ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Arhivele autorului: ursuletinazdravani


de 19 comentarii

Despre familie (partea I) : Invitatie la nunta :)

Agnes si Dinu erau prieteni de ceva timp. Intre cei doi era un sentiment frumos, pur…ce se numeste dragoste …cum am putea defini dragostea??? E ca si atunci cand iti place atat de mult ceva incat nu ai putea trai fara acel lucru…nu am descris-o prea bine…dar cam asa e…

Se plimbau in fiecare zi….isi faceau planuri….

INtr-o zi, Dinu intarzie la intalnirea lor…Agnes era ingrijorata…ce sa se fi intamplat cu el?? Cand, deodata il vede aparand  in fuga, tinandu-si mainile la spate.  Oooo…ce supriza! Ii adusese un minunat buchet de flori….si cu vocea intretaiata si plina de emotie o intreba daca nu doreste sa fie sotia lui :).

Frumoasa Agnes accepta plina de bucurie. Au stabilit data la care se vor casatori si si-au invitat prietenii. Atunci cand faci nunta, doresti ca toti prietenii sa iti fie alaturi si sa se bucure impreuna cu tine.

A sosit si ziua mult asteptata. Toata lumea : mirii si invitatii lor (ce se numesc nuntasi) erau imbracati frumos, doar era o mare sarbatoare!

Atunci cand doi oameni se casatoresc, prima data se vor duce, insotiti de prietenii lor la primaria orasului. Acolo, vor deveni intr-un mod oficial o familie.

Asa ca si pe Agnes si Dinu , la o ora stabilita dinainte ii astepta primarul ca sa oficieze casatoria lor.

Primarul, un om intelept le-a citit dintr-o carte mare despre ce inseamna sa fi o familie si despre felul in care o tara apara drepturile fiecarei familii. Apoi, i-a intrebat pe fiecare daca doresc sa devina sot si sotie. Au primit si o foaie speciala care se numeste certificat de casatorie. Acolo era trecut numele amandurora. Dar, era si o schimbare: Agnes nu va mai purta de acum incolo numele ei de familie , ci pe cel al lui Dinu…pentru ca si asta inseamna sa fi o familie – sa porti acelasi nume de familie.

De acolo, au plecat toti spre biserica. Orice casatorie trebuie sa primeasca si binecuvantarea lui Dumnezeu.  Intotdeauna, la biserica, invitatii sosesc primii si intr-o sala frumos pregatita dinainte ii asteapta pe miri. Acplo in fata , ii astepta pastorul/preotul bisericii.

Prima data , a intrat mirele Dinu in biserica si a asteptat-o pe frumoasa sa mireasa.

Mireasa, insotita de tatal ei, a intrat si toti au privit-o cu multa bucurie. Orice mireasa este admirata pentru frumusetea ei.

Pastorul/preotul le-a vorbit despre ce inseamna sa fii o adevarata familie: sa se iubeasca neconditionat, sa fi alaturi unul altuia si la bine si la rau, sa-si creasca cu multa dragoste copilasii ce-i vor avea.

La sfarsitul slujbei din biserica, s-a facut o rugaciune speciala pentru ei si toti i-au aplaudat si le-au cantat „La multi ani” :).

Asa am inceput astazi prima discutie legata de ce inseamna o familie si cum apare ea. Deja D. pune o multime de intrebari, asa ca voi incerca, pe intelesul lui sa ii raspund cat mai bine.

Desi nu am discutat noi prea mult despre asta…intotdeauna cand D. vede inimioare….zambeste smechereste si spune: ” aaaa….dragostea…inimioarele inseamna dragoste”. 🙂  A participat pana acum la 3 nunti, ba chiar la una a fost ales chiar domnisor de onoare :).  S-a simtit atat de mandru si de important! Dar nu intelegea foarte bine nici atunci ce inseamna o nunta, cum in urma acestia, cei doi tineri casatoriti devin o familie.

Am luat apoi poze de la nunta noastra ( a lui tati si mami)  si am povestit impreuna: cum a fost atunci, ce am simtit, ce invitati am avut. I-am povestit cum m-a cerut tati de sotie. Era o zi de iarna si tot asa…ca in povestea noastra de mai sus, tati intarzia sa apara la intalnire…apare intr-un final cu ceva mare ,ambalat in alb in mana. Ma pune sa desfac ambalajul….si ce era acolo: un tort pe care scria : Vrei sa fi sotia mea? 🙂 . Au mai trecut cateva luni de atunci si, intr-o frumoasa zi de vara , ne-am casatorit.

Bineinteles ca mi-a spus ca suntem un pic schimbati…nu a spus mai frumos, ci doar schimbati :D.

