si alte simboluri ( pentru Craciun, vehicule, obiecte sportive). Cred ca tine mult si de gandul si atitudinea adultului care supravegheaza sau conduce activitatea. Daca se urmareste simpla stantare a plastilinei, da, poate omori creativitatea, dar daca formele obtinute sunt incadrate intr-un joc de potrivire, de asociere, de creare desen pe plansa, de ce nu? Gandesc acum mai ales ca un parinte, nu ca un educator intr-o institutie, si imi permit sa jonglez putin cu permisivitatea, pentru ca eu, una, doresc ca ai mei copii sa probeze si free style, si sablonarea, ca experiente de modelaj si, extrapoland, ca invatare la modul general. Noi modelam deseori si cu plastilina, dar si cu aluat, mai ales cand pregatim gogosi sau pizza, copiii au partea lor de distractie.
- Care crezi tu ca ar fi defectele cele mai mari ale unor jucarii?
Depinde despre ce jucarii e vorba. In primul rand, nu as cumpara jucarii de plastic de genul si de calitatea celor care se mai gasesc ca surprize in unele pungi de pufuleti ( bine, nici pufuleti nu prea as cumpara, dar asta e deja alta discutie). Sunt jucarii slabe calitativ, totusi scumpe comparativ cu durata lor de viata!
Inca o categorie de articole carora nu le vad rostul sunt jucariile de plus realizate nerealist,cele care nu respecta anatomia, nici macar culoarea animalelor reale. Si ma gandesc la iepurasi roz, elefanti albastri si alte atrocitati vizuale carora nu le-am gasit loc in peisaj niciodata.
9. Nu am vazut niciodata in magazinul tau papusi Barbie! Nu le recomanzi? Crezi ca un bebelus papusa este mult mai potrivit pentru o fetita?
La inceputuri am avut si papusi Barbie pe site, insa am renuntat dupa o perioada, pentru ca nu ma regasesc eu insami intr-asa o jucarie. Nu sunt nici trasa prin inel, nici perfecta, nici parul nu-mi sta mereu ca si cand tocmai as fi iesit de la coafoar, nici stilul vestimentar si de make-up nu mi se pare in regula, pentru niste jucarii. Papusile Barbie creeaza un standard, un ideal pentru cele mai multe fetite, care isi doresc sa fie fara cusur, cand vor fi mari. E o iluzie scumpa pentru care parintii platesc multi bani, din pacate.
Noi avem doua fetite si doi baieti, care abordeaza jucariile in mod firesc, spontan, nu le-am spus ca papusile sunt pentru fetite si sculele sau cuburile sunt pentru baieti. Toate mamicile isi doresc ca tatii sa se implice mai mult in activitatea casnica, sa se joace cu copilul, sa arate mai multa empatie pentru ceea ce se petrece in camin. Ma intreb si eu acum, daca impartim jucariile in doua, pentru fetite si pentru baieti, in roz si bleu, daca excludem jocurile de rol ‘de-a mama si de-a tata’, daca facem haz de baieteii care vor sa impinga si ei un carucior cu o papusa, nu sunt oarecum absurde pretentiile pe care le avem mai tarziu? Cand ne schimbam parerea, cand nu mai este ridicolul ridicol??
Noi chiar le-am cumparat baietilor nostri papusi Waldorf, chiar putin personalizate dupa trasaturile lor. Sunt jucarii naturale, durabile, eu sper sa ramana peste ani atat papusile, cat si amintirile frumoase legate de ele! Sunt constienta de faptul ca momentul prezent e cel care formeaza amintirile copiilor nostri si cautam sa le imbogatim cu calitate, si nu cantitate.
10. Crezi ca un joc/o jucarie se poate cumpara in functie de temperamentul unui copil?
Buna intrebare! Ca parinte, le ‘servesc’ copiilor mei activitati si jocuri variate, pentru a acoperi o arie de invatare cat mai vasta. As vrea sa treaca si prin potrivire de forme, si prin recunoastere de culori, prin puzzle, jocuri de memorie si jocuri de asociere diferite. Sa joace si jocuri de gandire, si jocuri de imaginatie. Si de indemanare, de motricitate fina si grosiera, sa sorteze bilute marunte, dar sa poata prinde si o minge mare, cand e aruncata de la un copil la altul. Sa joace sah in liniste, dar sa fie activ si in jocuri de grup, de exterior, sa alerge, sa strige de incordare, de bucurie! Nu cred ca as vrea sa dezvolt pregnant doar trasaturile temperamentului sau, pentru colerici sa aduc doar jucarii interactive, iar pentru melancolici sau flegmatici, jocuri care se pot juca de unul singur. Caut sa dezvolt personalitatea complexa a unui copil, in raport cu sine, cu cei din jur, cu societatea, nu trasatura dominanta a temperamentului sau.
