„Ata e mica…” si „ata e maaae”…sunt notiuni pe care micutul A . si le-a insusit de ceva timp.  :D. Dar cum este obiectul nici prea mic, nici prea mare? „mijlociu”, i-am spus, dar inca nu repeta dupa mine asta. Sunt sigura, ca dupa ce va auzi de mai multe ori de la noi, cu siguranta , va sti si el.

Astazi, i-am facut un nou puzzle mare din carton, pentru recapitularea acestor notiuni:”mare , mic si mijlociu”.

Am decupat o parte patrata dintr-o cutie din carton gros. Am desenat obiectele: o minge, o masina si un cub de diferite dimensiuni.

Le-am colorat si dupa aceea le-am decupat cu cutterul. Constat ca trebuie sa-mi cumpar un nou cutter :)…de-abia am reusit sa decupez acolo unde erau liniile curbe.  In fiecare masinuta, sofer era tati…aceasta a fost cerinta lui A. IN orice masina desenata de noi, imi arata:”aide, acum fa tati”…dupa aceea, imi arata ferestrele din spate:”si D….si Aecs…si mami” 🙂

Am finisat rama plansei mari din carton (nu am fost prea atenta de la inceput sa incadrez corect obiectele ).

Si micutul meu elev a inceput sa aseze piesele.

IN acelasi timp,am asezat langa puzzle si Cartea bebelusului istet, la pagina cu marimile obiectelor.

D. mi-a facut si un compliment:”mami, puzzle-ul acesta este mai reusit decat cel cu forme…e mult mai frumos si tare colorat”. Bineinteles, pentru ca el este un baietel tare sensibil, m-a asigurat ca ii place si acela , dar nu la fel de mult :)…stiam ca nu-i place pentru ca nu e colorat, si e simplu.

Astazi ne-am amuzat, facand tot felul de viermisori din plastilina. Scopul meu a fost sa le fac corpurile de diferite marimi pentru ca D. sa le aranjeze in ordine.

Ideea cu viermisorii am preluat-o din „PRima mea carte de matematica, de la ed. LItera (ii multumim din suflet Ralucai pentru ca ne-a imprumutat-o, de mult doream sa o rasfoiesc :).

Viermisorii hazlii din carte:

Asa ca am intins covorasul nostru special pentru lucrul cu plastilina si ne-am pus pe treaba. Am facut mai intai corpurile pentru a le face de diferite marimi (intentionat nu le-am facut foarte diferite, diferenta de marime este greu sesizabila la unele, tocmai pentru a spori gradul de dificultate pentru D. ).

D. a facut si el bilute pentru capusoare.  Le-am pus palarioare Playmobil …asa ca erau tare cocheti si amuzanti.

Si un capusor facut de A. si pe care se chinuia sa-i indese o palarie :D.

I-am propus lui D, pentru a i se parea joaca mai interesanta sa facem un concurs al viermisorilor. el trebuia sa ii ajute sa se aseze in ordine de la cel mai mare la cel mai mic, dar intr-un timp cat mai scurt.  Dupa aceea, trebuia sa le potriveasca si capurile, acestea fiind de culoare diferita (aceasta este o activitate pentru un copilas mai mic, dar cum D. trebuia sa lucreze contracronometru a fost ok pentru el).

Si viermisorii aranjati pentru cursa 🙂

Bineinteles, ca, dupa aceea a trebuit sa inventez o poveste despre fiecare viermisor- in functie de palaria aleasa, acesta avea o meserie diferita in orasul viermisorilor. 🙂

Pentru ca e foarte, foarte cald, incercam sa avem multe activitati „ude” :))

Asa ca astazi am facut diferite ambarcatiuni din pluta . Eu faceam modelul pe bucata mare de polistiren, le taiam cu cutter-ul ,iar D. le colora si le fixa cu chibriturile. SIgur si A. a participat la coloratul barcutelor. 🙂

INainte de a pune ambarcatiunile in apa, D. a deschis un muzeu pentru vizitatori:). Le-a numerotat si le-a aranjat frumos si pentru a fi fotografiate.

Am facut si un bac…ati mers vreodata pe Dunare cu bacul? I-am povestit lui D.,ca, acum cativa ani de zile, acesta era o modalitate de trecere de pe un mal al altul al Dunarii. Iti urcai masina pe el si mergeau ca pe un vapor.

Au suit si oameni in barcute, unii erau cat pe ce sa se inece…dar noroc de interventia prompta a salvamarilor.

Si, ca sa se mai racoreasca, le-am pregatit o „ploaie”.

Am luat un bidon de 5l, l-am umplut, i-am gaurit bine capacul si …. o ploaie binefacatoare a udat atat vapoarele, cat si omuletii si manutele jucause ale ursuletilor. 🙂

Am raspuns la provocarea Cameliei si am facut si noi aceste tuburi foarte interesante cu sunete  ce imita ploaia.

MI-a placut enorm cum sunt facute-abia asteptam sa facem si noi asa ceva.

IStoria acestor rainstick-uri o gasiti aici:

how_to_make_a_rainstick

Am folosit cateva tuburi de la drajeuri (aveau si capac ,asa ca munca mea a fost usurata  din plin :))) , cuie si le-am umplut cu : orez, linte si paste.

Pentru ca ideea mea este preluata, nu voi explica eu cum se poate face acest  instrument , ci va rog sa urmariti tutorialul Cameliei.

Am observat ca ea a pus cuiele mult mai apropiate, ale noastre sunt mai departate, dar si tubul era destul de mic. Data viitoare vom incerca cu un tub mai mare.

Deci, am batut cuisoarele si am turnat „umplutura” sunatoare :). Apoi le-am lipit de jur imprejur cu scotch ca nu cumva sa iasa cuisoarele de acolo (puteau fi scoase cu usurinta de catre copii). Cand ne vom cumpara autocolant, le vom decora frumos. 🙂

D. l-a umplut pe cel cu orez, A. pe cel cu linte si eu pe cel cu paste.

Rainstick-urile noastre arata la fel, nu am avut timp sa le decorez, dar totodata au fost excelente si pentru un mic joc auditiv (recunoaste sunetul).

Tuburile se misca incet (cu cat sunt mai lungi , sunetul bobitelor ce cad pe metalul cuielor se aude si mai bine si mai frumos) pentru ca boabele sa cada usor si sa se auda melodios.

Si daca doriti sa auziti cum suna un rainstick  original, vizionati acest videoclip 🙂