I-am aratat si certificatul nostru de casatorie…i-am spus ca acesta este dovada noastra in fata oamenilor ca noi (mami si tati) suntem casatoriti. Pe acesta, i-am aratat cum numele meu de familie s-a schimbat si am primit numele lui tati. Acum, toti purtam acelasi nume. Asta inseamna sa fi o singura familie. Pana acum nu intelegea de ce si eu ma numesc asa…si el si tati….si A. Dar, astazi a inteles.

L-am intrebat ce alte familii mai cunoaste el: si mi-a enumerat corect o multime de familii cunoscute (majoritatea dintre rudele noastre apropiate).

L-am rugat apoi sa ne deseneze pe noi, familia lui intr-0 casa.

Asa ca uitati-ne pe toti sub acelasi acoperis. Foarte interesant, este faptul ca eu i-am sugerat sa ne deseneze pe toti patru ca sa arate prin aceasta familia noastra. MI-a spus sa nu ma uit…..cand a fost gata desenul mi l-a aratat. Cine credeti ca mai era acolo….asta imi arata faptul ca el considera ca si mamaie si Azorica sunt indispensabile familiei noastre :)- sunt singurii pe care i-a desenat in plus.  I-am spus ca ii voi explica in zilele urmatoare, ca rudele noastre fac parte din familia noastra maaare, largita.

Cred ca va dati seama: eu sunt cea mica, cu parul lung din stanga 🙂

Vreau sa inchei articolul meu cu un verset foarte frumos din Biblie, ce mie si sotului ni s-a intiparit adanc in sufletul si mintea noastra si pe care ni l-am rostit  unul altuia in ziua nuntii, in fata oamenilor in biserica…pentru noi, asta inseamna sa fim una, sa fim o familie. Si-mi doresc din tot sufletul ca ursuletii sa vada ce mult se iubesc mami si tati si cum aceasta dragoste se revarsa din plin asupra lor si mai tarziu, peste ani, sa aiba si ei , la randul lor, o familie frumoasa si binecuvantata.

Nu sta de mine sa te las si sa ma intorc de la tine; Incotro vei merge tu , voi merge si eu, unde vei locui tu, voi locui si eu; poporul tau va fi poporul meu si Dumnezeul tau va fi Dumnezeul meu; unde vei muri tu, voi muri si eu si voi fi ingropat acolo. Faca-mi Domnul ce o vrea, dar nimic nu ma va desparti de tine decat moartea.

(Rut 1: 16, 17)


de 2 comentarii

Concurs Famous Kids

Cu siguranta, multi dintre voi ati auzit de renumitul magazin online Famous Kids…daca aveti de facut un cadou, ati avea de unde sa alegeti…ba chiar, veti fi pusi in incurcatura: jocurile, jucariile sunt asa de multe, de frumoase si de variate incat nu veti sti ce sa alegeti. 🙂

Acum aproape o luna, Sabina, ce detine acest minunat magazin a creat pe FB un grup intitulat Invat acasa, unde sunteti invitati cu drag sa postati activitatile ce le faceti cu prichindeii vostri.  Si, de curand, ni s-a lansat o provocare concurs:  sa alegem din magazin un joc sau o jucarie educativa care ne  inspira. Si sa scriem o postare, pe blogul nostru, in care sa povestim cat mai multe modalitati in care il/o puteti folosi in activitatile aducative. Prin tragere la sorti, pe 25 ianuarie, doua dintre bloguri participante vor primi cate un voucher a cate 40 de lei si vor putea sa isi aleaga de acesti banuti o jucarie din magazin.

Antoaneta a avut o initiativa frumoasa, aceea de a dona premiul unui Centru de recuperare,unde merge si Cati, fetita Ralucai. Asa ca, ne alaturam si noi si …daca vom iesi castigatori in urma tragerii la sorti, premiul va merge la acest centru. Oricum, din fericire sunt mari sanse ca premiul sa ajunga la ei pentru ca mai multe mamici bloggerite s-au alaturat acestei initiative minunate.

Sa vorbim acum despre un joc ce ne-a placut mult din acest magazin.

Cum D. al meu indrageste atat de mult pompierii si spera sa devina si el unul cand va  fi mare,  am „ochit” un sediu de pompieri destul de complex . Are multe accesorii, piste, un fel de lift….de fapt, veti vedea si voi in poza urmatoare 🙂

NU e greu de ghicit in ce fel am folosi noi jocul :). Bineinteles ca am pune in scena tot felul de situatii pompieresti. Si, cum bine stiti, jocurile de rol sunt grozave pentru dezvoltarea limbajului si  a imaginatiei.