11. Am vazut uneori, in rafturile virtuale ale magazinului tau jocuri/sisteme pentru ergoterapie. Pentru ce/pentru cine sunt folositoare acestea?
Jucarii pentru ergoterapie e pretentios si prea mult spus, desi m-am folosit de aceasta formulare. Ergoterapia este o ramura noua a medicinei terapeutice, pe scurt este terapie ocupationala – pacientul poate fi ajutat, indrumat sa se descurce singur cu sarcinile pe care le intalneste de-a lungul unei zile, daca are un handicap, sa invete sa-l compenseze si sa isi foloseasca resursele pe care le mai are. In cazul copiilor, se pune foarte mare accent pe integrarea senzoriala. In aceasta sunt incluse jucariile pentru stimularea kinetica , jucarii pentru echilibru si miscare ( cunoaşterea pozitiei capului unei persoane în relatie cu gravitatia si miscarea, utilizat în timp ce ne dăm pe tobogan sau in leagan). Sistemul vestibular,din urechea interna, este responsabil cu echilibrul organismului, structurile aflate la nivelul urechii interne detectează miscarile şi schimbarile de pozitie. Leganatul, miscarile de balansare, de rotire sunt benefice pentru dezvoltarea echilibrului- nu degeaba ne sta in instict sa ne luam bebelusii in brate si sa ii leganam, stie natura ce face! Leaganul, discul de rotire, scaunul- ou de la Ikea, joaca cu leganatul in patura ( va amintiti, din copilarie?), toate fac parte din stimularea senzoriala si din exercitii de dezvoltare a echilibrului si a urechii interne. Daca auzul e lezat, vorbirea, rostirea sunetelor nu se face corect, asa ca toate se leaga una de cealalta, ca intr-un joc de domino run!
Noua ni s-a recomandat ergoterapie pentru unul din copii, deoarece la 4-5 ani nu vorbea prea multe la gradinita ( merge la gradinita in limba germana, in Austria) si educatoarele nu stiau daca refuza sa comunice doar in germana sau nu vorbeste in general, intr-o vreme nici nu stiau daca aude macar! Pentru ca i se adresau in germana si copilul nu cunostea limba, evident ca nu stia cand e strigat, daca e chemat sa ia parte la vreo activitate, asadar a fost confuzie mare, multe valuri starnite, de unde am ajuns si la ergoterapie. Dupa ce am studiat putin ‘cu ce se mananca’, am impodobit casa cu tot felul de dispozitive si jucarii de miscare, am avut in casa leagan tip sac, hamac, inca avem disc rotitor si scaunul-ou, minge mare de gimnastica, calut de sarit, bara ingusta de mers ca pe punte, franghie prinsa de tavan, pe care s-au tot catarat … si au fost valabile pentru toti copiii, de la cateva luni, pana la 8 ani! Acest gen de activitati si jucarii il recomand tuturor parintilor, nu doar celor care au (sau cred ca au!) copii cu deficiente!
12. Esti de acord ca un copil să fie lasat sa strice o jucarie doar pentru ca este foarte curios si doreste sa vada ce contine?
Am vazut jucarii foarte calitative, distruse in nici cateva minute …Si atunci, parintii sunt dezamagiti si au tendinta de a le cumpăra chinezisme…pentru ca sunt ieftine si pâna la urma nici nu vor avea viața lunga.
Ce le jucarii/jocuri le recomanzi parintilor care au astfel de copilasi?
Sunt mai multe aspecte pe care le-ai atins la punctul acesta. Pe scurt, DA, sunt de acord ca un copil sa desfaca o jucarie, pentru a vedea cum functioneaza lucrurile, si apoi sa o asambleze la loc, cu sau fara ajutorul nostru. Si NU, nu sunt de acord sa o distruga, cu agresivitate.
Nu cred ca exista copil rau, nervos, agresiv, dar cred ca exista copii care se simt neintelesi, neiubiti, neacceptati de parinti, copii frustrati si singuri, ai caror parinti nu se implica, nu se apropie de ei, nu neaparat in mod constient, pentru ca ar fi o brutalitate, ci pentru ca nu stiu cum sa se joace, cum sa ii arate ca ii iubesc. Si atunci le cumpara jucarii. E un cerc vicios si nu ar trebui sa asteptam de la copii sa inteleaga acest lucru si sa rupa cercul, pretentia si presiunea ar trebui puse pe parinti, care sunt adulti responsabili, ce isi asuma cu totul nasterea, cresterea si dezvoltarea unui copil.Suna ca o poezie, dar cum am putea sintetiza si rezuma procesul complex de parenting in doar cateva cuvinte??… Sa mai incerc o data, totusi: cercul poate fi spart, parintii sunt cei care aduc schimbarea, copiii imita ceea ce vad la parinti. Daca copiii se simt iubiti, daca rezervorul lor emotional e plin de da pe dinafara, nu veti vedea in veci un copil stricand lucruri in jur, de furie, nervi sau agresivitate nejustificata!
