ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Copilaria – dulceață sau amărăciune

Un comentariu

Mă uit la pruncii mei cum dorm…așa sunt de senini, liniștiți, fără nicio grijă . Dacă nu ar exista matematica ( pentru ei  🙂  ) și dacă bunicii și părinții ar trăi veșnic,  chiar as putea spune ca viața e frumoasă în ochii lor.  Știu că atunci cand ii doare ceva, au cui să spună, când doresc să fie îmbrățișați întodeauna brațele mamei sau ale tatălui vor fi larg deschise să-i primească, cand au poftă de o prăjitură, mami se duce și le pregătește una, când vine Crăciunul, locul de sub brad nu e gol, că aniversările nu le sunt uitate și atâtea bucurii mici si mărunte ar mai fi de adaugat .

Acum câteva luni, chiar cu câteva zile inainte de 1 Iunie, a ajuns in casa noastră o carte ( împrumutată). Imagini simple, clare și cuvinte atât de puține, dar cu un impact puternic. Mi-au dat lacrimile când am rasfoit-o impreună.

1

O carte cu și despre   copii pentru care joaca , jucăriile, o casa cu parinti iubitori, o zi petrecuta la scoala sunt lucruri atat de normale, dar si cu  micuți pentru care viața nu este dreapta, ce trăiesc intr-o lume ce n-a auzit niciodata despre drepturile copiilor.

Cui nu-i place să se joace cu piese Lego? Si ce arhitecți grozavi avem printre noi ! 🙂

5.jpg

Din nefericire, pentru brațele mici, cărămizile nu-s deloc o plăcere…

6

Și ce băiat nu se visează un Ronaldo și bate mingea zilnic?

9.jpg

Dar uite cum ajung la ei unele mingi de fotbal…

10

Și-așa de bine e să te cuibărești pe un covor pufos !

11

Dar alții nu-i simt moliciunea…

12

Și orezul cu lapte e așa de bun!

13.jpg

Dar uite cum ajunge el în castronelul tau …

14

Și sunt doar frânturi din carte. O puteți găsi si voi aici sau aici. Poate o veți găsi la reducere că tot se apropie Black Friday.    Puteti sa o folositi la o lectie de dezvoltare personală la școală, ora de religie  sau pur si simplu  in timpul vostru de lectură cu copiii.

Poate că vă veți spune că e bine ca și cei mici să se deprinda cu munca, cu  treburile casnice. Cu siguranță, e bine să ii responsabilizăm , să ii rugăm sa ne ajute, așa vor deveni la randul lor adulti cu un caracter puternic.. Dar cand exploatarea nu are limite, copilăria devine o amărăciune fără margini. Munca nu mai este responsabilizare, ci un chin. Sărăcia lucie nu-i va ajuta sa treaca altfel peste obstacolele vietii, ci ii va priva de atat de multe lucruri frumoase sau de niste drepturi absolut normale.

Cum putem sa fim de ajutor in mod real unor astfel de copii?

Noi, ca familie, suntem implicați intr-un proiect Pro Africa. Și spun acest lucru , nu ca sa ne laudam cu binefacerile noastre ( oricum sunt un strop intr-un ocean) , ci ca sa -i incurajam si pe altii. Cu doar 80 de lei pe luna, un copil va putea merge la scoala la el in sat si va avea parte de o masa calda ( si nu va ganditi la bunatati, ci la un terci cald, o mancare de orez calda… ) . Cine doreste, ii poate contacta.

Dar sa ne uitam si in tara noastra. De curand, am descoperit proiectul unei doamne , proiect ce mi-a atins inima. Pur si simplu a lasat tot confortul casutei ei si s-a dus intr-un satuc sarac din  Iasi pentru a aduce culoare si bucurie in viata unor copii . Uitati aici cu adevarat o Dragoste in actiune. Orice ajutor va conta !

Anul trecut, de Crăciun, împreună cu alți copii, am strâns bănuți pentru o comunitate de romani din Poroskovo  ( Ucraina) . Sunt mai mult de 1000 de copii intr-un mic sătuc !

Sigur, ziua voastra nu va mai fi la fel dupa ce veti viziona  filmuletul de mai jos. Dacă doriti sa-i ajutati, puteți contacta fundația EGM ( Echipare pentru generatia de maine).

Este nevoie atat de ajutor financiar, dar si de o mana de oameni care sa mearga acolo si sa-i ajute pe acesti copii intr-un mod practic ( să invete să citească, să vorbească, să crească oameni mari ) .

Și dacă dorim cu adevărat să ajutăm, sigur vom găsi multe alte proiecte ( sunt oameni și copii  la doar un metru distanta de noi ce au nevoie de ajutor )e  în care ne putem implica.

Să nu uitam ca cei  pentru care copilaria nu este ca o „dulceata buna , bună de căpșuni” , nu au nevoie de ajutor doar de Crăciun! E o ocazie minunata orice sarbatoare,dar ei, ca și noi, se îmbracă și se hrănesc zilnic. Eu nu judec și nu vreau să mă gândesc că părinții lor ar putea renunta la băutura sau tigări, mă gândesc la copii… ei nu au nicio vină pentru viciile părinților. Poate că , ajutandu-i pe ei să devină oameni și părinții lor se vor „trezi” și vor vedea viața cu alți ochi.

Să ne gândim cui am putea să-i facem copilăria dulce ! Orice mică bucurie poate alunga incet incet amărăciunea din viețile micuților pentru care lumea nu e un loc asa frumos.

O zi cu soare în suflete să avem ! ❤

 

Un gând despre „Copilaria – dulceață sau amărăciune

  1. Pingback: Copilaria – dulceață sau amărăciune | Ciprian Barsan

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s