Nu mai spun ca mamicii ursuletilor i-a mai venit o idee …hmmm…daca as sti ca nu ar depasi tava mea maaare de tort, i l-as lua cadou lui D. de ziua lui  si  peste blatul bine infasurat in glazura tare as pune aceasta statie de pompieri (de fapt acesta ar fi modul prin care i-am oferi cadoul) .  Cu siguranta, D. ar ramane pliiiin de uimire si ar fi asa de fericit….dar, ne mai gandim…e doar un plan. 🙂

Vazusem anul trecut un tort superb facut pentru niste pompieri de catre marele cofetar Buddy Valastro…si D. imi spunea pe atunci ca tare i-ar placea sa aiba si el un tort cu pompieri :).

sursa foto

Va asteptam si pe voi sa dati curs acestei provocari…mai sunt doar cateva zile!! 🙂


de 20 comentarii

Calendar personalizat

IN sfarsit, am mai terminat un proiect ! Calendarul nostru….il aveam in plan de tare mult timp , dar abia acum am reusit sa-l facem.

MOdelul nostru a fost calendarul de pe blogul MIc atelier de creatie . Puteti vedea poze si detalii AICI.

Noi l-am facut pe o bucata mare de polistiren . Am invelit-o in hartie creponata pe care am lipit-o cu aracet. D. a fost atat de puternic (nu va spun ca imi tot repeta ce muschi are, era impresionat de volumul ei…si i se parea uriasa), incat a ridicat-o sus de tot :D.

Am facut plicuri, biletele, patratele….l-am rugat pe D. sa le prinda cu pioneze de pluta.

Nu va voi da prea multe detalii, le gasiti pe blogul Cameliei si la noi, pozele vorbesc de la sine . 🙂 Sigur, dupa ce l-am terminat, mi-am dat seama de unele neajunsuri: plicurile pentru zilele saptamanii sunt cam maricele, nu am trecut anul (il vom pune astazi).

Imaginile din plicul pentru vreme sunt asemanatoare cu cele ce le-am facut  la Calendarul vremii.

Deci, am facut plicuri pentru zilele saptamanii, pentru lunile anului, vreme si motive de rugaciune. Acestea sunt speciale pentru noi. Noi, in fiecare dimineata avem un timp aparte in care citim din Biblia copiilor, povestim apoi, discutam si ne rugam. Rugaciunea noastra izvoraste din povestirea citita si din nevoile pe care le avem zilnic. Asa ca in acel plic, vom pune motivele noastre   timp de o luna: cele ce se implinesc, le vom scoate, la cele la care mai asteptam raspuns le lasam acolo si pentru luna urmatoare :).

Si uite asa , arata calendarul nostru la final :).

Uitasem sa spun, D. a vrut neaparat ca in fiecare luna sa punem poze cu noi…asa ca am pastrat coltul pozelor. Si inca un spatiu pentru ceva ce isi va dori el.

E bun si un loc al dintisorilor cazuti -ii desenam si ii numaram pe rand:) …mai ales ca in curand vom implini 6 ani si sigur , vom incepe sa pierdem dintii de lapte. 🙂

D. l-a indragit tare mult….acum suntem in mari tratative cu tati: unde sa il agatam?? nu avem cuie pe pereti :)))))) gasim noi  o idee pana la urma! 🙂

Si la serviciu, le-am facut copiilor un calendar asemanator… le-a placut foarte mult si il folosim zilnic.

Doar ca la ei, am adaugat intr-un colt un mic calendar al zilelor de nastere (intotdeauna le asteapta cu mare, mare nerabdare).  Si zille lunii le adaugam pe masura ce vin….dupa aceea le lasam in tabel si vom pune ceva in dreptul unei anumite zile.

Va provocam si pe voi sa va faceti calendarul vostru personalizat! Orice copil ar fi mandru sa aiba unul! 🙂


de 6 comentarii

Avionul unui mic artist :)

Pentru ca lui D. ii place atat de mult sa deseneze, incercam sa facem un desen sau doua zilnic….de multe ori deseneaza fara sa ii spuna nimeni….si alteori isi exprima sentimentele prin desen si o face tare bine. 🙂

Astazi am desenat un avion pas cu pas, urmarind tehnica de aici.

Desenul de pe educatie inmures arata asa 🙂

https://i0.wp.com/educatie.inmures.ro/typo3temp/pics/99674af079.jpg

D. a urmarit cu atentie toate detaliile, sigur a creat si propriile lui improvizatii.

Dupa cum vedeti, si-a pus pe masa de lucru o domnisoara Playmobil care sa filmeze totul, pentru ca era de la televiziune :D.

Si finalul 🙂

Folosim de ceva timp creioane cerate in ulei de la Daco.

Se vad frumos pe desen, dar murdaresc serios mainile si hainele…de aceea, D. are tot timpul grija sa-si suflece manecile cand lucreaza cu ele.

Alte creioane care coloreaza bine mai sunt acestea de la Koh -I – Noor (nu sunt pe baza de ulei, dar sunt moi si culorile se vad pronuntat).