Recomand cartea Cele cinci limbaje ale iubirii, de Ross Campbell, atat in relatiile dintre adulti, cat si in ceea ce ii priveste pe copii. Pe scurt, ne putem arata dragostea si afectiunea in cinci moduri : cu ajutorul cuvintelor, prin atingere fizica, mangaiere si imbratisare, prin timpul petrecut cu celalalt, prin servicii pe care le facem pentru altii si, in cele din urma, prin cadouri. La aceasta apeleaza cei mai multi parinti, cumpara, insa nu e suficient. Parintii ar trebui ….STOP. Nu-mi place cuvantul trebuie, ar trebui, desi l-am folosit des pana acum…. as apela mai degraba la timpul prezent al verbelor, mi se pare mai cald, mai potrivit, nu asa impulsiv. Reiau . Parintii le cumpara jucarii copiilor, dar se si joaca cu ei, rad impreuna, se imbratiseaza, comunica.
Copiii nu au probleme mari, nu au dileme existentiale cu care se confrunta, desi lor li se pari mari si trebuie tratate cu seriozitate. Solutia pentru problemele lor e un parinte prezent, care iubeste si se ofera pe sine copilului, inainte de a oferi o tona de jucarii!
Recitesc intrebarea de la punctul acesta si realizez ca nu am raspuns mai deloc la subiect :))) . De fapt, nu cred ca vreau sa vorbesc despre niste jucarii anume, sa recomand produse care mie mi s-ar parea potrivite. Cum spuneam la inceput, nu ma pot separa in doua, in comerciantul de jucarii si parintele care sunt si sa vorbesc doar din perspectiva unuia din ei.
13. De multe ori, am auzit parinti plangandu-se : ” nu le mai cumpar jucarii…nu trece nici jumatate de ora si nici ca o mai baga in seama!” Unde gresim? Noi suntem de vina ?
Cred ca la intrebarea asta am raspuns la punctul anterior. O jucarie sau un joc sunt cu mult, mult mai interesante si mai captivante daca sunt descoperite, probate impreuna cu parintii sau macar cu unul din ei. Credeti ca copiii nostri au nevoie de jucarii?? Ei au nevoie de noi, pe noi ne cauta, noi suntem modelele lor, punctul lor de referinta.
14. Exista si o altă tendinta: aceea de a elibera camerele copiilor de prea multe jocuri/ jucarii. Sunt parinti care au scos cu totul jucariile din viața copiilor, dorind să-i lase pe ei sa-si descopere jucarii in natura sau sa-si creeze unele din te miri ce materiale gasite prin casă. Care este parerea ta? Jucariile prea multe pot sufoca mintea/ creativitatea unui copil? Sau noi, parintii, trebuie sa gasim o modalitate creativa pentru organizarea acestora?
Eu merg pe minimalist, imi place simplitatea in multe domenii ale vietii. Simt ca lucrez, ca ma dezvolt mai bine, am randament mai mare daca e ordine si daca sunt putine lucruri in jurul meu. Altii sunt tipul de hoarders, de colectionari, au ordinea lor in haosul din jur, cel putin asta zic ei. Copiii nostri, in cele mai multe din cazuri, ne vor copia – aschia nu sare departe de trunchi! In functie de stilul parintilor, de atmosfera din casa in mjlocul careia traiesc copiii, se va forma personalitatea copiilor, cu avantajele de rigoare. Ne gasim repere si cream modalitati de functionare, indiferent de mediul in care traim. Nu as vrea sa subliniez acum care stil de viata e mai bun, care strategie e mai potrivita, pentru ca as fi subiectiva.Suntem diferiti, avem drumuri diferite de-a lungul vietii, e loc de toata lumea sub soare… si toti facem bine cate ceva! Exista cu siguranta multe meserii si job-uri faine, indiferent cat de ordonati sau de zapaciti suntem sau am fost crescuti in copilaria timpurie.
Ca sa revin la jucarii, eu as merge pe putin si bun, si acelea prin rotatie, ca sa fie mereu factorul de noutate. Cum insa in casa noastra sunt mereu zeci, sute de jucarii…e putin greu sa ma tin de ce am eu in minte, de aceea as vrea sa fiu mai rezervata la punctul acesta, eu insami nu pot respecta ceea ce imi cer sa recomand altora. 🙂
15. Aveti un magazin cu jucarii… si cred ca este imposibil sa le ascundeti de proprii vostri copii, mai ales atunci cand trebuie sa le fotografiati…și banuiesc ca majoritatea au trecut si prin manutele lor. Ce jucarii le-au starnit interesul atat de mult incat nu ar fi renuntat la ele?