 

Alte culori cerate ce le -am folosit si sunt ok (dar nu coloreaza asa de intens ca cele doua marci despre care am vorbit mais sus) sunt de la  Crayola, Bic si Milan. …si da, am avut si destuuule creioane cerate de o calitate ff proasta :).

Intotdeauna, D. il asteapta cu nerabdare pe tati sa vina acasa de la serviciu si sa-i arate creatiile sale. Si tati , ii spune : ” tu ai facut asta ???!!!  esti atat de talentat!!…ia bate palma aici ca un barbat adevarat! 🙂 „


de 8 comentarii

Despre ceas

D. stie sa „citeasca ” ora (si ma refer la ora fixa) de pe la 5 ani. Si asta pentru ca orice copilas se simte atat de important sa ne spuna cat e ceasul :).

Chiar si micutul A., tot auzindu-ne vorbind despre ceas…ne-a spus intr-o zi: „vezi, a inia asta …cand ajunge ceasu aici…vine tati acasa! ” 🙂 Si a aratat exact ora 6!!

Ne-am rezervat un timp special si doua zile la rand am vorbit despre ora, ceas, ceasuri, minute …

1. Tipuri de ceasuri…cum au fost ele inventate?

Cum stiau oamenii inainte cat este ora? Nu i-am oferit cine stie ce explicatii stiintifice…nu vreau ca sa stie totul dintr-o data, pentru ca nu retine prea multe.

LA inceput, oamenii se ghidau dupa umbra pe care o lasa soarele pe obiecte…si spuneau…” aha…umbra e acum aici…e ora 9….e ste in dreptul obiectului…e ora 12″.

Si, ca sa -i arat acest lucru, am luminat cu lanterna un obiect, facand diverse umbre deasupra acestuia.

PUtin mai incolo, s-a inventat si clepsidra…era facuta din sticla, semana cu un cilindru strans la mijloc . Oamenii introduceau nisip in aceasta…si el se scurgea incet , incet….timp de cateva minute sau chiar ore. Erau clepsidre de diferite dimensiuni…cu cat era mai mare, avea mai mult nisip…arata un timp mai indelungat.

A aparut apoi si pendulul….un ceas urias, care batea la ore fixe, auzindu-se niste sunete impresionante.

Bineinteles ca D. mi-a adus aminte si de ceasul cu cuc :). BUnicul lui are unul…ce s-a mai chinuit el sa scoata micuta pasare din lemn de acolo :)))

Si ne-am amintit cu drag si de ceasurile amuzante ale batranului GEpetto …intotdeauna urmarim cu multa placere prima parte a desenului cand pornesc toate ceasurile din atelier.

IN zilele noastre, ceasurile arata asa:

Acesta este un ceas tare drag noua, ce l-am primit cadou de la Julia Toys si ii multumim tare mult inca o data pentru el. 🙂

Sunt zeci si sute de mii de modele de ceasuri in lumea intreaga. SUnt ceasuri foarte mari….mari sau mici. Unii oameni poarta si ceas la mana; asa ei pot afla in permanenta cat este ceasul.

Si, sigur D. mi-a spus:” ei, stiu eu…voi va uitati tot timpul la telefon cat este ceasul…ia fa o poza si cu ceasul din telefon 🙂 ” I-am explicat ca pe telefoane, este afisata ora in mod diferit: se numeste afisare elctronica.

2. 24 de ore intr-o zi…si cum ne petrecem timpul

Avem un joc tare dragut (am uitat sa-i fac o poza cutiei) cu un puzzle ce se construieste in jurul unui ceas cu ace mobile. Se porneste de la ora 0 noaptea.  Puzzle-ul este o mica poveste a unei familii si ne arata ce fac ei la fiecare ora din zi si din noapte . Si , in dreptul fiecarei activitati, este o imagine.

Cu ajutorul acestuia, D. a inteles foarte bine la ce ora spunem ca este noapte, dimineata, pranz, seara.

Am jucat si noi o micuta sceneta.

Am pornit tot de la ora 12 noaptea. Si el trebuia sa faca activitatea potrivita pentru acea ora. Intre 12 si 8 dimineata dormea, la 9 lua micul dejun, la 9. 30 faceam sport, la 10 citeam impreuna, la 11 activitatile noastre, la 12 ne jucam, la 13 luam pranzul si tot asa.  Sigur si A. copia tot ce facea D. 🙂

3. Sa desenam un ceas

I-am propus sa deseneze singur un ceas , sa-si scrie singur orele si astfel le va invata si mai bine.  Si s-a descurcat foarte bine…tati i-a laudat ceasul si D. a fost asa de mandru :).

Sa stiti ca D. sta de multe ori foarte serios in poze, pentru ca el spune ca asa arata in poze un barbat adevarat :), altfel ursuletul nostru este un baietel ff vesel cu un ras foarte colorat :).

Spor si voua la invatat ceasul! 🙂


de 16 comentarii

Desene in perspectiva :)

A desena in perspectiva inseamna, pe intelesul unui copil, sa desenezi in asa fel obiectele de pe foaie, astfel incat acestea sa para reale…mai mici, mai mari…atunci cand sunt privite sa spui ca esti chiar acolo . 🙂

In DEX, definitia perspectivei este aceasta: Reprezentare tridimensională prin desen a unui corp din spațiu pe o suprafață plană.

Duminica, am urmarit o emisiune Art Attack, unde a fost realizat un desen ff interesant: un tunel prin care trecea o sosea ….parea atat de real , incat  , la o prima privire am crezut ca este un tunel dintr-o cutie…de fapt, era o simpla foaie cu un desen.

D. m-a tot rugat sa facem si noi un astfel de desen, dar nu am avut timp atunci cand dorea el. Asa ca mi-a spus ca se descurca singur. 🙂

Si uitati tunelul lui 🙂

Seara, impreuna cu tati, au facut cateva frumoase desene 3d, adica in perspectiva :). D. a invatat termenul si ii place mult.

Tati i le-a facut in creion, sigur ascultand si indicatiile lui D. si acesta le-a desenat.

TUnelul

Un tunel prin care trece un tren

EI, si ce avem aici!! Daca aveti rau de inaltime, nu va uitati!! 🙂

O fantana…ia priviti ce adanca e! SI tati i-a desenat si un om privit tot de sus.

D. a folosit desenele in diverse jocuri de rol. 🙂

Deseneaza si tu in perspectiva! E ataat de interesant….cat de curand, vom incepe sa facem si cladiri. VOm reveni ….


de 7 comentarii

Chiar daca esti mic si tu poti oferi cuiva primul ajutor

Ce inseamna, pe intelesul unui copilas „sa acorzi primul ajutor’ ?

In primul rand, inseamna sa ajuti pe cineva care tocmai s-a ranit. Sigur, ar fi grozav ca cei mici sa nu fie niciodata pusi in astfel de situatii in viata, dar din nefericire, stim ca nu putem prevedea totul dinainte.

Ursuletilor mei, dupa cum stiti de aici si aici, adora sa fie doctori. Au trusa lor pe care o aduc imediat cand aud pe cineva in casa ca nu se simte prea bine :).

Cel mai bine invata cei mici prin aplicatii practice, scenete /jocuri de rol sau diferite situatii create de noi.

Sunt cateva reguli pe care ar trebui sa le stie orice copilas cand incepe sa comunice cat de cat corect, sa inteleaga in mod constient anumite lucruri.  (cred ca de pe la 4-5 anisori) .

Desi, poate vi se va parea din acest moment oarecum sumbra sau poate de rau augur postarea mea…sa fim realisti…in viata nu se intampla doar lucruri frumoase. Am vrea sa-i ferim pe cei mici de orice eveniment negativ, dar este imposibil! Nu traim intr-un glob de sticla, feriti de toate necazurile acestei lumi.

Am discutat astazi cu D. ceva foarte serios. Am facut totul sub forma unui joc de rol, dar i-am subliniat importanta acestuia.

I-am spus: ” Daca o data suntem doar noi trei, eu, tu si A. in casa….mie, mamicii tale mi se face foarte rau, nu mai pot vorbi., poate lesin, etc……ce poti face tu? ” (sigur , i-am explicat ce inseamna starea de lesin…nu i-am spus pana acum).

1. Daca stii ca sunt bunicii acasa, iesi repede din camera si ii strigi.

2. Daca un copil nu locuieste cu bunicii si stau singuri…ar trebui invatat sa foloseasca telefonul pentru a suna la 112. Aici, iar sunt cateva reguli. Ai mei stiu ca nu au voie sa se joace cu telefoanele…din joaca poate apela vreodata la acest numar.  D. stie despre numarul de urgenta. L-am invatat cum sa-l tasteze pe telefon doar pe la 5 ani. I-am spus ca daca vreodata suna aiurea, riscam sa primim o mare amenda si sa vina politia sa ne certe si iar: daca el se joaca si suna, poate exact in acelasi timp cineva care are cu adevarat nevoie de ajutor nu va putea suna din cauza lui.

D. , care are un sufletel tare mare si sensibil si este un baietel foarte ascultator a inteles tare bine aceste lucruri.

Ce sa faca cand suna la 112?

– sa isi spuna corect numele intreg.

-sa isi spuna corect adresa (aceasta a invatat-o cand avea 3 ani) .

-sa incerce sa spuna, pe cat posibil ce s-a intamplat in cuvinte scurte.

-desi e usor sa vorbim asa…dar, sa incerce sa nu se sperie, acei oameni vor veni cat de repede pot si ne vor ajuta.