Mereu cand fotografiez jucariile pentru site, copiii sunt in jurul meu si eu sunt in mijlocul lor. Acesta a fost gandul meu de la inceputurile mele ca parinte, ca vreau sa lucrez ceva de acasa, tocmai pentru a fi cu copiii ( recunosc ca am si eu momentele mele, cand simt ca o iau razna, dar in rest 🙂 , inca ma bucur pentru aceasta alegere!) .
Au fost mai multe jucarii care le-au placut mult si pe care le-au pastrat o vreme, dar apoi au fost de acord sa le dam mai departe. Jucariile sunt obiecte, lucruri, instrumente de invatare. Nu le pupam, nu ne atasam de ele, ii lasam si pe altii sa se joace, le trimitem si altor copii, sa se bucure si sa invete si ei. Din nou, ca parinte, incerc sa-mi invat copiii sa puna pret pe oamenii din jur, sa ne apreciem, sa ne cautam compania unii altora, nu sa punem obiectele materiale mai presus de valoarea umana. Suna frumos 🙂 , inca lucram la aspectul acesta.
De ceva vreme a poposit in casa noastra o tableta pentru copii, cu care avem de furca si pe care o ascund sistematic, pentru ca ii capteaza, ii anuleaza, ii reduce la pozitia de sfinx, care nu vrea atins, nu vrea sa i se vorbeasca, sa fie deranjat, nu vrea sa piarda si rabufneste cand pierde la vreun joc. Daca am fost retinuta pana acum in a recomanda vreo categorie anume de jocuri, din zona ASA NU scriu cu mana pe inima ca nu vad valoarea educativa, potentialul de invatare din acest stil de activitati, jocuri pe tablete si pe computer, incat sa merite ! Raportul castig/ pierdere e prea mic, copiii invata computere si programare altfel, sa nu se amageasca cineva cu gandul ca va straluci copilul in domeniul IT, daca joaca jocuri pe computer!
16. Ce stil ai adopta tu in organizarea jocurilor/jucariilor din camera unui copil? Cum le aranjati voi pe ale voastre?
Am mai scris, eu merg pe minimalist in general, mobila putina, haine putine, obiecte putine in jur. Doar cartile sunt multe in casa noastra! Si jucariile care trec pe la noi si merg la alti copii… 🙂 Din nou, ce mi-as dori eu difera putin de realitatea noastra de zi cu zi.
17. Exista jucarii /jocuri fara varsta? In cautarile tale ai dat peste astfel de ”comori ludice” ?
Da, exista. 🙂 Cartile de cautare, story cubes, jocurile Ratz-Fatz de la Haba, jocurile Make’n Break de la Ravensburger, diverse boardgames sunt cateva pe care le-am descoperit eu si sunt convinsa ca aceasta calatorie a mea nu a ajuns inca la capat…
18. Ce jucarie/ce joc crezi că nu ar trebui să lipseasca din viața unui copil?
Daca imi permiti, as vrea sa reformulez putin intrebarea ta, ca sa iti pot raspunde : ‘ Ce crezi ca nu ar trebui sa lipseasca din viata unui copil?‘ 🙂
Si acum raspund. Asa cum am mai spus de cateva ori mai sus, un copil nu are nevoie de o jucarie ca sa fie fericit, ci de un parinte cu care se poate juca, cu sau fara jucarii. Mi-ar placea ca cei care cumpara de la noi jucarii sa nu o faca cu gandul de a scapa de copil, dandu-i ocupatie prin muntele de jucarii cu care il inconjoara. Mi-ar placea sa fim mai constienti in parenting, mai prezenti alaturi de copiii nostri si, atunci cand recurgem la jucarii, sa le studiem potentialul educativ, sa cerem mult de la o jucarie, sa fim pretentiosi, pentru ca jucaria aceea este un profesor tacut, dar activ, pentru copilul nostru!
Stiu ca tu cu siguranta ai asteptat alte raspunsuri la aceste intrebari, sa vorbesc despre cat de frumoase sunt jocurile Haba sau Selecta, sa spun ce minunatii de jucarii am vazut eu, care inca nu sunt importate in Romania, sa scriu despre curcubeie si jocuri de la Grimms :), sa fac lista cu ce raritati avem noi in ludoteca… Imi pare rau daca te-am dezamagit, nu avem comori, afara de copiii nostri si de franturile pe care le-am strans in noi… Cu asta ramanem, cu umbra a ceea ce am fost si cum am reactionat in anumite momente. Cum ne-am jucat, cum am ras, cum ne-am imbratisat copiii, cum ne-au soptit ei noua ca ne iubesc, cum am pierdut, cum am castigat… La ce jocuri?? Cine mai stie? Stiu doar ca eram impreuna, mami, tati si patru copii.
ursuleți năzdrăvani 