Ce sa faca in timp ce asteapta sa vina oamenii de ajutor?

– sa ii aduca apa rece mamei (m-a intrebat cum poate fi trezit un om din lesin, I–am spus ca poate fi stropit cu apa rece pe fata, poate fi lovit, bineinteles, nu foarte tare cu palmele peste fata ca sa isi revina din acea stare)

– daca are un fratior , sa aiba grija de acesta

– sa se roage- i-am invatat de mici sa se roage pentru orice problema, in primul rand Dumnezeu este cel care ne ajuta si totodata nu se va simti singur.

3. Doar daca aveti incredere sa ii lasati sa foloseasca telefonul, ii puteti invata sa sune pe tati sau o ruda/cunostinta apropiata . Puteti face cumva ca sa fie prima persoana ce poate fi apelata din telefon. NOi am pus asa: litera  A si numele persoanei si astfel e prima persoana din telefon.

Iar, daca stati la bloc, poate iesi pe usa, asta daca nu aveti un sistem de inchidere complicat si el ajunge la cheie/yala si sa cheme un vecin….dinainte ii puteti spune la cine sa mearga si sa bata la usa. Ii spuneti sa nu iasa pe strada, sa nu cumva sa plece de acasa, el trebuie sa stea langa cel ranit din casa (sigur, nu-i mai spuneti ca i cereti toatea asta ca sa nu i se intample si lui ceva rau , ci ca sa subliniati importanta faptului ca el este de mare ajutor acolo )

E destul de greu sa ii ceri unui copil mic sa nu intre in panica, dar eu cred ca daca este pus in tema, invatat din timp…va sti, pe cat posibil , sa salveze pe cineva si chiar sa acorde primul ajutor.

I se mai poate totusi explica inca ceva copilului, dar asta depinde de la un copil la altul…eu nu stiu daca i-as putea spune asa ceva lui D.((poate unui copil mai mare).  Sunt situatii in care nu se mai poate face nimic, copilul nu trebuie sa se invinovateasca ca el nu a facut ceea ce trebuie, ci sa i se spuna ca, dimpotriva, daca nu era el, s-ar fi putut intampla lucururi si mai rele. Ca el a fost foarte curajos si a actionat ca un adult.

Sper sa nu va fi parut ….ciudata…postarea mea….mama mea ne invata inca de mici si despre evenimentele nefericite ce se pot intampla in viata unui om si a fost atat de bine ca ne-a pregatit din timp…nu am fost luata pe neasteptate…

Stiu ca si Raluca ne spunea intr-un articol  despre un atelier de siguranta ce s-a facut de curand in Bucuresti. Din nefericire, nu toti parintii au posibilitatea sa participe la astfel de cursuri.

Dupa ce am scris acest articol, m-am gandit ca sigur voi gasi pe internet articole mult mai explicite, mai tehnice decat al meu.  Si am gasit, desigur.

Vi le recomand pe acestea:

1. http://parinti.acasa.ro/copii-85/invata-copilul-cum-sa-actioneze-in-situatii-de-urgenta-12103.html

2. http://www.medicina-naturista.ro/stil-de-viata/primul-ajutor-copiii-nostri.html

De asemenea, aici puteti gasi o carticica foarte interesanta, interactiva cu lectii/desene de colorat despre siguranta copiilor.  Eu am descoperit-o pe FB in contul d-nei Cristiana Mateoiu., director la MySafeKid. Linkul pentru descarcarea cartii este acesta. Le multumim frumos pentru carte!

Va doresc multa intelepciune in pregatirea minunilor voastre mici pentru viata reala! 🙂


de Scrie un comentariu

Lectie biblica: Cum ii ajuti pe cei din jurul tau?

Iti place sa-i ajuti pe cei din jurul tau? Sa daruiesti cuiva ceva, chiar daca tii la acel lucru? Sau crezi ca totul ti se cuvine tie si toata lumea trebuie sa te iubeasca si sa te aprecieze doar pe tine.

Astazi am vorbit cu ursuletii despre ce inseamna sa-ti ajuti aproapele…este un termen biblic…si o porunca cea mai importanta lasata noua de DOmnul Isus : ” Sa iubesti pe Domnul DUmnezeu cu toata inima ta…. si pe aproapele tau ca pe tine insuti. ”

Noi avem un proverb: „Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face?”

Asa ca l-am intrebat pe D.:

– Ti-ar placea sa iti smulga cineva jucaria din mana ?

-Ti-ar placea ca cineva sa rada de tine ca porti ochelari?

– Ti-ar placea ca cineva sa manance un pachet de biscuiti in fata ta si tie sa nu-ti dea nici macar unul?

– Ti-ar placea ca cineva sa nu vorbeasca cu tine pentru ca tu esti un copilas sarac?

si tot asa….si , bineinteles, mi-a raspuns „nu” la toate intrebarile. Atunci, i-am explicat ca, daca lui ii place ca toata lumea sa se poarte frumos cu el, sa-l respecte , sa imparta cu el lucrurile…tot asa trebuie sa se poarte si el cu cei din jurul sau.

Domnului ISus ii placea mult sa le spuna povesti oamenilor. Asa cum eu, mamica lor le spun anumite povesti ca sa-i invat, tot asa facea si Isus, care era un INvatator foarte intelept.

Si intr-o zi, El le-a spus oamenilor povestea unui bun samaritean.

(sursa foto „Lectii biblice pentru copii de gradinita”, ed. Viata si sanatate)

O data un om calatorea de la Ierusalim spre Ierihon si drumul acela era tare periculos. Erau multi hoti care se ascundeau pe acolo. Asa ca, niste raufacatori l-au atacat pe calatorul nostru. I-au smuls hainele, l-au lovit si i-au furat toti banii….si apoi, l-au lasat acolo, zacand, aproape fara suflare.

A trecut pe acolo un preot(era un om important in biserica evreilor din acele vremuri).  L-a vazut pe bietul om, dar a trecut pe langa el ca si cum nici nu ar fi fost acolo.  E ingrozitor, nu? A mai trecut un alt preot pe acolo…cu siguranta, l-a vazut, dar a trecut pe cealalta parte a drumului si a plecat mai departe. Cum pot fi unii oameni atat de nemilosi?

Nu dupa mult timp, a venit un om ce facea parte din poporul samaritenilor (asa se numeau acei oameni)…nu era un om important, nu era bogat…era calare pe un magar si, cum l-a vazut pe omul ranit s-a apropiat repede sa vada cu ce-l putea ajuta.  A ingenunchiat langa omul ranit, i-a spalat ranile si le-a bandajat.

Apoi, l-a suit pe magarul sau si l-a dus la cel mai apropiat han (un loc in care puteau sta peste noapte oameni ce calatoreau). L-a rugat pe hangiul de acolo sa aibe grija de el, ba chiar i-a dat si bani pentru aceasta, spunandu-i ca, daca va cheltui mai mult, ii va plati cand se va intoarce.

Deci, cine crezi ca l-a ajutat pe aproapele sau dintre cei trei oameni?

Sigur, bunul samaritean!

Nu conteaza cum arata oamenii din jurul nostru…noi trebuie sa ajutam pe oricine are nevoie de ajutor!

Aplicatii practice

1. Am facut o sceneta

Eu eram calatorul cel ranit si D, a fost pe rand cei doi preoti si apoi samariteanul (am folosit magarusul nostru saritor din cauciuc 🙂 . A avut mare grija de mine .

2. Ne-am gandit impreuna la cateva meserii prin care pot fi ajutati oamenii ( doctor, asistente, pompier, politist, misionar, etc).

3. Ne-am gandit impreuna pe cine am putea ajuta in fiecare saptamana oferind ceva sau chiar rugandu-ne pentru anumite persoane.

4. Am discutat impreuna despre ce inseamna sa acorzi cuiva primul ajutor ( ne-am referit chiar la ajutorul medical ) si am facut un mic joc , dar in alta parte a zilei, nu tot atunci. AICI  este articolul in care am scris despre aceasta.

5. Am invatat un cantecel despre ce inseamna sa-i ajuti pe altii, ultima strofa este chiar despre samariteanul cel milos…imi pare rau ca nu l-am inregistrat noi…dar, m-am bucurat ca  l-am gasit aici, cantat  foarte frumos de catre un cor de copii.

Va scriu totusi versurile, daca nu le intelegeti bine acolo.

1. O data un baiat micut la Isus a venit/ Cu cinci paini si doi pestisori si El le-a inmultit/ Cinci mii de oameni au mancat si toti s-au saturat/ Asa e scris in Biblie si eu am invatat.

Refren://: De poti sa fi de vreun folos cuiva in viata ta/ Ajuta mereu caci Dumnezeu rasplata iti va da ://

2. O data pe un drum trecea un om si -a fost lovit/Un preot si un carturar pe-acolo au trecut./Dar un samaritean milos s-a apropiat de el/ Si ranile i le-a legat cu vin si untdelemn.


de 11 comentarii

Cum au impartit oamenii timpul (partea a 2-a)

Sa vorbim din nou despre Marele Timp.

Imagineaza-ti ca arata ca o linie luuuuuuunga si fara sfarsit….e greu de imaginat ca o linie nu are capete….stiu , tie nu-ti place ca ceva sa nu se termine…dar, timpul este infinit!Adica nu stim cand si cum se va sfarsi….da,doar MArele Creator stie….noi, oamenii…nu!

Acesta linie lunga, numita timp…a fost impartita de oameni in 3 parti mari. Noi am vorbit ieri despre cum au impartit anul….acum ne ducem si mai departe …si vorbim despre TImpul cel mare…..ce are in el zeci si mii de ani.

Hai sa facem un desen foarte simplu: o linie impartita in 3 parti.

Prima parte arata zilele ce au fost in urma…..adica ceea ce s-a intamplat demult …si a fost numita TRECUT. Chiar tu cand vezi ceva vechi: o carte, o masina, anumite haine imi spui: „ce vechi sunt! cred ca vin dintr-un timp indepartat!”

Cand vorbim despre trecut , folosim cuvinte care sa arate aceasta: am fost, am facut, s-a intamplat foarte demult, am mers….etc.

Hai sa punem aici  in aceasta parte de timp, cateva poze din trecutul nostru: din trecutul mai indepartat (vom pune poze cu tati si mami cand erau copii) si din trecutul mai apropiat poze cu tine si A. cand erati bebelusi. UITe, te rog sa le alegi singur.

Sa trecem la urmatoarea parte de timp. Aceasta arata tot ce se intampla acum, in timp ce vorbim si se numeste PREZENT.  Oamenii folosesc acest cuvant PREZENT  si ca sa arate zilele in care traim…chiar daca anumite lucuri s-au intamplat, poate cu o luna in urma…sunt intamplari foarte apropiate zilei de astazi.

Si sigur, si aici folosim cuvinte care sa arate ca ceea ce facem noi se intampla acum: mergem, fac, scriu chiar acum, vorbim acum, povestim, etc.

Hai sa punem aici poze din prezentul nostru: asa cum aratam noi acum.

Da,si iti voi face o poza chiar acum ca sa vezi cum arati exact in momentul in care vorbim noi . 🙂 (nu era suparat, doar ganditor 🙂    )

Cu siguranta te intrebi, ce poate fi in urmatoare si ultima parte de timp….

Ei , aici sunt zilele care vor fi, adica zilele de MAINE…. si aceasta parte de timp se numeste VIITOR. Nu stim ce se va intampla maine, poimaine , peste o luna, un an….Da, sigur , ne putem face planuri si cand vorbim despre viitor, folosim astfel de cuvinte: vom face, vom merge, vom canta…..

Dar, in afara de Dumnezeu, Marele Creator …nimeni nu stie ce se va intampla in viitor.

Sigur, aici ar trebui sa pun poze cu tine cand vei fi mare 🙂 dar cum asta nu s-a intamplat inca…nu avem acele poze.

Si , pentru ca viitorul este un mister pentru toata lumea, vom pune aici un maaaare semn de intrebare.

Deci, IERI arata  TRECUTUL….AZI  – PREZENTUL….si MAINE -VIITORUL.

„Mami, stiu si nu ma mai incurc 🙂  uite aici, erati voi mici….s-a intamplat intr-un trecut mai departat….aici sunt eu si cu A….asta nu s-a intamplat demult….ca A. e si acum ca un bebelus :). Unele poze de aici, care le-ai pus la prezent ar trebui sa fie tot acolo la trecut, dar pentru ca asa aratam noi acum, le lasam aici. Si in viitor, voi fi si eu un barbat mare ca tati , nu? Am putea sa il punem pe tati acolo si sa zicem ca sunt eu! ” 🙂


de 9 comentarii

Vacuta face miau? Leul mananca laptuci?

V-am indus in eroare cu titlul meu, nu?  😀 Asta doar daca nu stiti despre ce este vorba . 🙂

Sunt titlurile unor carti foarte dragute ce au aparut la editura Rao pentru copilasi intre 2-4 ani, zic eu. 🙂

Cred ca sunt 4 in aceasta serie…eu atatea am gasit la biblioteca din orasul nostru. LE puteti gasi si in librariile online, va pun doar un link: aici.

De cand le-a zarit, micutul A. a fost extrem de incantat de imaginile vesele si foarte colorate si de multitudinea ferestrelor ce ascundeau tot felul de surprize.

Copiii pot invata tot felul de lucruri despre animale: ce mananca, unde locuiesc, ce sunete scot, cum merg…raspunzand asa cum pot ei la intrebarile puse intentionat gresit.

De exemplu: ‘Leul mananca laptuci? Nuuuu…si deschide fereastra si afla ca iepurasul mananca laptuci. 🙂

Broasca mananca peste? Nu, dar…pinguinul: da!

Crocodilul se catara in copaci? Nu, dar pisicutele da!

Rata face gropi? Nu, dar catelusii da!!

Rechinul chitaie? Nu, dar soriceii da!

MIcutul A. va recomanda cartile cu mare drag :). LA noi au avut un mare succes si, daca nu reusim sa le achizitionam , cu siguranta le vom mai imprumuta de la biblioteca.